1.

Politologia: obiectul de studiu si structura

Denumirea de “Politologie” provine de la cuvintele de origine greacă “polis”,
care înseamnă stat, cetate, şi “logos”, care înseamnă ştiinţă, semnificând ştiinţa
despre stat.
Termenul de politologie a fost lansat în perioada postbelică de către
germanul Eugen Fischer Baling. Începînd cu epoca antică primele cercetări din
domeniul politic apar la Confucius, Platon, Aristotel, Cicero ect.
Un studiu aparte în domeniul ştiinţei politice a fost realizat de către Machiavelli,
remarcabil cugetător din epoca Renaşterii, fondatorul unei ştiinţe politice noi,
burgheze. Machiavelli a introdus în circuitul ştiinţific termenul “stat”, care
desemna noţiunea generală a puterii, indiferent de formele lui concrete, a pus
începutul politologiei ca disciplină ştiinţifică. Ideile politice au fost promovate de
către Hobbes, Locke, Rousseau, Montesquieu, Kant ect.
Politologia- o ramura a stiintelor sociale ce studiaza activitatile, relatiile,
institutiile sistemelor politice.
Politologia studiaza geneza esenta , manifestarile politicului in contecstul unei
societati la un moment dat cit si in perspectiva istorice.
Principalele aspect studiate se refera la:
Relatiile politice- manifestari de atitudini, comportamente ale actorilor
politici
Institutiile politice- se constituie in cadrul unui system national
Constitutia politica- teorii conceptii doctrine, programe, convingeri
Cultura politica- norme de comportament şi „regulile de joc” în domeniul
politic
Actiunea politica- activitatea de elaborare si aplicare a deciziilor ,
rezolvarea problemelor publice.
Fiind o stiinta a studiului societatii , a politicului, politologia face parte atit
din cadrul stiintelor sociale cit si a celor politice.
 2. Politlogia: Concepte , metodele si functiile

Metodele si functiile politologiei:

Metoda istorica- examinata sin punctual de vedere al posibilitatii utilizarii

experientei positive din trecut In solutionarea problemelor actuale.

Metoda sociologica- corelatia dintre politica si alte sfere ale vietii sociale

Metoda comparative- compararea unor fenomene politice identice

Metoda normative valorica- crearea unei orinduiri politice ideale si

necesitatea subordonarii ei la relatiile politice si sociale real existente.

Psihonaliza ca metodă este orientată spre studierea mecanismelor

subiective al comportamentului politic, al caracterului mecanismelor
motivaţiei psihologice. Autorul psihoanalizei, savantul austriac, Z.Freid, a
demonstrat că comportamentul individului, inclusiv şi cel politic, este supus
unor atitudini inconştiente ale psihicului omenesc.

Metoda behavioristă a permis studierea comportamentului politic al

personalităţii sau al grupului. Ea s-a marcat prin încercarea de a evalua
politica calitativ şi cantitativ. Comportamentul, potrivit behaviorismului, se
determină ca o corelaţie dintre „stimul” şi „reacţie”.

Politologia, ca şi celelalte ştiinţe, îndeplineşte mai multe funcţii:

Funcţia teoretico-gnoseologice- constă în determinarea naturii relaţiilor

de putere, în acumularea cunoştinţelor despre fenomenele şi procesele
politice.

Funcţia prognostică- Cunoaşterea tendinţelor mondiale de dezvoltare

politică.

Funcţia socializării politice- reprezintă asimilarea normelor şi valorilor

politice de către individ şi formarea culturii politice.
 3. Politica ca fenomen social: esenta structura functiile

Primele incercari de definire a puterii politice au fost efectuate in tratatele marelor

filosofi asa ca: Platon, Arstotel si Machiavelli

Pentru ei puterea are o caracteristica functionala legata de necessitate orinduirii si

intelegerii intre oameni, de stabilirea echilibrului intern a statelor.

Pentru a înţelege mai clar esenţa puterii politice ca fenomen social, considerăm că este
oportună necesitatea analizei succinte a celor mai importante concepţii şi teorii cu
privire la putere:

1. Abordarea sociologică (M.Weber) susţine că puterea este capacitatea unui

individ A de a-şi impune propria voinţă în condiţii sociale speciale, în pofida
opunerii din partea individului B . La baza relaţiilor de putere stă dihotomia
conducere – supunere.
2. Abordarea structural- functionalista (T.Parsons) tratează puterea ca
capacitate de a lua decizii şi de a le asigura îndeplinirea, precum şi abilitatea
societăţii de a-şi mobiliza resursele pentru a-şi atinge scopurile comune.
3. Abordarea sinergetica ( G. Balandier) interpreteaza puterea ca un fenomen ce
rezulta pentru orice societate din necesitatea de a lupta impotriva entropiei ce o
ameninta cu dezoridnea.
4. Abordarea psihoanalitică (H.Lasswell) explică puterea ca capacitate de a
influenţa asupra indivizilor, insistînd asupra faptului că puterea e deţinută de cel
ce dispune de calitatea de a impune pe cineva să se supună
5. Teoria determinismului social (A.Comte; E.Durkheim) stipulează că
societatea, instituţiile ei, ca produse ale activităţii oamenilor, se transformă în
putere ce orientează dur comportamentul individului.
6. Teoria behevioristă (C.Merriam) - comportamentul indivizilor e determinat de
setea lor de putere, ce reprezintă o caracteristică naturală a lor. Prin
comportamentul său, subiecţii puterii încearcă să schimbe comportamentul altor
indivizi.
7. Conceptul psihologic (N.M.Korkunov) explică puterea ca forţă determinată nu
de voinţa celui ce conduce, dar de conştientizarea dependenţei din partea celui
condus.

Functiile puterii politice sunt: domintia asupra societatii; conducerea; reglarea;

controlul,organizarea.

