Conspect stiinte politice

Politica si stiinta politica

Politica poate fi inerent imorala sau cel putin amorala. Abuzul de putere, traficul de influenta si
coruptia pe fata sunt trasaturi evidente ale politicii. Insa nu e nevoie sa iti placa ceea ce studiezi.
Biologii pot analiza la microscop o bacterie cauzatoare de boli chiar daca nu le „place” bacteria,
insa ii intereseaza cum se dezvolta, in ce mod actioneaza si cum poate fi eradicata. Ei inteleg mai
intai fortele naturii si api incearca sa imbunatateasca existenta. Politologii incearca sa faca exact
acelasi lucru.
Filozoful german Hegel argumenta ca lucrurile se petrec nu dintr-un capriciu/dintr-o intamplare,
ci din motive intemeiate. „Orice este real e rational”. Aceasta inseamna ca nimic nu este
intamplator si ca, daca aplicam ratiunea, vom intelege de ce se intampla un lucru. Studiem
politica intr-o maniera „naturalista” fara sa punem la suflet ceea ce vedem, ci incercand sa
intelegem cum a ajuns acel lucru sa se petreaca.
Fondatorul „disciplinei”, Aristotel, a numit politica „stiinta suprema”, adica aproape totul se
intampla intr-un context politic, ca deciziile polisului (oras grecesc) guvernau majoritatea
celorlalte lucruri. Laswell spune ce politica este „cine obtine ce”. A studia politica inseamna a
studia aproape totul.

Stiinta politica si alte stiinte sociale

1. Istoria: una din sursele principale de date pentru politologi. Cand analizam politica celei
de-a 3 a Republici franceze (1871-1940) si cresterea puterii prezidentiale sub Franklin
Roosvelt (1933-1945) studiem istorie. Istoricii, insa, studioasa un episod in detaliu,
analizeaza documente, arhive, rapoarte. Politologii incep prin a cauta generalizari.
Istoricul ar putea face un studiu detaliat despre Germania in timpul Republicii de la
Weimar (1919-1933), pe cand politologul ar putea aseza acest studiu alaturi de studii
despre Franta, Italia, Rusia din aceeasi perioada pt a vedea ce asemanari si deosebiri se
pot gasi. Si istoricii fac studii comparativ, devenind, de fapt, politologi
2. Geografia umana: componenta teritoriala a comportamentului uman- granite, regiuni, arii
etnice, fluxuri comerciale- are ramificatii politice. Conflictele din Afganistan, Irak sunt in
mare masura probleme geografice. Politologul francez Andre Siegfried a initiat folosirea
hartilor pt a explica variatiile politice regionale, o tehnica a studiilor electorale de astazi.
Statele rosii (republicane) si albastre (democrate) in timpul alegerilor din SUA arata
relevanta geografiei politice.
3. Economia: ese obiectul politicii; multe dispute politice sunt de natura economica. O
dezvoltare economica poate fi baza democratiei, o economie in declin poate osandi
 democratia. Cand economistii intra in probleme de politica publica, devin „economisti
politici”
4. Sociologia: stiinta politica se indreapta in mod conventional asupra societatii, pt a vedea
„cine ce crede” despre politica. Demonstrand cum variaza perspectivele politice in randul
claselor sociale, religiilor, sexelor, grupelor de varsta, sociologia ofera o baza empirica
studiilor vizand cultura politica, opinia publica, studii electorale.
5. Antropologia: tehnicile descriptive si de intervievare ale antropologiei aufost adoptate si
de politologi. Subdomeniul culturii politice poate fi perceput ca o ramura a antropologiei.
Unele sisteme politice inca rezerva putere politica unor familii sau clanuri influente in
mod traditional.
6. Psihologia: este de ajutor stiintei politice pt a intelege ce fel de personalitati sunt atrase de
politica, de ce si in ce circumstante se supun oamneii unor figuri autoritare si cum isis
formeaa oamenii atasamentul natonal, de grup si de vot. Studiile asupra lui Hitler, Stalin
se bazeaza adesea pe teorii psihologice deoarece psihologii se procep bine la
metodologie.

Puterea politica
Capacitatea unei persoane de a datermina pe altcineva sa faca ceva. In ceea ce priveste puterea
politica, au fost propuse explicatii precum:
1. Explicatie biologica: Aristotel spune ca omul este prin natura sa un animal politic,
oamenii traiesc in turme. Dpdv biologic, au nevoie unii de altii pt intretinere si
supravietuire; ei traiesc in ranguri de lideri si adepti, ca toate animalele din turma.
Formarea unui sistem politic si supunerea fata de lideri reprezinta un comp uman
innascut. Atunci cand grupurile politice se destrama, iar oamenii nu se mai supun
autoritatilor, atunci ei se numesc animale politice imperfecte.

Legitimitate= respect pt guvern; sentiment colectiv conform caruia conucerea guvernului este justa si necesita
supunere. Acolo unde gradul de legitimitate este scazut, putini oameni se simt obligati sa-si plateasca taxele si sa se
supuna legii deoarece guvernul in sine este perceput ca fiind murdar si necinstit. Fara legitimitate, guvernele sunt
ineficiente. Un guvern capata legitimitate daca acesta confera securitate populatiei, daca este instaurat de multa vreme,
daca regimul se incadreaza in conceptul „statului de drept”, daca exsista o buna guvernare (asigurarea cresterii
economice, a locurilor de munca), daca oamenii simt c sunt reprezentanti corect si au un cuvant de spus in alegerea
oficialilor (structura guvernului). Mai mult, simbolurile nationale (drapel, monumente, parade) duc la consolidarea
legitimitatii, insa nu creeaza legitimitate.
Suveranitatea = respect pt tara; ideea ca guvernul este stapan pe brazda sa, avand ultimul cuvant in privinta legii in acea
tara. O pierdere a legitimitatii poate duce la pierderea suveranitatii
Autoritatea= respect ptun lider; capacitatea liderilor politici de a impune respect si de a-si exercita puterea. Se sprijina
pe un simt al obligatiei bazat pe puterea legitima a functiei. Totusi, majoritatea se supun de cele m m ori conceptului
perceput de ei ca fiind autoritate legitima
 2. Explicatie psihologica: psihologii si-au perfectionat perspectivele prin cercetari empirice
(experimentul lui Milgram in care subiectii au fost instruiti de un profesor sa
administreze socuri electrice progresive in intensitate. Majoritatea subiectilor au fost
dispusi sa faca acest lucru din dimplul motiv ca profesorul- o figura autoritara in halat
alb- le-a spus sa faca asta. De asemenea, stuiile psihologice arata ca oamenii sunt
conformisti. Irving Janis a descoperit ca multe din greselile de politica externa au fost
facute intr-un climat al „gandirii de grup”. Supunerea fata de autoritate si gandirea de
grup sugereaza ca oamenii au nevoi adanc inradacinate de a se integra in grupuri si in
normele lor.
3. Explicatie culturala: comunitatile politice sunt formate si mentinute pe baza valorilor
culturale transmise de parinti, soli, biserici, mass-media. Stiinta politica a dezvoltat un
subdomeniu, cultura politica, iar cercetatorii sai au descoperit ca intr-o anumita tara
cultura politica se formeaza in timp prin religie, cresterea copilului, proprietatea funciara,
dezvoltarea economica. Multi ganditori considera ca dezvoltarea economica si politica
depind de cultura. Cultura contribuie la comportamentul politic, insa putem observa
atitudini si tipare politice asemanatoare in tinuturi ale caror culturi sunt extrem de
diferite.
4. Explicatia rationala: oamenii stiu ce fac si au motive intemeiate de a face ceea ce fac; un
sistem politic bazat pe prezumtia ratiunii umane are mai multe sanse de a conduce in mos
just si uman. In momentul in care conducatorii se tem ca oamenii sunt rationali, vor
respecta capacitatea publica de a discerne faradelegea.
5. Explicatia irationala: oamenii sunt emotivi, dominati de mituri si stereotipuri, iar politica
este de fapt manipularea simbolurilor. Pentru a-i controla, nu ai de facut altceva decat sa
le servesti in continuare mituri. Liderii care folosesc tehnici irationaliste incep sa creada
ei insisi in propria propaganda si isi conduc natiunea la razboi, ruina economica sau
tiranie (osama bin laden a subjugat in mod irational mii de sustinatori fanatici: crezand in
mitul ca america era inamicul Islamului, unii si-au curmat de bunavoie viata in acte
teroriste)

Puterea ca un compus

O greseala frecventa este tratarea puterii politice ca cantitate masurabila. Puterea este o
conexiune intre oameni, capacitatea unei persoane de a-i determina pe altii sa ii indeplineasca
ordinele. Nu poti „pune mana pe putere”. Puterea se castiga, nu se captureaza. Vedem in politica
o combinatie de teluri sau politici, plus puterea necesara de a le obtine. Din aceasta perspectiva,
puterea este un igredient esential al politicii. Nu exista sistem politic fara putere politica. Puterea
este un fel de dispozitiv auxiliar pt indeplinirea sau implementarea politicilor si deciziilor. Altii
considera esenta politicii o lupta pt putere, insa daca puterea devine telul politicii, atunci devine
cinica, brutala, autodistructiva.

Subdomeniile Stiintei Politice

 Politica SUA: se concentreaza asupra institutiilor si proceselor la nivel federal, dar si la

nivel de stat si local. Include partidele, opinia publica, conduita executiva si legislativa
  Politica comparata: politica in cadrul altor natiuni, incercand sa stabileasca generalizari si
teorii despre democratie, stabilitate, politici publice. Se poate axa pe regiuni ca „politica
latino-americana”, „politica Asiei de est”
 Relatiile internationale: politica intre natiuni, inclusiv conflictul, diplomatia, dreptul
international, organizatiile internationale si economia politica internationala. Studiul
politicii externe SUA vizeaza politica SUA pe de o parte, si relatiile internationale, pe de
alta parte
 Teoria politica: buna organizare statala, axandu-s pe marii ganditori
 Administratia publica: modul cum functioneaza birocratiile si cum pot fi perfectionate
 Dreptul constitutional: aplicatiile si evolutia Constitutiei
 Politica publica: interfata politicii si economiei, urmarind dezvoltarea de programe
eficiente.

Este politica o stiinta?

Stiinta inseamna cunoastere, este exacta si faptica, sustinuta de experimente si date. Unii
politologi cuantifica datele si le manevreaza statistic pt a valida ipoteze. Stiinta politica este o
disciplina empirica care acumuleaza date cuantificabile si calitative. Cu astfel de date putem gasi
tipare durabile, ca in biologie. Treptat, incepem sa generalizam. Cand generalizarile devin mai
ferme, le putem numi teorii. In cateva cazuri, teoriile devin atat de ferme, incat le putem numi
legi. In acest mod, studiul politicii acumuleaza cunoastere, intelesul originar al stiintei.

PRECEPT= CEEA CE PRICEPI PRIN INTERMEDIUL ORGANELOR SENZORIALE:

FAPTE, IMAGINI, NUMERE, EXEMPLE. NU ARE INTELES FARA UN CONCEPT
CONCEPT= IDEE; INTELES; TEORIE; IPOTEZA.

Stiinta politica inseamna instruire in analiza calma, obiectiva a politicii. Ea nu este politica.
Politicienii iubesc puterea, cauta popularitate, gandesc practic, detin poztitii frme, ofera explicatii
singulare, vad avantaje pe termen scurt, fac planuri pt viitoarele alegeri, reactioneaza la grupuri,
urmaresc recunoasterea numelui. Politologii sunt sceptici fata de putere, urmaresc acuratetea,
gandesc abstract, ajung la concluzii preliminare, ofera explicatii multiple, vad consecinte pe
termen lung, fac planui pt viitoarele publicatii, urmaresc binele general, urmaresc prestigiu
profesional.

O lucrarea stiintifica ar trebui sa fie logica (trebuie formulat un rationament clar si sa aiba sens),
echilibrata (mentionarea diverselor abordari ale subiectului si ce au descoperit alti cercetatori),
sustinuta de evidente si teoretica (confirmarea sau infirmarea unei teorii)

La ce este buna stiinta politica?

Stiinta politica nu inseamna neaparat instruirea pt a deveni un politician practicant; ea inseamna
instruirea in analiza obiectiva si complexa, in timp de practica politicii necesita opinii fixe,
populare, simplificate. Poate contribui la buna guvernare, adesea prin avertizarea celor in functie
ca nu toate merg ca pe roate. Mai mult, unii politologi au avertizat ani intregi anumite pericole
(iran, irak).
Teorii

A aduna fapte fara un principiu calauzitor uce doar la colectii de fapte fara sens (Kant)

Teoriile clasice

Aristotel a fost primul pitolog empiric. Isi trimitea elevii sa adune date din zecile de orase-state
gerecesto, iar cu acestea si-a construit opera Politica. Atat aristotel, cat si platon au initiat o
traditie care este inca esenta stiintei poloitice: o cautare a surselor unui sistem politic bun si
stabil. Chiar daca Politica a fost scrisa in sec 4, Aristotel ar putea descrie de ce democratia are
succes sau esueaza in zilele noastre: multe depind de marimea clasei mijlocii. Aristotel era atat
descriptiv(explica ceea ce este), cat si normativ(explica ceea ce ar trebui sa fie): folosea faptele
pe el si elevii sai le colectasera pt a prescrie cele mai dezirabile institutii politice. Asa fac si
pitologii, desciu si presciu.
Machiavelli a introdus ceea ce unii considera puctul crucial al stiintei politice moderne: centrarea
pe putere. El sustinea ca pt a realiza ceva bun, Principele treuia sa fie rational si dur in
exercitarea puterii.
Existenta ganditorilor din culturi diferite sugereaza ca natura politica a oamenilor este practic
aceeasi indiferent de diferentele culturale si ca mintile stralucite ajung la concluzii similare
asupra modului de abordare a politicii. Confucius si-a dezvoltat viizunea privind guverbarea
buna si stabila bazata pe familie si comportament corect si moral. Kautyila a scris ca prosperittea
apare din traiul intr-un regat bine gestionat. Ca si Hobbes, el a emis teoria unei conditii naturale
care insemna anarhie. Ibn Khaldun, Marx, Toynbee au sesizat ca civilizatiile trec printr-un ciclu
de dezvoltare si declin. Toti acesti autori si-au transformat ideile in prescriptii generale pt o
guvernare corecta.

Contractualistii
Hobbesc, Locke, Rousseau au analizat motivele pt care sistemele politice ar trebui sa existe sau
nu. Aveau parri dferite, dar erau de acord ca oamneii se unisera prin ceea ce numea Rousseau
contract social (teoria conform careia indivizii se alatura si raman in societatea civila ca si cand
ar fi semnat un contract). Hobbesc isis inchipuia ca traiul in starea naturala (oamneii inainte de
civilazatie) trebuia sa fie cumplit. Ei traiau intr-o saracie salbatica, fara carte, fara societate; era
un razboi al fiecaruia cu tuturor. Pt a iesi din aceasta ororare s-au unit in mod rational forman
societatea civila. Conform lui Locke oamenii traiau in egalitate si toleranta unii fata de altii, dar
nu-si putea proteja proprietatea. Nu existau bani, titluri de proprietate sau instante de judecata. Pt
a remedia acest lucru au format societatea civila pt a le asigura viata, libertatea si proprietatea.
Rousseaun spunea ca, in starea naturala, viata era buna: oamenii traiau fara tertipuri si gelozie.
Ce i-a corupt a fost societatea, insa poate fi imbunatatita. On societate dreapta ar fi o comunitate
voluntara cu o vointa proprie, vointa generala (ceea ce rea toata lumea, mai presus de vointele
particulare ale fiecaruia). Daca oamenii sunt rai sunt pt ca societatea i-a facut astfel.

Teoriile marxiste
Karl Marx a produs o teorie care consta in 3 elemente care o intrepatrund: o teorie a economiei, a
clasei sociale, a istoriei. Hegel sustinea ca totul are o cauza. Ceea ce face istoria sa inainteze este
u cauza spirituala, anume Zeitgesit (spiritul timpului). Marx a descoperit cauza in economie.
Economia: el s-a axat pe plusvaloare (profit). Muncitorii produc diverse lucruri, dar primesc ca
plata doar o fraciune din ceea ce au produs. Capitalistii i-au tot, acapareaza plusvaloarea. Clasa
muncitoare (proletariatul) este prea putin platita pt a cumpara toate produsele facute de
muncitori, rezultand o supraproductie repetata, ceea ce duce la crize
Clasa sociala: fiecare societate se imparte in doua clase: una restransa (cei care detin miloace de
productie) si una numeroasa (care lucreaza pt cea restransa). Societatea este condusa conform
directivelor clasei superioare, care stableste legi si stiluri. Maj legior privesc drepturile de
proprietate deoarece capitalistii doreau tot. Intrarea unei tari in razboi era cauzata de de
burghezie deoarece are nevoie de razboi pt castig economic
Istoria: marx a explicat schimbarile istorice. Cand baza economica a societatii nu mai ete
consonata cu structura pe care a stabilit-o clasa dominanta, sistemul se prabuseste. Odata cu
aparitia industriei prelucratoare in Franta, s-a creat o clasa de capitalsti urbani cu un mod de viata
si o economie extrem de diferite. Au preluat conducere cu noi valori: piata libera, castig
individual si egalitate legala (nu si materiala). Insa cu cat transformau mai repede economia, cu
atat se perturba mai atre suprastructura capitalista, ceea ce ne duce din nou la teoria lui Marx
despre crize economice. Contributiile lui marx sunt: intelegerea ca societatile nu sunt unificate si
linistite, ci dezbinate de conflicte si faptul ca trebuie sa ne intrebam cine beneficiaza de pe ruma
oricarei controverse politice.

Teoriile institutionale
S-au axat pe institutii, structurile formale de guvernamant. Woodrow Wilson s-a axat pe
perfectionarea institutiilor guvernarii. Constitutiile erau uhn subiect favorit pt pitologii de atunci
deoarece se credea ca ce era pe hartie reflecta modul cum lucrau institutiile in practica. Aparitia
dictaturii a zguduit aceasta credinta.

Teoriile contemporane

Behavorismul – Comte dezvolta doctrina pozitivismului, aplicarea metodelor stiintelor naturale

la studiul societatii. El sustinea ca pe masura ce acumulam date valide prin obsrvatia stiintifica
vom dezvolta o stiinta a societatii si o vom pitea atfel perfectiona. Behavoristii afirma ca se
concentreaza asupra comportamentului propriu-zis, in opozitie cu gandurile si sentimentele.
Studiile comportamentale au inregistrat seuccese in examinarea bazelor sociale ale politicii, a a
atitudinilor si valorilor cetatenilor, carora le-a trebuit mutl pana s afaca sistemul sa functioneze
ca in prezent. Behavorismul a fost puternic atacat. Multi politologi au crezut ca abordarea
behaviorista este conservatoare, statica, irelevanta. Cea mai mare critica a fost ca acestia se
concentrau asupra unor subiecte minore si se fereau de marile intrebari din poltica. Multi au
trebuit sa admita ca era ceva adevar in acea abordare. Asadar, ceea ce a urmat a fost numit
postbehaviorism. Aceasta recunoaste ca faptele si valorile se imbina intre ele. Ei folosesc datele
calitatve ale traditionalistilor si date cantitative ale behavioristilor. Ei analizeaza istoria si
institutiile, opinia publica si teoria alegerii rationale.
Teoria sistemelor – modelul sistemelor politice conceput de Easton a contribuit la intelegerea
politicii prin simplificarea realitatii. Ideea perceprii unor entitati complexe isi are originea din
biologie. Entitatile vii sunt complexe si puternic integrate. Daca indepartati un organ din corp,
animalul moare. Punctul crucial al teoriei: nu puteti schimba o singura componenta, pt ca acest
lucru le schimba pe toate. Marii ganditori au afirmat ca politica functioneaza ca o bucla de
feedback. Conform lui Easton, cererile cetatenilor (inputuri) sunt rcunoscute de decidentii
guvrnamentali, care le proceseaza in actiuni (outputuri). Modelul sistemelor este static, inclinat
spre statu-qup si incapabil sa faca fata schimbarilor. Acesta este un motiv pt care politologii au
fost surprinsi de colapsul Uniunii Sovietice. Sistemele nu ar rebui sa se prabuseasca, ci sa se
corecteze permanent. Putem modifica modelul sitemelor pt a reflecta cate mai bine realitatea

Teoria modernizarii
Hegel spune ca fatele societatii (economica, culturala, politica) formeaza un tot unitar care
modifica si impinge toate societatile in aceeasi directie. Cei mai multi sunt de acord asupra
importantei industrializarii. Pe masura ce o tara se industrializeaza, si economia, cultura,
comunicatiile si politica se schimba. Lipset spune ca tarile industrializate au clase mijlocii
numeroase, iar ele sunt baza democratiei. Aceasta teorie spune ca instabilitatea se explica prin
faptul ca isi moderizeaza doar o fateta sau 2 si pe restul le lasa traditionale. Apoi cele 2 tipuri
intra in conflict.

