MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”.

FACULTATEA DREPT, ADMINISTRAȚIE, ORDINE ȘI SECURITATE PUBLICĂ.

CATEDRA DREPT PUBLIC, SECURITATE A FRONTIEREI, MIGRAȚIE ȘI AZIL.

Statul și dreptul in Egiptul Antic

A elaborat studentul grupei academice DFB 232:Soroca Gheorghe.

Asistent Universitar al Catedrei drept public,securitate a frontierei,migrațiune și azil,inspector superior:DRD Soroceanu Igor.
 Cuprins:
 Introducere........................................................3
 Civilizația...........................................................4
 Regatul Vechi.....................................................5
 Armata...............................................................6
 Religia................................................................7-8
 Limba Egipteană...............................................9
 Obiceiuri funerare.............................................10
 Cartea morților..................................................11
 Scrierea...............................................................12
 Amon...................................................................13
 Bastet...................................................................14
 Horus...................................................................15
 Anubis.................................................................16-17
 Bibliografie.........................................................18
 Concluzie.............................................................19
 Succesul civilizaţiei

Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității

de a exploata eficient zonele fertile de-a lungul văii Nilului. Surplusul
de recolte provenit din exploatarea inundațiilor naturale previzibile și a
sistemului de irigații au facilitat dezvoltarea unui surplus de populație
care a contribut la dezvoltarea socială și culturală. De asemenea,
resursele alimentare bogate au putut susține exploatarea mineralelor din
vale și din regiunile deșertice din jurul văii Nilului, dezvoltarea un
sistem de scriere timpuriu, dezvoltarea construcțiilor și proiectelor
agricole, dezvoltarea comerțului și dezvoltarea forțelor militare
necesare pentru apărare și pentru campaniile militare care au dus la
afirmarea dominației civilizației egiptene în regiune. Organizarea și
conducerea acestor activități a fost posibilă printr-o birocrație de
elită formată din scribi, preoți și administratori sub controlul unui
faraon cu puteri divine care asigura cooperarea și unitatea poporului
egiptean.

4
 Regatul Vechi:

Progrese majore în arhitectură, artă și tehnologie au fost făcute în timpul Vechiului Regat,
alimentate de productivitatea agricolă crescută printr- o administrație centrală bine dezvoltată.
Unele dintre vechi realizări ale Egiptului, Piramidele din Giza și Sfinxul, au fost construite în
timpul Vechiului Regat. Sub supravegherea vizirului, funcționarii de stat colectau
taxele, coordonau proiectele de irigații pentru a îmbunătăți randamentul culturilor, organizau
țăranii pentru proiectele de construcții și stabileau un sistem de justiție pentru a menține pacea și
ordinea.
Împreună cu importanța tot mai crescută a administrației centrale a apărut o nouă clasă de scribi
educați și oficiali. Faraonii făceau donații de pământ cultelor lor mortuare și templelor locale
pentru a se asigura că aceste instituții au avut resurse pentru a se închina faraonului după moartea
sa. Se crede că după cinci secole de aceste practici, puterea economică a faraonului s-a erodat și
economia nu mai putea permite să sprijine o administrare centralizată mare. Pe măsură ce puterea
Faraonului s-a diminuat, nomarhii locali au început să contesta supremația faraonului. Aceasta,
împreună cu secetele severe, între 2200 și 2150 î.en., au cauzat intrarea țării într-o perioadă de
140 de ani de foamete și lupte civile cunoscute sub numele de prima perioadă intermediară.

5
 Armata

Forțele militare egiptene erau responsabile pentru apărarea

Egiptului împotriva invaziei străine, și pentru menținerea dominației Egiptului
în Orientul Apropiat antic. Trupele au protejat expeditike miniere din Sinai și
au purtat războaie civile în cele două perioade intermediare. Armata a
fost responsabilă pentru menținerea fortificațiilor de-a lungul rutelor
comerciale importante, cum ar fi cele găsite în orașul Buhen pe drumul spre
Nubia. Forturile, de asemenea, au fost construite pentru a servi ca baze
militare, cum ar fi cetatea de la Sile, care a fost o bază de operațiuni pentru
expediții în Levant. În Regatul Nou, o serie de faraoni au folosit armata
egipteană pentru a ataca și a cuceri Kush și părți din Levant.Echipamentul
militar tipic egiptean includea arcuri și săgeți, sulițe, scuturi în formă de
semicerc făcute din piele de animal pe un cadru de lemn. În Regatul Nou,
armata a început sa utilizeze carele care au fost anterior introduse de către
invadatorii Hyksoși. Armele și armurile au fost în continuare îmbunătățite
după adoptarea bronzului: scuturile erau realizate din lemn masiv, cu o
cataramă de bronz, sulițele au fost dotate cu vârfuri din bronz, și Khopesh-ul a
fost adoptat de la soldații asiatici. Faraon era capul armatei. Soldații
erau recrutați, dar în timpul Regatului Nou, mercenari din Nubia, Kush, și Libia
s-au angajat să lupte pentru Egipt.