Puterea politica indeplineste:

1. Functia organizatorica( prin organizarea grupurilor sociale pentru infaptuirea

programelor strategice)
2. Functia de control si sanctionare( garanteaza obligativitatea indeplinirii
deciziilor pe care le adopta.
 4. Determinismul si internationalismul in coraportul politicului si
economicului

Determinismul reprezinta o teorie bazata pe faptul ca relatiile economice reprezinta

fundamental pe care se construieste politica si intreaga societate. Acesta este un nou
instrument, pus de Karl Marx, pentru a face putina ordine in dezordinea faptelor istorice.

Criticii specialisti gasesc insa nenumarate defecte: aceasta medota, spun ei ignora
idealul, brutalizeaza adevarurile si principiile eterne, nu se tine cont de individ si de rolul
sau, ajunge la un fatalism economic care scuteste omul de orice efort.

Insa o simpla schimbare a obiceiurilor, poate avea drept consecinta profunde modificari
ale intregului organism.

Interactionismul, acestia critica sociologia dominant in epoca pentru a construe ulterior

o noua maniera de a analiza socialul. Se respinge mai intii conceptia culturalista si
functionalista asupra individului, estimand ca este una comuna. In viziunea lor,
societatea este in permanenta create prin interactiunea indivizilor, fiind totusi
preexistenta lor, Indivizii se modernizeaza in cadrul societatii in timp ce societatea se
schimba si ea sub influienta actiunii acestora. Indivizii si societatea se presupun
reciproc si nici o parte nu poate exista fara cealalta.

5. Fenomenul puterii politice: concept trasaturi , tipuri

Însăşi puterea politică este o funcţie socială generalizată, ce vizează actele

decizionale (capacitatea de decizie şi control).

Primele încercări de definire a puterii au fost efectuate în tratatele marilor filosofi,

aşa ca Platon, Aristotel. Noţiunea „putere” vine din latinescul potestas, semnificând
capacitatea şi abilitatea de a face ceva. Puterea politică este o putere socială care
are menirea de a menţine ordinea şi a stimula progresul ,conchide J. W. Lapierre.

Puterea politica indeplineste:

Funcţia organizatorică- prin organizarea şi mobilizarea grupurilor sociale pentru

înfăptuirea programelor strategice.

Control şi sancţionare- astfel încât activitatea de control garantează obligativitatea

îndeplinirii deciziilor pe care le adoptă şi le promovează prin susţinere puterea
politică.

Puterea politica – contribuie la garantarea organizarii si stabilitatii politice a

societatii.

In plan sprititual puterea politica exercita si functia ideologica vizind schimbarea

unei mentalitati depasite conform noilor cerinte ale progresului economic social.

Puterea politică este categoria fundamentală a politologiei. Puterea politică, constituind

problema centrală a sistemului politic, are capacitatea de a asigura stabilitatea, ordinea,
bunăstarea, progresul socială.
 6. Resursele si mecanismul functionarii puterii politice

Puterea politică este categoria fundamentală a politologiei. Ea reprezintă

cheia interpretării esenţiale şi predestinării sistemului politic al societăţii.

Puterea politică, constituind problema centrală a sistemului politic, are

capacitatea de a asigura stabilitatea, ordinea, bunăstarea.

Fenomenul puterii a fost un subiect de care sau interesat oamenii în

decursul dezvoltării istorice al societăţii umane.

Resursele functionarii puterii politice le reprezinta:

Baza puterii politice- o constituie autoritatea ei, forta, strategia,

conceptual bazata pe principiile democratiei.

Subiectul puterii-constituie statul cu institutiile sale, liderul so partidele

politice.

Obiectul puterii politice este toata societatea statului dat.

7. Problema legitimitatii puterii politice

Ca sa se poata impune puterea trebuie sa fie legitima. Termenul de legitimitate provine

din latinescul “legitimus”- ce inseamna "conform cu legea".

Legitimitatea reprezintă -un principiu de întemeiere şi justificare a unui sistem de

guvernământ care presupune, pe de o parte, conştiinţa guvernanţilor că au dreptul de a
guverna şi, pe de altă parte, o anumită recunoaştere a acestui drept de către cei
guvernaţi.

Conceptul de legitimitate este pentru realizarea binelui comun. Legitimitatea

supranaturala cunoaste forme diferite, intemeiate pe natura divina a monarhului, pe
vocatia divina a guvernantilor.

Gândirea politică avansată promovează ca principiu fundamental al legitimităţii

suveranitatea reală a poporului, gradul în care puterea exprimă şi realizează interesele
şi voinţa acestuia.

In gindirea politica moderna si contemporana legitimitatea este considerate prin prisma

increderii acordata institutiilor puterii politice apreciindu`se drept criteriu al legitimitatii
democratice corecte si sincere.

De-a lungul istoriei s-au inregistrat trei forme de manifestare a legitimitatii politice.

1. Legitimitatea divina sau traditionala

2. Legitimitatea carismatica
3. Legitimitatea civila sau legala.
8.Rolul economicului in functionarea puterii politice . Interactiunea
dintre puterea politica si puterea economica.

Relatia dintre economie si politica are un character biunivor: sectorul politic

influienteaza economia, iar starea si evolutia economiei influienteaza viata
politica. Sectorul politic exercita influiente asupra alocarii resurselor
disponibile, a distributiei veniturilor, stabilizarii fluctuatiilor macroeconomice
asupra dezvoltarii economice. Economia exercita influiente asupra
sectorului politic prin:

a) influienta rezultatelor economice asupra gradului de popularitate al

partidului la putere(govern) si asupra sanselor sale de a fi reales

b) dependenda sanselor de a pune in aplicare diferite politici prin utilizarea

resurselor economice disponibile solicitate de sectorul public.

O evolutie favorabila a variabilelor economice: scaderea inflatiei si a ratei

somajului, inviorarea economiei , sporirea veniturilor populatiei,
modernizarea ramurilor economice, inseamna o crestere a increderii
populatiei in activitatea Guvernului.