Teoria alegerii rationale

Se poate prezice comportamentul politic cunoscand interesele actorilor implicati, deoarece ei
aleg in mod rational sa-si maximizeze interesele. Teoria alegerii rationale nu s-a ipus ca
paradgima, ci a contribuit prin faptul ca ne-a reamintit ca politicienii sunt oportunisti desavarsiti.

Noul institutionalism
Punctul esential este ca structurile guvernamentale capata viata proprie si modeleaza
coportamentul oamenilor care traiesc in cadrul lor si care beneficiaza de pe urma acestora.
Conservarea si dezvoltarea institutiilor devin 2 dintre principalele teluri ale politicienilor.

Ideologiile politice

Ideologie = sistem de credinte conform cauira societatea poate fi perfectionata urmand anumite
dotrine. Ea incepe cu convingerea ca lucrurile se pot imbunatati; este un plan de perfectionare a
societatii. Sunt angajamente de a schimba sistemele politice. Ideologii sunt politologi slabi,
deoarece confunda ar trebui cu este din stiinta politica. Ideologiile nu functiomeaza intocmai cu
pretind adeptii lor. Ele cred ca pot crea o lume perfecta, insa realitatea este extrem de imperfecta.
Ideologiile s-au clasificat inca din 1789 in cadrul Adunarii Nationale. Conservatorii (in favoarea
monarhiei) erau asezati in dreapta, radicalii ( indepartarea vechiului siste, in favoarea unei
republici a libertatii), iar moderatii (care doreau anumite schimbari) in centru. Insa perspectivele
s-au schimbat. Acum stanga favorizeaza egalitatea, programele de protectie sociala si interventia
guvernamentala in economie. Dreapta pune accentpe initiativa individuala si activitatea
economica privata.
Pragmatic= care foloseste tot ceea ce functioneaza fara teorie sau ideologie

Ideologii:
 Liberalismul clasic: Adam Smith spunea ca adevarata avutie a natiunilor nu consta in
cantitatea de aur pe care o aduna, ci in cantitatea de bunuri si servicii pe care le produs
oamneii. Smith respinge o notiune mai veche (mercantilism) si anume ca lingoul din
trezoreria unei natiuni ii determina averea. (francezii urmasera politici mercantiliste prin
supravegherea economiei prin pplanuri, permisiuni de monopol, subventii, tarife). Insa nu
aceasta este calea spre properitate pt ca interventia guvernului incetineste cresterea. Piata
 in sine va reglementa economia. Cererea si oferta determina preturile mai bune decat
orice oficial guvernamental.
 Conservatorismul clasic: Burke era de acord cu Smith ca o piata libera este cel mai bun
sistem economic. Liberalii sunt prea increzatori in ratiunea umana. Oamenii au si pasiuni
irationale. Pt a le controla, societatea a perfectionat traditiile, institutiile, standardele de
moralitate, precum monarhia si biserica oficiala. Daca dam acestea lao parte, spune
Burke, se produce haosul. Burke sustinea institutiile si tradtiile vechi de sute de ani.
Spunea ca oamenii s-au obisnuit cu ele si ar trebui pastrate sau conservate, insa, cu
siguranta, lucrurile trebuie sa se schimbe, dar treptat pt ca oamenii sa se poata sa se
acomodeze.
 Liberalismul modern: Thomas Green a regandit liberalismul deoarece piata libera nu se
autoregla in masura in care credea Smith (producatorii aranjau piata, sistemul producea o
clasa numeroasa a celor extrem de sraci, pozitiile claselor sociale erau mostenite). Este
momentul cand guvernul trebuie sa intervina, spunea Green. Trebuia sa intervina pe a
garanta libertatea de a trai la un nivel adecvat. Liberalii moderni sustineau legile privind
salarizarea si norma de munca, dreptul de a forma sindicate, asigurarea somajului,
imbunatatirea oportunitatilor educationale. Pentru acestea, au stabilit impozite mai mari
pt cei bogati decat pt clasa muncitoare.
 Conservatorismul modern: friedman sustinea piata libera asa cum a facut si smith.
Margaret thatcher si ronald reagen au aplicat aceasta redresare a liberalismului clasic cu
rezultate amestecate, dar pozitive. Conservatorismul imprumuta si de la Burke prin
preocuparea pt traditie (religia). Conservatorii americani ar introduce rugaciunea in scoli,
ar scoate in afara legii avortul si casatoria intre persoane de acelasi sex si ar sustine
scolile particulare si cele cu specific bisericesc. Conservatorii se opun drepturilor speciale
pt femei si grupurile minoritare; toti artrebui sa aiba aceleasi drepturi.
 Socialismul marxist: capitalul lui Marx a fost o gigantica analiza a motivelor pt care
capitalismul va fi rasturnat de proletariat. Apoi ar veni socialismul, o societate corecta,
productiva, fara distinctii de clasa. Apoi va veni comunismul, o societate perfecta, care va
avea bunuri din abundenta. Nu va exista proprietate privata, asadar nu va fi nevoie de
politie. Deoarece guvernul este un simplu instrument al dominatiei claelor, odata cu
abolirea diferentei sintre clase nu mai fi nevoie de stat. El spunea ca socialismul ar fi mai
bun decat capitalismul.
 Social-democratia: Bernstein scoate in evidenta in lucrarea sa adevaratele castiguri pe
care le-ar realiza clasa muncitoare si a conchis ca Marx se inselase in privinta caderii
capitalismului si a revolutiei. Reformele care au dus la beneficii concrete clasei
muncitoare puteau duce si la socialism, afirma el. Social-democratii au abandonat ideea
ca industria sa fie in proprietatea statului. Ei imbunatatesc conditiile de viata: asigurari de
somaj si medicale, pensii generoase, subventionarea alimentelor si a intretinerii. Insa
exista o problema: statul social bazat pe o asmenea protectie sociala este scump. Pt a plati
masuri de asistenta sociala, impozitele cresc
 Comunismul: figura centrala a acestei transformari a fost Lenin. El a facut schimariin
marxism, creand marxism-leninismul, un alt nume pt comunism. Lenin a refcaut
marxismul pt a se potrivi situatiei din Rusia. El a oferit o teorie a imperialismului
(acumulare de imperii coloniale) economic. Capitalismul se transformase in colonii pt a
exploata materiile prime, forta de munca ieftina si pietele noi. Primul razbi mondial, a
scris Lenin, a fost coliziunea imperialistilor are incercau sa domine globul. Adevarata
 contributie a lui Lenin a constat in atentia pt organizare. Isi numeste sustinatorii
„bolsevici” si in 1918 ischimba numele partidului in Partidul Comunist Rus.
Maoismul si titosimul: Partidul Comunist Chinez preia puterea in 1949 si rumareste o
industrializare esuata peste noapte, distrugerea autoritatii birocratice si chiar disputele la
granita cu Uniunea Sovietica. Maoismul a fost o forma de comunism ultraradicala. Seful
de partid iugoslav Tito a deazvoltat o forma de comunism mai moderata si liberala.
Comunistii iugoslavi si-au reformat sistemul, bazandu-l pe descentralizare,
debirocratizare, autoadministrarea muncitorilor. Incercand sa gaseasca o cale de mijloc
intre piata si o economie controlata, Iugoslavia a avut probeleme economice. Titoismul ar
fi putut servi drept o avertizare pt liderii comunisti care oreau sa experimenteze caile de
mijloc dintgre captalism si socialism.
 Nationalismul: credinta exagerata in maretia si unitatea unei tari. Nationalisum se nastea
din ocupatia si represiunea straine. Nationalismul a aparut odata cu Revolutia Francezam
care baza pe popor si accentua sentimentele francezilor despre sine ca popor special. La
baza nationalismului se afla resentimentul fata de dominatia straina. Mai mult, se credea
ca libertatea adevarata se tingea prin subordonarea individului fata de natiune. Educatia,
spre ex, trebuie sa inspire un sentiment de nationalism care sterge individualismul.
Nationalismul sustine ca este extrem de nedrept sa fii condus de altii. Marea problema a
nationalismului esteca tine sa duca la izolare economica, insa dezvoltarea economica
rapida are nevoie de investitii straine si de comert international. Sentimentul de
apartenenta la o natiune, insa, devine centrul psihologic al nationalismului.
 Fascismul: nationalismul se transforma in fascism. Moussolini strange in jururl sau o
adunatura de oameni in camasi negre care voiau sa puna capat democratiei si partidelor
politice si sa impuna o disciplina si o autoritate centralo severe. Fascistii uaru dezordinea
si doreau o conducere puternica care ii puna capat.Moussolini preia conducerea Italiei in
1922 si o tranforma intr-un stat cu partid unic. Fascistii dirijau economia, plasandu-si
oamenii in posturile cheie. Italia arata impresionant: infractionalitatea era scazuta,
constructiile monumentale, preturile stabile. In culise era vorba de ascunderea somajului,
slaba performanta economica, coruptie. Hitler copiaza fascismul lui Mussolini in
Germania, dar adauga rasismul: camasile brune luptau ca rasa deosebita si superioara. Cu
nazistii coordonand economia, somajul a luat sfarsit si multi muncitori s-au simtit
satisfacuti de slujbele, vacantele si asistenta sociala oferite de regim. Adevaratul scop a
lui Hitler, insa, era razboiul deoarece razboiul faureste eroi. Asadar, lagarle de
concentrare naziste au ucis in jur de 6 milioane de evrei si un nr similar de crestini care ii
stateau in cale.

Ideologia azi
 Caderea comunismului: in lumea necomunista cei cu orientare de stanga au abandonat in
masa marxismul. Multe partide comuniste au ibratisat eurocomunismul, o ideologie mult
atenuata care a renuntat la dictatura si la ideea de indutrie aflata in proprietatea statului.
Liderii comunisti au admis ca economiile lor erau prea rigide si centralizate si ca
remediul lor consta in reducerea controalelor statului in favoarea liberei initiative.
Gorbaciov, presedinte sovietic, a oferit o abordare pt a revitaliza comunismul sovietic:
transparenta fata de presa, restructurare economica, democratizare.
 Neconservatorismul: ideologie americana a fostilor liberali care s-au indreptat spre
cauzele si metodele conservatoare. Neconservatorii acuzau partidul democrat ca de
 deplasase prea mult spre stanga adoptand isei nerealiste in privinta reformelor interne si o
politica externa pacifista. Situatia oraselor se inrautatea, standardele de educatie erau in
declin, asistenta medicala a devenit costisitoare, si-a facut aparitia o clasa de oameni
sraaci dependenti de asistenta sociala, oameni care nu erau stimulati sa munceasca.
Neconservatorii vorbeau de consecintele neprevazute ale programelor liberale. Ideile
simpliste (e in regula daca te face sa te simti bine, depinde cum privesti lucrurile) au
indreptat multi liberali spre neoconservatorism.
 Libertarianismul: se intorcea la originarul Smith, sustinand ca nu trebuie sa existe vreo
interventie din partea guvernului. Ei se opun subventiilor, birocratiilor, impozitelor,
intervntiei peste hotare, chiar unei guvernari extinse. Desi candidatii libertanieni nu au
castigat alegerile, au devenit un gurp de reflectie dinamic, ale carui idei nu pot fi ignorate.
 Feminismul: autoarele feministe au evidentiat ca femeile erau mult mai putin platite decta
barbatii, nu erau promovate, erau abuzate fizic, nu li se acordau imprumuturi etc. Femeile
si barbatii erau fortati sa isi asume rolurile de gen. Diferentele de gen reprezinta un
comportament dobandit, insa lucrurile se pot schimba printr-o crestere si o educatie
adecate.
 Ambientalismul: ideologie conform careia mediu este in pericol si trebuie protejat prin
reglementare si schimbari ale stilului de viata. Mineritul, fabricile si fermele oraveau
izvoarele, industriile poluau aerul, deseurile faceau unele zone nelocuibile. Asadar,
ambientalistii au raspuns cu lmite. Reglementarea era doar o parte din crezul lor. Multi au
afirmat ca modelele de consum si stilurile de viata din tarile avansate ar trebui sa se
schimbe si sa conserve resursele pamantului, frumusetea naturala, apa si aerul curate.

Si in cadrul democratiei liberale in sine exista numeroare puncte de vedere ideologice: piata
libera sau interventia gurvernamentala, mai mult sau mai putina asistenta sociala, un stat secular
sau religios si raspandirea democratiei in afara ori evitarea implicarii peste hotare.

Islamismul este un puternic amestec de religie, nationalism, socialism si o furie impotriva

modernitatii care fierbea de mult timp in lumea musulmana. Occidentul erodeaza morala si
cultura islamice, subjuga economic regiunea si fura pamantul sfant islamic (Israel). Islamismul
se aseamana cu nationalismul, dar in islam politicul s-a intrepatruns cu religia. Moscheea si statul
vor fi una. Islamistii vor sa elimine influenta americana, sa distruga Israelul si sa puna stapanire
pe tarile musulmane si apoi pe intreaga lume.

Statele

Natiune= populatie cu o anumita constiinta de sine, o coerenta, o istorie, o cultura comune si

adesea o limba comuna
Stat = structura de guvernamant, de obicei suverana si suficient de puternica pentru a-si pune in
plicare hotararile

Puterea institutionalizata

Institutiile politice= structuri de guvernamant in vigoare, precum departamentele legislative si

executive. Autoritatea este fluida si necesita intretinere permanenta. O institutie politica este
autoritate congelata sau partial solidificata. Oamenii s-au obisnuit sa se astepte ca institutiile
politice sa rezolve probleme, sa hotarasca in vazul controverselor si sa stabileasca directii. Sunt
compuse sin mukte persoane si, daca sunt eficiente, dureaza multe generatii, capata o existenta
proprie.

Monarhie= conducere ereditara de catre o singura persoana

Republica = sistem politic fara monarh

Statele eficiente= controleaza si impun taxe pe intreg teritoriul. Legile sunt in mare parte
respectate. Guvernul are grija de bunastarea si securitatea oamenilor. Corptia este relativ mica
(japonia, sua, tarile din vestul Europei)
State slabe= patrunderea infractionalitatii in politica. Guvernul nu are puterea de a lupta
impotriva faradelegilor, a traficului de droguri. Justitia se cumpara. Democratia este mai mult in
teorie, iar alegerile sunt fraudate. (asia, africa, america latina)
State esuate= nu au efectiv o guvernare nationale, desi pretind ca au. Nu exista lege in afara
pustii. Exista amenintarea separarii teritoriale. Standardele de educatie si sanatate sunt in declin
(afganistan, irak, somalia)

Tipuri de guvernamant ale lui Aristotel: monarhie (o persoana conduce in interesul tuturor, dar
poate degenera in tiranie, forma corupta sub care conducatorul unic exercita puterea in benefiicul
propriu), aristocratie (conducerea celor mai buni in interesul tuturor, insa poate decadea in
oligarhie, forma corupta), regim constitutional (conucerea mai multora in interesul tuturor. Toti
cetatenii au un cuvant de spus in selectarea liderilor si in intocmirea legilor. Acest regim poate
decadea in democratie, unde conducerea poate actiona in interesele personale)

 Sistem unitar: centralizarea puterii in capitala unei natiuni cu un grad mic de autonomie
pentru subdiviuni. Subdiviziunile civice de ordinul intai sunt administrate in mareparte de
autoritati nationale doar cu mici contributii locale. Guvernele controleaza autoritatile
locale si viata cetatenilor. Au politie nationala si un sistem juridic unic, ai carui
functionari juridici sunt numiti in functie de guvernul national.in Marea Britanie,
comitatele si orasele aleg consilii care controleaza politia, educatia, sanatatea, asistenta
sociala. Tensiunile centru-periferie sau regionalismul (sentiment al diferentelor regionale)
s-au dezvoltat din cauza economiei in special. Nationalistii locali pretind ca regiunea lor
este mai saraca si escrocata de guvernul central ( in 97 guvernul lui Blair a aprobat un
proiect privind devolutiunea-delegare a unor puteri de la guvernul central la unitatile
componente; in Franta s-a instituit descentralizarea autentica oferind regiunilor anumite
puteri de planificare economica; in Spania s-au instituit guvernari regionale numite
autonomias). Dezavantaje: autoritatea poate fi supraconcentrata in mod irational. Este
posibil sa nu se poate instala nici macar un semafor fara permisiunea capitalei. Avantaje:
centralizarea puterii, delimitarile clare ale autoritatii fara ciondaneli excesive intre
unitatile de guvernare pot fi utile. Capitala poate sa reuneasca resursele economice si sa
coordoneze planificarea si dezvoltarea. Impozitarea este aceeasi in intreaga natiune.
Standardele de educatie pot fi uniforme.
 Sistem federal: acorda subdiviziunilor civile de ordinul intai multa autonomie in timp ce
guvernul central conduce zone care sunt inerent nationale. Statele componente au unele
puteri care nu pot fi usor trecute cu vederea de guvernul central.guvernul central are
 control exclusiv asupra politicii externe, de aparare si monetare. Statele controleaza de
regula educatia, politiam dumurile, probleme locale. Cauzele crearii unei uniuni federale:
securitatea (staele mici si slabe nu se pot apara impotriva agresorilor), economia (fara
bariere comerciale), cultura (Belgia a trecut la acest sistem pt acorda celor 2 limbi ale
sale propriul spatiu), controlul teritoriilor proprii. Avantaje: cetatenii sunt mai aproape de
guvernele lor locale, putandu-i influenta pe oficiali si urmari cum sunt luate deciziile. Se
pot experimenta programe noi si copiate la nivel national. Dezavantaje: guvernele locale
pot sa nu dispuna de banii necesari pt finantarea de proiecte, iar oficialii devin corupti;
louarea de decizii la nivel local poate duce la suprapunerea serviciilor si proasta
coordonare. Daca partile componente ale unei natiuni sunt diferite dpdv cultural,
economic, lingvistic, un sistem federal nu poate rezista.

