260 Drept administrativ considers legale, avizarea pentru legalitate a dispozitiilor

primarului, pregatirea lucriirilor supuse dezbaterii consiliului local, asigurarea

aducerii la cunostinta public?'" a hotararilor si dispozitiilor cu caracter normativ etc.
De asemenea, secretarul are obligatia de a asigura comunicarea ciitre autori-tatile,
institutiile si persoanele interesate a actelor emise de consiliul local sau de primar,
in termen de cel putin 10 zile, data legea nu prevede astfel. Din pacate, legea nu a
stabilit nici o sanctiune aplicabila secretarului, in cazul in care acesta nu respects
aceasta obligatie, in practica existand numeroase situatii in care secretarii nu
comunica actele primarului consiliului local, prefectului care, in baza luarii la
cunostinta a continutului acestora, va putea se' declanseze controlul de legalitate.
Secretarul indeplineste alte atributii preveizute de lege sau ins?'" rcinari date de
catre consiliul local on de primar." Potrivit legii, eliberarea din functie precum si
sanctionarea disciplinary a secretarului se fac de cotre prefect, numai la propunerea
consiliului local, adoptatii cu votul a cel putin "loud treimi din numarul consilierilor in
functie, ca urmare a initiativei primarului sau a unei treimi din numarul consilierilor,
pe baza conclu-ziilor reieyite din desfasurarea unei cercetiiri administrative." In
doctrina actuala, eliberarea din functie a secretarului a fost privity ca o proce-dure
destul de greu de indeplinit, aspect ce confers acestuia puternice garantii de
stabilitate (R.N. Petrescu, op. cit., 2001, p. 149). Desi legea nu prevede expres, dace
secretarul unei localitati, eliberat din functie potrivit dispozitiilor mai sus
mentionate, este nemultumit de aceasta masura, el se poate adresa instantei de
contencios administrativ, in conditiile Legii contenciosului administrativ. In practica
judecatoreasca s-a pus problema persoanei care urmeaza s raspunda
administrativ-disciplinar sau administrativ-patrimonial, in cazul in care la finalul
judecatii se ajunge la concluzia ca, secretarul localitatii respective a fost eliberat pe
nedrept din functie, el urmand se' fie reprimit in activitate. Aceasta chestiune apare
firesc, ca urmare a faptului ca, potrivit legii, in actiunea de eliberare din functie a
secretarului sunt implicate intr-o forma sau alta, celelalte doua autoritati ale
administratiei publice locale, primarul (care poate avea o astfel de initiativa)
consiliul local (care poate avea initiativa eliberarii cu o treime din consilieri, dar este
implicat si in luarea deciziei respective, cu cloud treimi) la care se adauga prefectul,
care va emite ordinul propriu-zis de eliberare din functie. Mai trebuie precizat in
acest context ca, functia de secretar general se intalneste si la nivelul judetului,
acesta find un ,functionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau
administrative. Secretarul general al judetului se bucurli de stabilitate in functie, in
conditiile legii. El nu poate fi membru al vreunui partid politic sau al vreunui
formatiuni politice, sub sanctiunea elibereirii din functie." Numirea secretarului
general al judetului se face de Ministerul Administratiei Publice (Ministerul
Administratiei Internelor - subl. ns.), la propunerea preye-dintelui consiliului
judetean, potrivit legii. Numirea se face pe bath de concurs sau de examen, dupe'
caz.
Prelegerea XXIII
261
Eliberarea din functie, precum yi sanctionarea disciplinary a secretarului general al
judetului se fac de Ministerul Administratiei Publice (Ministerul Admi-nistratiei
Internelor - subl.ns.), numai la propunerea consiliului judelean, aprobata cu votul a
cel putin douci treimi din numarul consilierilor in functie, ca urmare a initiativei