O evolutie defavorabila contribuie la scaderea popularitatii Guvernului, si

la cresterea sanselor opozitiei de a fi aleasa.
9.Esenta si structura sistemului politic. Functiile sistemului politic

Sistemul politic - este un subsistem al sistemului social global, ce reprezintă totalitatea

organizaţiilor, uniunilor de stat şi obşteşti, a normelor politice şi de drept, a principiilor de
organizare şi realizare a puterii politice în societate.

Evoluţia sistemului politic este concentrată în mai multe legităţi:

 tendinţa concentrării, centralizării şi descentralizării puterii;

 îmbinarea mai deplină a relaţiilor civile şi politice;

 reorganizarea relaţiilor dintre putere şi popor

Printre funcţiile de bază ale sistemului politic al societăţii pot fi menţionate următoarele:

 determinarea scopurilor şi priorităţilor societăţii, elaborarea programului de activitate;

 mobilizarea resurselor societăţii pentru realizarea scopurilor propuse;

 integrarea societăţii în jurul scopurilor social-politice şi valorilor ideologice, culturii

politice;

 conducerea proceselor politico-comunicaţionale;

10. Modele si tipuri ale sistemelor politice contemporane . Sistemul politic in RM

Sistemul politic poate fi de diferite tipuri. Astfel, după nivelul libertăţilor cetăţeneşti se
diferenţiază:

1.Sistemul politic democratic, se caracterizează printr-o includere largă a cetăţenilor

în politică, asigurarea acestora cu drepturi şi libertăţi.

2. Sistemul politic autoritar se diferenţiază prin concentrarea întregii puteri politice

într-un centru unic de adoptare a deciziilor politice

3. Trăsăturile sistemului politic totalitar constitue: supracentralizarea puterii şi

instaurarea conducerii totalitare a unui lider sau cerc limitat de indivizi;

Sistemul politic in RM are urmatoareleelemente: institutiile politice, relatiile politice,

normele si principiile politice si cultura politica. Acestia sunt 4 piloni prin care se
evidentiaza si se sprijina sisitemul politic al RM.

11.Notiunea de stat : definitii ,elemente, tipuri

Statul- principala institutie a sistemului politic deoarece prin intermediu sau se

realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii societatii.

Montesquieu - prezinta statul ca o institutie bazata pe legi si structurata pe 3 elemente

ale puterii: legislative, executive si judecatoreasca.

Tipuri si forme de stat:

Statul ca manifestare a vointei tuturor cetatenilor de a se organiza politic pe baza de

lege a cunoscut 2 tipuri:

1. Una de esenta dictatoriala- prin nesocotirea vointei cetatenilor

2. De tip democratic.

Forma de guvernamint- astazi exista numeroase forme de guvrnamint cum ar fi:

monarhii limitate; monarhii absolute; republici parlamentare; republici presidentiale.

Structura statului- reprezinta un raport intre organele centrale si locale ale statului (
state unitare, federale, confederale)

Functiile statului:

Rolul statului ca principal institutie de organizare si conducere politica a societatii se

realizeaza prin anumite functii:

- Legislativa- atunci cind statul adopta intreaza legislatie din societate

- Organizatorica- transpunerea in viata a legilor
- Judecatoreasca- prin care se suoravegheaza aplicarea corecta a legilor
- Culturala- prin care se asigura conditii de instruire si educatie a societatii.
12. Forma de guvernamint si diviziunea teritoriala- administrative

a statului

Forma de guvernamint- este un raport intre organele de stat in procesul

de constituire si exercitare a puterii.

Daca ne referim la statele deja existente astazi in lume din punct de

vedere a formei de guvernamint exista: monarhii limitate(spania,
Luxemburg), monarhii absolute(emiratele arabe unite), republici
parlamentare, republici presidentiale.

Structura statului- reprezinta un raport intre organelle central si locale ale

statului

1. Statul unitary(italia, franta) este o formă de stat în care există o

singură putere constituțională competentă să stabilească reguli
aplicabile pe întregul teritoriu,
2. Statul federal(Germania, rusia)- constituie o comunitate a statelor
nesuverane care presupune un stat central cu competente si
personalitate distincte
3. Confederatiile(elvetia)- cunoaste forme mai evaluate cu organe
commune cum sunt: adunarea reprezentativa, seful de stat, armata
finantele mentinindu`se fiinta statala distincta care este reprezentata
de parlamente si guverne separate.
13. Notiunea de regim politic si clasificarea regimurilor contemporane

Regimul politic- reprezinta forma concreta de organizare si functionare a

sistemului politic , in deosebi modul de conctituire si actiune a organelor de
stat in raport cu cetatenii.

Unul dintre criteriile care au stat la baza stabilirii tipurilor de regimuri politice
este puterea.

Totodata se ia in consideratie natura raporturilor ditre guvernanti si cei

guvernati , jocul politic

In dependenta de aceste criterii exista trei categorii de regimuri:

1.Regimuri politice pluraliste

2.Regimuri politice totalitate
3.Regimuri politice mixte

Regimul democratic- daca organele de conducere/ de stat se constituie si

actioneaza prin consultarea cetatenilor , prin respectarea vointei si
intereselor acestora putem clar mentiona ca in societate predomina un
regim democratic.

Regimul democratic are urmatoareale trasaturi:

1. Sursa puterii in stat este poporul
2. Statul atribuie cetatenilor posibilitati largi de realizare a propriilor
interese si necesitati

Regimul totalitar- daca organele de conducere se constituie si actioneaza

prin nesocotirea vointei cetatenilor fara consultarea acestora si impotriva
vointelor avem de a face cu un regim totalitar.

Dictatorul- persoana ce exercita conducerea fara nici un control al statului,

avind putere.

Regimul totalitar are urmatoarele trasaturi:

1. Existenta unui singur partid ce este condus de un lider

charismatic.
2. Concentrarea ridicata a puterei, hipertrofia aparatului de stat.
14.Fenomenul societatii civile

Societatea civila – factor primordial al democratiei.