Sistemul electoral
Ajuta la determinarea nr de partide, a usurintei de a forma un guvern stabil si a gradului de
interes al cetatenilor fata de politica.
 Circumscriptii uninominale: sistem prin care se agele cate o persoana pe circumscriptie.
Un membru al Parlaentului/Congresului este ales pentru a reprezenta intreaga
circumscriptie rpin castigarea unei pluralitati de voturi. Acest sistem indeamna grupurile
de interese si fractiunile politice sa se coalizeze in 2 mari partide. Din 4 partide poate
castiga cel care are cel mai mare procent. Partidele necastigatoare recunosc ca avantajul
lor este sa se combine pt viitoarele alegeri. Apoi acest nou partid castiga, fortand alte
partide mici sa se combine. Avantaje: politica in sistemele electorale majoritare cu scrutin
uninominal intr-un singur tur tinde spre centrul spectrului politic, deoarece aici sunt
voturile. Aceasta inhiba dezoltarea extremismului. Partidele care se departeaza prea mult
de centru se autopenalizeaza; Acestea acorda si o majoritate clara unui partid in
parlament, iar locurile de parlament nu sunt proportionale cu voturile. Dezavantaje:
creeaza o majoritate artificiala in parlament, care inlesneste guvernaream dar nu reflecta
corect saucu acuratete opinia publica ori puterea de votare; cele doua partide suna cam la
fel, rezultatele fiind plictiseala electoratului si prezenta scazuta la vot.
 Reprezentarea proportionala: se bazeaza pe circumscriptii plurinominale. Fiecare
circumscriptie trimite mai multi oameni in parlament, nu doar unul. Daca ciscumscriptia
are dreptul la 10 locuri, fiecare partid le ofera alegatorilor o lista a partidului cu 10
candidati. Fiecare votant alege o lista, iar partidul obtine locuri proportional cu voturile
pe care le primeste. Avantaje: reprezentarea proportionala inseamna ca sistemul legislativ
al tarii reflecta cu acuratete opinia publica si forta partidului. Daca o mica parte a
populatei crede cu adevarat in ceva, atunci poate sa candideze ca partid si sa castige
locuri. Dezavantaje: duc la sisteme multipartidiste

Statele pot fi clasificate dupa cum trateaza problema economiei:

 Sistem laissez-faire: guvernul detine o mica parte a industriei sau deloc si redistribuie
putin sub forma prograelor dedicate asistentei sociale. Acestea urmeaza linia lui Smith
care a argumentat ca interventia guvernului in economie scade dezvoltarea si
prosperitatea. Teoria aici spune ca intreprinderile private si intitiativa individuala fac
natiunea libera si prospera.
 Stat social: detine o mica parte a industriei sau deloc, dar redistribuie averea catre cei
aflati intr-o situatie economica precara. Ofera beneficii in domeniul asigurarilor de
 sanatate, ingrijirii copiluluim instruirii in vederea ocuparii unui loc de munca si
fondurilor pentru pensionari. Ca sa plateasca pt acestea, ele percep cele mai mari taxe.
Industria este insa privata si aduce bani
 Etatismul: statul (guvernul) este capitalistul numarul 1 detinand si conducand o mare
parte din principalele ramuri ale economiei, dar oferind putine prestatii sociale. Este un
stat care inglobeaza in mod tipic ideea ca ea este detinatorul cailor ferate, al combinatelor
siderurgice, al bancilor, al petrolului, al altor mari intreprinderi. Intreprinderile mici si
mijlocii sunt incredintate domeniului privat.
 Sistem socialist: implica posesia statului, cat si beneficii considerabile in domeniul
asistentei sociale. Guvernul detine aproape toate mijloacele de productie, pretinzand a
conduce economia in interesele societatii ca intreg.
Stat puternic: statul puternic de tip francez supraveghea economia si educatia, colecta
impozite, construia sosele si canale de navigatie si crea armate stabile. O elita birocratica,
instruita in scoli speciale, conducea tara. Un sistem de scolarizare centralizat a eradicat
dialectele locale, a pus capat traditiilor rurale stagnante si a recrutat cele mai mari telente
pentru universitati. Industriile aflate in proprietatea statului au transformat Franta intr-o
putere economica.

Constitutiile
Documente scrise care contureaza structura unui sistem politic. Sunt regulile si obiceiurile, scrise
ori nescrise, stabilite legal sai extralegal, conform carora un guvernamant isi administreaza
afacerile. Constitutiile ar trebui sa stabileasca formele, institutiile, limitele guvernarii si sa
echilibrez interesele minoritatii si majoritatii.
Constitutiile afirma legile fundamentale ale societatii si nu trebuie sa fie usor de revizuit.
Deoarece constitutiile, cat de detaliate ar fi, nu pot acoperi fiecare problema, multe prevad
existenta unei curti constitutionale care sa interpreteze legea suprema in cazuri specifice.
O constitutie depinde in mare masura de modul in care este interpretata. 2 natiuni ar putea sa
adopte constitutii asemanatoare, dar sa le puna in aplicare extrem de diferit.
Scopul constitutiei: consemneaza idealurile nationale (preambulurile nconstitutiilor si listele de
drepturi sunt declaratii simbolice: ele indiva valorile, idealurile, telurile celor care intocmesc
documentele. Preambului constitutiei SUA proclama devotamentul fata de cinci teluri- formarea
unei uniuni mai stranse, stabilirea dreptatii, asigurarea linistii interne, apararea comuna,
promovarea bunastarii si garantarea binefacerilor libertatii), formalizeaaza structura
guvernarii(constitutia este un proiect, o descriere a competentelor organelor statului definind
autoritatea si limitand puterle fiecarei ramuri si prevazand cai regularizate prin care se pot
rezolva conflicte. Primele articole contureaza indatoririle Congresului, ale presedintelui si ale
sistemului judiciar. Congresul poate colecta taxe vamale si impozite, dar nu are voie sa
impoziteze exporturile. Presedintele este numi comandant suprem al fortelor armate, dar trebuie
sa beneficieze de consilierea si consimtamantul Senaului pt a incheia tratate. Intr-un sistem in
care exista separatia puterilor in stat, constitutia imparte autoritatea si responsabilitatile intre
diversele ramuri ale guevernarii, dar si limiteaza puterea fiecarei ramuri.intr-un sistem federal,
puterile si responabilitatile sunt impartite intre un guvern national si mai multe guverne
provinciale ori statale. Constitutiile lor dau guvernelor centrale control asupra unor domenii,
precum politica externam aparare, resurse monetare. In sitemele unitare, puterea nu este
impartita, ci concentrata in capitala natiunii.) incearca sa justifice dreptul guvernului de a
conduce. (constitutia da guvernului legitimitate)

Activism juridic= disponibilitate unor judecatori de a trece peste vointa legislativelor declarand
anumite acte normative neconstitutionale. Anularea unor legi si practici pt a garanta drepturile
cetatenilor.
Rezerva juridica= reticenta judecatorilor de a respinge acte normative aprobate de legislative.
Constitutonalism= masura in care guvernul isi limiteaza puterile. De-a lungul secolelor a fost
folosit pt a promova democratia si libertatea individuala in MB, SUA, Canada. In cadrul unei
natiuni guvernate constitutional, legile si institutiile limiteaza guvernul pt a se asigura ca
drepturile fundamentale ale cetatenilor nu sunt incalcate.
Adunare constituanta= corp legislativ care se intruneste pt prima data dupa rasturnarea unui
regim pt a elabora o noua constitutie

Poate constitutia sa asigure drepturi?

Libertatile si drepturile civile: in 1948 Adunarea Generala a Natiunilor Unite adopta Declaratia
Universala a Drepturilor Omului. Aceasta afirma drepturile civile si drepturile omului ce au un
caracter fundamental si pe care guvernul nu le poate retrage in mod arbitrar. Acestea inclus:
dreptul la viata, libertatea de intrunire, exprimare, libera circulatie, libertatea de credinta, de
participare politica, dreptul la munca, la educatie, la casatorie, dreptul de a intemeia o familie si
de a o intretine conform propriei culturi. Acestea au fost aproape imposibil de pus in aplicare
prin lege si putini u incercat sa o faca. realitatea este ca drepturile si libertatile sunt dificil de
definit si toate natiunile isi limiteaza intr-un fel libertatile civile.

Drepturi ale omului: dreptul de a nu suferi rele, tratamente din partea guvernului in forme
precum arestarea, tortura, inchisoarea, moartea fara un proces echitabi
Drepturi civile: capacitatea de a participa la viata politica si sociala (vot, libertatea cuvantului)
Drepturi economice: garantii ale unor standarde materiale adecvate de a trai

Libertatea de exprimare in SUA

Libertatea cuvantului nu include dreptul de a raspandi neadevaruri periculoase sau malitioase. O
persoana nu poat striga „Foc” intr-un teatru plin de lume decat daca este un incendiu, nu poti
spune politiei ca exista droguri intr-o casa cand nu sunt de fapt.

Libertatea cuvantului si seditiunea

Seditiunea inseamna incitare la dezordine publica sau la rasturnarea statului. Este critica
guvernului sau a oficialilor cu intentia de a produce nemultumire sau rebeliune. Legea Smith, cea
mai cuprinzatoare lege privind seditiunea hotara ca pledarea pt rasturnarea violenta a guvernului,
distribuira materialelor scrise ce contineau astfel de indrumari sau inscriera in grupuri care
pledeaza in favoarea acestor actiuni sunt infractiuni. Drepturile depin foarte mult de context.

Regimurile

Democratia reprezentativa. Democratia este un sistem politic, caracterizat de participare

colectiva, drepturi ale omului si civile. Insa ea nu este intotdeauna echivalenta cu libertatea.
Democratia poate fi si neliberala in care calca in picioare drepturile si libertatile. Democratia
reprezentativa a evoluat ca singurul sistem realizabil. Ea este un sistem politic care ofera ocazii
constitutionale normale de schimbare a oficialilor guvernamentali si un mecanism social ce
permite celei mai mari parti a populatiei sa influenteze deciziile majore alegand dintre candidatii
la functia politica. Constitutional inseamna ca guvernul este limitat si isi exercita autoritatea doar
in anumite moduri. In democratie, responsabilii politici trebuie sa obtina sustinerea majoritatii
sau a unei pluralitati a voturilor. Liderii sun raspunzatori fata de cetateni. Votantii au de ales fie
intre candidati, fie intre partide. Partidele trebuie sa aiba timpul si libertatea de a se organiza si a-
si prezenta argumentele inainte de alegeri. Niciun partid sau individ nu ar trebui sa dtina tot
timpul puterea executiva. Un sistem in care partidul de guvernamant ramane la putere multe
decenii nu poate fi cu adevarat democratic. Sistemele unde nu exista alternanta la putere sunt
invariabil corupte. In democratiile reprezentative, votantii aleg reprezentanti care sa actioneze ca
legislatori si, ca atare, sa dea glas interesului general si sa il protejeze. Legislatorii actioneaza in
numele unor circumscriptii sau grupuri date. Unii teoreticieni spun ca legislatorii trebuie sa
trateze alegerile ca pe un mandat de a indeplini dorintele alegatorilor: votantii trebuie sa obtina
ceea ce doresc. Altii spun ca alegatorii nu au adesea o opinie asupra unor probleme, iar
reprezentantii trebuie sa actioneze ca si cand ar poseda o imputernicire, indeplinind dorintele
algatorilor atunci cand acestea sunt realizabile, dar actionand in interesele tuturor. Democratia nu
inseamna ca reprezentantul devine portavocea elagtorilor, inseamna ca poprul ca intreg trebuie sa
fie in stare sa controleze directia generala de imbunatatire a educatiei, dar lasa mijloacele si
detaliile realizarii acestui tel in grija legislatorilor. Conceptul mai modern/practic de democratie
este ca majoritatea decide, dar tine cont de drepturile minoritatii deoarece asa cum opinia
minoritara e considerata neimportanta, tot astfel cea majoritata se poate dovedi neinteleapta,
nefunctionala, nedorita. Intr-o democratie, toti aultii sunt la fel de capabili sa participe in politica.
Toti sunt capabili sa candideze pt o functie publica, dar criticii evidentiaza ca este nevoie de o
multime de bani pt a intra cu adevarat in viata publica. Sub presiunile minoritatii si ale
nesupunerii civile, democratiile tind totusi sa isi deschida portile de-a lungul timpului si
dobandesc un caractermai putin elitist.
Majoritatea liderilor realizeaza ca pe a guverna eficient trebuie sa stie ce vor oamenii si sa fie
sensibili la nevoile si solicitarile lor. Liderii monitorizeaza continuu opinia. Sondajele de opinie
sunt urmarite indeaproape. Mass-media pot crea un dialog intre oameni si lideri. Unul dintre cele
mai clare moduri de a determina gradul de democratie intr-o tara este a se vedea daca media
critica guvernul. Daca nu exista critica, nu exista democratie. Fara o presa libera si critica,
guvernantii pot masca faradelegile si coruptia, ademenind populatia sa ofere un sprijin pasiv.
Chiar daca se intrunesc criterii democratice, puterea politica tot nu va fi distribuita in mod egal.
Putini vor avea mult, iar multi vor avea putin sau deloc. Politologii spun ca aceasta inegalitate a
puterii este imposibil de evitate: elitele iau decizii, iar masele se conformeaza acestora. Michels
afirma ca orice irganizatie, oricat de democratica ar fi, sfarseste prin a fi condusa de o elita mica
(a numit acest lucru legea de fier a oligarhiei).
Pluralistii spun ca politica functioneaza prin grupurile de interese (asociatie care face presiuni
asupra guvernului pentru politicile care le favorizeaza). Aproape orice grup de cetateni poate
organiza o grupare pt a protesta sau a solicita ceva, iar politicienii in general asculta. Pluralistii
spun ca grupurile de interese sunt marile cai ale democratiei, asigurandu-se ca guvernul ii asculta
pe oameni. Eforturile de a infiinta democratii in societati fara traditii de pluralism (teorie
conform careia politica este interactiunea dintre grupuri) sunt ca incercarea de a planta copaci pe
un sol arid. Teoreticianul elitelor considera societatea o sg piramida, cu o elita putin numeroasa
in varf. Pluralismul concepe societatea ca pe o multitudine de bile de biliard care se ciocnesc
intre ele, dar si cu guvernul pt a produce politici. O sinteza care reflecta cu mai multa acuratete
realitatea ar putea fi: o serie se mici piramde, fiecare avand la varf o elita. Exista intercattiune
intre mai multe unitati, dar exista si stratificarea liderilor si adeptilor. Dahl numeste acest lucru
„poliarhie” (conducerea lieirlor mai multor grupuri care au ajuns la intelegeri stabile intre ei).
Lijphart a unumit-o „democratie consociationala”. Elitele fiecarui grup important fac o intelegere
de a juca dupa regulile unui joc constitutional si de a-i mimpiedica pe adeptii lor de la
manifestari violente.
Totalitarismul. In sistemele totalitare, elitele sunt aproape omplet neresponsabile; ele se inchis in
cercul puterii si sunt foarte greu de inlaturat daca nu se prabuseste regimul. Au mai ramas doar
putine urme de totalitarism: accentul pe control total, spalarea creierelor, idolatrizarea statului si
a liderului s-a dovedit a fi gresit si ineficient. Statele totalitare ale sec 20 au incercat sa
remodeleze si sa transforme fiecare aspect al vietii umane. Totalitarismul incepe cand Lenin a
pus mana pe putere in Rusia (1917), Musollini in Italia (1922) si Hitler in Germania (1933).
Aceasta ideologie portetrizeaza lumea in alb si negru si pretinde a construi o societate perfecta,
ericita, asa ca oricine este impotriva ei e un dusman al poporului. Toti trebuie sa creada si sa
studieze ideologia oficiala. Doar un partid exista legal, condus de un sg om care stabilete un cult
al personalitatii. Organizat ierarhic, partidul este fie superior institutiilor formale ale guvernului,
fie in stransa legatura cu ele. Functionarii partidului detin toate posturile importante si le impun
cetatenilor cel putin formal sa se conformeze. Practici: teroare organizata (politia de securitate
foloseste mijloace fizice si psihologice pt a-i intimida pe cetateni. Gestapoul nazist, NKVD-ul lui
Stalin si OVRA lui Musollini faceau posibile arestari secrete, intemnitarea si torutura. Acestea
erau directionate catre clase intregi de oamnei –evrei, proprietari, capitalisti, socialisti. Arestarile
si executiile in masa arata puterea statului si neputinta individului.), monopolul comunicatiilor
(mass media in sistemle totalitare vinde ideologia oficiala si arata ca sistemul functioneaza bine
sub lideri intelepti. Apar doar stiri pozitive), monopolul armelor (guvernele totalitare au monopol
complet asupra armelor, eliminand astfel rezistenta armata), ecoomie controlata (Stalin a fcaut
acest lucru prin intermediul proprietatii statului, iar Hitler prin intermediul coordonarii la nivel
de partid a industriei private)
Totalitarismul de dreapta urmareste sa blocheze o revolutie de stanga prin consolidarea ordinii
sociale si prin glorificarea statului. S-a dezvoltat in cadrul natiuilor industrializate devastate de
criza economica, prefacrrile sociale, confuzia; in state in care democratia era slaba.
Autoritarismul. Aceste regimuri sunt guvernate de un grup mic (partid, dictator, armata) care
minimizeaza participarea populara. Ele nu incearca sa controleze totul. Problemele sociale,
religioase, culturale, familiale sunt laate la latitudinea indivizilor. Acestea limiteaza libertatile
individuale in favoarea unei organizari ierarhice a comenzii, obedientei si ordinii. Cetatenii se
supun legilor si platesc impozite la stabilirea carora nu au niciun cuvant de spus. Spania a fost
mai mult autoritara decat totalitara, deorece cauta pasivitate politica si obedienta decat
participare entuziasta si mobilizare. Franco nu avea o ideologie singulara de promovat, iar
economia si presa erau pluraliste in cadrul anumitor limite. Regimurile autoritare sunt capabile
de reforma, dar, odata ce un sistem totalitar preia conducerea, sistemul nu se mai poate reforma.
Termenii influentei (Dahl)
- Persuasiunea rationala (a spune adevarul si a explica de ce cineva trebuie sa faca ceva)
- Persuasiunea manipulativa (a iminti sau a induce eroare pt a determina pe cineva sa faca ceva)
- Inducerea (recompense/pedespre pt a determina pe cineva sa faca ceva)
- Puterea (pedeapsa severa, inchisoare sau pierderea locului de munca)
- Coercitia (puterea fara cale de scapare; trebuie s-o faci)
- Forta fizica (dublarea coercitie prin uz de forta sau prin amenintarea cu vatamarea corporala)
Autoritarismul avanseaza proiecte risipitoare, nerelaiste, inabusa initiativa individuala prin
reglementari si ipozite si inabusa opiniile. Coruptia este masiva. Tanzania si Myanmar au saracit,
sfarsind prin a nu avea parte nici de democratie, nici de crestere economica.
Democratizarea regimurilor autoritare. Incepand cu 1975, zeci de tari au abandonat sistemele
autoritare in favoarea celor democratice. Cresterea economica a transformat societati in
democratie. Pe masura ce tarile sarace ajungeau sa aiba un venit mediu, deveneau pregatite pt o
democratie stabila. In primulo rand, cresterea economica creeaza o clasa mijlocie numeroasa, ce
are o miza in sistem: poate dori sa-l reformeze, nu sa-l inlature. Nivelurile de educatie cresc: ei
nu mai sunt ignoranti si nu se lasa inselati de demagogi sau idei extremiste. Oamneii incep sa isi
recunoasca interesele si le exprima: pluralism. Eu dau glas solicitarilor in doemniul afacerilor,
profeional, regional, religios. Pot depista guverne crude, coupte, ineficiente. Piata ii invata despre
increderea in sine, pluralism, toleranta, toate acestea sustinand democratia. Acest lucru nu
functioeaza in cazul petrostatelor (exporturile de petrol, deoarece concentreaza bogatia si puterea
in mainile cuiva, intarzie democratia. Cetatenii depind de guvern pt slujbe si alocatii si nu
formeaza o clasa mijlocie autonoma, pluralista). Caracteristici care blocheaza democratia:
saracia, inegalitatea majora, lipsa clasei mijlocii, niveluri de educatie scazuta, petrol, tribalism, o
societate civila redusa ca numar, lipsa uneie xperiente democratice anterioare, lipsa tarilor
democrate in apropiere. Mai mult, daca democratia se instaureaza prea devreme sau prea brusc,
poate duce la guvernarea demagogilor, a generalilor sua a fanaticilor. Democratia nu este un
lucru usor. Este un sistem complex, fin echilibrat, care depinde de o cultura politica dezvoltndu-
se cel mai bin in contextul unei economii de piata, cu o clasa mijlocie numeroasa, educata si o
traditie pluralista.

