EVALUAREA

PERFORMANŢELOR
ŞCOLARE
PROBLEMATICA EVALUĂRII
STRATEGII DE EVALUARE
Problematica evaluării
Conceptul pedagogic de „evaluare” desemnează o suită de operaţii prin care se obţin
informaţii utile cu privire la nivelul de pregătire a elevilor şi calitatea instruirii. Datorită
complexităţii sale, termenul beneficiază de mai multe accepţiuni.
Unii autori consideră evaluarea ca o „descriere cantitativă şi calitativă a comportamentului
elevilor şi o judecată de valoare referitoare la dezirabilitatea acestor comportamente”.
Alţii înţeleg prin evaluare acea „activitate prin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate
informaţiile privind starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obţine, activitate
ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii şi care influenţează evoluţia sistemului”.
În fine, din perspectiva relaţiei proces-produs, ...” evaluarea constituie un act necesar în luarea
deciziilor privind desfăşurarea viitoare a activităţii instructiv-educative
Sintetizând, evaluarea înseamnă:
1. măsurarea/verificarea achiziţiilor şcolarului, apelând la procedee şi
instrumente de măsură specifice;
2. interpretarea şi aprecierea rezultatelor obţinute de şcolar (pe baza unor
criterii unitare şi obiective);
3. adoptarea deciziei educaţionale de reglare şi eficientizare a procesului
instructiv-educativ.
Tipurile de rezultate aşteptate sunt, în
principiu, următoarele:
- cunoştinţe acumulate (concepte, definiţii, formule, fenomene, produse, legi,
principii, teorii);
- capacităţi intelectuale (raţionamente, gândire divergentă, putere de
argumentare şi interpretare, independenţă în gândire, creativitate);
- capacităţi acţionale, de utilizare a cunoştinţelor (priceperi, deprinderi, abilităţi,
competenţe);
- trăsături de personalitate (atitudini, comportamente, conduite).
- valorile;
Aceste rezultate sunt verificate şi măsurate, în final fiind
apreciate conform unor standarde de performanţă, prin
raportare la:
- finalităţile urmărite;
- nivelul clasei;
- posibilităţile fiecărui elev;
- nivelul existent la începutul procesului de instruire.
Standardele de performanţă, numite şi descriptori de performanţă sunt,
practic, criterii calitative de notare/concepte operaţionale active şi în şcoala
românească, care reprezintă formulări, specificări cu privire la nivelul
cunoştinţelor, atitudinilor şi competenţelor vizate prin obiectivele curriculare.
Având caracter normativ, standardele de performanţă sunt repere utile
elevilor şi profesorilor: elevii iau act de aşteptările şi criteriile de evaluare a
performanţelor; profesorii îşi pot regla demersul didactic în limitele impuse de
standarde. De reţinut şi faptul că aceste standarde de performanţă permit
evidenţierea progresului realizat prin studierea anumitor discipline şcolare.
Evaluarea rezultatelor calitative ale
activităţii de învăţare
Evaluarea capacităţilor intelectuale;
Evaluarea capacităţii de aplicare a cunoştinţelor însuşite;
Evaluarea creativităţii;
Evaluarea trăsăturilor de personalitate;
Evaluarea conduitei elevilor;
Strategii de evaluare
Deoarece în şcoala modernă evaluarea are caracter procesual,
profesorul trebuie să posede o strategie a evaluării, încercând să
răspundă unor întrebări “clasice”, de al căror răspuns depinde
structura demersului de evaluare, eficienţa şi relevanţa actului de
evaluare.
Succesiunea acestor întrebări poate fi următoarea:
I
Ce evaluăm? Sistemul / componentele sale; randamentul/ eficienţa; rezultatele
şcolare; niveluri de performanţă; competenţe în acţiune; aptitudini; abilităţi;
capacităţi; atitudini; reprezentări mentale;
Pe cine evaluăm? Elevii/profesorii; un anumit grup de vârstă sau de abilităţi; etc.
Cu ce scop evaluăm? Scop formativ/sumativ; pentru consiliere
educaţională/orientare profesională;pentru reglarea/autoreglarea activităţii; etc.
 Cum evaluăm? Stabilind – în termeni clari şi transparenţi – parcursul demersului
evaluativ: scopuri – obiective – instrumente de evaluare – rezultate scontate –
interpretare – comunicare.
II
 Când evaluăm? La început (de ciclu şcolar, an, semestru, oră de curs)/pe
parcurs/la final/după un anumit timp de la finalizarea demersului educaţional.
Cu ce evaluăm? Cu instrumente de evaluare orală/scrisă/practică; prin
observaţie directă şi sistematică; prin aplicaţii (exerciţii, probleme, eseuri, teme
pentru acasă); prin proiecte, referate, portofolii; prin proceduri de
autoevaluare.
Cine beneficiază de rezultatele evaluării? Elevii; absolvenţii; profesorii-
evaluatori; părinţii; factori de decizie; autorităţi abilitate.
În mod curent, în şcoala românească sunt considerate
ca funcţionale trei strategii de evaluare principale:
Evaluarea iniţială/predictivă;
Strategia de evaluare formativă (continuă / pe parcurs / de
progres) ;
Strategia de evaluare sumativă (cumulativă/ de bilanţ);
Evaluarea iniţială/predictivă realizată la începutul unui
program de instruire (an şcolar, semestru, unitate de
învăţare):
Este destinată identificării capacităţilor de învăţare ale elevului, nivelului de
pregătire al acestuia, motivaţia pentru învăţare, nivelul la care s-au format
deprinderile de muncă intelectuală şi gradul de dezvoltare al acestora,
vocabularul economic format (volumul şi calitatea), capacităţile cognitive
(analiza, sinteza), disponibilităţile de comunicare şi relaţionare etc.
În funcţie de rezultatele evaluării iniţiale, profesorul va decide ce metode şi stil
de predare va adopta, cum va organiza activitatea (frontal, pe grupe de nivel,
individualizat, combinat).
2. Strategia de evaluare formativă (continuă / pe parcurs /
de progres):
Se realizează pe tot parcursul instruirii, în paşi mici şi succesivi; asigură o
periodicitate eficientă procesului de instruire, este destinată identificării
punctelor tari şi slabe ale instruirii, determinând o analiză suficient de obiectivă
a mecanismelor şi cauzelor eşecului sau succesului şcolar.
Scopul evaluării formative este optimizarea „din mers” a demersurilor
educaţionale ca urmare a analizării feedback-ului produs), respectiv stabilirea
nivelului la care se plasează rezultatele parţiale faţă de cele finale preconizate a
se produce. De rezultatele evaluării formative iau act şi reacţionează atât
profesorul cât şi elevul, procedând fiecare la adecvarea predării şi învăţării.
3. Strategia de evaluare sumativă
(cumulativă/ de bilanţ)
Se realizează la sfârşitul unei perioade de instruire (semestru, an
şcolar, ciclu de şcolaritate). Principalul scop al oricărei evaluări
sumative este cel de a evidenţia efectele, eficienţa, rezultatele
globale ale învăţării.
Acest tip de evaluare evidenţiază nivelul şi calitatea pregătirii
elevilor prin raportare la programa analitică.
Evaluarea formativă (continuă)-
caracteristici: I
se realizează imediat după încheierea lecţiei;
se raportează la obiectivele operaţionale ale lecţiei;
 evaluare preponderent calitativă a rezultatelor;
 verifică achiziţia de cunoştinţe în memoria de scurtă durată;
contribuie la ameliorarea şi perfecţionarea activităţii de predare-
învăţare; stimulează dezvoltarea elevilor;
II
depistează imediat erorile şi lacunele de pregătire, care ar împiedica
continuarea instruirii;
se realizează prin verificări susţinute pe secvenţe mici, reuşind să cuprindă
treptat întreaga materie;
atribuirea unor note nu este indispensabilă;
 asigură imediat conexiunea inversă,
 elevul este subiect al autoevaluării, autocorecţiei, autoreglării,
 generează relaţii de colaborare între profesor şi elevi.
Evaluarea sumativă (cumulativă) I
se realizează la date şi perioade de timp care marchează încheierea unor
unităţi de instruire;
se raportează la obiectivele terminale ale unităţii de instruire,
 evaluarea preponderent cantitativă a rezultatelor;
verifică păstrarea cunoştinţelor în memoria de lungă durată şi temeinicia
învăţării;
efect ameliorativ redus la nivelul fiecărei lecţii; contribuie îndeosebi la
controlarea rezultatelor şi stabilirea bilanţurilor;
II
 depistează pierderile de cunoştinţe şi dificultăţile întâmpinate datorită uitării;
se realizează prin verificări gen sondaj, care nu reuşeşete să cuprindă, în cadrul
unei singure testări, decât o parte a materiei;
 notarea conform criteriilor unui barem este indispensabilă;
 conexiunea inversă se realizează după un timp mai îndelungat;
elevul este cel controlat prin rezultatele sale, de către profesorul care
răsplăteşte reuşitele şi sancţionează erorile;
 generează relaţii de opoziţie profesor-elev şi stările de stres.
 Evaluarea sumativă, în sens general, are caracteristica de
a fi „certificativă” din două perspective:
1. „certifică” achiziţia competenţelor vizate prin documentele
şcolare: cantitate/ volum, calitate, nivel, pe diverse etape de instruire;
2. dă dreptul absolventului unui program de instruire (ciclu scolar
etc) de a primi „ certificatul” sau „ diploma de absolvire/ finalizare” a
studiilor.
 Complementaritatea strategiilor
evaluative

