EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

I. Finalităţile învăţământului primar

Idealul educaţional şi finalităţile sistemului reprezintă un set de aserţiuni de politică educaţională care
consemnează la nivelul legii învăţământului profilul de personalitate dezirabil la absolvenţii sistemului de
învăţământ, în perspectiva evoluţiei societăţii româneşti. Acestea au un rol reglator, constituind un sistem de referinţă
în elaborarea curricumului naţional.
Finalităţile învăţământului primar sunt:
 Asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii;
 Formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare;
 Înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe, capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea efectivă şi
creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei.

II. Locul şi rolul evaluării în procesul instructiv-educativ

EVALUAREA
Constituie

O ACTIVITATE DE COLECTARE, ORGANIZARE ŞI INTERPRETARE A DATELOR

OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR DE EVALUARE
în scopul
 EMITERII UNEI JUDECĂŢI DE VALOARE ASUPRA REZULTATELOR MĂSURĂRII
 ADOPTĂRII UNEI DECIZII EDUCAŢIONALE FUNDAMENTATE PE CONCLUZIILE DESPRINSE
DIN INTERPRETAREA ŞI APRECIEREA REZULTATELOR
Deci evaluarea înseamnă :

Măsurare interpretare şi adoptare deciziei

- procedee specifice aprecierea - judecată expertă
- instrumente de măsură rezultatelor
- criterii unitare şi
obiective
Evaluarea nu este un proces liniar, unidirecţional, ci trebuie să se regăsească şi să producă schimbări în
componentele sistemului de învăţământ, în planurile de învăţământ, programe şcolare, manuale.

feed-
Evaluarea progresului back Alte componente
componente aleale
şcolar sistemului dedeînvăţământ
sistemului
învăţământ
III. Funcţiile evaluării
În cadrul procesului de învăţământ evaluarea îşi exercită:
o Funcţie diagnostică realizată prin teste de cunoştinţe de tip diagnostic;
o Funcţia prognostică realizată prin teste de aptitudini, teste pedagogice de tip criterial sau de tip normativ;
o Funcţia de selecţie care intervine atunci când se doreşte clasificarea şi admiterea candidaţilor în urma
examenelor şcolare; ea poate urmări şi ierarhizarea elevilor unei clase sau a unei şcoli la sfârşitul anului
şcolar sau ciclului de învăţământ şi în acest caz se realizează prin teste standardizate de tip normativ oferind
posibilitatea unei selecţii obiective
În termeni taxonomici, funcţiile formelor de evaluare se exprimă prin verbe ca:
 Testele diagnostice: a analiza, a emite judecăţi, a repera, a remedia, a verifica etc.
  Testele prognostice: a informa, a preciza, a ghida, a anticipa, a permite luare de
decizii etc.
 Testele de inventariere: a atesta, a orienta, a ghida.

IV. Modalităţi de integrare a actelor de evaluare în procesul didactic

Experienţa pedagogică a permis conturarea a trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor în
desfăşurarea procesului didactic:
a. evaluarea iniţială
b. evaluarea continuă (formativă)
c. evaluarea cumulativă (sumativă)

a. Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să
stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se pot
integra în programul respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii şi demarării procesului de
instruire. Este binecunoscută opinia lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este puternic influenţată de
cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare. Evaluarea iniţială se realizează prin
aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată pregătirea elevilor şi care
îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de instruire:
- modul adecvat de predare - învăţare
- aprecierea oportunităţii organizării unui program de recuperare
- adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.
b. Evaluarea continuă - presupune verificarea pe secvenţe mici a rezultatelor obţinute de elevi pe parcursul
procesului didactic. Ea îşi propune verificarea performanţelor tuturor elevilor privitoarea la întreg conţinutul
esenţial al materiei parcurse în secvenţa respectivă; permite în acest fel cunoaşterea efectelor activităţii,
identificarea neajunsurilor, adoptarea măsurilor.
c. Evaluarea sumativă - este realizată prin verificări parţiale pe parcursul programului(la sfârşitul parcurgerii
unei unităţi de învăţare), este estimare globală, de bilanţ în urma unei perioade lungi corespunzătoare unei
semestru sau an şcolar. Ea realizează un sondaj care îi vizează atât pe elevi, cât şi materia a cărei însuşire
este supusă evaluării. Din această cauză evaluarea cumulativă nu poate oferi informaţii complete privind
măsura în care elevii stăpânesc conţinuturile; neînsoţind procesul didactic secvenţă cu secvenţă nu permite
ameliorarea lui decât după perioade relativ îndelungate de timp.
Numai utilizarea tutore celor trei forme de evaluare conduce la o atitudine justificată şi eficientă a
dascălului în activitatea didactică şi la realizarea unui proces didactic de o mai bună calitate.