Cultura politica
Fiecare societate isi transmite normele si valorile membrilor sai, care au notiuni distincte privind
modul cum ar trebui sa functioneze sistemul politic, ce le poate face guvernul si cum ii poate
juta. Aceste credinte, simboluri, valori despre sistemul politic constituie cultura politica a unei
natiuni. Cultura politica este determinata de istoria, economia, religia si traditiile sale. Cultura
politica este un fel de nmemorie politica colectiva ( america a fost fondata pe baza
individualismului colectic, spirit care este ft prezent si azi; francezii dupa secole de etatism inca
se asteapta ca un aparat de stat de mari dimensiui sa monitorizeze economia). Cultura politica
este sistemul de credinte empirice, simboluri expresive si valori, ce defineste situatia in care are
loc actiunea politica. Cultura politica si opinia publica se suprapun, deoarece amandoua
analizeaza atitudinilie privind politica. Cultura este interesata de valorile de baa, generale in
politica si guvernare. Opinia cauta pareri despre anumiti lideri si despre politica. Cultura
analizeaza pilonii legitiitatii, atitudinile esentale care sustin un sistem politic, in timp de opiia
urmarste raspunsuri la intrebari curente. Si metodologiile acestora se suprapun. Sunt puse
intrebari unos esantioane aleatorii ale populatiei, iar raspunsurile sunt corelate cu subgrupele ei.
Totusi, intrebarile sunt diferite (un sondaj al cuturii politice poate intreba cata incredere ai in alti
oameni; un sondaj al opiniei publice poate intreba daca esti de parere ca presedintele isi face
treaba bine). Studiile de opinie insa rareori trec dincolo de datele cuantificate, in timp ce studiile
culturii politice pot folosi istoria si literatura pt o mai buna cunoastere. Se presupunea inainte
urm fapt: cultura politica este aproape permanenta sau se schimba lent, in timp ce opinia publica
este nestatorinica si se schimba rapid. Totusi, studii recente au aratat ca si cultura politica este
schimbatoare: perioadele de stabilitate si eficienta in guvernare intaresc sentimentele de
legitimitate, perioadele de guvernare indecisa, haotica sunt reflectate in subrezirea legitimitatii.
 Opinia publica privind o chestiune data contamina cultura poltica, facand-o mai cinica in privinta
sistemului politic. (opinia publica in privinta Vietnamului a indicat un dclin al sprijinului pt
razboi. Exact in acelasi timp a scazut si increderea in guvernul Statelor Unite). In mod sigur
cultura se schimba mai lent decat opiniile, care poate persistea timp de generatii/secole.
Societatea civila este strans legata de cultura politica. Ea incurajeaza cooperarea cu altii, domnia
legii, infranarea si moderatia. Regimurile comuniste incercasera sa inlature scoietatea civila. Rusia
Almond si VE
nu a avut o societate civila, si curand s-a intors la autoritarism. Irakul avea o societate civila
restransa, democratia decazand in haos.

Almond si Verba au desprins 3 culturi politice generale: participativa, de supune si parohiala.

Fiecare tara, subliniaza ei, este un amestec variat al tuturor acestor 3 tipuri ideale.
 Participativa. Intr-o astfel de cultura, oamneii inteleg ca sunt cetateni si acorda atentie
politicii. Eu sunt mandrii se sistemul din tara lor si sunt dispusi sa vorbeasca despre asta.
Oamenii manifesta un grad ridicat de competenta politica(a sti cum sa realizezi ceva pe
plan politic) si eficacitate politica(sentiment ca cineva are macar o contributie politica
mica). Cred ca pot influenta politica si sustin ca ar organiza un grup pt a protesta in cazul
unui lucru injust. Ei spun ca sunt mandrii cand voteaza si ca oamenii ar trebui sa participe
la politica. Au tendinta de a avea incredere in ceilalti si de a-si aminti participarea la
discutiile din familie de mici copii.
 De supunere. Oamenii inteleg ca sunt cetateni si acorda atentie politicii, dar o fac mai
pasiv. Ei urmaresc stirile politice, dar nu sunt mandri de sistemul politic. Nu se simt bine
cand discuta politica si simt ca pot influenta politica doar in masura in care ar discuta cu
un oficial local. Sentimentul de competenta si eficacitate politica este slab. Multi voteaza
fara entuziasm. Nu prea au incredere in oameni. Deocratia se stabileste mai greu acolo
unde oamenii se considera supusi obedienti decat participanti.
 Parohiala. Oamenilor nu le pasa ca sunt cetateni ai unei natiuni. Ei se identifica cu
localitatea in care traiesc. Nu sunt mandri de sistem si nu asteapta prea multe de la el. Nu
acorda atentie politicii, cunosc putine despre ea si discuta rareori acest subiect. Nu au
dorinta de a particip la politica. Nu au niciun sentiment de competenta sau eficacitate
politica si se simt neajutorati in fata institutiilor existente.

Teoreticinii spun ca o cultura democratica nu necesita neaparat o prezenta masiva șa vot. Mai
degraba necesita o atitudine care, daca este provocata, produce participarea oamenilor – votarea,
investirea timpului, contributii financiare, organizarea unor grupuri, distribuirea de petitii-, iar
oficialii alesi stiu aceasta. Astfel, democratia este o conexiune psihologica intre lideri si
sustinatori care tinde sa ii impiedice pe oficiali sa faca lucruri prostesti. Participarea potentiala
este cea care ormeaza o cultura democratica.

Degradarea culturii politice

Culturile politice din majoritatea democratiilor au ajuns sa fie mai cinice, iar prezenta la vot a
scazut. Multi cetateni considerau ca politiecienii snt corupti si institutiile guvernamentale
ineficiente. O alta directie in derularea evenimentelor consta in razboaiele culturale, o polarizare
neplacuta intre conservatori si liberali, care nu se suporta unii pe altii si voteaza unii impotriva
celorlalti. Mai mult, Putnam a observat diparitia apartenentei la multe asociatii – sindicate,
asociatii ale parintilor si profesorilor, organizatii ale cerectasilor, fratii- si s-a temut ca aceasta
inseamna declinul capitalului social american si decaderea societatii civile. Altii spun ca se ofera
voluntari si se alatura organizatiilor mai mult ca niciodata, dar poate e vorba de aociatii mai noi
pe care Putnam le-a omis. Spritul american inca nu a murit: studentii se ofera voluntari pt a-i
ajuta pe cei fara adapost, a-i hrani pe nevoasi, a face meditatii etc. Ce care vad declinul
asociatiilor voluntare se tem de repercusiuni politica si economice. Avand in vdree ca indivizii
isi cer drepturile fara un simt al obligatiilor, solicitarile adresate guvernului devin imposibile.
Cultura politica se schimba. Este o combinatie de valori indelung mentinute si profund sustinute
caroa li se aduaga reactii la situatii curente. Aceste schimbari sunt reactii la actiunile guvernului,
care aproape niciodata nu reuseste sa-si indeplineasca promisiunile. Culturile politice nu pica din
cer, ele sunt create de actiuni au lipsa de actiune a guvernului.

Subculturi politice

 Subculturile elitelor si maselor. Elitele, in studiile de cultura politica, inseamna cei cu o

educatie mai buna, venit mai mare si mai multa influenta. Sunt mai interesate de politica
si mai participative. Sunt inclinate sa voteze, sa protesteze, sa formeze grupuri si sa
candideze la functii publice. Oamneii mai bine ducati stiu cum sa participe la activitatea
politica. Ei simt ca ceea ce fac au cel putin un oarecare impact politic. Cei
needucati/saraci nu au cuostite si increderea in sine necesare pt a face aceste lucruri. Cei
de la baza scarii sociale dein apatici si se simt neajutorati. Datorita faptului ca indivizii
mai educati si mai instariti participa mai mult la politica, ei sunt mai bine plasati pt a-si
urmari interesele.
 Subculturile minoritatilor. Acolo unde subculturile sunt foarte deosebite, sistemul politic
in sin epoate fi amenitat. Orice subcultura neinterata ridica cel putin o problema si adesea
chiar o amenintare pt sistemul politic national. California a votat in favoarea eliminarii
educatiei bilingve pe a grabi asimilarea subculturilor.

Socializarea politica
In procesul de socializare, copiii dobandesc maniere si sabloane de vorbe care adesea se pastreaa
pe tot parcursul vietii. In acelasi fel, socializarea politica ii invata pe oameni valorile politice si
uzantele specifice. Copiii crescuti n ghetorui culturale, cum sunt minoritatile din cartierele
defavorizate așe Americii, isi aleg subculturi, care sunt uneori opuse culturii dominante.
Socilizarea politica este astfel cruciala pt o guvernare stabila.
Agentii socializarii:
Familia. Incercarile de socilizare deschisa intreprinse de guvern si de scoli esueaza in
general daca valorile lor se opun orientarilor familiei. Parintii inlfuenteaa zeci de ani
comportamentul politic. Majoritatea voteaza cum au facut-o si parintii lor. Familia
formeaza constructia psihologica a indivizilor, care la randul sau determina multe dintre
atitudinile lor politice. Impartaseste normele, valorile, credintele, precum si atasamentul
fata de un partid sau cinismul fata de guvern. Copiii (3-13 ani) accepta valorile parentale
inconstient si fara simt critic si le pot mentine pe tot parcursul vietii.
Scoala. Majoritatea guvernelor folosesc istoria pentru a le insufla copiilor mandrei si
patriotism. Nr de ani petrecuti in scoala afecteaa si atitudinile politice. In mod unifor,
oamenii cu mai multi ani de eductaie manifesta un simt la responsabilitatii mai dezvoltat
fata de comunitatea lor si se simt mai capabili sa influenteze politica publica decat
cetatenii mai putin educati. Persoanele cu mai multa scoala sunt mai participative.
 Grupurile de egali. Prietenii formeaza valori politice. Copiii muncitori din Jamaica, de
exemplu, care au fost la scoala cu copii din clase sociale inalte au avut tendinta sa adopte
atitudinile politice ale acelor clase. Rezistenta influentei grupurilor de egali pare sa fie in
crestere.
Mass-media. In special televiunea are o influenta tot mai mare. Multi se tem ca aceasta
influenta este negativa. Putnam sustine ca pivitul intens la tv ii face pe oaeni pasivi si
dezinteresati de activitatile somunitatii si de grup. Ca in cazul scolii, daca mesajul sau
este in opozitie cu ce ii inata familia/religia pare sa nu aiba succes.
Guvernul. Este un agent de socializare inspecial daca furnizeaza standarde de trai tot mai
ridicate. Multe dintre activitatile guvernamentale sunt menite sa explice si sa expuna
functionarea guvernului in fata publicului, totdeauna destinate sa obtina sprijin si
loialitate.

Opinia publica
Joaca un mod clar un rol major in democratia moderna. Este importanta pntru ca elegerile
confera doar o expresie bruta a vointei publicului. Sondajele de opinie completeaza detaliile
astfel incat oficialii sa stie ce gandesc oamenii despre probleme specifice.opinia publica este
adesea condusa si manipulata de grupuri de interese. In schimb, orice guvern este vulnerabil la
opinia publica (Gandhi, prin simple scene de protest nonviolent, a folosit opinia publica pt a
castiga independenta Indiei). Mai mult, lipsa sprijinului public a pus capat regimurilor totalitare.
Opinia publica si cultura politica sunt in legatura, dar nu sunt unul si acelasi lucru. Cultura se
refera la valoile, atitudinile, ideile de lunga durata pe care oamenii le invata profund. Opinia
publica priveste reactiile oamenilor in fata politicii si probmlemelor specifice si imediate. Opinia
publica se refera la aspectele politice si sociale, nu la chestiuni personale. Opinia nu implica
neaparat ca cetatenii sa aiba convinegri puternice si unite. Ea implica mai multe grupuri mici,
conflictuale, plus multi altii care sunt indecisi, plus inca un nr si mai mare de oameni care nu au
niciun interes asupra chestiunii respecive.

Profilul opiniei publice

Nicio categorie sociala nu este vreodata 100% pentru sau impotriva unui lucru. Ce se urmareste
sunt diferentele in randul categoriile sociale, a caror semnificatie poate fi testata de regulile
statisticii.

 Clasa sociala. Este o patura larga a societatii, de obicei caracterizata de un venit si adesea
etichetata drept inferioara, mijlocie, superioara. Clasele sociale pot fi greu de evaluat.
Exista doua mijloace: obiectiv si subectiv. O determinare obiectiva presupune a-i intreba
pe oameni care este venitul lor anual sau a aprecia calitatea cartierului. Deterinarea
subiectiva presupune pur sis implu a-i intreba pe respondenti care este clasa lor sociala.
Majoritatea americanilor spun ca apartin clasei mijlocii chiar daca nu este asa. Chiar si
bogatii, gandindu-se la originile lor modeste, se considera sin clasa mijlocie. Modul in
care o persoana si castga existenta poate avea o importanta mai mare decat suma de bani
pe care o produce. In mod tipic, fermierii amercani sunt conservatori, iar minerii si
otelarii nu. Atitudinile politice diferite se dezvolta in jurul diferitelor slujbe. Uneori clasa
sociala functioneaza exact invers fata de modul iaginat de Marx: profesionistii cu
educatie aleasa fac unele suburbii imbelsugate americane destul de liberale, in comparatie
 cu conservatorismul locuitoriloi mai saraci de la tara. Clasa conteaza, in special in
combinatie cu alti factori, precum religia si regiunea.
 Educatia: nivelul de educatie este legat de clasa sociala. Cei cu diplome universitare
castiga sume mari in IT, cei fara studii trebuie sa dea din coate. Cei mai instaritile ofera
copiior lor educatie mai buna si mai multa, de fapt transmitandu-le pozitia clasei lor.
Educatia in SUA are adesea impact politic divizat, facandu-i pe oameni mai liberali in
privinta aspectelor oneconomice (patriotism, religi, rasa, sexualitate), dar mai
conservatori in privinta aspectelor economice (locuri de munca, venit, taxe, asistenta
sociala). Datele sondajelor arata ca oamenii cu facultate sunt mai toleranti, favorizeaza
drepturile civile si inteleg puncte de vedere diferite. Referitor la aspectele economice,
multi sun sceptici in privinta eforturilor de a redistribui veniturile prin impozite mai mari
impuse claselor superioare si a masurilor de asistenta sociala pt cei care nu lucreaza.
Exista oameni cu educatie care sunt liberali atat in privinta chestiunilor economice, cat si
a celor noneconomice. Acelasi lucru este valabil in cazul clasei muncitoare americane:
doresc salarii mai mari, dar pot fi intoleranti in domenii precum rasa, stil de viata,
patriotism.
 Regiunea: fiecare tara are sudul ei, iar acest lucru este valabil in politica. Este totusi
incert daca sudul unei tari este mai conservator sau mai inclinat spre stanga decat nordul.
Regiunile periferice ale unei tari nutresc de obicei resentimente impotriva capitalei,
creand asa-numitele tensiuni centru-periferie. Odata ce o regiune isi stabileste politica,
ramane astfel mult timp. Regiune joaca un rol important in politica. Majoritatea statelor
din sudul si vestul SUA aunt conservatare in privinta aspectelor economice si a celor
noneconomice si sustin cu tarie drepturile statelor. Statele de pe centura inghetata, adina
din nord-estul SUA, unde industria a suferit un declin, tind sa fie mai liberale, in special
privind cheltuielile programelor guvernamentale. Regiunea poate fi un factor mai influent
decat partidul (cand Bush a hotarat reducerea impozitelor, democrtii conservatori din sud
l-au sustinut, in timp ce republicanii din nord au fost impotriva, ilustrand efectele regiunii
asupra politicii americane)
 Religia: in germania, catolicii tind sa voteze cu crestin-democratii, iar protestantii cu
social-democratii. In Franta, cu cat o persoana merge mai des la slujbe,cu atat va avea
tendinta sa voteze cu un partid conservator. de obicei, in franta, spania, italia, partidele
conservatoare sustin Biserica si cele de stanga sunt ostile influentei acesteia. Candidatilor
americani le place sa fie cunoscuti srept persoane care merg la biserica, dar, de cand d-a
dezvoltat fundamentalismul, multi isi doresc de asemenea sa fie cunoscuti drept crestini
renascuti.
 Varsta: teoria ciclului e viata sustine ca oamenii se schimba odata cu varsta. Astfel tinerii
sunt in mod firesc radiali, iar oamenii mai in varsta moderai sau chiar conseervatori. Daca
au putine responsabilitati sunt mai idealisti sau rebeli, daca au poveri – casa, serviciu,
impozite- tind sa devina mai conservatori. In al doilea rand teria generatiilor sustine
faptul ca generatii intreg sunt marcate pe viata de marile evenimente din tineretea lor.
Supravietuitorii razboaielor, crizelor si le amintesc zeci de ani si acestea le influenteaza
perspectivele despre razboi, economie, politica. Varsta nu te afce neaparat conservator.
 Genul: in mod traditional, femeile erau mai conservatoare, preocupate de casa, de familie
si de moralitate. Insa. Pe masura ce o societate se modernizeaza, parerile
barbatilor/femeilor se schimba. In sua in anii 80 femeile au devenit mai liberale si mai
democrate decat barbatii. Si aceasta s-a intamplat tocmai fiindca femeile considerasera ca
 guvernul federal este necesar pt a sprijini casa si familia. Politica etnica se schimba de-a
ungul timpului si ea. Dupa Razboiul Cicil, majoritatea afro-americanilor erau
Republicani. Odata cu Roosevelt, majoritatea au devenit democrati.

Sondajele de opinie publica

Doar o mica parte din public este indeajuns de atne la reportaje informative si editoriale pentru a
avea o opinie clara. Orice efort de a aprecia atitudinea publicului prin intermediul unui esantion
reprezentativ se numeste ancheta.

