Evaluarea

Puțină teorie
Evaluarea didcatică este o
componentă esnţială a procesului
de învăţămînt, alături de predare şi
învăţare şi furnizează informaţii
despre calitatea şi funcţionalitatea
acestora.
Aplicație: Realizați conecxiunea definirii
cu organizatorul grafic.

PREDARE

EVALUARE ÎNVĂȚARE
 Puțină teorie
Evaluarea (după paradigma constructivistă):
• construct ce valorifică predarea și
învățarea, efectele acestora, NU cele
imediate, vizibile, ci cele exprimate prin
cunoștințe asimilate-acomodate-adaptate la
un context deschis, validate pedagogic ;
• acțiune didactică implicată direct în
managementul calității totale a instruirii.
(Sorin Cristea)
Aplicație

Restabileşte definirea pentru evaluare

 Puțină teorie
Evaluarea este considerată un act
psihopedagogic complex de stabilire
a relevanţei şi a valorii unor
prestaţii, comportamente, procese,
prin raportarea acestora la un set de
criterii, indicatori, standarde de
performanţă prestabilite.
Aplicație
Determină raspunsurile la aceste
întrebări și raportează aceste răspunsuri
la careva dimensiuni ale evaluării.

De ce una din aceste întrebări este

evidențiată?
Evaluarea

Structura acţiunii de evaluare

pedagogică include 3 operaţii
ierarhice funcţionale la nivel de sistem
şi de proces:
• măsurarea
• aprecierea
• decizia
Evaluarea

Măsurarea reprezintă operaţia de

evaluare ce presupune aplicarea unor
tehnici specifice pentru a cunoaşte
efectele acţiunii instructiv- educative
şi a obţine date în perspectiva unui
scop determinat.
Exactitatea măsurii este condiţionată
de calitatea instrumentelor de masura
folosite şi de modul
cum sunt acestea
aplicate.
Evaluarea
Aprecierea sau evaluarea propriu
zisa constituie procesul de judecata
de valoare a rezultatelor constatate,
prin compararea acestora cu
scopurile urmarite .
Evaluarea
Decizia (notarea) reprezintă
operaţia de evaluare care asigură
prelungirea aprecierii într-o notă
şcolară, caracterizare, hotărâre,
recomandare,etc. cu valoare de
prognoză pedagogică.
Funcțiile evaluării
FORMATIV - EDUCATIVĂ

CONSTATARE ȘI MOTIVAȚIONALĂ
DIAGNOSTICARE

REGLARE ȘI PROGNOSTICĂ ȘI
PERFECȚIONARE Text DE DECIZIE

INFORMARE SELECȚIONARE
ȘI CLASIFICARE
 Evaluarea
Tipuri de evaluare
Criterii
9 – 12

Notă:vezi fișa suport

Evaluarea
După dimensiunea temporală a
acțiunii educative /după modul de
integrare a verificării:
Inițială (diagnostică, predictivă, de
plasament);
Continuă (formativă, de progres,
periodică);
Sumativă (cumulativă,de bilanț,
sumativă).
 Aplicație

„Întreabă experții”
1. Scieți pe o fișă o întrebare ce
vă interesează la acest subiect.
2. Consultați fișa suport.
3. Răspundeți unul altuia la
întrebări.
Evaluarea
• Se realizează la începutul unui program de instruire.
• Verifică bagajul de cunoştinţe, capacităţi şi atitudeni
1 achiziţionale la cursurile anterioare sau din experienţa
de viaţă.

• Se realizează imediat după încheerea învăţării.

• Se raportează strict la obiectivele operaţionale ale
2 activităţii didactice.
• Verifică achiziţia cunoştinţelor, capacităţilor şi
atitudinilor în memoria de scurtă durată
• Se realizează la sfîrşit de temă, capitolul, semestru, an
şcolar
3 • Se raportează la subcompetențe/competențe vizate în
curriculum
• Verifică reintegrarea cunoştinţelor în memoria de
lungă durată.
 Evaluarea
Evaluarea iniţială - probe iniţiale de
evaluare, orale, scrise sau practice sunt
elemente pe bază cărora se alcătuieşte
programul de instruire de către profesor
(se stabileste nivelul de pregatire al elevului
la:
 începutul unei perioade sau etape de lucru,
 la începutul unei teme mari, capitol,
precum şi condiţiile în care acesta se poate
integra în programul de instruire)
Evaluarea
Evaluarea continuă (formativă), presupune
verificarea permanentă a rezultatelor, pe tot
parcursul procesului de instruire, de obicei
operîndu-se pe secvențe mici.
Trecerea la secvența urmatoare se realizează
numai după ce se cunoaște modul de
desfașurare și eficiența educațională a
secvenței evaluate, rezultatele obținute de
elevi, prin adoptarea de măsuri de ameliorare
privind procesul de învățare și performanțele
unor elevi.
Evaluarea
Evaluarea sumativă, cumulativă sau de
bilanţ, se realizează la
• finele unei etape de instruire,
• la finele studierii unei teme,
• al unui capitol si,
• periodic, la sfarsitul semestrelor,
• al anului școlar,
• al ciclului de școlarizare
prin conceperea unor subiecte cuprinzătoare
care să acopere întreaga arie tematică abordată.
Evaluarea
Forme
Aplicație

