Diverse instrumente care pot măsura nivelul de performanță al competențelor
elevilor
Evaluarea este un proces didactic complex care urmărește măsurarea cantității
cunoștințelor, abilităților și performanțelor dobândite de elevi atât la nivel teoretic cât și
practic. Prin evaluare se măsoară și se apreciază, în funcție de competențe, eficiența
procesului instructiv educativ.
Evaluarea reprezintă totalitatea activităților ce implică colectarea, organizarea și
interpretarea datelor obținute în urma aplicării unor tehnici, metode și instrumente de
măsurare, eleborate în conformitate cu competențele și tipul evaluării, în funcție de
conținutul și grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se
bazează o anumită decizie în plan educațional.
A stabili o strategie de evaluare echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce
metode și mijloace, cum valorifici informațiile obținute.
Funcțiile evaluării sunt:
Funcția diagnostică – constă în depistarea lacunelor și greșelilor elevilor, evaluatorul
ameliorându-și tehnicile și modul de predare;
Funcția prognostică – constă în interpretarea rezultatelor primite, luarea de decizii privind
evoluția ulterioară a elevilor;
Funcția de selecție – intervine atunci când se dorește ierarhizarea elevilor.
Evaluarea este parte intrinsecă a demersului didactic având următoarele funcții:
diagnosticare, prognosticare, reglare a procesului instructiv-educativ, selecție, certificare,
motivare a învățării, de activare a autocunoașterii, a metacogniției și de consiliere.
În procesul instructiv- educativ evaluarea poate fi:
a) evaluare inițială (realizată la începutul procesului de predare-învăţare);
b) evaluare continuă (realizată în timpul procesului);
c) evaluare finală (realizată după o secvenţă de timp bine precizată
semestru, sfârșit sau început de ciclu şcolar etc.).
Pentru a verifica măsura în care nivelul de performanță al competențelor elevilor a
fost atins, evaluarea acestora se poate realiza prin mai multe metode și tehnici
tradiționale și alternative de evaluare, ca de exemplu:
Metode tradiționale:
Evaluarea orală – verifică gradul de însușire a cunoștințelor și deprinderilor practice;
Evaluarea scrisă – este o metodă prin care se asigură uniformitatea subiectelor pentru toți
elevii (teste scrise);
Evaluarea practică – verifică gradul de dezvoltare al unor deprinderi practice și calitatea
lucrărilor practice efectuate de elevi.
Metode alternative (moderne):
Observarea sistematică a elevilor – este o modalitate prin care se urmărește evoluția și
progresul elevilor în ceea ce privește performanțele acestora;
Investigația – verifică creativitatea elevilor în aplicarea cunoștințelor însușite;
Referatul – este metoda prin care se evaluează modul în care elevii și-au însușit o
anumită temă;
Proiectul – este o activitate de evaluare mai amplă, care începe prin stabilirea de către
profesor a listei temelor de proiect;
Portofoliu – este o activitate mai complexă considerată ”o carte de vizită a elevului”;
Autoevaluarea – constă în autoapreciere verbală și autonotare supravegheată de către
profesor.