Tehnici de sondare a opiniei publice

 Slectarea esantionului. Esantionare stratificata prin cote (incearca sa includa o parte
proportional reprezentativa a societatii. Este greu de realizat deorece intervievatorul
trebuie sa chestioneze un nr x de lucratori, un nr y de femei in varsta, un nr z de
Republicani. In cazul in care chestioneaza prea multi sau prea putini din diverse grupuri,
se pierde proportionalitatea) si esanttionarea aleatorie (intr-un esantion cu adevarat
aleatoriu, nr lucratorilor intervievati, va fi foarte aproape de proportia in cadrul
populatiei. Randomizarea realizata acum pe calculatoare produce rezultate mai fidele).
Cea mai des folosita metoda este esantionarea zonala (100-200 de intervievatori trimisi in
diferite zone din tara, care intervieveaza 15-20 de persoane dintr-o localitate desemnata.
Esantionul implica selectarea zonei geografice, a caracteristicilor popuatiei, si selectarea
aleatorie a oamenilor din diferite categorii)
 Obtinerea esantionului. Cel mai ieftin mod este expedierea prin posta a chestionarelor,
dar oamenii care sun destul de impliati ca sa raspunda nu vor fi reprezentativi. Pentru
anchete prin telefon, un calculator poate forma numerele aleatoriu la nivel national, insa
multi ignora solicitarile telefonice si cel mai probabil este ca femeile, oamenii in varsta si
somerii sa fie acasa, facand esantionarea nealeatorie. Cea mai sigura metoda este
interviul, dar care este costisitor.
 Formularea intrebarilor. Formularea impartiala a intrebarilor pt a evita raspunsurile
denaturate este de asemenea importanta.

Opinia americana

Ratingurile prezidentiale. Unul dintre cele mai vechi si mai importante puncte din sondajele de
opinie publica americae intreaba cum isi face treaba presedintele. In mod tipic, presedintii
beneficiaza la inceput de un sprijin ridicat, acesta scazand ulterior. Politologul John Mueller a
numit acest fenoen eveniment de raliere. Unii spun ca presedintii, dupa un timp de la ocuparea
functiei, incearca deliberat sa para hotarati intr-un mod specatculos pt a-si impulsiona
popularitatea in delin. Poltiica externa permite astfel de actiuni spectaculoase si cea mai buna
reflectarea la televiziune.ratinguri scazute s-au inregistrat in periadele de incetinire a cresterii
economice. Cand o situatie umilitoare dureaza mult timp, popularitatea presedintelui scade
(Carter si Reagan cans s-au ocupat de problema Iranului).
Liberalii si conservatorii. In timpul presedintilor Reagan si Bush, procentul americanilor care se
considerau conservatori a crescut putin. Procentul celor care cred ca programele anilor 60 de
combatere a saraciei imbunatatesc lucrurile este stabil. Americanilor insa nu le este ft clar ce
inseaman liberal sau conservator. pensionarii isi spun conservatori fiindca au valori traditionale,
folosesc termenul „conservator” in sens noneconomic. In privinta aspectelor economice, precum
ajutorul federal pt prescrierea de medicamente, ei adopta pozitii ultraliberale.

Cine este atent?

Tipuri de public ( Almond)

1. Larg= majoritate ca nu stie multe despre lucrurile ce sunt dincolo de preocuparile ssale
imediate sau nu le da importanta. Acesti cetateni manifesta interes redus fata de politica
externa cu exceptia situatiei in care tara este in razboi sau victima unei crize
internationale.
2. Atent= minoritatea care sunt printre cele ce dispun de o educatie mai bua si au preocupari
politice mai abstracte, cum ar fi politica externa. Ele constituie audienta pt care joaca
elitele. In schimb, acest public atent transmite pareri care mobilizeaza publiul larg. Au
idei si le articuleaza demonstrand competenta politica.
3. O elita a politicilor si a opiniilor= cateva pers extrem de influente care sunt implicate in
politica, adesea profesional. Acestia concep politici externe/interne si le articuleaza pt
publicul larg si atent.

De aceea, regimurile trateaza intelectualii cu prudenta, iar uneori cu suspiciune. La Washington,

oficialii investesc timp si energie pt a castiga de partea lor publicul atent, minimizand astfel
criticile ce ar putea influenta publicul larg si urmatoarele alegeri. Perspectivele sustinute intens
de u nr mic de oameni pot adesea sa prevaleze asupra unui nr mare de oameni indiferenti.

Sunt sondajele corecte?

Sondajele nu doar monitorizeaza opinia publica, ele ajuta si la formara ei. Criticii acuza ca
rezultatele sondajelor publicate in mass-media pot distorsiona alegerile. (cei care conduc in
primele sondaje primesc mai multe contributii, o ma mare acoperire la stiri si astfel mai multi
sustinatori). Mai mult nici exit-pollurile nu sunt neutre in impactul lor, dar nu exista cale prin
care sa fie controlate.

Motive pentru care nu ar trebui se conduca dupa sondaje: atentia publicului variaza, publicul larg
nu are cunostinte sau opinii, ceea ce face ca intensitatea unei minoritati sa domine rezultatele
sondajelor; liderii influenteaza opinia publica prin mass-media; formularea intrebarilor si
selectarea esantionului pot denatura rezultatele; rata mica a raspunsurilor la anchete prin telefon
le subimineaza valabilitatea; problema volatilitatii (schimbarea opiniei de la an la an)

Comunicarea politica
Politologii au recunoscut de mult dependenta politicii de comunicatii. Toata actiunea politica
este o reactie la comunicare. Exista diferite feluri de comunicare. Comunicarea fata in fata este
cea mai simpla si mai eficienta in modificarea sau consolidarea opiniilor politice, deoarece
permite dialogul, ceea ce mass-media nu poate face. Pana in anii 30, candidatii tineau adunari
electorale prin circumscriptiile lor si se adresu unor grupuri de alegatori. Mass-media atinde o
audienta infinit mai are, determinand astfel un raspuns mai bun din partea alegatorilor sau a
opiniei publice decat comunicarea fata in fata. Mass media inseamna comunicare unidirectionala.
Radioul si televiziunea au o putere de persuasiune mai mare decat cuvantul tiparit, deoarece ele
mimeaza comunicarea fata in fata, insa impactul lor depinde partial de discutiile ulterioare cu
 prietenii. Televiziunea nu doar transmite in diret messaje politice, ci si schimba indirect
societate, aducand stiri si idei in casele tuturor. Insa tot mai putini se uita la stiri tv sau citesc
ziare. Iar stirirle isi muta accentul de pe politica si scena mondiala pe chestiuni de interes uman si
stiri pe care le poti folosi legate de sanatate, afaceri, stiluri de viata. Aceasta schibare coincide cu
scaderea interesului americanilor fata de politica. Doar atacuri teroriste, implicarea intr-un razboi
sau o criza financiara ii mai pot tulbura pe oameni, facandu-i sa acore atentie lumii reale.
Diversele forme de mass-media moderne fac apel la diferite tpuri de public, care se deosebesc
prin educatie, venit, varsta. Cu cat indivizii sunt mai educati, cu atat consuma mai multa media.
Absolventii de facultate si persoanele instarite tind sa citeasca ziarul, reviste, carti, dar urmaresc
si posturile tv. Cei cu mai putina educatie se uita cel mult la televizor, insa pentru divertisment.
Si varsta afecteaza folosirea mass-media. Oamenii in varsta acorda anetie editorialelor si
continutului informativ din ziare, pe cand adolescentii tind sa citeasca ziare pt divertisment.
Fluxul in 2 etape al comunicatiilor de masa
- Lazarsfeld si Katz au propus un flux in 2 etape in procesul influentarii opiniei politice de catre mass-
media: prima etapa consta in mesajele media, iar a doua consta in liderii de opinie (publicul atent).
Acestia isi formeaza idei poltice din mass media si le transmit prietenilor mai putin atenti in cadrul unui
contact fata in fata. Persuausiunea mass-mediei depinde de acesti lideri de opinie.

Mass media moderna

1. Ziarele. Numeroase ziar si-auintrerupt recetn activitatea. Declinul inseaman ca cetatenii
nu primesc o varietate de opinii politice si editoriale.tirajul mare este principala
preocupare, iar aceasta duce de obicei la o politica a caii de mijloc in privinta stitilor, care
evita sa faca opozitie, astfel ziarele devin anoste. Jurnalismul are o indelunga traditie de
obiectivitate in relatarea evenimentelor. Propriile standarde ale profesiunii infuenteaza
oamenii de stiri in prezentarea corecta si cinstita a evenimentelor. Editorialele de azi au
putina greutate, exceptia face elita mass media (ziare si reviste foarte influente citite de
elite si publicul atent). Elita presei face jurnalism de investigatie cautand infractiuni ale
guvernului si al partidelor, ceva ce ziarele obisnuite se feresc sa faca de teama proceselor.
2. Radioul. Odata cu aparitia televiziunii, radioul a devenit mai putin important, cu exceptii:
faimoasele show-uri talk radio gazduite de exponenti nervosi ai dreptei, care consolideaza
perspectivele conservatoare. Consolidand perspectivele liberale, magazinul radiofonic
„all things considered” de la National Public Radio prezinta evenimente din intreaga
lume, economie, politica, opinii critice
3. Serviciile de stiri: majoritatea stirilor de ultima ora vin de la agentiile de stiri. Ziarele de
elita dispretuiesc stirile preluate de la agentii, deoarece este o chestiune de mandrie a-si
pune proprii reporteri sa relateze despre subiect. Associated Press (AP) are cateva
probleme care ii limiteaza calitatea: se misca repede (fiecare minut este un termen-limita,
acest lucru desemnand faptul ca nu se fac investigatii si subiectele sunt tratate
superficial), stirile prezinta surse oficiale (nu relateaza oamenii de opozitie, cetatenii
obisnuiti, comerciantii din bazar care ar putea avea o perspectiva coplet diferita si, unoeri,
mai exacta)
 Televiziunea
Producatorii de stiri acorda atentie vizualului. Ca sin in cazul agentiilor de stiri, temele absracte
si mai profunde au putina acoperire, dar actiunea dramatica (daca exista o echipa de filmare la
momentul potrivit sa o surprinda) este scoasa in evidenta. Televiziunea este un mijlo de
comunicare mult mai emotionan decat celelalte; reportajele pot ajunge direct la inima, ocolind
creierul. Televiziunea trebuie sa stie dinainte ce urmeaza sa se petreaca; apoi poate programa o
echipa de filmare/ aceasta inclina stirirle din tv spre conferinte, discursuri, audierile din comisii
si declaratiile oficiale. Unii le numesc evenimente mediatice, fenomene care nu s-ar fi petrecut
fara sa fie transmise de tv. Un eveniment mediatic nu este fals,l ci planuit dinainte in vederea
obtenrii de acoperire tv. Pe de alta parte, televiziunea este un serviciu de prezentare a subiectelor
principale, iar, daca telespectatorii ar dori detaliu si profunzime, ar trebui sa caute in alta parte.
Internetul- cel mai nou mijloc de comunicare in masa
Impactul politic al internetului este in crestere. Are o deosebita popularitate in randul tinerilor si educatilor.
Stirile pe web le poti urmari oricand, selectand doar ceea ce te intereseaza. Pe de alta parte, stirile de pe
internet sunt simple rezumate din tv si ziare, scurte prezentari fara profunzime sau patrundere. Multe ziare
si reviste alcatuiesc publicatii online pe masura ce tirajul lor obsinuit scade.

Televiziunea si politica
Stirile de televiziune de axaza masiv pe presedinte. Presedintele este vazut de catre copii ca o
figura parentala omnipotenta, dar apoi lucrurile merg prost. El nu reuseste sa rezolve problemele,
iar mass media exagrat de critica il acuza ca le inrautateste. Unii critici acuza mass-media ca
distruge sistemul politic, facand tara instabila si de neguvernat.
Televiziunea are o contributie insemnata in nominalizarea candidatilor la presedintie. Reflectarea
la tv a candidatilor se concentreaza asupra personalitatilor lor, nu pe chestiuni de interes public/
televiziunea, cu prim-planurile sale scrutatoare si ipresia de spontaneitate, le ofera
telespectatorilor ceea ce ei cred ca este un indiciu real al caracterului candidatului. Observatorii
au suspectat ca televiziuea induce pasiviate si apatie. Fiecare ora petrecuta la tv se asociaza cu o
mai mica incredere sociala si o apartenenta redusa la grupuri, in timp ce fiecare ora petrecuta
citind u ziar se ascoiaza cu mai mult. O alta acuzatue este ca tv a diminuat prezenta la vot in
timpul alegerilor. Televiziunea isi satureaza telespectatorii cu atata timp inainte, incat multi isi
pierd interesul. Candidatii suna de obicei asemanator, acuzatiil si contraacuzatiile din spoturi se
succeda cu atata repeziciune, incat votantul se afla in situatia unor presiuni incrucisate, trecand
de la o stare de indecizie la apatie. Cam jumatate din fondurile campaniilor prezidentiale intra in
televiziune. Consultanta politica (temele potrivite, sloganurile. Discursurile) a devenit o mare
afacere. In majoritatea competitiilor, invingatorul este cel care a cheltuit cei mai multi bani,
majoritatea in televiziune. Aceasta sporeste importanta grupurilor speciale de interese si a
comitetelor de actiune politica, dar slabeste rolul partidelor si adanceste sentimentul de neputinta
in randul votantilor. Votantii ignora din ce in ce mai mult etichetele partidelor. Aceasta tendinta
se numeste dezalienarea votantilor. Fara identificare partinicam acestia sunt deschisi
persuasiunii prin intermediul mass-media.
Li se ofera americanilor servicii de slaba calitate?
Da. Acoperirea stirilor este extrem de selectiva, concentrandu-se excesiv supra anumitor domenii
si ignorand altele. (partinire structurala). Toate actiunile presedintelui sun expuse si ofera
material brut bun pentru televiziune. Nu se pune accent pe Congres, tribunale, administratie sau
guverne. Mass-media stirilor asteapta pana explodeaza ceva sa se ocupe de problema; exista o
slaba prezentare a punctelor posibil problematice. Mai mult, nu incearca sa ofere o imagine
coerenta, patrunzatoare a lucrurilor care se petrec in lume. Stirile sunt incomplete si adesea
inselatoare.

Cadrarea stirilor= fraza de baza a unei stiri; inseamna a alcatui un cadru de referinta care, pentru
o vreme, domina suiectele de stiri pe o tema data; este o restrangere care le permite reporterilor,
redactorilor sa determine consistenta stirilor; eliele politice sunt pe o pozitie avantajata in
privinta cadrarii.

Grupurile de interese
Sunt adunari de oameni care incearca sa influenteze guvernul. Unele sunt trecatoare sau
permanente, unele se axeaza pe influentarea unei politici, altele pe schimbari ample, unele
actioneaza prin intermediul agentiilor executive su admnistrative, altele prin intermediul
sectoarelor juridic si legislativ si altele prin intermediul opiniei publice. Insa toate incearca sa
promoveze interese private comune influentand politicile publice. Interesele divergente conduc
aproape automat la formarea grupurilor. Grupurile de interese tind sa reprezinte companiile sau
pe cei instariti si educati care tind sa participe mai mult la politica. Cei saraci, care au mai putina
educatie, sunt lenti in formarea grupurilor pentru a-si proova interesele.

Grup de interes vs partid politic

Ambele incearca sa influenteze politica publica, dar grupurile de interese o fac in afara
procesului electoral si nu sunt responsabile in fata publicului. Partidele cauta puterea prin alegeri.
Grupurile de interese de centreaza de obicei pe program si aspecte specifice si sunt rareori
reprezentate in structura formala a guvernului. Ele incearca sa influenteze legislatorii si organele
executive si urmaresc, adesea, sa castige de partea lor partidele politice. Partidele cauta sprijin
larg pentru a castiga alegerile si atrag multe interese in randurile lor. Grupurile de interese au o
apartenenta mai ingusta. Ii atrag pe cei care urmaresc obiective religioase, de mediu sau de gen.

Grupurile de interese si guvernul

Acestea dorec sa influenteze guvernul. Activitatea lor depinde de disponibilitatea grupurilor de a
opera in cadrul legii, care, la randul ei, necesita state puternice, nu slabe unde domina
criminalitatea. Guvernul determina aparitia lor, deoarece sunt intim asociate cu programele
guvernamentale. Exista lobby pt agricultura deoarece exista program pentru agricultura. In unele
tari, grupurile de interese preaiu functii guvernamentale (corporatism): in Suedia, acestea
participa la elaborarea si implementarea legilor. Guvernul si grupurile de interese sunt legate si
in alt mod: birocratiile au devenit grupuri de interese mari si puternice. Birocratiile dezvolta
interese proprii. Ele isi percep misiunile drept teribil de importante si pretind bugete mai mari si
mai multi angajati in fiecare an.
Contrabalansarea puterii= niciun grup de interese nu poate monopolize puterea deoarece intotdeauna exista
unul sau mai multe grupuri de interese care actioneaza impotriva lui. Teoria contrabalansarii puterii sustine ca
sociatiile patronale sunt echilibrate de sindicatele muncitoresti, industriile care se tem de importuri de cele
nerabdatoare de export, companiile farmaceutice de ascoatiile pensionarilor. Astfel de balante ne mention
liberi si democratic. Insa nu intotdeauna lucrurile se echilibreaza (apartenenta la sindicatele Americane a
scazut, acestea fiind in present mult mai slabe decat asociatiile patronale). Teoria contrabalansarii puterii nu
inseamna ca acest fenonem exista cu adevarat.

Cultura politica

Grupurile de interese se dezvolta in societatile pluraliste care au traditii de autoguvernare locala

si de formare a asociatiilor. Barbatii si persoanele educate tind mai mult sa apartina unui grup de
interese. In societatile unde multi se alatura gruprilor, oamenii au un simt al competentei si
eficacitatii politice mai dezvoltat.

Banii
Sunt probbail cel mai important factor in succesul grupurilor de interese. Daca exista suficienti
bani, interesele abia daca mai au nevoi de un grup. Prin bani, grupurile ii ajuta pe candidatii care
le sustin cauzele. Este insa un pas mic de la cumpararea influentei la coruptie. Unii crititci se tem
ca politica banilor a scapat de sub control.

Tematica
Tematica potrivita poate sa mobilizeze milioane de oameni, sa dea grupului coeziune si
angajament si sa stimuleze donatiile. Pot exista grupuri monotematice (miscare pentru dreptul la
viata/ antiavort/casatoria intre persoane de acelasi sex). Multe dintgre teme sunt teme de
moralitate.

Dimensiunea
Da grupurilr greutate (AARP are 35 milioane de membri dintre care multi educati, puternici,
angajati intens in mentinerea si dezvoltarea programelor de asigurari social si Medicare. Cand
AARP vorbeste, Congresul tremura). Dar banii si intensitatea compenseaza adesea dimensiunea,
adica statutul socieconomic. Oamenii instariti si mai educati cu influenta in profesiile si
comunitatile lor por forma grupuri care castiga mai mult respect.

Accesul
Cand un grup a stabilit o relatie solida cu o ramura a guvernarii, se spune ca se bucura de acces
structurat. Daca cei bogati si puternici au mult acces, cei saraci si dezorganizati pot sa nu aiba
deloc. Consecintele duc uneori la violenta.

Strategiile lor

 Abordarea legiuitorilor. Lobbyingul (contact al unor grupuri de interese cu legiuitorii)

primeste cea mai mare atentie. Marile companii din industria tutunului, deosebit de
generoase fata de candidatii Republicani, blocheaza su modereaza de obicei legile
impotriva fumatului
 Abordarea administratiei. Grupul poate ca nu doreste o noua lege, ci doar o interpretare
favorabila a legilor si reglementarilor deja existente. Pentru aceasta, apeleaza la
administratori. Grupurile se concentreaza asupra departamentului care este specializat pe
domeniul lor. Grupurile de interese intrebunteaza in relatiile cu departamentele executive
 multe dintre aceleasi tactici folosite in cazul legislatorilor, inclusiv contacte personale,
cercetare si relatii publice. Unele ofera bani; coruptia functionarilor publici este regula.
 Abordarea sistemului judiciar. Grupurile de interese se pot folosi si de tribunale deoarece
sistemul judiciar american are multa putere. In fiecare an, tribunalele statale si federale
americane audiaza procese intentate sau sustinute de grupuri de interese. Grupurile
folosesc dou metode judiciare pentru a-si atinge telurile: pot initia procese direct in
numele unui grup sau al unei clase de persoane ale caror interese le reprezinta (actiune
colectiva); pot inainta un memoriu din partea unui „prieten al curtii” in sprijinul unei
persoane a carei cauza o impartaseste.
 Apelurile catre public: investesc in campanii de relatii publice pt a explica cum contribuie
ele la bunastarea generala si de ce interesele lor sunt bune pentru tara.
 Demonstratiile. Unele pot primi spatiu publicitar gratuit, dar unele nu isi oermit sa
cumpere o astfel de publicitate si organzeaza demonstratii.
 Protestul violent.