V. Metode şi tehnici de evaluare

Principala problemă a învăţământului actual – supraîncărcarea - nu ţine numai de conţinutul programei, ci
şi de tradiţiile ultimilor ani şi de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului(presiunile ciclului şcolar următor,
olimpiadele, presiunile părinţilor, stângăcia muncii diferenţiate).
Poate fi utilizată drept probă de evaluare orice formă de verificare – orală, scrisă sau practică – tradiţională
sau alternativă, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- sunt stabilite capacităţile şi conţinuturile care se evaluează;
- obiectivele de referinţă;
- tipurile de itemi adecvaţi
- descriptorii de performanţă;
- modalitatea în care se vor face cunoscute părinţilor şi elevilor rezultatele obţinute

VI. Instrumente de evaluare

  Probe scrise
 Probe orale
TRADIŢIONALE
 Probe practice
INSTRUMENTE DE
EVALUARE

ALTERNATIVE Observarea sistematică

(MODERNE) Investigaţia
Proiectul
Portofoliul
Tema pentru acasă
Activitatea
independentă
Autoevaluarea

Dintre instrumentele alternative de evaluare:

 observarea sistematică a elevilor – poate fi făcută pentru a evalua performanţele elevilor, dar în special
comportamentele afectiv – atitudinale
- pot fi evaluate:
- concepte şi capacităţi – organizarea şi interpretarea datelor
- selectarea instrumentelor de lucru
- descrierea şi generalizarea unor procedee, tehnici, relaţii
- utilizarea materialelor auxiliare, inclusiv a calculatorului
- atitudinea elevilor faţă de sarcina dată
- concentrarea asupra sarcinii de rezolvat
- implicarea activă
- adresarea unor întrebări pertinente
- completarea/îndeplinirea sarcinii
- revizuirea metodelor şi a rezultatelor
- comunicarea: discutarea sarcinii cu învăţătorul în vederea înţelegerii acesteia
 investigaţia – reprezintă o situaţie complicată care nu are o rezolvare simplă
- sarcina poate fi scurtă, timpul de lucru este relativ lung
- începe, de desfăşoară şi se termină în clasă
- individuală sau în grup presupune diverse obiective –
- poate urmări caracteristici personale ale elevilor precum: creativitate şi iniţiativă, participare în cadrul
grupului, cooperare, persistenţă, flexibilitate, dorinţă de generalizare.
 proiectul – presupune o activitate mai amplă decât investigaţia care începe în clasă prin definirea şi
înţelegerea sarcinii, se continuă acasă pe o anumită perioadă şi se încheie tot în clasă prin prezentarea în
faţa colegilor a rezultatelor obţinute sau a produsului realizat. Proiectul este ales dacă:
- prezintă interes pentru elevi
- elevii sunt nerăbdători pentru a crea un produs de care să fie mândrii
- pot găsi resurse materiale
- subiectul nu va ales urmând rutina din clasă
 portofoliul – reprezintă o colecţie de informaţii despre progresul şcolar al unui elev, obţinut printr-o
varietate de metode şi tehnici de evaluare. Conţinutul său va fi focalizat pe concepte şi capacităţi esenţiale:
- selecţii din însemnări;
- produse elaborate;
- produse care indică interesele, stilul elevului şi folosirea unor varietăţi de inteligenţe;
 - produse care arată procesul de dezvoltare(început, planificare, revizuire)
- criteriile pe baza cărora munca va fi evaluată.
 autoevaluarea – este realizată prin întrebări pe care şi-le pun elevii înşişi în condiţii necesare pentru
formarea deprinderilor evaluative ca:
- prezentarea obiectivelor ce trebuie atinse;
- încurajarea formulării de întrebării/răspunsuri în scris
- încurajarea evaluării în cadrul grupului etc