presedintelui acestuia, sau a unei treimi din numarul consilie-rilor, pe baza

concluziilor reiesite din desfasurarea unei cercetari administrative." Secretarul
general al judetului indeplineste in mod corespunzator atributiile stabilite de lege
pentru secretarul general al ministerului.
Repere bibliografice Doctrine romfineasca actuala > Antonie IORGOVAN, Tratat de
drept administrativ, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2001, p. 497-512; > loan
ALEXANDRU (coordonator), Alexandru NEGOITA, loan SANTAI, Dumitru BREZOIANU,
loan VIDA, Stelian IVAN, Ion POPESCU SLANICEANU, Drept administrativ, Editura
Omnia Uni S.A.S.T., Brasov, 1999, p. 288-297; > Emil BALAN, Drept administrativ si
procedure administrative, Editura UNIVERSITARA, Bucuresti, 2002, p. 127-136; >
Dumitru BREZOIANU, Drept administrativ. Partea specialci, Editura Universitatii Titu
Maiorescu, Bucuresti, 2002, p. 144-160; > Mihai OROVEANU, Tratat de drept
administrativ, editia a doua revazuta adaugita, Editura Cerma, Bucuresti, 1998, p.
492-503; > Anton PARLAGI, Drept administrativ, Societatea Ateneul Roman.
Universitatea Ecologica, Bucuresti, 2001, p. 174-184 (primarul), p. 220-231
(secretarul unitatii administrativ-teritoriale); > Rodica Narcisa PETRESCU, Drept
administrativ, editie revazuta adaugita, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001, p.
134-153; > Eugen POPA, Mari institutii ale dreptului administrativ, curs universitar,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 100-166; > Mircea PREDA, Drept
administrativ. Partea specials, editie revazuta si actualizata, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2001, p. 212-248; > Valentin PRISACARU, Tratat de drept administrativ
roman. Partea generala , editia a III-a revazuta adaugita, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2002, p. 787-815; > Ion RUSU, Drept administrativ, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2001, p. 153-161; > loan SANTAI, Drept administrativ stiinta
administratiei, volumul I, editie revizuita pentru uzul studentilor, Editura RISOPRINT,
Cluj-Napoca, 2002, p. 243-252; > Anton TRAILESCU, Drept administrativ. Tratat
elementar, Editura All Beck, Colectia Curs universitar, Bucuresti, 2002, p. 40-50; >
Verginia VEDINAS, Drept administrativ ci institutii politico-administrative, manual
practic, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 386-394. 36 Administratia publica in
contextul Constitutiei Romaniei din anul 1991
impotriva abuzurilor (art. 21, 47 i 48 precum art. 55-57, Avocatul Poporului din
Constitutia Romaniei). in acest sens, ea este: a) supusa supravegherii mass-mediei
care este libera sa critice orice actiune a minitrilor i functionarilor publici on
actiunile initiate de administratia publica centralA sau locala." b) administratii au
posibilitatea de a se manifesta i de a se exprima impotriva actiunilor administratiei
publice i prin reuniuni, mitinguri, demonstratii ori constituind asociatii, fundatii sau
sindicate.94 c) administratii, in calitate de cetateni, au prerogativa dreptului de vot
i pot folosi buletinul de vot drept arms; prin voturile for ii exprimd satisfactia sau
nemultumirea fata de administratie, ei reinnoind sau retragand increderea aleilor
insarcinati sa controleze administratia publica (Parlament, Guvern), dar i a
consilierilor i primarilor la nivelul administratiei publice locale 95 7. In sfarit, este
supusa presiunilor politice, ca urmare a tentatiei partidelor la putere de a supune
administratia publica propriilor interese, ceea ce face ca politica sa penetreze in
administratie, in acest sens, functionarii publici sunt expui presiunilor aleilor sau
sunt atrai de preocupari electorale, fapt pentru care fie tree de la un partid la altul
ori joaca cartea partidului de la putere sau pe cea a celui care va accede la
putere.96