Partidele
Un partid politic incearca sa determine alegerea unor persoane in functii publice, sub o anumita
denumire. Partidele politice au creat democratia. Aproape toate societatile contemporane au
partide care leaga cetatenii de guvern. Partidele sunt dispoitive de input care le permit cetatenilor
sa-si faca auzite nevoile si dorintele de catre guvern. Fara ele, indivizii ar fi divizati si ar fi
ignorati de guvern. Votand cu un partid, cetatenii pot influenta deciziile politice. Partidele ajuta
la apanarea confictelor dintre grupurile de interese prin agregarea intreselor (imbinarea
intereselor separate intr-o organizatie mai larga). Grupurile de interese trebuie sa contribuie la
binele partidului. In schimb, ele se angajeaza sa ineplineasca macar o parte dintre telurile
comune. Partidele mari pot fi analizate ca niste coalitii ale grupurilor de interese. Partidele atrag
in sistemul politic grupurile neintegrate anterior. In partide sunt bine-venite alte grupuri,
acordandu-li-se dreptul la cuvant sau la influentarea platformelor partidelor.membrii grupului se
simt reprezentati si isi dezvolta sentimentul eficientei si al loialitatii fata de sistem. Partidele ii
familiarizeaza pe cetetni cu candidatii sau oficialii alesi si le sugereaza membrilor cum sa
vorbeasca in public, cum sa conduca intruniri si cum sa faca compromisuri, dezvoltandu-le
competenta politica si construind prin ei legitimitatea sisteului ca intreg. Partidele aduc voturi.
Atunci cand fac campanie pentru candidati, ele mobilizeaza alegatorii – suscitand interesu si
stimuland prezenta la vot. Partidul invingaotr primeste functii guvernamentale si putere si
modeleaza politicile in stilul sau. Partidul cu cele mai multe locuri in Camera reprezentantilor/
Senat numeste liderii camerei si presedintii comisiilor. Partidele incearca sa controleze
guvernarea, insa nu reusesc intotdeauna.

Partidele in democratii
 Centralizarea: nivelul controlului exercitat de conducerea partidelor asupra membrilor
alesi variaza mult (in israel fiecare partid intocmeste o lista de partid de 120 de
nominalizati pentru parlemanet, iar electoratul alege o lista. In virtutea reprezentarii
proportionale, doar cei aflati in partea superioara a listelor pot obtine pozitii in parlament.
Liderii de partid ii plaseaza pe membrii cu experienta pe pozitii superioare, iar pe nou-
veniti mai jos. Acest lucru asigura disciplina centralizata)
Teorie neoinstitutionala= partidele politice pof si asa de preocupate de sine, incat vorbesc mult
fara sa tina cont de ce vrea electoratul. Un partid vechi, stabil, cu traditii puternice si tipare de
conducere poate fi atat de preocupat de disputele din interior, incat neglijeaza opinia alegatorilor.
Partidul poate capata o viata proprie, pe langa faptul ca incearca sa castige alegerile, deorece s-a
concentrat mai mult asupra lui, poate pierde alegerile.

 Participarea partidelor la guvernare: in sistemele parlamentare europene, partidul

invingator este guvenrul sau, mai exact, echipa e conducere a partidului devine cabinetul.
Acest sistem permite o responsabilizare si o alegere a votantului mai clare decat in
sistemul de partide descentralizat american. In ambele sisteme, partidele participa la
guvernare conferind functii activistilor de partid in departamente si agentii.
 Finantarea partidului: numeroase democratii au legi pentru restrictonarea sau
reglementarea contributiilor politice (germania, spania, suedia, finlanda folosesc fonduri
guvernamentale pt a finanta partidele proportional cu forta electorala a fiecarui partid;
liberal-democratii erau renumiti pt sumele pe care le primeau de la companii, bani,
federatii agricole)

Clasificare
 Partide de stanga (comunistii): propun nivelarea diferentelor de clasa prin nationalizarea
industriilor majore
 Partidele de centru-stanga (socialistii): promoveaza statul social, dar nu si indutriile
nationalizate
 Partidele centriste: liberale in privinta chestiunilor sociale, insa conservatoare sub aspect
economic (piata libera)
 Partidele de centru-dreapta: doresc sa limiteze statul social in favoarea spiritului
intreprinzator
 Partidele de dreapta: doresc sa desfiinteze statul social, sa limiteze puterea sindicatelor si
sa promoveze o crestere capitalista viguroasa

Clasificarea lui Duverger

 Partidele de masa: bine organizate, aspira la o apartenenta larga; dedicata ddv ideologic,
cum sunt partidele socialiste din vestul Europei. Ele se finanteaza cu cotizatiile membrilr;
incearca sa castige adepti dedicati
 Partidele de cadre: partidul democrat si partidul republican in SUA; sunt organizate
superficial si bazate pe o elita activa politic; conduse de cativa profesionisti politici si
interitent activa
 Partidele de fideli: asemenea nazistilot, unde partidul e construit in jurul unei persoane
 Personaliste: ale conducatorilor puternici latino-americani; asemanatoare cu cele de
fideli; bazate pe personalitatea conducatorului puternic

Partid catch-all= se adreseaza tuturor categoriilor de oameni; deoarece contin numeroase puncte
de vedere, ele sunt afectate de certuri factionale

Sistemele de partide
Inseamna modul cum interactioneaza partidele unele cu alteșe
  Sisteme unipartidiste: asociate cu partidele totalitare; controleaza fiecare nivel de
guvernamant si este singurul partid legal.
 Sisteme cu un partid dominant: partidele de opozitie in sistemele cu un partid dominant
participa la alegeri, dar rareori castiga. Unele natiuni democratice au avut astfel de
sisteme, dar acestea tind sa nu dureze mult, deoerece alegatorii nu mai accepta la un
moment dat coruptia si incapacitatea partidului dominant
 Sisteme bipartidiste: cele mai cunoscute sunt in SUA si Regatul Unit. Doua partide
majoritare au sanse aproximativ egale de a castiga. Desi un al treilea partid (libertarienii
din SUA si liberal-democratii din Regat) castiga rareori, el serveste pt a reaminti celor
doua de nemultumirea alegatorilor. Unul din cele doua ofera atunci politici calculate
pentru a-i castiga de partea lor pe nemultumiti. Insa, deseori, ideile politice noi vine mai
ales de la al treilea partid, deoarece marile partide sunt prea impotmolite in obiceiurile
lor.

Partidul relevant= daca un partid este atat de mic incat niciun partid major nnu are de ce sa se
ingrijoreze privind incercarea acestuia de a-si castiga adepti, este irelevant.
 Sisteme multipartidiste: are mai multe partide concurente. Fiecare primeste locuri in
parlament proportional cu ponderea voturilor sale. Instabilitatea cabinetului este dat de
numarul partidelor (un sistem de partide fragmentat ingreuneaza crearea unei majoritati
guvernamentale de catre un partid; tarile cu multe partide nu reusesc sa tina un guvern la
putere mult timp), cultura politica (intelegerea asupra aspectelor de baza si regulile de
formare si dizolvare a unui cabinet)
 Sisteme de partide doi plus: doua partide mari si o dispersie de partide mici.
 Sisteme de partide fluide: dezordinea este singurul mod de a le descrie; se ridica si cad cu
repeziciune si sunt adesea vehicule personalliste pentru a-i face pe lideri sa fie alesi, dar
altfel nu au niciun program sau nicio ideologie; sunt slab organizate

Sistem de partide competitiv= esenta este impiedicarea coruptiei, coruptia poate fi tinuta sub
cntrol de un partid din afara care sa fie cu ochii pe presupusa coruptie a administratiei partidului
din interior.

Sistemul de partide si sistemul electoral

Circumscriptiile electorale uninominale (majoritatea simpla castiga) produc sisteme bipartidiste
sau sisteme de partide doi plus (un al treilea partid mic este subprezentat in astfel de sisteme si
adesea renunta sa mai incerce). In circumscriptiile uninominale se obtin avantaje din cominarea
fortelor politice pentru a forma un partid cu o majoritate. Daca un partid se destrama, adesea
cedeaza victoria partidului care ramane unit. Reprezentarea proportionala permite/incurajeaza
partidele sa se separe. Aceste sisteme folosesc circumscriptii plurinominale si desemneaza locuri
in parlament proportinal cu procentajul vorutilor din circumscriptia respectiva. Deci, premiul pt
mentinerea unitatii partidelor nu este chiar atat de mare. Modifcarea legilor electorale poate
schimba sistemul de partide al unei tari.

Tipuri de competitie intre partide (Sartori): centripeta (pluralism moderat; platformele si

promisiunile partidelor fac apel la alegatorii centristi; partidele devin moderate cu scopul de a
atrage o masa mare de voturi din centrul spectrului politic) si centrifuga (mai mult de 5 partide;
exista pericolul pluralismului polarizat; devin extreme ideologic si se angajeaza intr-o politica de
supralicitare cu rivalele lor.)

Alegerile

De ce voteaza oamenii?
In primul rand, partidele pot depunde eforturi considerabile pentri a-si stimula potentialii
suporteri. In SUA, oamenii spun ca nu voteaza deoarece nu sunt interesati de candidati sau sunt
nemultumiti in privinta lor; spun ca votul lor nu conteaza; sau partidele nu ofera o alegerea
interesanta sau clara; televiziuea saturaza cu mult inainte de alegeri. Diferenta de participare la
vot dintre SUA si Europa: in Europa inscrierea este automata dupa atingerea varstei de 18 ani;
americanii o fac personal cu luni inainte de alegeri; alegerile in Europa se tin duminica, iar in
SUA se tin martea; buletinul de vor european este simplist, buletinul de vot american contine o
lunga lista de acndidati locali, la nivel de stat si nationali, plus referendumuri.

Cine voteaza?
 Venitul si educatia: oamenii cu venit are si bine educati, voteaza mai mult decat cei mai
putin instariti si mai putin educati. Venitul ridicat da oamnilor o miza in rezultatele
alegerilor, iar educatia creste nivelul de interes. directorii executivi si profesionistii se
simt implicati si vad o legtura directa intre castigator si bunastarea lor personala, pe cand
muncitorii din orasele mici li se poate parea ca n u e nicio diferenta intre cei doi
candidati. Oamenii instariti si educato au vazut cum grupurile de interese reusesc sa
schimbe politica si considera ca are o mica putere, prin vot, de a face asta. Muncitorii
obisnuiti vad viata politica ca o majoritate tacuta. Prietenii, familia au avut avere si rar s-
au organizat pentru a pune presiuni asupra guvernului. Educatia este cea care inalta
simtul participarii si curiozitatea intelectuala abstracta, care ii face pe oameni mai dispusi
sa urmareasca stirile politice si sa se simta implicati.

Teoria votului (Downs)= oamenii voteaza daca profilurile depasesc costurile, daca mizele par
importante, vor face acest efort de a vota. Proprietarii care se tem de cresterea impozitelor sunt
mai dispusi sa voteze, decat chiriasii. Costu informatiilor politice, financiare si prsonale,
determina daca o persoana va vota. Cei saraci si needucati sunt cel mai putin dispusi a voteze.
Postmaterialism= odata cu industrializare, a aprut schimbarea valorilor, indepartarea de societate
si individualism. Chestiunile sociale si politice nu mai intereseaza pe multi, doar lucrurile
personale. Teorie conform careia cultura moerna a evoluat dincolo de a obtine si a cheltui.
Oamenii devi din ce in ce mai materialisti.
 Rasa: prezenta la vot a negrilor este mai scazuta decat cea a albilor, insa aceasta diferenta
se va micsora, dat fiind ca nivelurile venitului si educatiei negrilor cresc. Multi negri au
manifestat o tendinta de crestere a gradului de constientizare politica si au aflat valoarea
participarii si a votului, tenidnta accelerata de candidatura lui Obama.
 Varsta: tinerii americani sub 25 de ani nu sunt inscrisi sa voteze deoarece nu se simt
implicati economic in rezultatele alegerilor.
 Genul: in mod traditional, barbatii votau mai mult decat femeile in oice societate. La
recentele alegeri americane, femeile au votat mai mult decat barbatii, reflectand nivelurile
educationale mai ridicate ale acestora
  Resedinta: prezenta la vot mai ridicata in mediul urban. Mai mult, oamenii care traiesc ult
timp in acelasi loc au tendinta sa voteze mai mult decat trecatorii deoarece se simt iplicati
in problemele locale. De asemena, este importanta si regiunea din care fac parte alegatorii
(prezenta la vot in sudul statelor unite este mai slaba decat cea din nord, o reflectare a
tandardelor de viata mai scazute si a lipsei de competitie dintre partide)

Identificarea partinica
Este atasamentul pe termen lung al alegatorilor fata de un partid dat. Cei care se identifica
puternic cu un partid voteaza de obicei pt acel partid. Oamenii fara identificare partinica sunt la
dispozitia oricarui si pot schimba votul la fiecare tur de scrutin. Identificarea partinica este
puteric influentata de parinti. Aceasta este importanta pentru stabilitatea electorala. Cei care
raman alturi de un partid le permit politicienilor sa anticipeze dorintele oamenilor si sa incere sa
le indeplineasca. Pe de alta parte, identificarea superficiala produce o mare volatilitate in votare,
deoarece cetatenii isi schimba voturile prea usor. Odata cu declinul votului de clasa (tendinta
unei clase sa voteze cu un partid care prooveaza interesele sale economice) si aparitia
postmaterialismului, identificarea partinica a inceput sa slabeaca si volatilitatea a crescut. Nicio
categorie sociala nu voteaza suta la suta cu un partid, unii oameni nu tin cont de normele
grupului. Daca mai mutl de jumatate de oameni dintr-o categorie sociala voteaza cu un partid,
inseamna ca exista probabil o relatie semnificativa intre categoria respectiva si partid. Politologii
si politicienii umesc acest lucru bloc de vot, adica tendinta unui grup de a se identifica cu un
partid. Strategia lor este sa asigure suficiente blocuri care sa furnizeze o pluralitate a electoratului
si isi construiesc campaniile pt a castiga de partea lor blocurile care au cele mai mari sanse sa-i
voteze.

 Votul de clasa= clasa sociala este un determinant al identificarii partinice si al

comportamentului de vot (in sua, muncitorii salariati tind sa voteze cu democratii, in
special clasele unde cel care intretine familia este membru sindical). Doua lucruri tulbura
votul de clasa: unii oameni din clasa muncitoare voteaza cu partidele conservatoare
pentru ca se considera o clasa mijlocie si au o traditie de familie. Dimpotriva, unii din
clasa mijlocie si superioara (deoarece au origini din clasa muncitoare, au o traditie de
familie si au capatat viziuni liberale in timpul facultatii) voteaza pentru partidele de
stanga.
 Votul regional= unele regiuni se identifica cu partide
 Blocurile religioase= opozitia dintgre secular si religios. McCain a castigat 3 patrimi din
voturo de la evanghelistii protestanti; Obama a castigat soua treimi de la seculari. O
majoritate a catolicilor si-au schimbat directia de vot catre Obama, mai mult de 3 patrimi
din evrei au facut acelasi lucru. In Franta catolicii voteaza cu conservatorii; secularii
voteaza cu fortele de stanga
 Grupele de varsta: tinerii nu sunt neaparat mai radicali, dar tind sa prind valul care circula
in vreme tineretii lor. Grupele de varsta reactioneaza mai ales la situatia economia.
Tinerii au votat cu Obama, partial pt ca sunt mai deschisi in privinta rasei si si-au facut
griji pt slujbele lor in timpul crizei financiare. Cei mai in varsta au fost mai putin deschisi
asupra rasei si s-au temut de experimente economice
 Sexul: femeile tind acum sa voteze cu Democratii cu mai multe procente in plus fata de
barbati (ele sprijina masurile de asistenta sociala si dreptul la avort)
  Starea civila: persoanele necasatorite voteaza cu democratii, iar cele necasatorite cu
republicanii deoarece acestia pun accent pe valorile familiei.
 Rasa: teama rasiala si resentimentul fata de minoritati imping albii spre Republicani.
 Votul urban: locuitorii de la tara tind sa imbratiseze valorile conservatoare, iar oamenii
care locuiesc la oras tind sa fie mai liberali.

Realiniere electorala= schimbarea majora, pe termen lung, in identificarea partinica. Alegerile de

mentinere inseamna ca oamneii voteaza conform identificarii partinice. Alegerile deviante
inseamna schimbarea de la un partid la altul, temporar; dupa accea, alegatorii se reintorc la
identificarea lor partinica pe termen lung. Multi spun ca trecem de fapt printr-o dezaliniere, adica
un declin major in identificarea partinica. Multi devin independenti in alegeri, mai ales tinerii si
persoanele cu facultate.
Votul retrospectiv= alegatorii aleg pe baza prestatiei in ansamblu a guvernantilor in functie.

Strategii ale candidatilor

Strategiile de campanie trebuia sa aiba grija sa nu instraineze sustinatorii normali ai partidului si
sa incerce sa castige voturile din partea celor indecisi si a oponentilor. Majoritatea campaniilor
sut construite sa corespunda opiniilor si nevoilor circumscriptiei (persoanele care aleg un oficial
sau districtul in care este ales) candidatului. Constienti de directia si intensitatea opiniei
alegatorilor, candidatii incearca in mod tipic sa asambleze suficiente bloduri de vot pentru a
castiga. Ansamblurile de valori insa conteaza mai mult decat categoria sociala, astfel caniddatii
incearca sa se alinieze la valorile alegatorilor lor.

Puterea legislativa

In feudalism intrezarim prima data „balanta puterii”. Tarile cu limitari asupra guvernului au avut
de regula un trecut feudal, are i-au invatat ca separarea puterii este benefica si concentrarea ei
este nefasta. Tarile cu traditii in mare parte absolutiste, au probleme in infiintarea democratiilor.
Balanta puterii inseamna un echilibru evident al puterii in stat. Teoretic, legislativul proulga legi
si ramura exetiva pune in aplicare actele normative aprobate de legislativ (o ramura judiciara
egala este rara)

Sistemele prezidentiale si parlamentare

Sistemele prezidentiale arata cel mai clar separarea puterii dintre executiv si legislativ. Aceste
sisteme, au un presedinte care combina functia de sef de stat cu cea de sef de guvern. Este ales
mai mult sau mai putin de popor, este investit u puteri considerabile si nu poate fi usor inlaturat
de legislativ. In sistemele parlamentare seful statului este o functie deosebita de cea a sefului de
guvern. In acest sistem, figura importanta este prim-ministrul. In sistemele parlamentare,
alegatorii aledg doar legislativul, ei nu-si pot imparti optiunile electorale intre legislativ si
executiv. Legislativul alege apoi un executiv din mijlocul sau. Daca sistemul electoral se bazeaza
pe reprezentare proportionala, este posibil ca in parlament sa fie mai multe partide. Daca niciun
partid nu are o majoritate de locuri, doua sau mai multe trebuie sa formeze o coalitie. De obicei,
presedintele/ monarhul ii cere sefului cel mai mare din partid sa devina prim-ministru si sa
formezeguvernul. Prim-ministrul, dupa consultari cu partidele care il sustin, numeste o echipa de
ministri pentru cabinet (liderii executivi de rang inalt care conduc ministere sau departamente
majore). Acestia indruma apoi diversele ministere sau departamente ale guvernului care
formeaza ramura executiva. Prim-ministrul si cabinetul sunt responsabili in fata parlamentului.
In sistemele prezidentiale, presedintii sunt alesi prin vot si aleg ministrii cabinetului sau secretarii
departamentelor din afara legislativului. Cele doua ramuri ale guvernului nu se pot controla,
dizvola sau inlatura ca in sistemele parlamentare. , ceea ce confera o mare stabilitate sistemelor
prezidentiale. Uneori este dificil de distins intre legislativ si executiv deoarece principalii
membri ai executivului sunt ei insisi membri ai parlamentului.