b. Descriptorii de performanţă
Proiectarea activităţii de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de predare - învăţare
si în deplină concordanţă cu aceasta. Descriptorii de performanţă sunt utilizaţi pentru evaluarea şi aprecierea
rezultatelor şcolare, prin toate formele sau probele de evaluare – orale sau scrise. Ei se pot adapta atât la
conţinuturile de învăţare evaluate, cât şi la tipul de probă de evaluare administrată.
Descriptorii de performanţă verifică realizarea obiectivelor curriculare, deci elaborarea lor este parte
integrantă a procesului de proiectare didactică. Condiţiile de realizare a performanţei şi limitele sunt diferenţiate
pe trei niveluri, corespunzătoare aprecierii cu calificativele suficient, bine, foarte bine. Cu alte cuvinte,
calificativele menţionate prin descriptori, ca şi calificativul insuficient trebuie „traduse” de învăţător prin
termeni care să ghideze reglarea procesului de predare învăţare:
 excelent = capacitate/competenţă constituită stabil, capabilă de autodezvoltare
 foarte bine = capacitate/competenţă formată
 bine = capacitate/competenţă care necesită antrenament pentru consolidare
 suficient = capacitate/competenţă aflată în curs de formare
 insuficient = capacitate/competenţă nerealizată
Astfel învăţătorul îşi va putea concepe programul propriu şi programul recomandat elevului pentru învăţarea în
familie, declanşând o acţiune unitară în vederea asigurării progresului şcolar, până la dobindirea performanţelor
prevăzute în curriculum pentru finele învăţământului primar.
c. Tipuri de itemi
Probă = orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către învăţător/profesor
Item = element component al unei probe.
Din punct de vedere al obiectivităţii în notare, itemii se clasifică în:
1. itemi obiectivi
2. itemi semiobiectivi
3. itemi subiectivi
1.ITEMII OBIECTIVI- se caracterizează prin faptul că testează un număr mare de elemente de conţinut, dar,
de cele mai multe ori, capacităţi cognitive de nivel inferior. Au fidelitate, validitate, obiectivitate şi aplicabilitate
ridicate, scheme de notare foarte simple, necesită timp scurt de răspuns şi corectare, permiţând posibilitatea
utilizării unui număr mare de astfel de itemi într-un test. Prezintă ca dezavantaje dificultatea elaborării de
distractori plauzibili şi paraleli şi faptul că nu poate fi urmărit raţionamentul prin care elevul ajunge la răspuns
determinând astfel eventualitatea ghicirii răspunsurilor sau obişnuirii elevilor cu acestă tehnică.
Itemi cu alegere duală – solicită răspunsuri de tip DA/NU, adevărat/fals, acord/dezacord.
Itemi de tip pereche – solicită stabilirea corespondenţelor între elemente distribuite pe două coloane;
criteriile de selecţie sunt enunţate în instrucţiunile care preced coloanele.
Itemi cu alegere multiplă – solicită alegerea unui singur răspuns corect/alternativă optimă dintr-o listă de
soluţii/alternative.
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI – sunt caracterizaţi de răspunsuri limitate ca spaţiu, formă şi conţinut, sarcini
bine structurate, libertate restrânsă în reorganizarea informaţiei şi formularea răspunsului prin care elevii
demonstrează, pe lângă cunoştinţe, şi abilitatea de a structura răspunsul cel mai scurt şi cel mai corect. Deşi
prezintă uşurinţă şi obiectivitate în notare, au dezavantajul că nu verifică realizarea unor capacităţi şi competenţe
cu caracter foarte complex.
Itemi cu răspuns scurt – întrebare directă care solicită un răspuns scurt.
Itemi de completare – enunţ complet prin care se solicită completarea de spaţii libere folosind cuvinte care
se încadrează în contextul dat.
Întrebări structurate – mai multe subîntrebări legate printr-un element comun. Se recomandă ca răspunsul
subîntrebării următoare să nu fie dependent de răspunsul corect al întrebării anterioare.
3. ITEMII SUBIECTIVI – reprezintă forma tradiţională de evaluare în România, sunt uşor de construit,
solicitând răspunsuri deschise, evaluează procese cognitive de nivel ridicat, verificând obiective care privesc
creativitatea, originalitatea. Au însă dezavantaje precum: fidelitate şi validitate scăzută, necesitatea de scheme de
notare complexe şi greu de alcătuit, corectarea durând mult.
Rezolvarea de probleme(situaţii problemă) – presupune o activitate nouă, diferită de cele de învăţăre
curente, prin care se evaluează operaţii de gândire convergentă sau divergentă, operaţii mentale complexe.
Itemi de tip eseu – solicită elevilor construirea unui răspuns liber, conform unui set de cerinţe date. Pot fi:
- eseu structurat/semistructurat – răspunsul este dirijat şi ordonat cu ajutorul unor cerinţe, sugestii, indicii
- eseu liber ( nestructurat ) – prin care se valorifică originalitatea, creativitatea, neimpunând cerinţe de
structură.
Deci, evaluarea se proiectează conform principiilor:

 este o dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică efectivă în clasă

 trebuie să implice folosirea unei mari varietăţi de metode
 este un proces reglator care informează agenţii educaţionali despre calitatea activităţii şcolare
 trebuie să-i conducă pe elevi la o auto apreciere corectă şi la o îmbunătăţire continuă a performanţelor
 se fundamentează pe standarde curriculare de performanţă, orientate spre ceea ce va fi elevul la finalizarea
parcursului şcolar şi intrarea în viaţa socială,
iar pentru selectarea tipului de evaluarea adecvat scopurilor propuse se poate utiliza următoarea
schemă :

În ce scop se evaluează?

