MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAII INTERNAIONALE,
TIINE POLITICE I ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL RELAII INTERNAIONALE

Mariana Stavinschi
Gr. , RI

Formarea statelor naionale n contextul consolidarii sistemului RI

REFERAT

Conductor tiinific:

ILACIUC A.
lector universitar

CHIINU, 2016

CUPRINS

Introducere.....3
I.
II.
III.
IV.

Premisele Istorice ale formrii naiunilor..........................................................4

Unificarea Italiei................................................................................................6
Unificarea Germaniei....................................................................................... 7
Formarea Naiunilor n America i Asia...........................................................8

Concluzii .................................................................................................................10
Bibliografie..11

INTRODUCERE

Actualitatea i importana problemei abordate. Este vital pentru prezent s cunoatem

cum au fost creeate i care erau premisele de baz ale consolidrii naiunii i statelor na ionale,
deoarece am trecut dj de consolidarea acestora i n principiu alte naiuni noi n viitor apropiat
nu se vor forma, n pofida acestui fapt dj avem creeate naiuni i state na ionale care n prezent
dein puterea mondial.
2

n secolul al XIX-lea este definitivat procesul de constituire a naiunilor europene moderne, apar
noi state naionale unitare i independente. Acest proces are profunde premise istorice,
condiionate de factori diveri economici, politici, etnici, spirituali. Datorit interaciunii lor au
aprut naiunile moderne, care reprezint o form istoric de organizare social a unor mari
comuniti umane, bazate pe mai multe elemente constitutive.
Naiunea nu este doar o asociere economic, nu doar un grup de oameni cu interese comune
subiective. O naiune este o mare solidaritate constituit pe baza sentimentului de sacrificiu.
Naiunea este o comunitate etnic omogen, vorbind aceeai limb, locuind n limitele aceluiai
teritoriu, avnd legturi economice permanente, comunitate de cultur i identitate religioas.
Ceea ce deosebete poporul de naiune este contiina naional. Contiina naionale s-a format
i dezvoltat pe baze lingvistice, culturale, economice i politice.
Diferite naiuni s-au format n diverse circumstane, unele condiii necesare pentru acestea
(unitatea vieii economice, unitatea teritorial, politic i lingvistic) lipsind complet. Rolul
determinant i-a revenit nu unui grup de factori, ci numai unei sau dou condiii care au ntrit
contiina naional.
Cuvintele cheie: Formare, europa, popor,naiune, unificare.

1. Premisele istorice ale formarii natiunilor

Premisele istorice ale formarii natiunilor, in sec. al XIX-lea este definitivat procesul de
constituire a natiunilor europene moderne, apar noi state nationale unitare si independente in
Europa Apuseana (Belgia, Italia, Germania) si in Balcani (Grecia, Romania, Serbia, Bulgaria,
Muntenegru, iar la inceputul sec. al XX-lea - Albania). Acest proces are profunde premise
3

istorice, conditionate de factori diversi - economici, politici, etnici, spirituali. Datorita

interactiunii lor, au aparut natiunile moderne, care reprezinta o forma istorica de organizare
sociala a unor mari comunitati umane, bazate pe mai multe elemente constitutive.
1

In latina, in urma cu cea doua milenii, termenul 'natio' insemna nastere, rasa, soi, dar

