COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC

”MIHAI EMINESCU”TÂRGU MUREȘ

EVALUAREA SI AUTOEVALUAREA

-COMPONENTE ALE PROCESULUI

INSTRUCTIV-EDUCATIV

Elev:Cerghizan Lenuța
Delimitări conceptuale

În cultura școlară conceptul de evaluare înregistrează astăzi o multitudine de utilizări, în

funcție de realitatea educațională pe care o vizează – evaluarea sistemului, a instituției de
învățămînt, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. și de utilizatorul căruia i se
adresează cu precădere. Acesta oferă informațiile necesare reglării și ameliorării activității
educaționale de la o etapa la alta , prin utilizarea de masuri corespunzătoare. Că urmare,
alaturi de predare și învățare este considerata o funcție fundamentala și o componenta
obligatorie a procesului de învățământ.Evaluarea urmărește cunoașterea randamentului scolar
respectiv a raportului dintre performantele realizate și performantele anticipate și proiectate de
cadrul didactic.. Evaluarea reprezintă o componenta a tehnologiei instruirii și autoinstruirii, o
componenta a curricumului educațional și deține un rol-cheie în stabilirea modului de derulare
a viitoarelor acțiuni didactice dar și în reglarea demersurilor didactice ulterioare.

Definițiile evaluării variază și în funcție de utilizatorul căruia se adresează. Vom

exemplificaaceasta în cele ce urmează:
-pentru profesor,evaluarea reprezintă o activitate careii furnizează acestuia informații despre
nivelul pregătirii elevului la un anumit moment în disciplina să, prin comparație cu așteptările
personale și cu cerințele programelor școlare;

-pentruelev/student,evaluarea este mijlocul prin care acesta realizează modul incare îi este
apreciata pregătirea de către profesor;

-pentru directori, evaluarea furnizează date cu privire la pregătirea elevilor, a profesorilor, a

stilului acestora de predare și de evaluare, precum și a resurselor materiale și a calității
curricumu-lui;

-pentru inspectori - în spectrul acțiunilor evaluative întreprinse de aceștia intra analiza

competentei directorilor, a stilului de conducere, a climatului scolar, a activității consiliului
profesoral și a consiliului de administrație, a conlucrării scolii cu familia, precum și a altor
probleme ce au legătură cu calitatea instrurii ;

-pentru familie, evaluarea este procesul de furnizare a unor informații despre nivelul
pregătirii școlare a copilului, precum și a perspectivelor pe care le are acesta în vederea
continuării pregătirii într-un anumit domeniu.

Nu putem vorbi de evaluare didactica fară a vorbi de o serie de conceptre esențiale precum:

Aprecierea școlară este operația evaluării care presupune interpretarea faptelormasurate în

funcție de anumite criterii, adică emiterea unei judecați de valoare, semnificarea unui rezultat
observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic.

Autoevaluarea este capacitatea elevului de a elabora și emite aprecieri valorizatoare

referitoare la competentele și performantele școlare proprii, la propria să persoana în general.

Randamentul scolar definește ansamblul performantelor școlare realizate de o anumită

populație școlară într-un timp și spatiu pedagogic determinat (an, ciclu, treapta, disciplina de
învățământ).

Instrumentele de verificare se refera la ansamblul tehnicilor și procedeelor concrete de

recoltare a informațiilor referitoare la nivelul performantelor școlare ale elevilor și se prezinta
sub forma verificărilor curente, referatelor, testelor docinologice, examenelor,
concursurilor,etc.
 Calificativul exprima sub forma conventiona la nivelul de congruenta dintre performanta
școlară și standardele docimologice, modalitatea de codare fiind una bazata pe formulări
lingvistice de genul „foarte bine”, „satisfăcător”.

Argumentarea reprezintă un demers de făcură explicativ-justificativa având rolul de a

facilita înțelegerea, la nivelul subiectului evaluat, a motivelor care au stat la baza acordării
unei anumite note sau calificativ.