6
 Religia
Religia vechilor egipteni era politeistă, iar numărul zeităților de ordinul
sutelor. Religia egipteană a fost o succesiune de credințe ale poporului
egiptean începând din perioada predinastică până la apariția creștinismului și
islamismului în perioada greco-romană. Ritualurile se făceau sub conducerea
preoților sau vracilor (folosirea magiei fiind pusă însă la îndoială). Toate animalele
înfățișate și venerate în artă, scrierile și religiile Egiptului Antic (pentru peste 3000
de ani)sunt originare din Africa. Templele erau centrul așezărilor egiptene, servind ca
centre administrative, școli, biblioteci și folosite și în scopuri religioase. Credințele în
zei și în viața de apoi s-au înrădăcinat în civilizația Egiptului antic de la începuturile
sale, regulile faraonilor fiind bazate pe dreptul divin al acestora. Panteonul egiptean a
fost populat de zei care au avut puteri supranaturale și erau convocați în ajutor sau
pentru protecție. Cu toate acestea, zeii nu au fost întotdeauna priviți ca binevoitori. Și
Egiptenii credeau că furia acestora trebuia să fie atenuată cu ofrande și rugăciuni.
Structura acestui panteon s-a schimbat în continuu, adăugând noi zeități ce au fost
promovate în ierarhie, dar preoții nu a făcut nici un efort pentru a organiza miturile
și poveștile contradictorii într-un sistem coerent. Aceste concepții diferite
ale divinității nu au fost considerate de ei ca fiind contradictorii, ci mai 6
degrabă privite ca perspective din mai multe fațete ale realității.
7
 Limba egipteană

Limba egipteană veche constituie o ramură independentă a limbilor

Afro-Asiatice. Cele mai apropiate grupuri de limbi de aceasta sunt
Berbera, Semitica și Beja.[30] Documentări scrise ale limbii egiptene
datează din secolul XXXII î.Hr., făcând-o una din cele mai vechi limbi
documentate(după sumeriană) fiind vorbită și scrisă din c. 3200
î.en. până în Evul Mediu. Scrierea egipteană pentru hieroglife:

8
 Obiceiuri funerare

Vechii egipteni au menținut un set elaborat de obiceiuri funerare, crezând că erau necesare pentru a asigura nemurirea
după moarte. Păstrarea corpului pentru mumificare, efectuarea ceremoniilor funerare și de înhumație cu bunurile
persoanei decedate îi puteau folosi în viața de apoi. Înainte de Vechiul Regat, trupurile erau îngropate în gropi săpate
în deșert care se conservau natural prin uscare.În condiții aride, deșertul a fost un avantaj în întreaga istorie a Egiptului
antic pentru mormintele celor săraci, care nu își puteau permite pregătirile de înmormântare elaborate și disponibile
pentru elita de nobili. Egiptenii bogați au început să-și îngroape morții în morminte de piatră și să le mumifice
artificial, implicând îndepărtarea organelor interne, ambalarea trupului în bandaje îmbibate cu rășină, și îngropându-l
într-un sarcofag de piatra dreptunghiulară sau într-un sicriu de lemn. Începând cu dinastia a IV-a, unele părți au fost
păstrate separat în borcane canopice . Din Regatul Nou, vechii egipteni au perfecționat arta mumificării, care dura 70
zile și implica îndepărtarea organelor interne, scoaterea creierul prin nas cu un cârlig și umpleau corpul cu o soluție de
sare de natron. Inima era lăsată în corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra sufletul (Ka).După
aceea toate organele interne erau puse în vase canopice acoperite ce urmau a fi îngropate împreună cu corpul. Corpul
era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile, apoi era din nou spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura
în bandaje umede și apoi era uscat, prin acest proces se obținea garanția că trupul defunctului își va păstra forma și
dimensiunile sale. Îmbălsămatorii adăugau apoi uleiuri aromate, parfumuri și bijuterii pe corp, amulete protectoare
inserate între straturi, după care era pus în cosciug și îngropat.