93 in conformitate cu prevederile art. 31, alin (2) din Constitutia Romaniei,

Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure
informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor asupra problemelor de interes
personal." 94 Art. 30, 36 gi 37 din Constitutia Romaniei. 95 Art. 34, alin. (1) i art.
35 din Constitutia Romaniei i Legea nr. 70/1991 a alegerilor locale, republicata. 96
Aceasta caracteristica este rezultatul faptului ca in prezent, prin statutul
functionarilor publici, nu se interzice posibilitatea ca un functionar public sa fie
membru al unui partid politic.
CAPITOLUL III
Dreptul administrativ. Evolutia, obiectul, traskurile i definitia dreptului administrativ
roman
Sectiunea I. Evolutia si dezvoltarea dreptului administrativ roman rat din
Constitutie, dezvoltat prin legi i aplicat prin numeroase alte_ ac e dreptul
administrativ este partea vie a dreptului public. Prin el sublinia Anibal Teodorescu,
dreptul constitutional traiete respird.1
Privit ca studiu al unei anumitecliscipline
juridice, dreptul administrativ este relativ noua--C-Cd-afeia numai de franceza din
anul 1789. Desigur, nu se poate afirma ca inainte de aceasta datA nu ar fi putut sa
existe un drept administrativ. i in Franta i in TArile Romfine,2 ca i in alte multe
tAri, existau reguli de drept care reglementau conducerea treburilor statului, al carui
teritoriu era impartit intr-o serie de circumscriptii, ce ii aveau organizarea lor
administrativd. Ceea ce lipsea insd atunci erau acele principii_ generale de drept
care sa directioege in mod coerent activitatea autoritatilor (organelor) executive,
luanaastfel locul arbitrariului administrativ, atat de rAspandit.5 Altfel spus, naterea
dreptului administrativ este considerate odata cu naterea statului
modertriiistaurarea democratieiTcare, dupa 1789, are la bald principii de valoare
universala, cum- sunt: prinCipiu1 suveranititii i libertAtilor individuale i principiul
leg-alit-Atli.4 In acest sens, suveranitatea nationalA inlocuia suveranitatea
monarhului absolut. Statul era considerat ca natiune-persoand juridica, titulara
suveranitatii
A se vedea Anibal Teodorescu, op. cit., p. 17. 2 A se vedea Antonie Iorgovan, op. cit
vol. I, p. 113 i urm, care sublinia ca Administratia de stat, ca fenomen, apare
odata cu statue' gi ca atare constata existenta in aceasta evolutie a mai multor
perioade, printre care: cea a statului sclavagist dac, at oltei satqti a aplicarii
reglementarilor cutumiare, obiceiul tarii (sau legea tarii), in toata perioada post
romans i a evului mediu romanesc, alatud, de prerogativele legislative ale
domnului, respectiv al dreptului cutumiar al dreptului domnesc. 3 A se vedea Paul
Negulescu, op. cit., vol. I, 1934, p. 1, care sublinia ca aa era in Europa occidentals,
aa era mai ales la noi, unde puterea Domnitorului fata de supui nu era marginita
prin nimic, dupa cum spune Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei". A se vedea
i Anibal Teodorescu, op. cit., p. 17. 4 Erast Ditti Tarangul, Tratat de drept
administrativ roman, Cernauti, 1944, Tipografia Glasul Bucovinei, p. 3-5.
38 Dreptul administrativ. Evolutia, obiectul, trasaturile definitia dreptului
administrativ roman
nationale. Suveranitatea find inteleasa ca vointa generala a natiunii, acea vointa
suprema, una, inalienabila, indivizibila imprescriptibila, care nu are o alts vointa