Determinați valențele și limitele pentru una

din formele evaluării.
Puțină teorie
Distorsiuni/factori perturbatori în evaluare
Efectul contrast
Efectul ordine
Efectul Hallo
Factorul Pygmelion
Factorul ecuația personală
Eroarea de tendință centrală
Efectul contaminare
Efectul proiecției
Eroarea logică
Aplicație
Determinați și alți factori perturbatori,
erori în notare. Care din aceștea sunt mai
frecvenți?
Concluzii
Orice activitate evaluativă trebuie să se desfăşoare
pe baza unei hărţi tehnologice bine determinate din
start, care ar concretiza:
• contingentul care va fi evaluat;
• tipul evaluării [iniţială, curentă (formativă), sumativă
(finală)];
• obiectivele evaluării (corelate cu obiectivele
curriculare);
• tehnologiile de evaluare (forme, metode, procedee,
mijloace etc.);
• timpul rezervat fiecărei activităţi de evaluare;
• spaţiul (locul) unde se va realiza evaluarea;
• monitorizarea activităţii evaluative;
• baza de date (teste, probe, lucrări practice etc.);
• reflexia (compararea rezultatelor învăţătii cu
obiectivele preconizate);
• concluzii (diagnoza şi prognoza);
• decizii.
"Grăbește-te să faci ceea ce nu
este urgent, ca să ai timp să faci
fără grabă ceea ce este urgent. "
Evaluarea sumativă
Rezultate școlare
• „Rezultat”
• „Performanță”
• „Progres școlar”
• „Competență”
Rezultate școlare
• „Rezultatele școlare” se identifică
cu schimbările pe care activitatea
de instruire/învățare o produce în
personalitatea (comportamentul)
elevului.
• „Performanța” semnifică nivelul
rezultatelor aobținute în urma
schimbărilor produse. Exprimă
cota atinsă în procesul realizării
unui obiectiv.
• „Progresul școlar” definește
raportul dintre rezultateale școlare
obținute la un moment dat și
rezultatele anterioare.

• „Competența”
 Metode tradiționale de evaluare
vs
metode alternative
Metode tradiţionale de evaluare:
 Evaluarea prin probe orale
• Evaluarea prin probe scrise (extemporal, teză, test,
chestionar, eseu, referat, temă executată acasă, etc.)
 Evaluarea prin probe practice
Metode alternative de evaluare
– Portofoliul;
– Hărţile conceptuale;
– Proiectul;
– Jurnalul reflexiv;
– Tehnica 3-2-1;
– Metoda R.A.I.;
– Studiul de caz;
– Proba practică;
– Observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevului;
– Fişa pentru activitatea personală a elevului;
– Investigaţia.
 PORTOFOLIUL
• Reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care
profesorul poate să îi urmărească progresul – în
plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o
anumită disciplină, de-a lungul unui interval de
mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar).

• TIPURI DE PORTOFOLII
• Portofoliu de prezentare sau introductiv
• Portofoliu de progres sau de lucru
• Portofoliul de evaluare
 Portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai
bune lucrări sau realizări personale ale elevului,
cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă
progresele sale; care permit aprecierea
aptitudinulor, talentelor, pasiunilor,
contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului
este o ocazie unică pentru elev de a se
autoevalua, de a îşi descoperi valoarea
competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi
termeni, portofoliul este un instrument care
îmbină învăţarea continuă, progresivă şi
multilaterală cu activitatea şi cu produsul final.
Aceasta sporeşte motivaţia învăţării.” (Ioan
Cerghit)
Avantajele portfoliului
• este uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi
condiţiei concrete ale activităţii;
• facilitează considerabil legătura dintre teorie şi practică;
• familiarizează elevii cu tehicile de muncă intelectuală;
• dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia
devenind auto-reflexivi asupra propriei munci;
• implică mai activ elevul în propria evaluare şi în
realizarea unor materiale pe care să-l reprezinte cel mai
bine;
• motivează elevii pentru activitatea de învăţare.
 Dezavantajele folosirii portofoliului
•
este greu de apreciat conform unui barem strict,
deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea
elevului.
• timpul care trebuie alocat pentru elaborarea riguroasă,
cerinţă care nu întotdeauna poate fi onorată
corespunzător;
• dificultatea privind originea probelor, pentru că de
multe ori nu se ştie dacă este vorba de o producţie
personală, a unui părinte, a unui frate sau prieten;
• durata necesară examinării portofoliului; necesită un
timp mult mai mare de evaluare în comparaţie cu
lucrurile obişnuite (teste).
Proiectul
Proiectul este o formă activă, participativă
care presupune şi încurajează transferul de
cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, facilitează
şi solicită abordările interdisciplinare, şi
consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor.
Proiectul ca instrument de evaluare:

