Stiinta politica

Vrem sa raspundem la intrebarea esentiala in ce masura stiinta politica este ea insasi un fenomen politic? How do we become what we study? este discursul de despartire al lui Lowy de APSA, pune problema in ce masura stiinta politica este independenta sau nu de catre obiectul de studiu. Cum se produce aceasta influenta? Stiinta politica ca profesie este obiectul de studiu al lui Th. Lowi, ci nu demersul stiintific de cautare a adevarului adica modul de institutionalizare a acestui demers intelectual, in dispozitive de formare, de producere si de difuzare a acestei formatii. Pe Lowi il intereseaza stiinta politica care este inserata in aceste dispozitive institutionale, intotdeauna ghidate, si care nu sunt intotdeauna interesate de cautarea unui adevar. Principalul sponsor al acestui gen de studiu este statul american, prin finantarea pe proiecte, politica ce creeaza posibilitati. Cum reactioneaza societatile in raport cu regimurile lor politice? Care e relatia de adecvare? In ce masura si cum societatile participa la politicile respective? Nu este vorba de constrangere sau cinism, doar de focalizare. Alt exemplu teoria frustrarii relative (adica nemultumirea este o valoare relativa, ce nu depinde de structura personalitatii noastre, ci exista mecanisme sociale de producere a frustrarii), ipoteza formulata in urma unor studii facute in cadrul US Army, plecand de la niste studii. Cei mai nemultumiti militari americani sunt aviatorii. Nemultumirea se organizeaza in cadrul ierarhiei relative, cu cat distanta dintre situatia existenta si cea ipotetica e mai mare cu atat frustrarea e mai mare. Exista legaturi intre modul in care disciplina politica ca disciplina profesionalizata; configuratia profesionala a stiintei politice ca profesie are legaturi directe si puternice cu tipul de cunoastere produs de stiinta politica. Raporturile stabilite de Lowi sunt raporturi in 2 timpi: exista o ambivalenta a raporturilor dintre stiinta politica si statul american. O observatie: in vocabular politic american, cuvantul state se refera la o realitate politico-institutionala intermediara. Acest state este numit de obicei in vocabularul politic american government sau nation. Sub termenul de stat nu sunt identificate ansamblul institutiilor politice americane. Stiinta politica se construieste ca disciplina pe masura ce in politica nationala americana apare si se asambleaza statul, stiinta politica ca disciplina se dezvolta si articuleaza intr-o anume configuratie strategica in SUA, ca o cunoastere profesionalizata, menita sa hraneasca statul. Campul disciplinelor este unul denivelat, exista un regim inegalitar al diferitelor campuri ale disciplinei politice. In aceasta configuratie strategica, aceste 3 discipline public opinion, public choice si inca ceva au o situatie privilegiata.

Configuratia strategica e realitatea vizibila, institutionala, obiectul cercetarii find relatia dintre activitatea politica si stiinta politica. Stiintele sociale nu trateaza esente, ci aparente. Relatia dintre regimul politic si stiinta politica: orice regim tinde se produca o politica adecvata siesi. La final de secol XIX, stiinta politica ca disciplina apare complet formata. Artizanul ei este Woodrow Wilson. Este relevant pt stiinta politica americana in masura in care el intrupeaza o intreaga generatie de ganditori si de oameni politici cunoscuti sub numele de progresisti in vreme ce epoca consacrarii lor este progressive era. Dupa razboiul civil, apare o alta republica the second republic. Aici republica reprezinta modalitatea in care societatea americana in ansamblul sau este o nation, ce se mentine impreuna. Pana atunci perspectiva confederata s-a luptat cu cea federata. Vreme de 3 decenii, pana la era bunelor sentimente, statele din sud nu au o politica proprie si personal politic propriu. Acest lucru inseamna ca varianta de coexistenta identificata de parintii fondatori in 1787 a esuat. Republica a esuat, ne aflam intr-o alta republica. Ce configuratie are a doua republica americana? Formula constitutionala potrivit careia intr-un asamblaj de suveranitati multiple, ordonate institutional orizontal si vertical, coexistenta si dezbaterea rationala erau posibile s-a dovedit falsa. De asemenea, aceasta este epoca expansiunii spre Vest, o expansiune violenta de cele mai multe ori, o expansiune sociala inainte de a fi una politica. Exista o clauza inca in vigoare, ce priveste capacitatea constituirii statelor federate (60 000 de cetateni). Este o constructie politica efectiv in constituire. Rapiditatea schimbarii frontierelor este o masura a dificultatii formarii statului. Totodata, asistam la o dezvoltare economica fara precedent, fenomene sociale, cum ar fi cresterea demografica, in special pe baza imigratiei (a nation by design). Imigratia nu este una necontrolata, haotica, ci presupune din partea tuturor calcule si eforturi. Sunt grupuri eterogene, ce au foarte putin in comun. Intrebarea capitala pt politicienii progresisti este ce constitutie SUA?. Natiunea respectiva nu mai dispune de modalitatile clsice, liberale, de automaimaginare. In paradigma liberala de sec XIX este inserata intr-un dispozitiv de producere a societaii, stiinta politica e o forma de educatie civica. Inaintea razboiului civil, in Franta, Alexis de Toqueville stiinta politica este o cunoastere care impregneaza societatea, sedimentata in timp, ce pune in forma modul in care oamenii politici inteleg politica si demersurile politice, e o forma de reflectie asupra societatii, ce face ca politica ca atare sa nu fie niciodata un demers exclusiv practic. Atunci cand politica e un simplu demers practic, ne aflam in societati barbare. T la mijlocul sec XIX face o observatie prizoniera a contextului istoric in cara traia. Societatile secolului XIX sunt fractuate, framantate de un anumit