Profesorul poate apela la doua forme de argumentare:

-normativa,când se insista asupra enunțării de către profesor cu maxima claritate a criteriilor

ce au stat la baza acordării unei note, calificativ, luând forma unei justificări;

-formativaurmareste mai mult decât o simpla expunere în scopul justificării corectitudinii

notei/calificativului, sianumemobilizarea elevului, atrenarea motivanta a acestuia în scopul
depășirii permanente a nivelului de performanta atins la un moment dat .

Evaluarea continua (formativa). Aceasta forma de evaluare presupune verificarea

rezultatelor pe parcursul procesului didactic pe secvențe mai mici având drept scop
monitorizarea sistematica a progresului scolar al elevilor și acordarea de sprijin în timp util în
cazul apariției unor disfunctionalitati la nivelul predării/învățării.

Acest tip de evaluare reprezintă un barometru pentru profesori, cât și pentru elevi,
indicandu-le pe tot parcursul instruirii unde se situează rezultatele parțiale fata de cele
așteptate.

Strategia evaluativa finala (sumativa/cumulativa) este mai complexa pentru că trebuie să

furnizeze informații relevante despre nivelul pregătirii elevilor (cu raportare la prevederile
programei școlare) la sfârșitul unei etape de instruire (semestru, an scolar, ciclu de
școlarizare).

Acesta strategie de evaluare necesita un timp de prelucrare a datelor mai îndelungat,

imprimând un ritm mai lent succesiunii secvențelor de evaluare.

Cele mai răspândite forme de evaluare sunt: lucrările scrise semestriale (tezele), examenele
(de capaciate, pentru absolvenții de gimanaziu) și bacalaureatul (pentru absolvenții de liceu).
Lucrările scrise semestriale sunt regelmentate prin acte normative elaborate de Ministerul
Educației. De obicei, ele sunt pregătite de lecții speciale de recapitulare și consolidare a
cunoștințelor.

Metode și procedee de evaluare

Metodelede evaluare includ doua categorii: categoria metodelor tradiționale deevaluare care
cuprinde probele orale, scrise și practice și cea a metodelor complementare incare se regăsesc
observarea sistematica a activității și comportamentului elevilor, investigația, proiectul,
autoevaluarea.

a.Probeleorale

Definim proba că fiind orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de

către profesor. În categoria probelor orale includem: interviul, probe orale cu suport vizual,
examenul oral (cu acordarea unui anumit timp de gândire), completarea unor dialoguri
incomplete,conversația de verificare (prin întrebări și răspunsuri);

Aceste probe se pot aplica individual sau pe grupe.

b. Probele scrise,testele standardizate

Îmbracă mai multe forme: lucrarea scrisa neanunțată (extemporalul), lucrarea scrisa anutata
activitatea de munca independența în clasa, teza, testul, chestionarul, referatul, temele pentru
acasă, examenul scris, etc.

c.Probele practice

Probele practice permit profesorilor constatarea nivelului de dezvoltare la elevi a anumitor

deprinderi practice, evaluarea capacității de „a ști să faci” a elevilor.

d. Evaluarea pe baza proiectului

Proiectul este o strategie evaluativa asemănătoare prin structura cu investigația. El este

însă mult mai amplu și necesita planificare intimp,respectarea unor etape de realizare. El
poate să fie rodul unei munci individuale sau poate să fie rezultatul muncii de grup.Trebuie
menționat că este necesara cunoașterea și de către elevi a criteriilor care stau la baza evaluării
proiectului pentru dezvoltarea pe viitor a noi competente (intelectuale, practice, etc.), pentru
ameliorarea unor eventuale imperfecțiuni.

e.Evaluarea pe baza portofoliului

Este o metoda de evaluare longitudinala a performantelor elevilor caracterizata prin
flexibilitate și complexitate.Portofoliul este o colecție formata din produse ale activității de
învățare ale

elevului. Produsele incluse sunt selectate de elevul însuși și sunt însoțite de reflecțiile
personale asupra lor, astfel încât să contureze cât mai bine performanta să prezenta în
domeniul care face obiectul de studiu al portofoliului. Datorita bogăției de informație pe care
o oferă și datorita faptului că sintetizează activitatea elevilor de-a lungul unei perioade de
timp, portofoliul se poate constitui că parte componenta a unei evaluări sumative reprezentând
„cartea de vizita” a elevului.