si popor, neam. Apoi cu acest termen au fost numite popoarele barbare, iar in evul mediu
grupurile privelegiate, elitele recunoscute (de exemplu, natiunile maghiara, sasa, secuiasca in
Transilvania), in istoriografia moderna se disting doua viziuni asupra esentei notiunii de natiune.
Conform unei opinii, natiunea este identificata cu un popor, constituit intr-un stat. Aceasta este
viziunea juridica sau legala asupra natiunii. De fapt, un individ sau un grup de indivizi pot sa
faca parte dintr-un stat si sa se considere membri ai unei natiuni situate in afara statului respectiv.
Rezulta ca natiunea nu trebuie confundata cu statul, desi intre ele exista o legatura
indispensabila, deoarece natiunile tind sa-si creeze un stat propriu national.
O alta viziune presupune prin natiune o comunitate cu baze etnice - cu origine, limba,
credinta, obiceiuri comune, care are radacini adanci in epoca medievala. Comunitatea etnica
medievala (numita de unii istorici si 'natiune medievala') se deosebeste de natiunea moderna nu
prin esenta, ci prin gradul de manifestare, de amploare, de pondere in societate al unor elemente
constitutive ale acestei comunitati, in epoca moderna se consolideaza unitatea vietii economice,
social-politice, de limba, cultura, spiritualitate si teritoriala a spatiului in care locuieste
comunitatea respectiva. De regula, majoritatea natiunilor au la baza o etnie, formata in evul
mediu (mai rar din doua sau mai multe etnii). O exceptie reprezinta natiunea moderna americana,
care s-a constituit in baza unui aliaj al diferitelor comunitati etnice si nationale. Unele natiuni sau format neavand o comunitate economica unica, teritoriul lor national fiind impartit (complet Polonia sau partial - Romania) intre tari straine. Procesul de constituire a natiunilor italiana si
germana a decurs in conditiile faramitarii statale a teritoriului lor national, iar al multor altor
natiuni - in circumstantele incorporarii totale a teritoriului lor in componenta altor state. Chiar si
limba nu intotdeauna a fost acel element comun consolidator in procesul formarii natiunilor. Un
exemplu in acest sens serveste natiunea franceza - limba ei nationala unica s-a constituit abia in
sec. al XVI-lea.
Dupa cum vedem, diferite natiuni s-au format in diverse circumstante, unele conditii
necesare pentru aceasta (unitatea vietii economice, unitatea teritoriala, politica, lingvistica)
lipsind complet. Aceasta ne duce la concluzia ca in anumite imprejurari'rolul determinant i-a
revenit nu unui grup de factori, ci numai unei sau doua conditii, care au intarit constiinta
nationala. Astfel, pentru natiunea romana elementele constitutive de baza au fost originea si
limba comuna. In conditiile extreme in care marile state vecine intentionau sa imparteasca intreg
spatiul romanesc, limba si originea, impreuna cu alti factori (religie, obicee, relatii economice
traditionale etc.), i-au consolidat pe romani intr-o natiune moderna. La polonezi rolul
1 http://www.istoriacontemporana.info/2012/04/unificarea-germaniei.html
4

determinant in cimentarea natiunii moderne poloneze I-au jucat trecutul istoric glorios si lupta
pentru recapatarea independentei.2
Principalul element generalizator pentru natiunea moderna este constiinta nationala, care
vine sa inlocuiasca solidaritatea etnica a oamenilor de origine comuna, in majoritatea tarilor
europene (Anglia, Franta, Spania si Portugalia) constiinta nationala s-a, format in urma
centralizarii lor si crearii unei piete si teritoriu national unice, precum si a unei limbi nationale
unice. O mare importanta in realizarea unui grad inalt de omogenizare interioara a societatii in
cadrul statului national I-au avut revolutiile moderne de la mijlocul sec. al XIX-lea. Ele au
consolidat poporul in lupta pentru cauza progresului, bunastarii si libertatii, au cimentat
constiinta lui colectiva. Revolutiile burgheze au desavarsit sau au creat conditii pentru
infaptuirea procesului de constituire a natiunilor moderne cu o comunitate a vietii economice si
constiinta unica nationala.
Ultimele doua mari popoare vest-europene, care si-au finisat procesul de consolidare
nationala si teritorial-statala, au fost italienii si germanii. Catre mijlocul sec. al XIX-lea ele nu
aveau inca un stat national unitar, existand in conditiile faramitarii statale, mostenite din evul
mediu: 7 state in Italia si 38 in Germania. Aceasta frana dezvoltarea lor economica, socialpolitica, culturala si cauza ramanerea lor in urma de alte popoare. Deci unificarea nationala era o
necesitate vitala, realizarea ei fiind inevitabila, insa formele acestui proces sunt diferite. Astfel,
unificarea acestor tari putea fi infaptuita pe calea 'de sus' - cand procesul este condus de un stat
puternic de aceeasi origine etnica (de Prusia -in Germania, de Piemont - in Italia) din cadrul tarii
ce se unifica. Natiunea in acest caz se uneste in jurul statului cel mai puternic din toate cele
existente, in cazul Germaniei, existau doua variante: 'mica' - unirea in jurul Prusiei - si 'mare' - in
jurul Austriei. A doua cale - de 'jos' - presupunea infaptuirea unificarii de masele populare prin
metode si mijloace revolutionare si putea duce la instaurarea in tara a unei oranduiri democratice,
republicane, incercarea de unificare a Germaniei si Italiei pe aceasta cale s-a intreprins in anii
evolutiei din 1848-1849, dar fara succes. Ambele tari au fost unificate mai tarziu pe calea 'de
sus', de fapt, in Italia aceste cai s-au imbinat.
Ca rezultat al unificarii pe calea 'de sus', in aceste tari au fost instaurate regimuri
monarhice, in frunte cu dinastiile statelor unificatoare: in Italia - Savoia, in Germania Hohentolern.