disconfort (numit de Marx lupta de clasa). T propune acestei fracturi solutia liberala, educatia. In asemenea perspectiva liberala, stiinta politica este o educatie civica. Pt parintii fondatori, solutia republicana era cea a deliberarii rationale, in scopul atingerii consensului. Formula liberala a producerii natiunii prin educatie nu merge. De asemenea, si democratia are o grava problema. Conform teoriei clasice, vorbim de o aristocratie electiva. In democratia libera, este posibilitatea de a valida prin vot pe cei mai buni. Evident, fals (vezi muckraking). Vorbim de o criza a procesului democratiei liberale. Exista remedii, in viziunea progresistilor. Solutia lui Wilson (si Lowi) de salvare si constructie a republici americane este rationalitatea birocratica. Doua sunt solutiile politicienilor progresisti: 1) administratia rationala si 2) leadership. Politica progresista trebuie sa construiasca statul american, adica tesatura orizontala, reglementara si institutionala, capabila sa traverseze toate statele americane si sa izoleze din politica statelor federate zone de res publice care sa nu fie supuse mecanismelor de extragere a resurselor partizane adica creare unui strat birocratic, in jurul principiului leadership-ului. Pentru asta e nevoie de expertiza, structurile birocratice au un mod de a intelege societatea. Deci universitatile americane trebuie sa produca oameni pregatiti in stiinta politica: pe cine guvernam? (vezi statistica, stiinta statului, ce doreste sa vada societatea in mod cuantificabil). Guvernarea buna e solutia pentru crizele societatii. Pentru Wilson, distinctia esentiala este cea dintre policy si administration (Congres vs Executiv). Dar Administratia face si ea legi, distinctia se sterge deoarece limbajul reglementar al legii, limbajul cu care birocratia cunoaste societatea si dinamica acesteia, incheie dezbaterea. Dezbaterea devine tehnocratica, legea intemeiata pe expertiza ce devine suportul politicilor publice sterge distinctia dintre legiferare si executia legilor. Decision making process este unul continuu si dinamic. Indicele cel mai bun este preeminenta executivelor in regimurile politice ale secolului XX. Public policy si public choice sunt cunoasterea adecvata a acestui nou tip de raport politic, ce a scurtcircuitait distinctia dintre administratie si legislativ. Democratia americana si cele europene sunt regimuri de stat. politica nu este 100% tehnocratica intr-o democratie, factorul politic are la baza alegerea. Dimensiunea electorala conteaza, dar este impredictibila si riscanta. dupa sufragiul universal, acesta esueaza in al doilea razboi mondial. Este important de stiut cum se comporta politic cetatenii. Democratiile pot degenera iar public opinion devine o disciplina foarte importanta. Stiinta politica americana este o stiinta a politicii, o politica foarte atenta la ceea ce este guvernat, dar mai putin la cine si cum guverneaza.