9
Cartea morților

10
 Scrierea
Scrierea a apărut pentru prima dată în asociere cu regalitatea. Aceasta a fost în primul rând o ocupație
a scribilor, care au lucrat în afara instituției Per Ankh sau Casa vieții. Acestea din urmă (numită Casa
Cartii) cuprinse birouri, biblioteci, laboratoare si observatoare. Unele dintre cele mai cunoscute piese ale
literaturii antice egiptene, cum ar fi textele de pe piramide și sarcofage, au fost scrise în egipteana clasică,
care a continuat să fie limba de scriere până în aproximativ 1300 î.en. Mai târziu, egipteana a fost vorbită
din Regatul Nou și era reprezentată în documentele administrative Ramesside, prin poezii de dragoste și
povești, precum și în textele demotice și copte. În această perioadă, tradiția de scriere a evoluat în
autobiografia persoanelor decedate prin textele scrise în morminte, cum ar fi cele ale lui Harkhuf și Weni.
Genul cunoscut sub numele de Sebayt ("instrucțiuni") a fost dezvoltat pentru a comunica învățături de
orientare de la nobilii celebri, ca Papirusul lui Ipuwer , un poem de lamentări ce descriu dezastrele
naturale și revolte sociale. Povestea lui Sinuhe, scrisă în Regatul Mijlociu , ar putea fi o operă a literaturii
clasice egiptene. De asemenea, Papirusul lui Westcar cuprinde un set de poveștile spuse lui Khufu de
către fiii săi cu privire la minunile realizate de preoți. Instrucțiunile lui Amenemope este considerată o
capodoperă a literaturii orientale. Spre sfârșitul Noului Regat, limba vernaculară a fost mai des folosită
pentru a scrie piese populare, cum ar fi Povestea lui Wenamun și Instrucțiuni de orice, care relatează
povestea unui nobil, care este jefuit pe drum pentru a cumpăra cedru din Liban și luptă să se întoarcă în
Egipt. Din anii 700 î.en., poveștile narative și instrucțiunile, cum ar fi Instrucțiunile de Onchsheshonqy,
precum și documente personale și de afaceri au fost scrise în demotică. Multe povestiri scrise în demotică
în timpul perioadei greco-romane au fost preluate din epocile istorice anterioare, când Egiptul a fost o
națiune independentă condusă de faraoni mari, cum ar fi Ramses al II-lea. 11
 Amon

Amon, sau Ammon este zeul suprem al preoților tebani în mitologia

egipteană. Amon este zeu al soarelui, cel mai important dintre zei și
venerat în orașul Teba, unde este reprezentat cu cap de berbec, sau ca un
bărbat purtând o tiară cu pene.
Inițial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul
Mijlociu și se dezvoltă repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o
divinitate a aerului și fecundității.
Amon, "cel ascuns", rege al zeilor, în principal în timpul dinastiei XI, a
apărut pe inscripțiile incintelor funerare încă din timpul dinastiei V.
Pentru ptolemeici el este asociat cu Zeus. Sub numele de Amun Kematef
a fost una din cele opt divinități străvechi. Era un zeu creator, capabil să
se readucă singur la viață. Nubienii îl venerau în mod special,
considerând că a fost născut în Sudan.
Amon-Ra reprezintă fuziunea lui Ra cu Amon.

12
Bastet

În mitologia egipteană, Bastet a fost zeița lunii și a fecundității,

ocrotitoarea femeilor gravide, și zeița felinelor, reprezentată fie într-o
formă hieratică, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o femeie cu
cap de pisică, sau numai ca un cap de pisică (pisica sălbatică a fost venerată
în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.).
Bastet a fost sora lui Ra, uneori considerată și soția acestuia, alteori, fiica
lui. În unele variante este considerată sora zeiței Isis. Bastet mai era și zeița
ocrotitoare a pisicilor. În Valea Regilor s-au găsit mii de mumii de pisici,
dar arheologii nu le-au dat importanță. În Egiptul Antic, oricine ucidea o
pisică, primea pedeapsa capitală.
Bastet e fost considerata "Ochiul lui Ra", deoarece lupta impotriva
dusmanilor stapanului sau.

13
 Horus
Horus, ( vine de la cuvântul "Hor"- care în traducere liberă înseamnă "față, chip"),
fiul lui Isis și al lui Osiris, zeu protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de
șoim.
Originea mitologică
Horus a fost născut de zeița Isis, după ce ea a adunat toate părțile dezmembrate
ale corpului soțului ei ucis,Osiris, cu excepția penisului, care a fost aruncat în Nil
și mâncat de o balenă. Ea și-a utilizat puterile magice pentru a-l reînvia pe Osiris
și a creat adorarea unui falus de aur, pentru a-l concepe pe fiul ei. Într-o altă
versiune a poveștii, Isis a rămas însărcinată cu ajutorul focului divin. Odată ce
Isis știa că este însărcinată cu Horus, ea a fugit în mlaștinile din Delta Nilului ca
să se ascundă de fratele ei Seth, cel care l-a ucis pe Osiris din gelozie și care voia
să-l omoare și pe fiul lor. Astfel Isis a născut un fiu divin, pe Horus.
Rolurile sale
În epocile timpurii, Horus a fost adorat vreme îndelungată ca zeu al libertății
spațiilor aeriene; devenit mai târziu Zeul-soare, începe să fie socotit domnitor
peste cer și aștri; apoi ajunge protectorul personal al faraonului sau chiar se
confruntă cu faraonul însuși.