2. Unificarea Italiei
Unificarea Italiei, in prima jumatate a sec. al XIX-lea in fata poporului italian statea o
sarcina foarte complicata, care consta in lichidarea faramitarii politice, inlaturarea absolutismului
2

http://brainly.ro/tema/342443

si izgonirea asupritorilor straini. Poporul italian a izbutit pe parcursul a catorva decenii sa-si
edifice statul unitar national, acest proces avand urmatoarele etape:
- revolutia din 1848-1849, care s-a terminat cu infrangere, dar a trezit constiinta nationala
a italienilor;
- razboiul franco-italo-austriac din 1859 si alipirea Lombardiei la Piemont;
- miscarea maselor populare din 1860, in urma careia au fost rasturnate monarhiile
reactionare din Modena, Parma si Toscana. Aceste regiuni, impreuna ci regiunea papala
Romania, sunt alipite la Piemont. Tot atunci in sudul Italiei izbucneste o puternica rascoala
populara, condusa de Garibaldi, ce rastoarna vechea monarhie feudala din regatul Neapol, care,
de asemenea, este alipit la Piemont. Astfel a fost creat Regatul Italian;
- razboiul in alianta cu Prusia din 1866 contra Austriei si alipirea regiunii Venetia;
- alipirea la Regatul Italian, in 1870, a Romei si proclamarea 'orasului etern' drept capitala a tarii.
Trebuie mentionat ca un rol deosebit in procesul de unificare a Italiei I-a jucat primul
ministru al Piemontului K. Cavour.3
Cauzele reusitei procesului de creare a statului unitar italian au fost urmatoarele: folosirea
de italieni in interesele lor a contradictiilor intre asupritorii straini ai tarii; lupta fortelor
democratice-revolutionare conduse de asa oameni talentati ca Mazzini si Garibaldi; slabiciunea
nobilimii conservatoare si izolarea ei in interiorul societatii italiene.
Unificarea tarii pentru poporul italian a avut o importanta istorica deosebita, grabind
dezvoltarea ei economica si culturala, Italia transformandu-se intr-un stat modern. Astfel a fost
suprimata dominatia austriaca si Italia a intregit randurile marilor puteri europene. Dar unificarea
n-a solutionat toate sarcinile inaintate de revolutia burgheza. Puterea politica a ramas in mainile
nobilimii, a fost pastrata proprietatea funciara asupra pamantului, ceea ce frana dezvoltarea
capitalismului.

3. Unificarea Germaniei

3 Jonathan Sperber, Revolutionary Europe New York, 2000. P 256

6

Unificarea Germaniei, infrangerea revolutiei din 1848-1849 a amanat pentru un timp