• se desfăşoară pe o perioadă de timp de câteva zile

sau câteva săptămâni;
• începe în clasă prin precizarea temei, definirea şi
înţelegerea sarcinilor de lucru, continuă în clasă şi
acasă şi se încheie în clasă prin prezentarea unui
raport despre rezultatul obţinut şi expunerea
produsului realizat;
• poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau
de grup;
• trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de
cercetare;
• facilitează transferul de cunoştinţe prin conexiuni
interdisciplinare;
Realizarea unui proiect presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1. Pregătirea proiectului - profesorul împreună cu elevii vor
decide câteva repere care se pot formula prin întrebări
ce pot dirija dimensiunea evaluativă; 
2. Stabilirea ariei de interes şi a tematicii proiectului -
discutată şi negociată între profesor şi elevi.
 3. Împărțirea sarcinilor în cadrul grupului (dacă proiectul se
realizează în grup).
4. Cercetare, creație, investigație: presupune studiul
bibliografiei.
5. Identificarea şi selectarea resurselor materiale (altele
decât cele date suport).
6.Precizarea elementelor de conţinut ale proiectului în fața
clasei (pentru prezentarea în scris sau orală):
• Pagina de titlu (tema, autorii/autorul, clasa, şcoala, perioada
de elaborare) 
• Cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor,
etc.) 
• Argumentul 
• Dezvoltarea elementelor de conţinut (referate, eseuri,
broșură) 
• Concluzii (elemente de referinţă desprinse din studiul temei)  
• Bibliografia 
• Anexa (toate materialele importante rezultate)  
• 7. Feedback-ul se obține de la colegi, profesor și prin
autoevaluare
Cadrul didactic apreciază
rezultatele proiectului urmărind:
•adecvarea metodelor de lucru, a
materialelor şi a mijloacelor didactice
folosite la scopurile propuse;
• acurateţea produsului;
• rezultatele obţinute şi posibilitatea
generalizării lui;
• raportul final şi modul de prezentare a
acestuia;
• gradul de implicare al participanţilor în
sarcina de lucru.
Aplicație
• Contraversa academică
Concluzii
• fiecare categorie de metode de evaluare
prezintă atât avantaje, cât şi limite, astfel
încât nici una dintre ele nu trebuie utilizată
exclusiv, deoarece, în acest caz,
aprecierea rezultatelor obţinute de elevi ar
fi afectată.
Utilizarea metodelor de evaluare trebuie să se
fundamenteze pe o serie de premise precum:
• metodele de evaluare sunt complementare, fără a
se putea afirma că metodele tradiţionale sunt
„depăşite”, iar cele alternative reprezintă unicul
reper metodologic;
• ele trebuie utilizate în strânsă legătură cu
obiectivele educaţionale vizate şi în acord cu tipul
de rezultate ale învăţării/ natura achiziţiilor ce se
doresc a fi surprinse (competenţe şi cunoştinţe);
• metodele de evaluare trebuie să ofere atât cadrului
didactic, cât şi elevilor informaţii relevante cu
privire la nivelul de pregătire a elevilor, şi, implicit
la calitatea procesului de învăţământ.
DE REŢINUT!
• Metodă – calea prin care se oferă elevului
posibilitatea de a-şi demonstra cunoştinţele;
• Instrument – parte a metodei prin care se
concretizează opţiunea profesorului pentru
testarea performanţelor;
• Probă – orice instrument de evaluare
proiectat, administrat şi corectat de
profesor;
 Testul
• Testul docimologic este o probă
complexă, formată dintr-un ansamblu de
sarcini de lucru (itemi), care permit
determinarea gradului de însusire a
cunostinșelor de către elevi sau a nivelului de
dezvoltare a unor capacități pe bază de
măsurători si aprecieri riguroase.
Itemul
• Itemul reprezintă elementul constitutiv al testului și
poate fi definit într-un sens restrâns și într-un sens larg:
în sens restrâns, itemul reprezintă întrebarea, problema
sau sarcina de efectuat;
în sens larg, itemul reprezintă întrebarea și răspunsul
așteptat din partea elevilor.
Adică, „item = întrebare + răspuns asteptat” (Stoica,
2003, p.50).
Un test docimologic este însoțit de barem (o grilă de
corectare și notare), care prevede un anumit punctaj
pentru rezolvarea corectă a fiecărui item.
Reflecție

• Gândesc, simt, dau cu piciorul!