Parlament bicameral= o camera superioara (senta, camera lorzilor), si inferioara (camera

reprezentantilor, adunarea nationala). In ciuda numelui, camera superioara are de obicei mult mai
putina putere decat camera inferioara. In mod tipc, daca prima se opune la ceva ce a aprobat a
doua, camera inferoara poate trece cu vederea obiectiile camerei superioare, adesea prin
majoritate simpla. Motivul bicameralismului este clar in sistemele federale. Camera superioara
reprezinta partile componente, iar cea inferioara reprezinta circumscriptiile bazate pe populatie.

Sistemele parlamentare
Executivul si legislativul sunt sudate impreuna; prim-ministrul si cabinetul pot fi inlaturati usor:
orice vot important in parlament se numeste vot de incereder. Daca prim-ministrul pierde, un vot
de incredere, cabinetul cade. Membrii parlamentului se supun in general liderilor de partid.
Partidele care sprijina guvernul voteaza orice proiect de lege elaborat de cabinet. In sistemele
parlamentare, seful celui mai mare partid devine prim-ministru, iar seful ceui de-al doilea mare
partid devine adesea ministru de externe. Imobilismul, incapacitatea de a decide asupra uno
chestiuni majore este un pericol in sistemele parlamentare multipartidste.

Forurile legislative
O agentie executiva dezvolta o idee, cabinetul elaboreaza o propunere, iar cel mai mare partid o
propune legisltivului, care o modifica sau o dezbate.
Sistemul comitetelor: aproape fiecare legilstiv are un nr de comitete permanente si poate crea
uneori comitete speciale pentru a analiza chestiuni stringente: fac propuneri si le pot respinge.
Daca proiectul de lege este avizat favorabil in comitet, merge ihn plen, la intreaga camera, unde
are nevoie de o majoritate de voturi pentru a fi aprobat.
Principalul scop al corpurilor legislative este de a initia legi. Desi forurile legislative aproba legi,
putine dintre ele sunt cele care creeaza legi. Insa legifrarea nu este singurul lucru pe care il fac
legislativele, aproba de asemenea si bugetul, controleaza veniturile fiscale, monitorizeaza
activitatile guvernului, ratifica tratate, propun amendamente la constitutie. Legislatorii petrec
mult timp ajutandu-si alegatorii. Cel mai multi raspund scrsorilor, se asigura ca oamenii isi
primesc banii de la guvern si demonstreaza ca reprezentantilor alesi le pasa cu adevarat de ei.
Prin serviciile acordate in circumscriptie isi asigura parlamentarii realegerea. Ei fac favoruri, isi
viziteaza circuscriptiile electorale pentru a asculta probleme locale si a lua masuri de ajutor
guvernmental. Cel mai important rol al legislativelor este sa supravegheze drastic si critic ramura
executiva. Chiar daca initiaza legi, parlamentele pot afecta serios functionarea guvernului
monitorizand activitatea acestuia pt a se asigura ca este in interesul natiunii, ca nu este corupt.
Aceste foruri informeaza si instruiesc cetatenii in problemele guvernarii; ele creeaza cereri
colective atragand atentia publica asupra problemelor. Cea mai elementara functie este de a
reprezenta oamneii. Desi ei sunt elite, in democratii acestia iau in considerare interesele
circumscriptiilor lor. Cand oamenii nu se simt reprezntati, resping puterea guvernului, iar aceta
isi pierde legitimitatea
Politica prok barrel= legislatorii sunt faimosi pentru furnizarea unor proiecte de lucrari publice:
sosele, poduri, prevenirea inundatiiloe, contracte militare si subventii agricole. Proiecte care aduc
imbunatatiri corcumscriptiilor.

Dezavantajele foruruilor:lipsa expertizei pe probleme tehnice, militare, economice, sociae. De

aceea trebuie sa se bazeze pe experti din departamentele executive; dezavantaje psihologice
(cetatenii sunt mai impresionati de presedinte decat de parlaente. Ar putea fi vorba e o nevoie
umana de araspunde unui sg sef); problema absenteismului; lipsa rotatiei (odata ce sunt alesi,
membri sunt realesi de obiect atata timp cat doresc sa functioneze)

Puterea executiva si birocratiile

In sistemele parlamentare, un for legislativ alege indirect un sef executiv din propriile randuri,,
un prim-ministru. Acesta este responsabil in fata parlamentului. Daca reprezinta un partid cu o
majoritate, functia lor este sigura si pot obtine aprobarea programelor legislative rapid si fara
prea multe comentarii. Daca niciun partid nu are o majoritate, un guvern se formeaza printr-o
coalitie de partide, fiecare dintre acestea primin unul sau ai multe ministere de condus. Un sistem
prezidential are un presedinte puternic care nu este dependent de parlament, si este ales pe cont
propriu pt un mandat fix. Congresul SU poate sa nu agreeze politicile presedintelui, dar nu il pot
elimina prin not. O problema est ca niciun sistem nu poate garanta cooperarea dintre legislativ si
executiv. Presedintii sunt mai puternici in ceea ce priveste conducerea executivului pe termen
fix. Dar este posibil sa nu reuseasca sa obtina o noua legislatie vitala sau un nou buget din partea
corpurilor legislative.

Prezidentializarea prim-ministrilor
Sistemele parlamentare tind sa se prezidentializeze. Prim-ministrii incep sa se comporte preum
presedintii, ca sefi puternici, raspunzatori in fata legislatorilor. Ei stiu ca nu vor fi inlaturati
printr-un vot de neincredere. Tehnic, nu exista candidat pt functia de prim-ministru in alegerile
parlamentare. Cetenii voteaza pt un partid sau u membru al parlamentului. Liderul celui mai
mare partid va fi prim-ministru.

Mandatele executive
Presedintii au mandate fixe, variind de la 4 la 6 ani, dar pot fi realesi fara limita. In sistemele
parlamentare, prim-ministrii nu au limite in privinta duratei ocuparii functiei, cu conditita ca
partidul lor sa castige. Majoritatea prim-ministrilor pot dizolva parlamentul cand doresc, mai
precis atunci cand considera ca se vor descurca cel mai bine in alegeri. O eceonomie buna, o
vreme frumoasa si ratingurile mari ii conving pe prim-minitrii sa convoace alegeri cu un an sau
doi mai devreme. Pe de alta parte, prim-ministrii britanici pot fi inlaturati daca pierd sprijinul
majoritatii a parlamentului. Ei pot sta in functie mult timp, dar depinde de conditii precum
alegeri, rupturi ale coalitiei si scandaluri.

Conducerea executiva
Poate fi de 2 feluri: activa (orientata pe detalii) si lipsa de interventie (supraveghere minima a
administratiei)
Cabinetele
Sefii executivi sunt asistati de cabinete. Un membru al cabinetului conduce una dintre diviziunile
majore ale guvernului, numita departament in SUA si minister in cea mai are parte a lumii. In
sistemele parlamentare din Regatul Unit si Germania, ministrii sunt numiti din cadrul
parlamentului si isi mentin locurile parlamentare. Ei sunt legislatori si sefi executivi. Intr-un
sistem prezidential ca in SUA, secretarii sau ministrii nu sun politicieni in functie, ci oamnei de
afaceri, avocati, cadre universitare. Membrii alesi din parlamentele europene care devin ministrii
au o multime de cunostinte, atat politice, cat si in domeniul respectiv. Outsiderii numiti in
cabinet, pot aduce perspective noi, dar pot fi naivi dpdv politic, predispusi la declaratii lipsite de
tact si progrmae nerealiste.

Pericolul asteptarilor prea mari

In ambele sisteme, atentia se concentreaza pe seful executiv. De la ei se asteapta sa aduca o
crestere economica, o rata scazuta a somajului, sa pastreze taxele mici. Ei sunt facuti responsabili
pentru orice merge prost.

Birocratiile
Termenul birocratie are conotatii negative: ineficienta si intarzierile cu care se confrunta cetatenii
cand intercationeaza cu guvernul. O birocratie este orice mare organizatie de oficiali angajati
care implementeaza legi si politici. Permite guvernului sa opereze cu oarecare rationalitate
uniformitate, previzibilitate, supraveghere. Fara birocratie nu exista guvern. O birocratie poate fi
un guvern permanent. Functionarii publici de cariera raman adesea intr-o singura agentie. Ei
primesc ordine de la oficialii alesi, dar urmeaza si legea si isi fac treaba dupa reguli. Max Weber
a prezentat cateva critrii de definire a birocratiei: oficiile administrative sunt organizate ierarhic,
fiecare oficiu are propriul domeniu de competenta, functionarii publici sunt angajati pe baa
calificarilor tehnice stabilite prin diploma sau examinari, functionarii primesc salarii fixe
conform gradului, slujba este o cariera si singurul loc de munca a functionarului, el nu poseda
propriul oficiu, se supune controlului si discipplinei, promovarea se face pe baza hotararii
supriorilor. Aproape orice mare organizatie are o birocratie.

Dezavantajele birocratiei
Unii politologi sustin ca luptele dintre birocratii si in cadrul acestora contribuie la deciziile
politice sau chiar le controleaza. Birocratii confera informatiil de care depind oficialii de frunte.
Teoria spune ca cel care controleaza informatiile, controleaza politica. Birocratia si coruptia se
intrepatrund. Cu cat sunt mai multe reglementari, cu atat sunt mai multe birocratii si mai multa
coruptie.

Puterea judecatoreasca

Lege fara avocati inseamna lege administrata de birocrati.

Tipuri de drept
 Drept penal: este in mare parte normativ si acopera o categorie specifica de prjudicii care
de incadreaza in conceptul de rau social si sunt considerate amenintari la adresa
comunitatii. Incalcarile legii se impart in: contraventii (incalcarile legislatiei rutierie,
 sanctionate cu o amenda), delicte (jocuri de noroc si prostitutia sanctionate cu o perioada
de detentie) si infractiuni (viol, crima, furt, extorcarea santionate cu inchisoarea)
 Dreptul civil: casatoria, contractele, falimentul sunt chestiuni de ordin civil. Dreptul civil
confera despagubiri reclamatilor individuali care pot demonstra ca au fost prejudiciati.
Dreptul civil inseamna litigii intre indivizi care nu sunt de natura penala. Hotararile
judecatoresti se pronunta in dolari
 Dreptul constitutional: curtile se asigura ca actele normative si administrative nu
violeaza Constitutia; control al constitutionalitatii. In SUA responsabilitatea suprema a
interpretarii Constitutiei apartine Curtii Supreme de Justitie.
 Dreptul administrativ: inglobeaza dispozitii cu caracter de reglemnetare ale agentiilor
guvernamentale.
 Dreptul international: tratate si cutume instituite, recunosscute de majoritatea natiunilor.
Mecanismele-cheie ale acestuia sunt reciprocitatea-aplicarea mutuala a standardelor
legale- si consecventa – aplicarea acelorasi standarde pentru toti. Este in interesul unei
tari sa beneficieze de un tratament favorabil, asa ca si ea, la randul sau, trebuie sa-si
manifeste curtoazia fata de altele. De asemenea, nu le place sa fie acuzate de aplicarea
unor standarde diferite in cazul diverselor state, prin rumare incearca sa respecte
consecventa intelegerilor

Dreptul suprem= care vine de la Dumnezeu; oamenii sunt inzestrati de la Creatorul lor cu dreptul
la viata, libertate, fericire, proprietate.
Drept natural= care vine din natura, inteles prin gandire
Dreptul jurisprudential= dreptul oamenilor liberi si egali; este un drept creat de judecatori; se
bazeaza pe deciziile juridice individuale, si nu pe un cod cuprinzator de acte normative; fiind
creat prin decizie judecatoreasca, are o mare lexibilitate, judecatorii putand reinterpreta sau
modifica hotararile sau principiile anterioare pentru a se potrivi noilor cazuri; se bazeaza pe stare
decisis (respecta ceea ce este deja hotarat/precedent)
Dreptul codificat= este specific si este in mare masura produsul legislatiei. De la judecator nu se
asteapta sa faca legea, ci doar sa o aplice; este dreptul roman actualizat (acesta sustinea
guvernarea centrala si incuraja comertul)

Sistemul judiciar anglo-american: sistemul opereaza pe o baza adversariala(2 parti opuse intr-
disputa) si acuzatoriala (la fel ca cea adeversariala, insa cu un procuror care acuza un inculpat de
infractiuni)
Sistemul judiciar european vs anglo-american: in sistemul american se pleaca de la premisa
nevinovatiei acuzatului pana la proba contrarie; in europa presupunuerile sunt aproape inversate.
In tribunalul american sau britanic, acuzarea are sarcina probei, iar acuzatul nu trebuie sa spuna
niciun cuvant in apararea lui; procurorul trebuie sa probeze vina dincolo de orice indoiala
rezonabila. In tarile cu drept codificat, acuzatul are impovaratoarea misiune de a dovedi ca
judecatorul de instructie (cel care aduna probe si emite incriminari) se insala. Spre deosebire de
avocatul britanic/american, cel european nu interogheaza martorii; tribunalul face acest lucru.in
schimb, el incearca sa demonstreze greselile logice si faptice din argumentatia adevrsarului si sa
influenteze juratii nespecialisti prin argumentatia finala. Rolul avocatului european nu este la fel
de important, deoarece tribunalul ia initiativa in descoperirea faptelor cazului.
Tribunalele federale americane fac parte integranta din aparatul de elaborare a politicilor, nu sunt
doar interpreti mecanici ai legii. Hotararile jurudice influenteaza politica si sunt influentate de
aceasta. Grupurile care nu reusesc cu Presedintele sau cu Congresul spera sa aiba mai mult noroc
cu tribunalele. Unii au numit sistemul juridic american for legisltiv de rezerva deoarece preia
subiectele de care celelalte ramuri se tem. Daca nu ar fi fost hotararile Curtii Supreme care sa
deschida calea, Congresul nu ar fi aprobat proiecte de lege privind drepturile civile, iar
presedintii nu le-ar fi pus in aplicare. Puterea judecatoreasca se dezvolta in intreaga lume,
contribuind la domnia legii si la o democratie stabila.

Politicile publice **
 un ansamblu de măsuri luate de către o autoritate legală şi responsabilă care vizează
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare
a creşterii economice. (Iorga si Profiroiu, 2009, p. 17)
 Ea prevede, în general, o concertare a diferiţilor actori şi o corelare a învăţămintelor trase
din experienţele lor instituţionale şi personale. (Iorga si Profiroiu, p. 17)
 Ea poate lua deseori forma reglementărilor sau stimulentelor care determină mediul
social şi economic. (Iorga si Profiroiu, p. 17)
 „O politică publică este o reţea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a
mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor (n.n. – a obiectivelor) în situaţii
specifice” (Miroiu, 2001, p. 9)
 Termenul de „politică publică” a pătruns în studiile de specialitate şi în limbajul curent
din România destul de târziu (la sfârşitul anilor ’90)
 Def simplista--ceea ce guvernele aleg să facă sau să nu facă
 Def instrumentalistă--un curs al acţiunii cu un scop precis, urmărit de un actor sau un
grup de actori în abordarea unei probleme
 termenul a fost împrumutat din limba engleză – policy –, dar nu există o traducere
specifică în limba română, alta decât aceea de politică. Or, în mod tradiţional, politica
înseamnă cu precădere activitatea partidelor politice, a instituţiilor legitimate prin
mecanisme democratice (Parlament, Guvern şi aparatele proprii de lucru ale acestora),
declaraţii politice, campanii electorale etc. Ca urmare, România a preferat utilizarea
termenului din literatura franceză, şi anume cel de politică publică (politiques publiques).
 E vazută atât ca un proces analitic (rezolvarea unei probleme), cât şi ca un proces politic.
Ciclul politicilor publice:**
 Lasswell ---The Policy Orientation (1951) trei caracteristici fundamentale ale st. Politice:
--Interdisciplinaritatea---aplică metode şi cunoştinţe din domenii diferite, precum studiul
instituţiilor politice, ştiinţele economice, teoria organizaţiilor, drept, sociologie, psihologie;
---Orientarea catre rezolv de prb:--- nu are un caracter pur academic, ci se orientează spre
problemele lumii reale, căutând soluţii pentru acestea;
--Normativitatea:--- îşi asumă explicit faptul că nu poate fi absolut obiectivă, iar Lasswell
consideră că ştiinţa politicilor are ca obiectiv „îmbunătăţirea cunoaşterii necesare îmbunătăţirii
practicii democraţiei
Ciclul politicilor publice:
1. Def politicii și inserarea pe agendă
2. Luarea deciziei
3. Implementarea pol. Publ
4. Monitorizarea si evaluarea pol publ.
Analiza:
 se presupune că este obiectivă şi raţională.
 Aceasta înseamnă că ea utilizează instrumente economice, statistice, de planificare şi din
alte discipline pentru a ne ghida către soluţii raţionale pentru problemele existente, pentru
a ne ajuta să maximizăm producţia de bunuri publice.
 Analiza de politici publice este „o disciplină aplicată a ştiinţelor sociale care foloseşte
metode multiple de cercetare şi argumentare pentru a produce şi transforma informaţiile
relevante pentru politica publică, care pot fi folosite în medii politice pentru a rezolva
probleme de politici publice.
 Din punctul de vedere al analizei, o politică se prezintă sub forma unui ansamblu de
practici şi norme elaborate de unul sau mai mulţi actori publici.