unificarea Germaniei. Catre sfarsitul anilor '50, datorita progresului economic, din nou este
inaintata problema unirii statale a tarii. Succesele liberalilor italieni in frunte cu Cavour i-au
insufletit si pe liberalii germani - partasi ai unificarii Germaniei sub conducerea Hohentolernilor
prusaci. Acest curs este promovat de Otto von Bismarck, care, in septembrie 1862, devine primministru al Prusiei. El si-a pus drept scop 'prin fier si sange' sa creeze un mare imperiu.4
In calea infaptuirii scopului scontat existau multe piedici, in primul rand, trebuia de tinut
cont de pozitia Austriei. Pe de alta parte, Franta se temea de aparitia la hotarele ei estice a unui
stat puternic si sustinea separatismul micilor statulete germane (mai ales, al celor din sud).
Francezii doreau sa alipeasca la Franta tot malul stang al Rinului. Anglia si Rusia tarista
traditional sustineau independenta statelor germane.
Bismarck intentiona mai intai sa obtina neutralitatea Rusiei. Realizarea acestei sarcini se
usura datorita faptului ca dupa razboiul din Crimeea relatiile Rusiei cu Austria si Anglia au ramas
foarte incordate, ele complicandu-se si mai mult dupa izbucnirea rascoalei poloneze din 1863.
Franta, Anglia si Austria, sub pretextul apararii polonezilor, au incercat sa slabeasca pozitiile
Rusiei in Europa. Bismarck s-a folosit de izolarea Rusiei pentru a se apropia de ea.
Primul pas in procesul de unificare a Germaniei a fost razboiul Prusiei contra Danemarcei,
pentru ducatele Slezvig si Holstein, locuite de nemti, dar aflate sub stapanerea coroanei daneze.
Considerentele lui Bismarck ca nici una din marile puteri nu va interveni in sprijinul Danemarcei
s-au adeverit. Conform tratatului de pace incheiat, ducatele treceau sub guvernarea comuna a
Prusiei si Austriei.
Urmatoarea sarcina a lui Bismarck era supunerea Austriei, in conditiile situatiei neclare in
legatura cu carmuirea in comun a ducatelor, conflictul intre Prusia si Austria devenea inevitabil.
Pentru a obtine neutralitatea Frantei, Bismarck l-a asigurat pe imparatul ei, Napoleon III,
ca nu-l va impiedica sa alipseasca la Franta o parte a Belgiei si malul stang al Rinului, imparatul
francez considera ca razboiul ii va slabi pe ambii inamici si-i va permite sa le dicteze conditiile
sale Prusiei si Austriei.
Razboiul austro-prusac (1866) s-a soldat cu zdrobirea Austriei. Dupa infrangerea ei, sub
hegemonia prusaca s-a constituit Uniunea nord-germana alcatuita din 22 de state. Teritoriul
propriu-zis al Prusiei, datorita anexarii a catorva statulete germane, a crescut cu 1500 mile 2,

4 http://www.istoriacontemporana.info/2012/04/unificarea-germaniei.html
7

populatia ei - cu 4,5 mln oameni. Patru state sud-germane - Bavaria, Viurtemberg, Baden si
Hessen-Darmstadt - provizoriu si-au pastrat independenta.5
Si de aceasta data nici una din marile puteri nu s-a incumetat sa-i impiedice Prusiei sa-si
realizeze planurile. Anglia considera ca Prusia va putea sa se opuna Frantei si Rusiei. Napoleon
III spera sa primeasca 'compensatia' fagaduita de Bismarck. Pe tar guvernul prusac l-a calmat,
fagaduindu-i ajutor in revizuirea Tratatului de pace de la Paris din 1856.
Ultimele bariere in calea crearii Imperiului German, sub conducerea Prusiei, au fost
inlaturate in urma razboiului victorios din anii 1870-1871 contra Frantei. Statele sud-germane
sunt incluse in componenta Imperiului German, proclamat la 18 ianuarie 1871 in Sala de Oglinzi
a palatului de la Versailles.
Unificarea Germaniei a fost un act progresist si a constituit premisa principala, care a
permis accelerarea dezvoltarii ei economice, politice si culturale. Germania a incetat sa fie obiect
al politicii internationale, transformandu-se in subiect al ei. Totodata, in tara a fost instaurat un
regim conservator semiautocratic. Stabilirea in centrul Europei a unui puternic stat german
militarist a pus in primejdie securitatea statelor de aici.

