emocrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία -

demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic
care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și
suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii,
dreptul la opinie, etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.

Noțiunea de democrație a evoluat considerabil. Forma originala a democrației a fost democrația

directă. Cea mai comună formă de democrație din zilele noastre este democrația reprezentativă,
unde oamenii aleg parlamentarii care conduc in numele lor.

Luarea deciziilor de zi cu zi în democrații este o regulă a majorității, deși alte abordări de luare a
deciziilor, cum ar fi supramajoritatea și consensul, au fost, de asemenea, o parte integrală a unei
democrații. Ele servesc scopului esențial al incluziunii și al legitimității mai largi în probleme
sensibile – contrabalansarea majoritarismului – și, prin urmare, au prioritate la nivel
constituțional. În varianta comună a democrației liberale, puterile majorității sunt exercitate în
cadrul unei democrații reprezentative dar constituția limitează majoritatea și protejează
minoritatea, de obicei prin exercitarea tuturor drepturilor individuale, de exemplu libertatea de
exprimare sau libertatea de asociere.

Termenul a aparut în secolul al V-lea î.Hr orașele Grecești, în special în Atena clasică pentru a
realiza "stăpânirea poporului", fiind in contrast cu aristocrația, aceasta însemnând "stapânirea
unei elite". Democrația occidentală, spre deosebire de cea care a existat în antichitate, este în
general considerată a fi avut originea în orașe-stat, precum Atena clasică si Republica Romana,
unde diferite scheme și grade de eliberare a populației masculine libere au fost observate înainte
de a dispărea forma in vest la începutul antichității târzii. Practic, în toate guvernele democratice
de-a lungul istoriei antice și moderne, cetățenia democratică a fost inițial restrânsă la o clasă de
elită, care a fost extinsă ulterior la toți cetățenii adulți. În majoritatea democrațiilor moderne,
acest lucru a fost realizat prin mișcările de vot din secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Democrația contrastează cu formele de guvernare în care puterea este fie deținută de un individ,
ca în sistemele autocratice precum monarhia absolută, fie în care puterea este deținută de un
număr mic de indivizi, ca într-o oligarhie. Karl Popper a definit democrația în contrast cu
dictatura sau tirania, concentrându-se pe oportunitățile oamenilor de a-și controla liderii și de a-i
înlătura fără a fi nevoie de o revoluție. Opinia publică mondială favorizează puternic sistemele
democratice de guvernare.

În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori, folosit cu sensul de democrație liberală,
dar există multe alte varietăți, iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul
democrație este utilizat, de obicei, în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și
altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau
organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe
principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe
principiul separării puterilor în stat și pe principiul egalității tuturor în fața legii). Democrația
este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la
bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin
referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat
și definește limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește
politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.