Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La sfârşitul secolului al XVIII-lea vechiul regim din Franţa a intrat intr-o criza profunda.
Societatea vechiului regim se caracteriza prin împărţirea in cele trei stări sociale:
- Starea I- Clerul;
- Starea II- Nobilimea;
Aceste stări privilegiate erau scutite de la plata impozitelor, ai căror reprezentanţi ocupau
funcţii importante in stat si armata.
- Starea III - Nobilimea si Burghezia care doreau un rol mai important in conducerea statului
pentru a-şi promova propriile interese după modelul oferit de Anglia.
Atmosfera a devenit exploziva mai ales in anii in care, datorita vremii nefavorabile sau a
problemelor de valorificare, taranimea si muncitorii oraselor erau amenintati de
foamete. Acest lucru s-a intamplat si in anii 1788 si 1789, dar aceasta nu era inca destul
pentru izbucnirea revolutiei. Impulsul decisive l-a dat falimentul statului.
Cheltuielile curtii, care era cea mai somptuoasa din Europa se ridicau la cifre
astronomice. Pe langa aceasta, regii francezi tineau o armata uriasa, cu flota mare si purtau
adesea razboaie de cucerire scumpe. Toate acestea au epuizat rezervele statului, mai ales
fiidnca majoritatea oamenilor bogati nu plateau impozite. Datoriile curtii s-au acumulat de-a
lungul anilor, iar situatia a devenit critica sub domnia lui Ludovic al XVI-lea.
Pentru a scoate tara din impas regele Ludovic al XVI- lea (1774- 1799) a convocat la 5 Mai,
1789 Adunarea Stărilor Generale. Regele considera ca rolul Adunării era de a fixa impozitele
fara a pune in discuţie prerogativele regale. In fata acestei atitudini reprezentanţii stării a III-a
se constituie, la 17 Ianuarie 1789 intr-o Adunare Naţională.
Revolutia Radicala
Declanşarea revoluţiei a trezit interesul oamenilor pentru dezbaterile politice. Acestea aveau
loc in cluburi, dintre cele mai importante erau: "Clubul iacobinilor - radical" si "Clubul
girondinilor - moderaţi". Prin declaraţia de război adresata Austriei la 20. aprilie. 1792 a
izbucnit conflictul cu monarhii feudali europeni, care vedeau in revoluţia franceza un pericol
pentru propria stăpânire absoluta. Armatele austrice si prusace au invadat teritoriul Franţei,
acesata fiind salvata de invazia străina in urma victoriei de la Valmy din 20. septembrie.
1792.
Ludovic al XVI-lea a trădat întrucât dorea să-şi recapete puterea ştirbita prin constituţia din
1791. Drept urmare a fost suspendat din funcţiile sale, judecat si condamnat la moarte de
Convenţia Naţională, Franţa fiind proclamata republica la 21. septembrie. 1792. Situaţia
Franţei revoluţionara rămânea in continuare dificila deoarece:
-întreaga Europa s-a coalizat împotriva Franţei după executarea regelui (1793);
- s-a declanşat o revolta ţărăneasca anterevoluţionara in regiunea Vandee.
- s-a acutizat criza economica.
1. Social-economice :
- obstacolele puse in calea dezvoltarii de tip capitalist
- incercările regelui Carol I de a colecta fonduri fara acordul parlamentului
- ascensiunea burgheziei-clasa moderna
- aparitia noii nobilimi-clasa interesata de dezvoltarea fermelor
2. Religioase :
- politica religioasa dusa de rege care avea simpatii pentru catolicism, in timp e membrii
parlamentului erau in mare parte puritani
- politica filo-franceza dusa de rege
3. Politice :
- la conducerea tarii vin regi de origine scotiana (Iacob si Carol I)din dinastia Stuart
- conduc in maniera absolutista
- intra in conflict cu Parlamentul dizolvandu-l
- parlamentul adopta 2 acte care critica regele:,,Petitia drepturilor” in 1628 si ,,Mustrarea cea
Mare”in 1641
In perioada 1607 -1733 Anglia a organizat pe ţărmul Estic al Americii de Nord 13 colonii cu
mod de organizare diferit de ceea ce a făcut ca relaţiile dintre ele sa fie superficiale.
Elementele care ii uneau pe colonişti erau religia protestanta si dorinţa de a-şi decide singuri
soarta. Aceste colonii au avut o evoluţie economica diferita: coloniile din Sud preponderent
agrare se bazau pe munca sclavilor negri si coloniile din Nord in plin proces de industrializare
concurau metropola însăşi.
Ruptura dintre colonii si metropola s-a produs in momentul in care parlamentul i-a obligat pe
colonişti prin "legea ceaiului", sa cumpere ceai doar de la Compania Indiilor Orientale. Drept
răspuns coloniştii organizează "vestita partida de ceai" de la Boston din 16. decembrie. 1773
când încărcătura de ceai de pe trei vase englezeşti a fost aruncata in mare. Anul următor 1774
la Philadelphia a fost organizat primul Congres Continental in cadrul căruia reprezentanţii celor
13 colonii au:
- hotărât boicotarea produselor englezeşti;
- anularea "legilor inadmisibile";
- au adoptat o declaraţie prin care recunoşteau dreptul parlamentului de a decide in
problemele generale ale Imperiului Britanic, dar i se negau competentele in ceea ce priveşte
problema afacerilor interne ale coloniilor.
Razboiul de Independenta
In 1775 au avut loc primele ciocniri armate englezi si americani. Congresul a făcut încercări de
a se ajunge la o înţelegere cu englezii, respinse insa de regele George al II-lea. In aceste
condiţii, se organizează al doilea Congres Continental care a adoptat la 4. iulie. 1776
"Declaraţia de Independenţă". Aceasta a fost urmata imediat la acţiunii militare. Un timp
armata condusa de George Washington s-a aflat in dificultate insa sortii războiului s-au
schimbat odată cu victoria de la Saratoga din 1777. Aceasta victorie a convins Franţa care
dorea să-şi recupereze teritoriile pierdute in fata englezilor, sa semneze in 1778 un tratat de
alianţă cu coloniile. Împotriva Angliei intra in război si Spania si Olanda. Victoria decisiva a fost
obţinută la Yorktown in 1781, Anglia fiind obligata sa recunoască Independenţă coloniilor prin
Pacea de la Paris din 1783. Constituţia noului stat, SUA a fost adoptata in 1787 si consacrata:
- existenta primei republici federale din istorie;
- separarea puterilor in stat;
- puterea legislativa exercitata de Congres, alcătuit din Senat si Camera Reprezentanţilor;
- puterea executiva era atribuita preşedintelui ales pentru patru ani care era comandantul
suprem al armatei, încheia tratate si informa naţiunea in legătura cu starea Uniunii;
- puterea judecătoreasca reprezentata de curtea suprema de Justiţie;
- consacra drepturi si libertăţi cetăţeneşti;
- autoritatea instituţiilor federale in ceea ce priveşte apărarea, politica externa si legislaţia de
interes naţional.