O societate democratică reală se construieşte în timp îndelungat. Un prim

pas însă pentru o democraţie funcţională îl reprezintă instituţiile şi
mecanismele democratice, iar societatea civilă, în acest context,
acţionează ca mecanism reglator pentru societăţile democratice.

Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice,

economice sau de interes public. Reacţiile societăţii civile faţă de politicile
administrative sau economice care vin in contradicţie cu interesele sale
sunt variate: manifestaţii, campanii de presă. mesaje de protest

În prezent, se observă o tendinţă de creştere a rolului societăţii civile în

viaţa politică a
societăţii, fapt ce determină oportunitatea analizei interacţiunii dintre
societatea civilă şi societatea politica.

Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum

ar fi guvernarea unei ţări, relaţiile internaţionale, dezvoltarea
economică sau protejarea mediului înconjurător. În acest scop, este
necesar să fie constituită din cât mai multe organizaţii "specializate" în cât
mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societăţii
umane

15.Societatea civila din Republica Moldova

Republica Moldova se caracterizează prin existenţa unei societăţi civile cu

capacităţi destul de reduse având în vedere lipsa de capacităţi instituţionale
eficiente şi de necesităţi tehnice vitale pentru activitatea acesteia.

Societatea civila este cel mai simplu termen pentru a descrie un intreg
sistem de structuri, care implica cetateanul in diferitele sale ipostaze de
membru intr-o organizatie neguvenamentala, intr-un sindicat sau intr-o
organizatie patronala.

Societatea civila este formata din cetateni, asociati sub diferite forme,
care au aceleasi interese si
care isi dedica timpul, cunostintele si experienta pentru a-si promova si
apara aceste drepturi si interese.
Tendinţa de evoluţie în domeniul societăţii civile îşi va menţine ritmul actual
de dezvoltare, numai prin intermediul unei implicări mai mari din partea UE,
autorităţilor moldoveneşti şi a segmentului neguvernamental propriu-zis.
16.Democratia ca forma de organizare a societatii. Principiile
democratiei reprezentative

Democratia- este forma de organizare si conducere politica a societatii de

catre cei care detin puterea prin consultarea cetatenilor tinind cont de
vointa acestora de interesele si aspiratiile de progres ale tarii

Una din noţiunile fundamental ale politologiei este puterea politică, iar la
rândul său una din cele mai atractive dintre formele ei de manifestare, este
cea democratic, adică puterea politică realizată de către popor şi pentru
popor.

În literatura politologică şi în practica politică s-au enumerat unele principii

generate, cu care se identifica existenţa democraţiei intr-o ţară sau alta:

- recunoaşterea posibilitatii cetatenilor de a participa real la conducere, în

rezolvarea problemelor statale sau civile;
- existenţa în societate (declararea şi asigurarea) a drepturilor
fundamentale şi libertatilor omului;
- existent unui cadru legislative, in care sa fie prevazute drepturile si
obligatiunile.
- dreptul de organizare profesionala si politica libera de a da cetatenilor,
dreptul de a organiza asociatii profesionale cu caracter independent.
- Existent unor mijloace de informare mass-media, care se manifesta liber.

A transmite un lucru fals cu buna stiinta, constituie o infractiune si intra

sub incidenta legii.
17.Functionarea democratiei in lumea contemporana

Pentru a exista un regim democratic contemporan este necesară existenţa

unor valori de bază: libertatea, dreptatea şi egalitatea în faţa legii,
transparenţă, toleranţă, competiţia dreaptă, egalitatea şanselor, egalitatea
în drepturi.

Cu siguranţă, aceste valori democratice nu se pot realiza cu uşurinţă în

viaţa de zi cu zi. Aceasta, deoarece, ideile politice ale unor cetăţeni pot
intra în conflict cu ideile politice ale altora, anumiţi indivizi ai societăţii
democratice consideră că toate ideile ar trebui exprimate, iar cele
valoroase dezbătute şi puse în practică.

Caracteristicele unui regim democratic contemporan sunt

următoarele:
— Statul trebuie să funcţioneze pe baza unui ansamblu de reguli şi
proceduri. Acestea stabilesc cu exactitate care sunt persoanele care iau
decizii de interes public şi cum sunt adoptate aceste decizii;
— Este necesar garantarea participării unui număr cât mai mare de
persoane, de organizaţii şi instituţii la luarea deciziilor în stat;
— Trebuie ca drepturile şi libertăţile oamenilor să fie protejate:libertatea
conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, dreptul de
asociere, libertatea întrunirilor, drepturile electorale.
De-a lungul timpului oamenii au luptat pentru libertate, dreptate şi
egalitatea în drepturi, aceste idealuri formând, în prezent, normele care
reglementează viaţa într-o societate democratică.
Ca regim politic, democraţia se caracterizeză prin următoarele principii :
a) Pluralismul politic. Acest principiu se referă la existenţa mai multor
centre efective de putere. Astfel, oamenii sunt diferiţi, au nevoi,
interese, opinii, valori ,credinte şi aspiraţii diferite
b) Domnia legii. Într-o societate democratică, toţi cetăţenii se supun
legilor, indiferent de apartenenţă etnică, religioasă, politică situaţie
materială, vârstă şi sex.
c) Separarea puterilor în stat. Un guvern democrat presupune
separarea celor trei puteri: executivă, legislativă şi judecatorească,
fiecare dintre acestea având organizare şi atribuţii proprii.
d) Libertatea şi responsabilitatea.
18. Partidul politic: abordare conceptuală, structurală şi funcţională.
Partid politic-o grupare de oameni constituita pe baza liberului consimtamint care
actioneaza constient si organizat pentru servirea intereselor unor clase, grupuri sociale,
comunitati umane(popoare,notiuni)pentru dobindirea si mentinerea puterii politice in
vederea organizarii si conducerii societatii, in conformitate cu idealurile proclamate in
platforma programelor.