Implicarea activa a elevului în crearea, colectarea și selectarea produselor care satisfac

scopul portofoliului este unul dintre avantajele lui. Acest fapt conferă portofoliului o
importanta valoare instructiva, pe lângă valența să formativa.

Oferind o imagine clara asupra progresului în timp asupra motivației studenților pentru studiu,
acest instrument de evaluare asigura transparenta actului evaluativ, atât pentru elevi, cât și
pentru părinți sau alte persoane interesate.

Autoevaluarea

Autoevaluarea este una dintre strategiile cu largi valente formative.Prin autoevaluare

înțelegem procesul de apreciere a propriilor rezultate. Este un demers cu efect pe mai multe
planuri:-cultiva motivația interioara pentru învățătură și responsabilitatea pentru propria
activita

- oferă transparenta acțiunilor evaluative,profesorul dobândind confirmarea aprecierilor

sale în privință subiecților

-implica activ elevul în propria formare

-îi ajuta pe elevi să înțeleagă unde au greșit și să conștientizeze eforturile necesare pentru
atingerea obiectivelor stabilite.

Premisele formarii capacității de autoevaluare pot fi create de timpuriu. Este foarte

important,în acest sens, că elevul să fie ajutat să interiorizeze aprecierile profesorului prin
conștientizarea criteriilor după care acesta se conduce.
Aceasta capacitate se poate forma prin diferite modalități. Dintre acestea selectam din
bibliografia de specialitate câteva:

-Autocorectarea sau corectarea reciproca. Este o modalitate de evaluare prin care elevul
este solicitat să identifice corectitudinea executării unei sarcini date de învățare.Identificarea
greșelilor proprii sau pe cele ale colegilor este un prim pas spre dobândirea autonomiei în
evaluare, spre conștientizarea propriilor competente.

-Autonotarea controlata. Elevul este solicitat nu doar să-și corecteze lucrarea,ci și să-și
acorde o nota.Aceasta nota este confruntata mai apoi cu aprecierea profesorului și/sau a
colegilor, urmând că profesorul la rândul lui să argumenteze corectitudinea sau
incorectitudinea aprecierii făcute.

Notarea reciproca. Este situația în care fiecare elev este notat de către colegi

Metoda aprecierii obiective a personalității. A fost conceputa de Gh. Zapan. Principiul de

baza al acestei metode este antrenarea întregii clase în aprecierea unui elev sau a întregii
clase,deci colaborare a mai multor informații, confruntarea lor în scopul formarii unei
reprezentări cât mai complete despre posibilitățile fiecărui elev în parte și ale tuturor la un loc.

.
Bibliografie

Bărbier,I.,M.,(1985).Levaluationenformation,P:U:F:;Paris

BonchisE.(coord),(2002).Invatareascolara,EdituraUniversitatiiEmanuel,Oradea. Blândul, V.,

C., (2004). Evaluarea didactica interactiva, E.D.P., București

Cristea, S., (1998). Dicționar de termeni pedagogici, E. D. P. București. Ionescu,M.,Radu,I.,

(1995).Didacticamoderna,EdituraDacia,Cluj-Napoca,

Ionescu,M.,(2000).Demersuricreativeinpredaresiinvatare,EdituraEdituraPresa Universitara
Clujeana; Cluj-Napoca,

Ionescu,M.,(2005).Instructiesieducatie,„VasileGoldis”UniversityPress,Arad,

Vrabie,D.,(1994)Psihologiaatitudiniielevuluifatadeapreciereascolara,EdituraPorto- Franco,
Galați.

Jurcau,N.,(coord.)(2000).Psihologieeducationala,EdituraU:T.Press,Cluj-Napoca Stânciu, M.,

(2003), Didactica moderna, Editura Universității Suceava .

Stan,C.,(2001),Autoevalureasievaluareadidactica,EdituraPresaUniversitaraClujeana; Cluj-
Napoca,