superioara ei care se determine prin ea ins4i. Natiunea titulars a acestei

suveranitati era formats din indivizi care sunt toti prin ngtere egali in drepturi fare
nici o discriminare, sunt cetatenii sai.. Principiul drepturilor libertatilor individuale
sublinia ea indivizii se nasc in societate cu anurnite drepturi pe care statul este
obligat sa le respecte sa le apere. insu*i scopul existentei statului este apararea
acestor drepturi libertati. Pe aceste considerente indivizii pot opune statului
drepturile libertatile for astfel suvera-nitatea nationale, cu toate ca este suprema in
stat, este limitata prin aceste drepturi. Pentru apararea drepturilor i libertatilor
individuale a fost proclamat principiul legalitatii, care a transformat statul, pans
atunci absolutist, politienesc, intr-un stat de legalitate sau aa cum este cel mai
adesea cunoscut in prezent, statul de drept. Principiul legalitatii, principiu
fundamental al statului de drept, consta in faptul ca toate normele adoptate de stat
trebuie sa aiba caracter general imper-sonal, iar actele sale individuale sa fie acute
in baza i in conformitate cu normele stabilite mai inainte pe cale generala
impersonala, adica pe baza legii. Regimul modern at legalitatii admite ca statul este
condus de lege, ca totul se face conform cu legea, ca nimeni nu este deasupra
legilor, legea singura comanda, ea find considerate ca expresie a vointei generale.5
In esenta sa, dreptul reprezinta un ansamblu de solutii al problemelor sociale. Ca
atare, misiunea esentiala a administratiei i a dreptului administrativ consta in
realizarea unei rationale i eficiente serviri a interesului general al societatii. In
acest cadru, at statului de drept sau al legalitatii, legea creeaza diverse servicii
administrative, destinate sa dea satisfactii intereselor generale, fixand activitatea
fiecarui serviciu, ea este obligatorie pentru toti. In asemenea conditii, cetatenii,
administratii au drepturi ce trebuie sa fie respectate de autoritatile statului; cu alte
cuvinte, nu mai poate fi vorba de arbitrar, ci raporrurile dintre administratie i
administratii devin raporturi juridice, precizate i determinate.6 Numai in acest
context se nate se dezvolta dreptul administrativ i dreptului administrativ. Desigur
ca acest fenomen social a avut o evolutie specified de la un stat la altul, in functie
de conditiile politice, economico-sociale i ale traditiei organi-zationale ale statului
respectiv. 2. Dreptul nostru administrativ este parte imprumutat din Franta, in acea
epoca de regenerare politica juridica din preajma anului 1864, in parte este rezultat
din prefacerile principiilor de administratie puse de Regulamentul Organic.'
5 Paul Negulescu, op. cit. p. 1. 6 Idem. 7 Anibal Teodorescu, op. cit., p. 5.
Dreptul administrativ. Evolutia, obiectul, trasaturile $i definitia dreptului
administrativ roman 39 Dreptul administrativ roman, dupe constituirea statului
modern, se dezvolta ca o discipline eminamente vie i prin excelenta dinamica, ce
s-a bucurat, in acest cadru, de transformari menite sa-i asigure i totodata sa-i
consolideze in tiinta dreptului, o autonomie temeinica eficienta. Altfel spus, dreptul
administrativ se caracterizeaza prin autonomia sa, intrucat cuprinde norme juridice
derogatorii de la dreptul comun (dreptul civil) prin diferentierea gestiunii publice de
gestiunea particulars a administratiei.8 Aceasta presupune, pe de o parte
inaplicabilitatea regulilor dreptului privat in special a Codului civil, actiunii
administrative, utilizarea sa find facuta doar in mod exceptional. Principiul consta in
supunerea administratiei unui drept special, dreptul administrativ. .3. Evolutia
acestei ramuri de drept, a dreptului administrativ, puss in evidenta dreptul pozitiv,
calauzita de doctrine constant asigurata de jurisprudentk s-a manifestat atat prin
crearea de noi institutii cat i prin cristalizarea de principii proprii dreptului public.9
Apare, deci, evident ca dreptul administrativ romanesc iii datoreaza, in principal,

transformarile sale, evolutiei dezvoltarii structurii statului, fapt ce pune in lumina i

interdependenta dintre regimul constitutional regimul administrativ. 4.
Regulamentele Organice reprezinta, in opinia lui Constantin C. Dissescu, o veritabila
constitutie, lege fundamentals a principatelor, care pune pentru prima oars in
evidenta principiile dreptului administrativ modern la noi in tara.1 In aceste
reglementari gasim, astfel, primele idei de descentralizare admi-nistrative in
organizarea comunala;11 principiul descentralizarii aparand sub forma de deziderat
in Constitutia din anul 1866 iar apoi ca principiu constitutional in cea din 1923 i, in
mod special, in cea din anul 1991.12 Regulamentele Organice stabilesc, de
asemenea, sub forma incipienta, principiul separarii puterilor in stat, principiu admis
de Conventia de la Paris din 1858 i ulterior de Statutul dez,voltator al Conventiei de
la Paris (1858), Statutul lui Cuza, din 2 mai 1864, pentru Principatele Romane. Anul
1864 constituie anul de infiintare a Curtii de Conturi a Romaniei, institutie publics
prevazuta apoi i in art. 116 din Constitutia din 1866. Tot in 1864 se creeaza
Consiliul de Stat, organism in care vom regasi originea contenciosului roman.
8 Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratii, 17e edition, Dalloz, Paris 1998, p. 18.
In acela.i sens, Andre de Laubadere, Jean Claude Venezia, Yves Gaudemet, Traite de
droit administratii, tom I, 14` edition, L.G.D.J. Paris, 1996, p. 33 si urm. 9 A se vedea
Jean H. Vermeulen, Evolutia dreptului administrativ roman, Bucuresti, Institutul de
Arte Grafice Vremea", 1943, p. 5. I Constantin C. Dissescu, Curs de drept public
roman, 1890, p. 267 si urm. A se vedea, in acelasi sens, $i Anibal Teodorescu, op.
cit., vol. I, p. 19. " Regulamentul Organic at Moldovei, cap III, anexa nr. 2;
Regulamentul Organic at Muntenici, cap. IV, anexa nr. 2, in J.H. Vermeulen, op. cit.,
p. 12 si Anibal Teodorescu, op. cit., vol. I, p. 244. 12 Art. 107 din Constitutia din
1866, art. 108 in Constitutia din 1923 si art. 119 in Constitutia din 1991.