Unitatea evaluare iniţială - evaluare continuă- evaluare sumativă marchează tranziţia de la

un model tradiţional centrat pe control, către unul mai eficient, în perspectiva funcţiilor
ameliorative pe care le îndeplineşte actul evaluării în activitatea didactică din perspectivă
modernă.

Realizarea funcţiilor esenţiale ale actului evaluativ în procesul didactic presupune

folosirea atât a formelor de evaluare iniţială, cât şi a celor operate pe parcursul şi la sfârşitul
procesului didactic. Numai folosirea împreună a celor trei strategii/ tipuri/ forme de evaluare
oferă date necesare pentru îmbunătăţirea sistematică a acestuia. Cele trei tipuri de strategii nu
sunt distincte, nici opuse, ci, mai degrabă complementare. De aceea, o acţiune de evaluare
eficace trebuie să fie, în mod necesar, continuă şi completă.
 Funcţii şi strategii evaluative:
interdependenţe şi interacţiuni
Funcţiile şi strategiile evaluative sunt într-o strânsă
interdependenţă: funcţiile oricărui demers evaluativ
determină strategiile; la rândul lor opţiunile strategice
evaluative dau consistenţă şi valoare funcţiilor preconizate,
intenţiilor atribuite procesului de verificare, apreciere,
remediere etc.
 Înainte de acţiunea de În timpul acţiunii de formare După acţiunea de formare
formare
Tip de evaluare: Tip de evaluare: Tip de evaluare:
 Diagnostică  formativă  sumativă
 Prognostică  „progresivă”/de  terminală/ finală
 predictivă
progress Funcţii
Funcţii:
Funcţii  Verificare
 orientare  certificare
 Reglare
 adaptare
 facilitare a învăţării Centrată pe:
Centrată pe:
Centrată pe:  produsele învăţării
 elev şi caracteristicile
 Procese
sale (identificare)  activitate