Trasaturile specifice:
-caracter constient si pronuntat- partidul se constituie prin liberul consimtamint al
cetatenilor care adera la o conceptie,un program,o ideologie.Un partid uneste deci
oameni care impartasesc acelasi crez politic,doritori sa-l slujeasca si capabili s-o faca.
-caracter de grupare sociala- partidele servesc,in primul rind,interesele unei categorii
sociale.
-caracter istoric- aparitia partidelor fiind o data cu organizarea politica a societatii si
avoluind impreuna cu aceasta.

Rolul partidelor:
1)organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care asigura desfasurarea
unei actiuni constient dirijate spre un anumit scop.
2)formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului calificat pentru
aparatul de stat in vederea guvernarii atunci cind partidul ajunge sa preia puterea
politica de stat.
3)asigurarea guvernarii,in perioada exercitarii puterii politice in stat,prin elaborarea unor
programe,norme si orientari de dezvoltare,in concordanta cu interesele tarii
respective,atit pe plan intern,cit si extern.
4)atragerea unor largi categorii sociale la o activitate constienta,care asigura mai multe
variante in realizarea progresului social.

19.Tipologia partidelor politice şi a sistemelor de partide.

Exista 3 tipuri de sisteme politice:
*Unipartidismul
*Pluripartidismul
*Bipartidismul
Unipartidismul-existenta unui singur partid in viata politica, a unei tari se intilneste in
imprejurari foarte diferite si avind activitati diverse. De asemenea trebuie subliniat faptul
ca unipartidismul se intilneste, de regula in perioada de criza ale societatii cind fortele
conservatoare, prin intermediul unipartidismului adopta o conducere dictatoriala.
Bipartidismul-este intilnit in aproape toate fazele dezvoltarii democratice a societatii.
Cele doua mari partide pot fi partide care reprezinta interesele aceleiasi grupe sociale,
sau diferite, care de pe aceste pozitii abordeaza organizarea si conducerea politica a
tarii.
Pluripartidismul-sub forma lui cea mai cunoscuta se intilneste mai ales dupa primul si
al doilea razboi mondial in tarile occidentale, unde diversele categorii sociale isi au
propriile partide.
Pluripartidismul contemporan poate fi impartit in trei mari grupari:
-Gruparea partidelor de dreapta (partidele conservatoare si liberale)
-Gruparea partidelor de stinga (socialiste, social democratice, comuniste)
-Gruparea partidelor de centru (democrat crestine, social crestine).
20.Conceptul de sistem electoral şi proces electoral.
Sistemul electoral poate fi definit drept ordine de organizare şi
desfăşurare a alegerilor îninstituţiile reprezentative sau a reprezentantului
individual (spre exemplu, preşedintele ţării).

Proces electoral include stabilirea datei alegerilor; crearea organelor

electorale responsabile pentru desfăşurarea lor; organizarea
circumscripţiilor, pregătirea sectoarelor electorale; înregistrarea candidaţilor
înaintaţi la funcţia de deputaţi; o susţinere financiară concretă a alegerilor;
menţinerea ordinii în mersul desfăşurării campaniei electorale; determina
rearezultatelor alegerilor .
 21.Sistemul electoral și alegerile politice în Republica Moldova.
Sistemul electoral poate fi definit drept ordine de organizare şi
desfăşurare a alegerilor în instituţiile reprezentative sau a reprezentantului
individual (spre exemplu, preşedintele ţării), consolidat de normele juridice,
precum şi de practica de activitate creată a organizaţiiilor de stat şi sociale.
In Republica Moldova funcţionează sistemul electoral reprezentativ
proporţional. Acest sistem este aplicat în 75 de ţări, inclusiv în 21 de ţări
europene şi 38 de state cu democraţie stabilă. Sistemul proporţional
reprezentativ asigură realizarea justiţiei electorale şi stimulează
pluripartidismul.
Alegerile din Republica Moldova au loc la fiecare patru ani și sunt de două
tipuri: locale și generale. Participă 2,5 milioane de cetățeni cu drept de vot.
Nu votează însă cetățenii din stânga Nistrului.
În alegerile generale (sau parlamentare) sunt aleși cei 101 membrii
ai Parlamentului. Parlamentul Republicii Moldova este ales pentru patru ani
prinvot proporțional, pe liste. La rândul său, Parlamentul
alege președintele.
În alegerile locale, electoratul este chemat la urne să-și aleagă primarii, în
număr de aproape 900, tot atâtea consilii locale și cele 32 de consilii
raionale și două municipale, Chișinău și Bălți.
Cine are dreptul de vot? Ce restricţii există?
Dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit
inclusiv în ziua alegerilor vîrsta de 18 ani, cu excepţia celor privaţi de acest
drept în modul stabilit de lege. Nu au dreptul de a alege persoanele:
 care nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau nu au împlinit vîrsta de 18
ani;
 care sînt recunoscute incapabile prin hotărîre definitivă a instanţei de
judecată;
 care sînt condamnate la privaţiune de libertate prin hotărîre definitivă a
instanţei de judecată pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau
excepţional de grave;
 la alegerile locale nu participă militarii care îşi satisfac serviciul militar în
termen;
 în cazul alegerilor consiliului local şi/sau ale primarului nu au dreptul de a
participa la alegeri persoanele care nu au domiciliul sau nu îşi au reşedinţa
în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Cine poate pretinde la funcţii elective?
Au dreptul de a fi aleşi:
 în calitate de deputaţi în Parlament – cetăţenii Republicii Moldova cu
drept de vot, care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani, au
domiciliul în ţară cu următoarele condiţii:
 în calitate de primari – cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care
au împlinit, inclusiv în 21 ziua alegerilor, vîrsta de 25 de ani.
22. Elita politică. Teoriile clasice şi contemporane.
Cuv. „Elita” provine din franceza, ceea ce inseamna cel mai bun, selecti,
alesi. Acest cuvant este utilizat incepind cu sec XVII-lea pentru a remarca
unele persoane, cele mai bune.
Structura elitei:
In elita pot fi observate citeva grupe:
I grupa-elita politica
II grupa-elita economica
III grupa-elita informational-cultural
Din elita politica fac parte persoanele care iau unele decizii politice.
Elita politica:
-elita superioara(fac parte persoanele care i-au unele decizii politice foarte
importante-presedintele,membrii guvernului,liderii celor mai importante
partide)
-elita de mijloc(deputatii,guvernatorii,primarii)
-elita administrativa(membrii guvernului si unele persoane din
administratie)
Elita economica- cele mai bogate persoane din societate
(bancherii,conducatorii de marele intreprinderi,uzine,fabrici). Aceasta elita
are o influenta foarte mare asupra elitei politice.
Elita informational-cultural- unele persoane notorii,din domeniul
stiintei,culturii,jurnalistii si fete religioase.
Dupa ciclul de circulatie, elita poate fi divizata in:
1) elita deschisa – P/u a ajunge in aceasta elita este necesar sa existe o
lupta de concurenta, bazata pe unele calitati precum: persoane cu
posibilitati de organizare a maselor, de a gasi sustinere, de mobiliza
resursele. Aceasta elita se imbogateste prin aparotia noilor lideri, care aduc
noi idei reformatoare si dinamice.
2) elita inchisa.

