Tema 2.2.

Studiați suportul de curs, secvența 2.2,  și realizați un text pentru 1-2

diapozitive privind activități metodice din școală sau la nivel de cerc.
Esențializați ceea ce ați învățat la curs pentru a face o prezentare pertinentă
pentru colegii dvs. Este obligatoriu să vă referiți la structura programei și să
accentuați competențele specifice ca rezultate ale învățării   de vizat și de
evaluat prin sarcini semnificative, adecvate elevilor dvs.

Planul cadru corelat cu planificarea calendaristică, manualul, programa

școlară alcătuiesc documentele curriculare, care vizează finalităţile, conţinuturile
învăţării precum și strategiile, timpul necesar atingerii obiectivelor și evaluarea
gradului de succes în atingerea acestor obiective. Programa școlară este un
document curricular reglator, în care este prevăzută într-o organizare coerentă,
oferta educaţională a unei discipline, în concordanţă cu statutul pe care aceasta îl
are în planul cadru de învăţământ (clasele la care se studiază, nivelul la care se
studiază, aria curriculară căreia îi aparţine, numărul de ore alocate prin planul
cadru). Programa școlară este principalul document curricular care programează
demersul didactic către atingerea competențelor. În ciuda tuturor controverselor,
se poate imagina procesul didactic în lipsa existenţei unei programe școlare?
Profesorul are la dispoziție ca instrument principal programa școlară prin
care este stabilită oferta educaţională a unei discipline pentru un an școlar. De
altfel programa corelează competențele cu activitățile de învățare, cu strategiile
și cu evaluarea, întrucât conţine competenţele europene cheie, competenţele
generale, competenţele specifice, conţinuturile învăţării și sugestii metodologice
care să ghideze și să susţină activitatea instructiv-educativă. Așadar, programa
școlară oferă profesorului un ajutor, o structură clară care să orienteze progresul
elevului. Pentru ca elevul să avanseze, pentru a accede la un nivel superior de
învăţare, este necesar ca acesta să parcurgă niște etape, iar continuitatea și
evoluţia progresivă îi sunt asigurate prin intermediul programei școlare. Fără
ghidarea asigurată de programa școlară, profesorul nu poate fi sigur că a oferit
cunoștinţele necesare trecerii cu succes la nivelul următor de cunoaștere al unei
discipline, fie că acest nivel este reprezentat de o altă clasă, de un alt nivel de
învăţământ sau chiar de o viitoare carieră profesională.
Noile programe şcolare sunt centrate pe competenţe, definite drept
ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin
învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a
unor probleme generale, în contexte diferite.
Structura programei şcolare pentru Religie include următoarele elemente:
• notă de prezentare (prezintă o imagine sintetică a structurii interne a
disciplinei Religie la o anumită clasă)
 • competenţele generale (indică schimbările în planul cunoştinţelor,
abilităţilor şi atitudinilor elevilor la care ar trebui să ducă studiul religiei, pe
niveluri de şcolaritate, fiind subordonate idealului educaţional, scopurilor
educaţiei, în general, şi ale disciplinei religie, în particular, şi corelate cu cele ale
disciplinelor din aceeaşi arie curriculară);
• competenţele specifice (reprezintă rezultatele la care ar trebui să ducă
studiul religiei la nivelul unui an de studiu);
• activităţile de învăţare (sunt exemple ale unor posibile demersuri
didactice, vizează activitatea elevului şi sunt propuse astfel încât să susţină
formarea competenţelor specifice);
• conţinuturile învăţării (constituie sinteze sau decupaje din domeniul
teologic relevante din punct de vedere didactic, necesare elevilor pentru
dobândirea competenţelor specifice, sunt incluse în unităţi de conţinut
organizate fie tematic, fie în conformitate cu componente relevante din
domeniul religios);
• sugestii metodologice făcute profesorilor.
Noile programe pun accentul pe competențele specifice care reprezintă
etape în dobândirea acestora şi sunt vizate explicit de activităţile didactice de pe
durata unui an şcolar. Ele reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare,
definit pentru fiecare an de studiu. În programele şcolare se observă la nivelul
unui ciclu de învăţământ o progresie a competenţelor specifice de la o clasă la
alta, fapt care asigură un continuum educaţional. În programa școlară la religie
se face corelația între competențele specifice și activitățile de învățare care ajută
de fapt la realizarea acestora. Realizarea competențelor specifice la fiecare
disciplină din planul cadru înseamnă de fapt la finalul clasei a VIII-a la
realizarea profilului de formare al absolventului și deci la atingerea
competențelor cheie vizate la nivel european.
De exemplu la clasa a VI-a avem competența 2.2. Selectarea unor reguli
de comportament moral-religios din diferite contexte de viață, din perspectiva
unor criterii date iar în programa avem ca exemple de activități de învățare ce
ne ajută la atingerea competenței menționate următoarele:
- exerciții de identificare a unor reguli de comportament în viața cotidiană,
pornind de la poruncile din Decalog
- prezentarea şi discutarea unor studii de caz referitoare la comportamente
din viața cotidiană manifestate în acord/dezacord cu poruncile din Decalog
- stabilirea de comparații între poruncile din Decalog şi alte reguli de
comportament din diferite contexte de viață cotidiană (de exemplu, familie, grup
de prieteni, şcoală, societate, biserică)