 primă funcţie a politicii publice este tocmai aceea de a corecta imperfecţiunile pieţei
libere
 În al doilea rând, politica publică are rolul de a promova valorile general acceptate social
(libertate, egalitate, bunăstare), iar responsabilitatea statului este aceea de a elabora şi
implementa acele politici publice care să potenţeze şi să impună aceste valori în societate.
Tipologii
 politicile publice pot fi caracterizate--- în funcţie de criterii formale sau instituţionale:
politici naţionale, politici locale şi politici interguvernamentale
----în funcţie de grupurile de cetăţeni cărora le sunt adresate.
 Totuşi, experienţa ne arată că nu există nicio tipologie bună în sine. Totul depinde de
utilizarea dată de analist.
 Tipologiile utilizate cele mai frecvent sunt cele care clasifică acţiunea publică în funcţie
de teoria schimbării sociale care o structurează.
 Tipologia politicilor publice, bazată pe coerciţie (după Lowi)--- O politică reglementară
este o acţiune publică ce constă în adoptarea de norme autoritare care afectează
comportamentul destinatarilor. Statul obligă sau interzice: codul rutier, de exemplu,
stabileşte nişte reguli de comportament. În acest caz, coerciţia este maximă. Pe scurt,
 libertăţile individuale ale destinatarilor politicilor sunt limitate, interesele lor sunt
transformate prin decret.
 Mai târziu, Ripley şi Franklin au completat această tipologie prin împărţirea politicilor de
reglementare în două categorii: ----politici de reglementare protective
---- competitive.
---Politicile de reglementare competitive—limitarea furnizării de bunuri si servicii de catre una
sau cateva categorii desemnate de furnizori, alesi dintr-un nr mai mare cu care ei concureaza (Ex:
noi cand candidam pt un post)
--Politicile de reglementare protective sunt cele care încearcă să protejeze publicul în general de
efectele negative ale activităţii private, cum ar fi: poluare, consumul de produse falsificate,
fraudarea tranzacţiilor comerciale
 politică distributivă reprezintă o acţiune prin care puterea publică autorizează cazuri
speciale desemnate nominal. Exemplul tip este cel al permiselor de construcţie. Este
interzisă construirea de obiective fără permis (politică reglementară), dar poți construi
daca vei obține acel permis—politica distributiva.
 politică redistributivă constă în adoptarea de către puterea publică a unor criterii care
conferă acces la anumite avantaje, acest acces nefiind acordat unor cazuri sau unor
destinatari desemnaţi nominal, ci anumitor grupuri de destinatari neindividualizaţi.
 politică constitutivă se traduce prin faptul că acţiunea publică defineşte reguli privind
puterea; de exemplu, prin revizuirea constituţiei unei ţări, prin realizarea de reforme
instituţionale sau administrative.
 Legi, decrete, hotărâri nu înseamnă neapărat politici reglementare. Există politici de ordin
distributiv, redistributiv sau constitutiv care se sprijină sau nu pe texte legale.
 tipologia nu oferă o soluţie solidă care să permită identificarea automată a tuturor
caracteristicilor unei politici publice, de aceea este nevoie de un model de analiza care să
ne explice cum funcţionează întreg mecanismul de formulare

Economia politica
Influenta politicii si economiei una asupra celeilalte; ce ar trebui sa faca guvernul in domeniul
economiei. Inseamna ce ar trebui sa faca guvernul pentru promovarea unei prosperitati
economice echitabile. Radicalii folosesc acest termen in loc de marxism pt a descrie critica lor
fata de capitalism si fata de distributia neechitabila a bogatiei intre natiuni si in cadrul acestora.
Conservatorii il folosesc pentru a ainerca sa se reintoarca la sistemul pietei pure pt care pleda
Adam Smith.
Economia sustine aproape totul in politica. Politicienii sut alesi deoarece promit prosperitate si
sunt realesi atunci cand o ofera. Aproape toate alegerile privind politica publica (ce incearca sa
faca un guvern) au ramificatii economice. Cu o economie in crestere, o tara isi poate permite sa
jongleze cu noile masuri de asistenta sociala. Cu o economie in stagnare, o administratie trece
prin deficite majore in timp ce planifica politici care spera ca vor stimula cresterea economica.
Oricare ar fi problema – servicii medicale, mediu, asistenta sociala- va avea legatura cu
economia.

Guvernul si economia
Toti vor sa induca prosperitate economica, iar daca nu o fac, alegatorii pot pedepsi administratia
la viitoarele alegeri. Multe guverne europene au urmat doctrinele liberale clasice si s-au tinut
departe de economie. Odata cu izbucnirea Marii Crize in 1929, politicile de noninterventie au
inrautatit lucrurile, iar oamenii au cerut interventia guvernului.
Probleme economice:
 inflatia: Johnson credea ca putea castiga rapid si ieftin in Vietna, inainte ca razboiul sa
aiba un impact economic pre mare, insa aceasta politica a esuat. Multi economisti spun ca
el ar fi putut evita inflatia daca ar fi fost dispus sa creasca impozitele la inceputul
razboiului
 impozitele: Johnson a introdus o suprataxa de 10 procesnte insa era prea tarziu, inflatia
deja se instalase, lectia a fost ca in razboi trebuie sa cresti taxele pt a scapa de cheltuielile
crescute ale guvernului.
 Balanta de plati: SUA de la sf anilor 50 a cheltuit mai mult decat a vandut, a absorbit
importuri fara sa exporte suficient ca se le acopere. Marile deficite ale balantei de
plati(valoarea exporturilor unei tari comparativ cu importurile acesteia) au crescut.
 Etalonul – aur: intr-un efort de a corecta acest dezechilibru, Nixon a taiat legatura dintre
dolar si aur si a lasat dolarul sa pluteasca spre un nivel inferior in raport cu alte valute.
Aceasta rata de schimb flotanta (dolarul cumpara cantitati variabile de valute straine in
functie de starea pietei) a devalorizat dolarul cu aproape o cincime
 Inghetarea salariilor si preturilor: nixon a inghetat salariile si preturile pt a micsora
inflatia. Inghetarea s-a bucurat de popularitate, insa curand muti au inceput sa se planga
ca nu exista o inghetare corepondenta a profiturilor, astfel incat afacerile beneficiau in
exces. Multi economisti cred ca cele 8 luni de inghetare nu au facut decat sa pregateasca
terenul pt o inflatie si mai mare. Unii economisti au sustinut ideea de control al salariilor
si preturilor, dar acum putini doresc sa incerce acest lucru din nou.
 Socurile petroliere: scaderea valorii dolarului insemna ca exportatorii de petrol primeau
tot mai putin pt aurul negru. Dupa 1973 membrii tarilor exportatoare de petrol au putut
impune ceea ce erau nerabdatori sa implementeze: preturi de 4 ori mai mari la petrol
 Stagflatia: este inflatia cu o crestere economica stagnanta. Inainte, economistii vazusera o
conexiune intre cresterea economica si inflatie: cand una dintre ele crestera, urca si
cealalta. Inflatia atingand niveluri de peste 10 %, economia scadea si somajul crestea.
Americanii devenisera obisnuiti cu standarde de trai stagnante
 Ratele dobanzilor: Federal Reserve au oprit in sfarsit inflatia majorand ratele dobanzilor
la niveluri record. A adus o crestere economica mai lenta, dar a curmat inflatia. A fost
insa si un remediu dureros, care a adus si cea mai mare rata a somajului.
 Reducerea impozitelor: Presedintele Reagan s-a intors spre o abordare numita economie
din perspectiva ofertei. Cei care abordau acest tip de economie a fost ideea lui Kennedy,
conform caruia scaderea ratelor impozitelor stimuleaza cresterea economica, generans
mai multe venituri fiscale. Impozitele prea ridicate descurajeaza efortul si investitiile.
 Deficite bugetare si comerciale= au cheltuit mai mult decat au incasat, au consumat mai
mult decat au produs si au importat mai mult decat au exportat. Treptat, solarul s-a
devalorizat si produsele americane s-au ieftinit.
 Echilibrare bugetara= Congresul hotaraste sa puna capat deficitelor bugetare cornice care
se aduga la datoria nationala. Surplusul castigat ulterior era mai putin din rezultatul
reducerilor si mai mult din boomul inaltei tehnologiib si al celui investitonal, care au
stimulat imbogatirea celor putini si astfel s-au obtinut impozite de la ei.
 Bulele= economia SUA a trecut printr-o serie debule (cresterea rapida a investitiilor care
ii face pe oameni sa se simta bogati pana cand explodeaza; piata care creste prea mult).
 Au izbucnit bule economice, imobiliare, ale imprumuturilor. Criza ipotecara poate fi un
exemplu aici.

Cine este indreptatit la ce?

Bugetul federal este impartit in discretionar (poate fi micsorat sau marit de la an la an) sau
obligatoriu (nu poate fi schimbat cu usurinta). Cheltuielile obligatorii se impart in plati ale
dobanzilor la datoria nationala si indreptatiri (cheltuieli federale americane imputernicite prin
lege- Medicare)

Violenta politica

Prabusirea sistemului
Majoritatea tarilor au suferit sau sufera o prabusire a sistemului (defectiune politica), marcata de
rebeliuni, razboaie, terorism, lovituri de stat si guvernari autoritare. Ea incepe cand se erodeaza
legitimitatea. Legitimitatea se erodeaza pe masura ce regimul se dovedeste ineficient in
conducerea tarii. Inflatia, coruptia, somajul, infrangerea in razboi sunt exemple ca guvernul este
ieficient.

Violenta ca simptom
Violenta – revolte, greve, atacuri teroriste, asasinate politie- nu indica apropierea revolutiei.
Violenta pote fi perceputa ca un simptom al erodarii eficientei si legitimitatii guvernului.
Violenta interna este deopotriva deplorabila si informatia. Comunica faptul ca nu toate lucrurile
merg bine, ca exista anuite grupuri care sunt dispuse sa incalce legea prin a aduce schimbarea.

Tipuri:
 Primordiala= se dezvolta in conflicte in randul comunitatilor de baza-etnice, national,
religioase- in care sunt nascuti oamenii.
 Separatista= uneori este rezultat al conflictului primordial, urmareste independenta
grupului in chestiune.
 Revolutionara= rasturnarea sau inlocuirea unui regim existent
 Loviturile de stat= sunt directionate impotriva revolutiei, coruptiei, haosului. Sunt
aproape intotdeauna militare. Majoritatea implica un grad redus de violenta, initial. (ex:
tancuri ale armatei inconjoara palatul prezidential, fortand demisia sau exilul
presedintelui, iar un general preia comanda ca presedinte). Se intampla de obieci fiindca
institutiile civile ale guvernarii (partide, parlamente, executive) sunt slabe, coupte si
ineficiente, lasand fortele armate sa aleaga intre preluarea conducerii sau haos.
 Tematica= este mai putin fatala; proteste impotriva globalizarii, mitingurile studentesti,
revoltele declansate de bataile aplicate de politsti tinerilor minoritari sunt un exemplu in
acest sens.

Schimbarea ca o cauza a violentei

Multi gasesc cauza fundementala a perturbarilor interne in schimbarile prin care trec societatile
pe masura ce se modernizeaza. Societatile traditionale cu vechi tipare de autoritate si economii
simple sunt relativ netulburate de violenta. In mod asemanator, societatile moderne, avansatem
cu tipuri de autoritate rationala si economii productive au tipuri relativ minore de violenta. Astfel
de soietati au parasit o lume a stabilitatii traditionale, dar nu au ajuns inca la stabilitatea moderna.
Totul se schimba, ceea ce ii face pe oameni ingrijorati, nedumeriti si gata de actiuni violente.

Deprivare relativa= sentiment al unor grupuri ca nu profita de dezvoltarea economica. Marxistii

o numesc „antagonisme de clasa” (anumite grupuri se simt trecute cu vederea de schimbarile
economice si devin inversunate)

Revolutiile
Revolutia este o schimbare de sistm rapida si dramatica, prin care se inlatura un sistem vechi
impreuna cu elitele sale. Turbulenta si nemultumirea nu vor darama un regi, oamenii au nevoie
de o organizatie care sa le concentreze nemultumirile.

Intelectualii si revolutiile
Intelectualii sunt aproape mereu nemultumiti de starea lucrurilor deoarece sunt ft educati si
familiarizati cu o varietate de idei, unele dintre ele utopice. Preotii, profesorii, avocatii care
lucreaza cu idei au o motivatie profesionala in criticarea sistemului. Ei sunt predispusi spre o
credinta revolutionara ca sistemul poate fi inlocuit u ceva mai bun. Oamenii obisnuiti sunt
neinteresati de ideologii abstracte, ei doresc conditii materiale mai bune.

Etapele revolutiei
 Vechiul regim decade: administratia nu mai functioneazaq si impozitele cresc. Oamenii
nu mai cred in guvern.
 Prima etapa: se formeaza comitete, retele, conspiratii dedicate rasturnarii regimului.
Oamenii refuza sa plateasca impozite. Apare un impas politic care nu poate fi rezolvat
deoarece divizarile sunt prea adanci. Guvernul solicita ajutorul trupelor, insa si ele pot sa
isi abandoneze posturile si oamenii sunt si mai furiosi. Preluarea initiala este simpla pt ca
vechiul regim a iesit efectiv din joc.
 La inceput, moderatii preiau comanda: oamenii care s-au opus vechiului regim, dar care
erau inca in legatura cu acesta din cauza trecutului sau a pregatirii isi asuma comanda. Ei
initiaza reforme moderate, neradicale, care nu sunt de ajuns pt extremistii din randul
revolutionarilor; acestia ii acuza pe moderati de lasitate si de compromis cu fortele
vechiului regim. Moderatii nu sunt atat de nemilosi pt a-i strivi pe radicali
 Extremistii preiau controlul: mai nemilosi decat moderatii, extremistii ii rastoarna si
conduc revolutia spre un punct frenetic maxim. Tot ce este vechi se inlatura.
 Un termidor pune capat domniei terorii: societate nu mai poate face fata revolutiei. Si
apare un termidor (luna de vara a calendarului revolutionar francez, care a marcat
sfarstiul extremismului revolutionar)

Dupa revolutie
Revolutiile indica o tendinta persistenta de a rasturna o forma de tiranie doar pt a o inlocui cu
alta. Revolutiile se bazeaza pe credinta ca, punand stapanire pe puterea statului, un regim cu
adevarat hotarat poate reface societatea, transformand-o intr-una echitabila, corecta, prospera.
Acest sentiment se naste in societatile nedrepte si nefericite. Dar dupa confiscarea puterii,
regimul revolutionar descopera ca este neasteptat de greu de pus la punct o economie
functionabila. Se astern deziluzia si amaraciunea. Odata cu descoperirea faptului ca revolutiile
 duc la dificultati teribile si rezultate slabe, visul revolutionar moare. Pentru a le preveni ar trebui
sa se instituie reforme, sa se infrunte probleme inainte sa devina periculoasa.

Relatiile internationale
Ideea ca suveranitatea impedica interventia externa nu sta in picioare. Tarile mici, sarace sunt de
obicei dominate si influentate de tari mai mari si mai puternice. Totusi suveranitatea are o
utilitate: aduce pacea interna. In interiorul unei entitati exista legi. Daca ai de facut o plangere
ipotriva cuiva, nu iei legea in propriile maini, ci dai persoana in judecata. In relatiile
internationale a lua legea in propriile maini- prin amenintari si uz de forta- este un lucru
normal.neavand suveranitate, relatiile internationale depind de putere: A il face pe B sa faca ce
doreste A. unii sustin ca puterea este elementul de baza al politicii internationale pe care idelistii
il ignora pe riscul propriu. Fara putere, o tara nu poate supravietui sau nu va mai avea intaietate.
Puterea este abilitatea unei tari de a actiona dupa propria vointa. Puterea include factori militari,
economici, poltici, psihologici.
Tarile isi urmaresc in general interesul nationa, iar aceasta face relatiile internationale partial
inteligibile. Daca stiti interesul national- din sitorie, geografie, economie. Politica- puteti intelege
o mare parte din comportamentul sau.

Tipuri de interes national

 Vital (poate pune in pericol viata natiunii; cand o tara percepe o amenintare asupra intereselor sale vitale, poate
intra in razboi) vs secundar (natiunile sunt inclinate sa negocieze sis a faca compromisuri asupra acestor interese)
 Temporar (interes de durata fixa) vs permanent
 Specific(se concentreaza pe o singura problema) vs general (poate fi respectful universal pentru drepturile omului)
 Complementar (cand natiunile au in comun teluri importante, interesele sunt complementare; ele fac aliante) vs
conflictual (atunci cand interesele sunt in conflict, tarile se distanteaza

Activitatea diplomatului consta in a descoperi si dezvolta interese complementare astfel incat

doua sau mai multe tari sa poata colabora.

Teorii asupra cauzei razboiului

 Teorii la nivel micro: explica razboiul ca rezultat al agresivitatii umane genetice care ii
face pe oameni luptatori. Majoritatea antropologilor resping un astfel de determinism
biologic, argumentand ca popoarele primitive infatiseaza o larga varietate
comportamentala care se poate explica prin culturam prin comportamentul dobandit.
 Teorii la nivel macro: origine in istorie si in stiintele politice si se concentreaza pe
puterea si ambitiile statelor. Statele sunt actorii-cheie, nu indivizii. Cand au posibilitatea,
statele se extind. Doar o putere de contracarare poate opri impulsul de extindere. O tara,
temandu-se de puterea in crestere a unei tari vecine, isi va consolida apararea sau va fora
aliante pentru a compensa puetera acesteia.

Balanta puterii= pacea rezulta cand mai multe state folosesc puterea nationala si aliantele pentru
a se echilibra unele pe altele. In marile perioade de pace relativa, puterile europene s-au
echilibrat unele pe altele. Cand balantele s-au prabusit, a fost razboi.
Ierarhia puterii= este imposibil de stiut cand se echilibreaza puterile. Adesea au existat perioade
de pace cand puterea nu era echilibrata, cand statele erau clasificate ierarhic conform puterii. In
perioade de tranzitie, cand ierarhia puterii este confuza, tarile sunt tentate sa intre in razboi. Un
razboi mare cu un rezultat decisiv aduce pacea

Perceptii gresite
Combinand abordarile micro si macro, unii ganditori se concentreaza pe imagine sau perceptie ca
fiind cheia razboiului. Perceptia liderilor este cea care ii face sa decida razboiul sau pacea.
Perceptia gresita poate avea o mai mare importanta decat realitatea. In teoria perceptiei gresite
sau a imaginii, lumea psihologica si cea reala se ciocnesc una de alta in mintea liderilor politici.
Ei cred ca actioneaza defensis, dar imaginea lor despre situatiepoate fi distorsionata.

Politica externa este, inerent, un joc al elitelor, iar acestea definesc de obicei interesul national.
Cu exceptia unui razboi sau a unei amenintari, oamenii acorda putina atentie politicii externe.

Promovarea pacii

 Guvernarea mondiala= adevaratul vinovat este suveranitatea. Statele ar trebui sa renunte

la o parte a suveranitatii lor – abilitatea de a intra in razboi- in favoarea unei entitati
internationale care sa previna razboiul la fel cum o tara individuala pastreaza pacea in
cadrul granitelor sale. Insa, fara coltii suveranitatii SUA este doar o societate de
dezbatere, folositoare pentru contact diplomatic
 Securitatea colectiva= intelegerea intre toate natiunile pt a contracara automat un agresor
 Functionalismul= teorie conform careia cooperarea in domenii specilizate va incuraja
cooperarea mai larga intre natiuni.
 Asistenta unei terte parti= care sa medieze intre partile adverse in incercarea de a gasi un
teren de mijloc.
 Diplomatia= un bun diplomat stie toti factorii puterii si interesele tarilor implicate si are
sugestii de compromis care lasa ambele parti cel putin partial satisfacute. Diplomatii
intocmesc tratate, care trebuie ratificate si respectate.
 Mentinerea pacii= ideea folosirii unor forte militare din partea unei terte parti care sa
sprijine incetarea focului sau un armistitiu pentru a pune capat luptei. (UNPROFOR-
forta de protectie a ONU; ineficientul efort de mentinere a pacii in Bosnia in 90; IFOR-
forta de implmentare; eficient in mentinerea pacii in Bosnia, sponsorizat de NATO)

Dincolo de suveranitate?
 ONU
 NATO: cea mai buna alianta defensiva care asigura libertatea si secritatea.

Protectionsim= politica de a exclude bunurile externe pt a proteha producatorii interni

Globalizare- circulatia libera a comertului peste granite
Inerventionism= politica de folosire a fortei armate peste hotare
Izolationism= tendinta de a minimiza importanta lumii exterioare
Unilaterism= cand americanii actioneaza conform propriilor dorinte, impotriva celor ale aliatilor
lor.