Teoriile contemporane sunt foarte diversificate. Un rol deosebit in analiza elitei politice
au jucat savantii italieni: Paretto si Moscar.
Paretto vorbeste despre faptul ca oamenii de la inceput sunt inegali intre ei, de aceea
termenul elita mai si semnifica suprematie, superioritate, in acest context oamenii care
fac parte din elita au parte de unele calitati deosebite precum ar fi: un grad mai inalt de
cunostinte, carizma deosebita, sunt foarte elastici.
Paretto vorbeste despre oameni ca o parte din ei fac parte din elita si ei detin puterea. A
doua parte(contra elita)ele nu au acces la putere si nu conduc. Aceasta diviziune a fost
si este specifica pentru toate regimurile politice si toate societatile.
El mai imparte elita in Lei si Vulpi
-Leii sunt caracterizati cu autoritate,pot utiliza forta,utilizeaza masele religioase pentru a
se mentine si a conduce.
-Vulpii mizeaza pe manipularea maselor si sunt siretlici.
Mosca, insa ajunge la concluzia ca in lume exista 2 clase:
1) Clasa puternica care conduce
2) Care sunt condusi.
23.Conceptul de liderism politic. Stilul liderilor politici.
Lideri politici- acele persoane care au o influenta mare in societate au
posibilitate de a mobiliza unele resurse mari cu scopul de a ajunge la
putere. Ei sunt acei intermediari dintre lumea politica si masa societatii.
Acesti lideri au o influenta mare asupra societatii.
Rolul liderilor politici:
-functia de conducere si coordonare
-functia de mobilizare a societatii
-functia de integrare
-functia de comunicare cu masele
-functia de legitimitate
Stil a liderului politic- totalitatea metodelor a acestui lider.Posibilitatea lui
de a coopera cu anturajul sau pentru a atinge scopurile propuse.

Liderii politici pot fi divizati in 3 categorii mari:

*democratic- este sociabil, stimează omul şi părerea lui, iniţiază la
maximum participarea, instituind o atmosferă de colaborare; Acesta poate
utiliza: lauda unor membri, sustinerea, luarea de decizii. Ei mai intii se da
cuvantul la cei mai mici, apoi cei mai mari.
*autoritar- orientat spre metodele nedemocratice, monopoliste de
conducere. Referitor la propria activitate, nu admite critica. Impune unele
sanctiuni, dar pot recurge la remunerarea sau chiar si iertare.
*neutru- este încurajată acţiunea societăţii şi a mai multor figuri politice. Se
straduie sa nu intervina in luarea unor decizii, se straduie sa deie functiile
de mai sus altcuiva.

Politologul american Robert Tuckersustine alte 3 tipuri de lideri:

► a) conservatori – scopul cărora este de a păstra status quo-ul în
societate;
► b) reformatori – care îşi îndreaptă acţiunile spre efectuarea unor
schimbări radicale în societate;
► c) revoluţionari – care urmăresc constituirea unui nou sistem social.