4. Formarea naiunilor n America i Asia

Formarea natiunilor in America si Asia. Ca si in unele state europene (Italia, Tarile

Balcanice, Polonia etc.), popoarele de pe continentele american si asiatic, aflate sub dominatie straina, si-au format constiinta nationala datorita luptelor de
eliberare si de constituire a statelor proprii. Astfel, lupta coloniilor engleze din America de Nord,
in anii 1774-1783, s-a soldat cu o revolutie, care a dus la formarea republicii federale S.U.A.
Lupta pentru aceleasi interese, constituirea unui teritoriu comun si a unei economii unitare au
contribuit la crearea unei noi natiuni, - natiunea americana -, care a continuat sa utilizeze limba
engleza, in America de Sud, dimpotriva, coloniile spaniole, desi locuitorii lor vorbeau aceeasi
limba, au format state si natiuni aparte. Fiecare colonie alcatuia o unitate economica distincta si
lupta de eliberare nationala s-a desfasurat separat. Astfel, s-a creat o traditie istorica si constiinta
nationala deosebite, in colonii, in afara de colonisti spanioli si robi negri adusi din Africa,
locuiau diferite popoare autohtone (maya, aztecii, incasii s.a.) care au influentat, de asemenea,
5 http://library.thinkquest.org/TQ0312582/unification.html
8

formarea natiunilor. Ca rezultat al luptei de eliberare nationala a natiunilor latino-americane, s-au

creat statele independente Mexic, Venezuela, Columbia, Peru, Bolivia, Argentina, Chile, Brazilia
s.a.
In Japonia, in urma revolutiei 'de sus', in 1868-1918, a fost infiintat un stat modern si
natiunea moderna japoneza. Bazele natiunii moderne in China au fost puse dupa revolutia din
1911-1913. in India si Egipt, aflate sub dominatia engleza, procesul de constituire a natiunilor
moderne s-a desfasurat drept rezultat al luptei cu colonialismul britanic, al dezvoltarii industriei
moderne si a burgeziei nationale. Revolutia din 1905-1907 din Rusia tarista a constituit un
imbold substantial in lupta popoarelor asuprite pentru eliberarea nationala si dezvoltarea libera
ca natiuni.6

Concluzie

6 http://library.thinkquest.org/TQ0312582/unification.html
9

In concluzie, trebuie subliniat ca in sec. al XIX-lea s-a incheiat procesul de formare a

natiunilor si a statelor lor nationale, in Europa s-a definitivat 'concertul' marilor natiuni moderne
- engleza, franceza, rusa, germana, italiana. Relatiile intre ele au determinat evolutia de mai
departe a proceselor internationale - politice, economice, culturale.
Cu toate ca era deja sec XIX,unele state europene erau dezmembrate,astfelde state erau
Italia,Germania si Principatele romane.
Premisele unificarii lor au venit dupa infringerea revolutiilor de la 1848-49,caci
nerealizindu-si obiectivele de eliberare de sub dominatie straina si unificare nationala,s-a produs
trezirea constiintei nationale,care a pregatit aceste state pentru luptele care urmau sa le faca
pentru unirea statele si obtinerea independentei.
Aceste uniri ale statelor au avut multe asemanari,sub aspect cronologic,caci sau unit in
aceeasi perioada,dar si razboiul Crimeei 1853-1856,care a fost o noua cotitura in unificarea
lor,caci dupa tratatul sau de pace ,la Congresul de la Paris,se pune in discutie problema unirii
Principatelor si lichidarea protectoratului rus. La acest congres si Italia isi pune problema
uniii,la fel procedeaza si Germania,Bismarck folosindu-se de el pentru a unifica definitiv statele
germanice.

BIBLIOGRAFIE
1
2
3
4
5

Jonathan Sperber, Revolutionary Europe New York, 2000.

http://www.istoriacontemporana.info/2012/04/unificarea-germaniei.html
(accesat
15/05 2016)
http://brainly.ro/tema/342443 (accesat 15/05 2016)
http://www.istoriacontemporana.info/2012/04/unificarea-italiei.html
(accesat
15/05/2016)
Proclamatia de la Rimini
http://www.regione.piemonte.it/cultura/risorgimento/immagine/00402.htm (accesat la
15/05/2016)
Astarita, Tommaso (2000). Between Salt Water And Holy Water: A History Of
Southern Italy
10

http://library.thinkquest.org/TQ0312582/unification.html (accesat la 15/05/2016)

11