14
Horus

Horus, ( vine de la cuvântul "Hor"- care în traducere liberă înseamnă "față, chip"),
fiul lui Isis și al lui Osiris, zeu protector al Egiptului, este reprezentat cu cap de șoim.
Originea mitologică
Horus a fost născut de zeița Isis, după ce ea a adunat toate părțile dezmembrate ale
corpului soțului ei ucis,Osiris, cu excepția penisului, care a fost aruncat în Nil și
mâncat de o balenă. Ea și-a utilizat puterile magice pentru a-l reînvia pe Osiris și a
creat adorarea unui falus de aur, pentru a-l concepe pe fiul ei. Într-o altă versiune a
poveștii, Isis a rămas însărcinată cu ajutorul focului divin. Odată ce Isis știa că este
însărcinată cu Horus, ea a fugit în mlaștinile din Delta Nilului ca să se ascundă de
fratele ei Seth, cel care l-a ucis pe Osiris din gelozie și care voia să-l omoare și pe fiul
lor. Astfel Isis a născut un fiu divin, pe Horus.
Rolurile sale
În epocile timpurii, Horus a fost adorat vreme îndelungată ca zeu al libertății
spațiilor aeriene; devenit mai târziu Zeul-soare, începe să fie socotit domnitor peste
cer și aștri; apoi ajunge protectorul personal al faraonului sau chiar se confruntă cu
faraonul însuși.

15
 Anubis
Anubis este denumirea în greaca clasică a zeului egiptean cu cap de șacal (sau câine) asociat
mumificării și vieții de apoi, în limba egipteană veche Anubis era cunoscut ca Inpu, (nume
alternative Anupu, Ienpw etc.).
Anubis (găsit și sub numele de Inpew, Yinepu sau Anpu) este numele zeului ce ghida spiritele
morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit "Zeul Ținutului Sfânt" și al lui
Khentamentiu (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii credeau că Valea morților se
află spre vest, aceștia îl denumesc de altfel și Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a
exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, posibil chiar mai veche decât cea a lui
Osiris acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus și de către textele
inscripționate în mormântul faraonului Unas. În textele mormântului lui Unas se precizeată
următoarele "Unas alăturându-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis, apoi Amenti și apoi
Osiris."
Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de șacal sau ca fiind un
șacal negru. Egiptologul Flinders Petrie consideră conceptul lui Anubis astfel: egiptenii
observând șacalii pe lângă morminte, au asociat șacalul cu omul creând-ul astfel pe zeu. Pentru
a arăta importanța sa în lumea morților, capul său era pictat cu negru, dar și ca reprezentare a
fertilității. Anubis era considerat pe lângă ghidul sufletelor decedaților ca fiind zeul
îmbălsămării și paznicul mormintelor.
16
17
 Bibliografie:
 Introducere:https://ro.wikipedia.org/wiki/Egiptul_Antic.
 Civilizația:https://www.moldovenii.md/md/section/215/content/915.
 Regatul Vechi:https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul_Regat_Egiptean.
 Armata:https://mythologica.ro/armata-egiptului-antic/.
 Religia:https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_egiptean%C4%83_antic%C4%83#:~:text=Religia
%20egiptenilor%20din%20perioada%20antic%C4%83,sau%20%C3%AEntr%2Dun%20anumit
%20ora%C8%99.
 Limba egipteană:https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_egiptean%C4%83.
 Obiceiuri funerare: https://egiptulanticandreea.weebly.com/obiceiurile-funerare.html.
 Scrierea:https://istorie-edu.ro/istoria-universala/egiptul-antic/scrierea.html
 Amon:https://ro.wikipedia.org/wiki/Amon
 Bastel:https://www.pinterest.com/pin/613545149211198983/.
 Horus:https://ro.wikipedia.org/wiki/Horus.
 Anubis:https://ro.wikipedia.org/wiki/Anubis. 19
 Concluzie:
 În concluzie, Egiptul antic a fost una dintre cele mai remarcabile
civilizații din istorie, cu o existență care a durat mii de
ani.Caracterizat de o societate bine structurată, în care statul și
dreptul erau strâns legate de religie, iar faraonul exercita o
autoritate divină asupra poporului,Egiptul antic,reprezintă o
moștenirea culturală și istorică,continuând să influențeze lumea
modernă și să fascineze oamenii cu operele de artă, arhitectura și
cunoștințele sale avansate.

20