Pentru a deveni lider, o persoană trebuie să dispună de calităţi ereditare

(înnăscute), morale şi profesionale.
24. Fenomenul opoziției politice.
Opozitia politica este orice rezistenta ,impotrivire a unui grup politic dominant din
partea altui grup politic privind puterea politica.
Functiile:
1. opunerea politicii sale altei politici
2. iesirea impotriva pozitiiei majoritatii sau a celei de guvernamint in structurile
legislative,de partid...
3. favorizeaza autoexprimarea acelor grupuri sau paturi sociale care nu sint multumite,
satisfacute de puterea existenta;
4. semnaleaza fortelor de guvernamint despre situatia nefavorabila in tara.
Tipurile de opozotie politica:
1.in functie de atitudinea fata de sistemul politic existent:
a)constructiva,care este directionata spre sustinerea sistemului ppolitic exixtent
b)distructiva,este orientata la distrugerea sistemului politic existent sau la substituirea
regimului politic existent.
2.raportata la puterea legislativa:
a)parlamentara,care apare in mijlocul puterii legislative.
b)extraparlamentara,
3.dupa tipul societatii:
Democratice
Totalitare
Tranzitorii
4.dupa sursa de provenienta:
Din aceiasi sursa
Din diferite partide sau asociatii politice
25.Relaţii politice de conflict şi de consens
Conflictul politic apare atunci cand purtatorii relatiilor politice intra in competitie, atunci
cand acesteia doresc sa posede mai multe resurse politice care nu pot fi posedate in
acelasi timp de toti.
Conflictul politic reprezinta situatia de competitie care nu poate fi solutionata prin
alocarea distributiva a resurselor.
Clasificarea conflictelor politice:
- Violenta socio-politica difuza- comportamente si dispute violente, rivalitate intre
grupuri, lupte intre comunitati.
- Violenta contra puterii, reorganizare a puterii. Exemplu; revolutii, lovituri de stat.
- Violenta puterii, isi propune sa fixeze puterea politica s-o mentina si s-o faca sa
functioneze.
Formele violentei puterii:
1. Despotismul- puterea absoluta se exercita in interesul personal al tiranului.
2. Represiunea- puterea raspunde sfidarii si revoltelor.
3. Teroarea- forma de violenta extrema in perioade de schimbare radicala a
randuielilor sociale.
Din punct de vedere al ariei de manifestare, conflictele pot fi :
- Intre membrii aceluiasi grup
- Intre grupuri si organizatii politice
- Intre organizatiile politice nationale si internationale
- Conflicte politice internationale.
Din punct de vedere al formei de manifestare:
Conflicte inchise- activitatea de spionaj, politicii secrete etc.
Conflicte deschise- revolte, lovituri de stat, greve politice etc.
Anuntul unui consens intre politicieni guverneaza efecte benefice pe termen scurt
pentru economie.
26.Lobbismul în politică. Metodele utilizate în lobbism.
Influenta directa a anumitor grupe asupra organelor puterii cu scopul de a
primi careva beneficii se numeste libbism.
Lobbistii sunt niste persoane bine calificate, cunosc foarte bine
problemele pe care le ridica, pot explica foarte bine scopurile insa ei
actioneaza in folosul sau sau a altor grupe cointeresate in unele probleme.
Ei incearca a solutiona probleme ca:
-schimbarea unor legi
-prezenta unor impozite mai mici pentru unele intreprinderi
-pot face relatii cu unele persoane care se gasesc la putere
In lobbism se utilizeaza o multime de metode foarte diferite:
luarea de cuvint in anumite comisii,comitete in aprlament
elaborarea de anumite legi ca mai apoi sa fie primite in parlament
intilniri personale,discutii,tratative
relatiile cu publicul ca sa creeze la societate o anumita viziune
crearea de anumite companii
finantarea companiilor electorale
promovarea persoanelor in organele puterii
discutii la radio,publicarea in presa,dezbateri TV
cumpararea directa a persoanelor care se gasesc la putere.
Reiesind din metodele mentinute, lobbismul poate fi divizati in:
- lobbism legal;
- lobbism illegal.
Lobbismul legal nu incalca regulile societatii iar cel illegal invers, deoarece
este legat de coruperea persoanelor care primesc beneficii materiale.

27.Politica internaţională și tendințele contemporane ale acesteia.

Politica internationala este o lupta pentru putere. Deoarece, toate statele
urmaresc politici extreme, rationale, lucru realizat de oameni de stat ce
gandesc si actioneaza in termen de interes comun.
Temele politice semnificative contemporane:
Terorismul, o tema de top in ultimii ani;
Energia, o tema prin consecintele ei politice, chiar si atunci cand pretul
petrolului este in scadere.
Dincolo de temele specifice, care tin de agenda pe termen scurt, sunt
importante si macro-tendintele politice, la nivel global si regional:
Expansiunea islamismului politic, printre cetatenii statelor occidentale de
religie musulmana.
Contestarea in crestere a globalizarii
Apelul la discursul autoritar, ca raspuns la dezordinea si crizele repetate
Cresterea violentei in spatiul public, careia autoritatile nu pot sau nu stiu
sa ii opuna un raspuns adecvat.
28.Esenţa şi funcţiile politicii externe a statului.
Politica externa este politica guvernului unui stat suveran sau autonom privind relatiile
si tratatele internationale. Totalitatea metodelor pe care le foloseste un stat in vederea
atingerii anumitor obiective pe plan international. Diplomatia-arta de a reprezenta
interesele nationale ale unei tari in afara acesteia prin folosirea mai multor mijloace
pasnice.
Functiile acesteia;
1) colectarea de informatii- prima misiune a diplomatilor si cuprinde 3 tipuri de
activitati:
- colectarea informatiilor politice si oficiale
- colectarea informatiilor clasificate-spionaj
- producerea de evaluari si rapoarte de natura politica.
2) Negocierea
3) Relatiile publice
4) Reprezentarea administrativa-reprezentarea cetatenilor si institutiilor in tara
gazda, gestionarea problemelor cetatenilor tarii de origine in tara gazda.

29.Politica externă a Republicii Moldova: principii şi priorităţi.

Reieşind din interesele naţionale, ţinînd cont de dinamica şi natura proceselor care au
loc în relaţiile internaţionale, trebuie stabilite următoarele priorităţi ale politicii externe a
Republicii Moldova:
1.Menţinerea unor relaţii reciproc avantajoase de vecinătate cu Ucraina şi România, în
baza recunoaşterii necondiţionate a suveranităţii, integrităţii teritoriale şi inviolabilităţii
frontierelor ţării, neamestecului în treburile interne, consolidarea cooperării multiplane,
reieşind din interesele comune şi din respectarea dreptului internaţional şi a drepturilor
omului
2. Dezvoltarea unor relaţii strategice cu Federaţia Rusă în baza principiilor de
egalitate, recunoaşterea integrităţii teritoriale şi suveranităţii Republicii Moldova,
cooperarea reciproc avantajoasă bilaterală în domeniul securităţii, precum şi în comerţ,
în domeniul economic, umanitar şi de altă natură.
3. Dinamizarea integrării Republicii Moldova în procesele şi structurile europene.
4. Consolidarea în continuare a parteneriatului cu SUA, bazat pe obiective strategice
comune la nivel regional − asigurarea stabilităţii şi securităţii în sudul Europei de Est şi
regiunea Mării Negre
5. Folosirea în interesul ţării a schimbării realităţilor geopolitice în Europa de Sud-Est,
legate de extinderea NATO şi UE la Est şi cu confruntarea cu Rusia pentru
desfăşurarea în continuare a acestor procese, luînd în consideraţie posibilitatea
înfiinţării unui spaţiu comun de securitate pe continentul eurasiatic;
6. Realizarea pe scena internaţională a politicii de neutralitate, îndeplinind obligaţiile
sale de a nu se angaja în conflicte armate, politice, militare sau economice, scopul
cărora este pregătirea de război, de a nu admite utilizarea teritoriului său pentru
amplasarea bazelor militare străine, de a nu deţine sau să crea arme nucleare;
7. Dobîndirea unui sprijin internaţional larg pentru măsurile de reformare ale economiei
şi sistemului financiar.
8. Propaganda şi promovarea în afara ţării a brand-ului „Moldova” − o ţară frumoasă,
curată, cu istorie şi cultură bogată, populată de oameni instruiţi, o ţară cu posibilităţi
investiţionale bune.
9. Obiectivul major al politicii externe a Moldovei este hotărîrea problemei interne – a
Transnistriei, pe calea revenirii sale la domeniul de drept al Republicii Moldova.
Reieşind din priorităţile menţionate mai sus, este necesară adaptarea strategiei de
politică externă a Republicii Moldova la condiţiile geopolitice în permanentă schimbare.
30.Cultura politică: concept, structură şi funcţii.
Cultura politică cuprinde totalitatea faptelor concrete ale omului referitor la instituţiile
politice, orânduirea politică a societăţii, procesele şi evenimentele politice…; este gradul
de înţelegere, ce constituie formele şi metodele de realizare de către oameni în viaţa de
toate zilele a unor anumite teorii şi concepţii politice
Cultură politică este rezultatul unei experienţe istorice a societăţii, care are trei
dimensiuni :
1. cognitivă – un ansamblu de cunoştinţe despre sistemul politic şi fenomenele politice;
2. afectivă – stări psihice ce însoţesc atitudinile, independent de orice judecată
raţională asupra politicii;
3. evaluativă – aprecierea fenomenelor politice prin referiri la un sistem de valori.
Functiile culturii politice :

1.Cultura politica parohiala desemneaza frecventa zero a orientarii politice. Cultura

politica parohiala este întâlnita în comunitatile în care structura politica este inexistenta,
relatiile sociale fiind reglementate prin instrumentul valorilor traditionale nonpolitice.

2.Cultura politica (pasiva) dependenta desemneaza o frecventa înalta a orientarilor

fatade sistemul politic general.

3. Cultura politica participativa se caracterizeaza prin orientari maxime fata de toate

"obiectele politice", în special fata de sine ca participant activ la politica. Indivizii sunt
constienti de drepturile si obligatiunile lor politice, implicându-se în sfera politica activ si
rational.

31.Socializarea politică. Principalii agenți ai socializării politice.

Procesul de insusire prin care se formeaza si/sau modifica constiinta politica a

individului se numeste socializare politica.

Socializarea politica este un proces prin care individul isi formeaza

componentele constiintei sale politice sub presiunea agentilor care difuzeaza sistemul
valorico-normativ cu caracter politic.

Agentii socializarii politice :

-Familia, calitati nascute.
-Scoala, au datoria sa infuzeze constiinta copiilor cu sloganurile politice, sa-i educe.
-Autoritatea locului de munca, ste decisiva pentru participarea politica, pentru formarea
competentelor politice ale individului.
-Comunitatea si semenii, intelegem prin comunitate persoanele de toate vârstele, de
toate categoriile sociale cu care individul vine în contact, cu care convietuieste sau îsi
exercita profesia. Semenii sunt prieteni, colegi de soala sau de servicu care traiesc în
interiorul comunitatii si care de regula sunt de aceeasi vârsta.
-Mass-media, un agent foarte important al socializarii politice. Mass-media poate fi
indepenedenta si obiectiva, poate juca u rol esential în procesul de maturizare
democratica a societatilor contemporane.
-Partidele politice, ealizeaza socializarea politica, prin consolidarea culturii politice
existente. Mai concret, partidele politice le ofera informatii politice, cai de solutionare a
unor revendicari, de relationare activa cu sistemul politic, normele legitimiatii politice.
32.Esenţa, structura, tipurile şi funcţiile ideologiei politice.
Ideologia provine de la cuvantul grecesc "eidos"="imagine" si
"logos"="stiinta, disciplina, invatatura despre idei.

Tipuri de ideologii politice:

1)ideologii politice conservatoare, acestea au aparut inca din antichitate

si se regasesc in toate societatile si perioadele istorice. Exprima apararea,
conservarea, justificarea si legitimarea randuielilor sociale existente, a
vechilor institutii social-politice.

2)ideologii politice revolutionare, aceste tipuri de ideologii urmaresc

schimbari profunde, esentiale de natura sociala, politica si economica a
societatii.

3)ideologii politice reformiste, aceste ideologii isi propune dezvoltarea,

perfectionarea si "umanizarea" sa, asigurarea echitatii si dreptatii sociale,
conditii si situatii egale pentru toti membrii societatii.

4)ideologii politice extremiste, dictatoriale, violenta, forta si teroarea

sunt considerate instrumente si mijloace unice, legale de transformarea si
inlocuirea sistemelor social-politice si economice.

5)ideologiile politice elitiste, esenta acestor ideologii o constituie

organizarea si conducerea societatii de catre o elita sociala, de un grup, o
clasa sau un partid.

6)ideologiile politice fundamentaliste, tind sa constituie fundamentul

politic al unor regimuri, cum a fost cazul talibanilor din Afganistan.

Functiile ideologiei:

1.Functia de cunoastere si interpretare a realitatii politice, realizeaza

contactul acesteia cu realitatea, cu societatea.

2.Functia partinica-partizana, ideologia va reflecta si interpreta

realitatea, va fundamenta si promova interesele acestuia, adica va fi
partinica, partizana.

3.Functia teoretica-explicativa, isi propune sa explice si sa justifice

pozitia si atitudinea emitentului sau in societate, in raport cu puterea,
obiectivele si scopurile sale urmarite.