Orientarea activităţii viitoare Reglarea procesului de predare Certificarea nivelului de

învăţare cunoştinţe/capacităţi

Se evaluează elevii Se evaluează profesorul şi elevii Se evaluează elevul

Evaluare prognostică Evaluare diagnostică Evaluare de inventariere

Evaluare iniţială Evaluarea continuă Evaluare sumativă

Înaintea începerii Pe întreg parcursul La sfârşitul învăţării/formării

învăţării/formării învăţării/formării

Când se evaluează ?
Evaluarea Elevilor 
Conform Legii Educației Naționale (Legea 1/2011), scopul evaluării este acela de a orienta și de
a optimiza învățarea.
Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naționale de evaluare pentru fiecare
disciplină de studiu.
Rezultatele evaluării se exprimă, prin calificative, în învățământul primar.
Controlul utilizării și al respectării standardelor naționale de evaluare de către cadrele didactice se
realizează prin inspecția școlară. Notarea elevilor fără utilizarea și respectarea standardelor
naționale și a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară și se sancționează
conform prevederilori legii educatiei nationale.
Evaluarea se centrează pe competențe, oferă feed-back real elevilor și stă la baza planurilor
individuale de învățare.
Un elev cu deficiențe de învățare beneficiază, în mod obligatoriu, de educație remedială.

Evaluarea elevilor trebuie realizată pe parcursul întregului semestru de către cadrul didactic care
lucrează cu clasa respectivă, în mod regulat şi pentru toate disciplinele (obligatorii sau opţionale).
Fiecare semestru include perioade dedicate consolidării şi evaluării competenţelor achiziţionate
de elevi (evaluare formativă şi sumativă) - decise de cadrul didactic care lucrează cu clasa
respectivă. În mod obişnuit aceste perioade sunt stabilite către sfârşitul semestrului şi cadrele
didactice urmăresc: îmbunătăţirea rezultatelor procesului de predare-învăţare; sistematizarea
cunoştinţelor dobândite de elevi; stimularea performanţelor elevilor cu rezultate foarte slabe şi
foarte bune.
Metodele şi instrumentele de evaluare sunt stabilite de cadrul didactic în funcţie de vârsta şi
particularităţile psihologice ale elevilor, luând de asemenea în considerare specificitatea
disciplinei.
Acestea pot include: a) evaluare prin întrebări orale; b) teste scrise; c) experimente ştiinţifice
şi activităţi practice; d) rapoarte; e)proiecte; f) teste practice, precum şi alte instrumente
elaborate de catedrele unităţii de învăţământ şi aprobate de director sau elaborate de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi de inspectoratele şcolare judeţene..
În timpul învăţământului primar, fiecare evaluare a elevilor (continuă, formativă sau sumativă)
pentru fiecare disciplină se materializează într-un calificativ dintre
următoarele: insuficient, suficient, bine şi foarte bine. Calificativul final semestrial şi anual
pentru fiecare disciplină trebuie să fie încadrat în unul dintre cele patru calificative menţionate
anterior.
Evaluarea elevilor se face pe baza standardelor curriculare stabilite în cadrul Curriculumul
Naţional şi a Standardelor de evaluare şi Descriptorilor de performanţă stabiliţi pentru fiecare
disciplină şi fiecare clasă.
Calificativul acordat de cadrul didactic în urma fiecărei evaluări trebuie să fie comunicat elevului.
Cadrele didactice au de asemenea obligaţia de a înregistra calificativele acordate în catalogul
clasei şi în carnetele elevilor. La sfârşitul fiecărui semestru şi la sfârşitul anului şcolar,
calificativele finale pentru fiecare disciplină sunt înregistrate în catalogul clasei şi în carnetele
elevilor. Calificativul final pentru fiecare disciplină este de asemenea trecut în registrul matricol
al unităţii de învăţământ. Datele şcolare oficiale ale elevilor pentru întreaga perioadă de
şcolarizare sunt cele trecute în cataloage şi în registrul matricol - documente şcolare cu regim
de arhivare permanent la nivelul unităţii de învăţământ, iar ulterior la Arhivele Statului.
Numărul de calificative care trebuie acordate semestrial fiecărui elev pentru fiecare
disciplină trebuie să fie cel puţin egal cu numărul de ore pe săptămână prevăzut de planul
cadru de învăţământ.
La sfârşitul fiecărui semestru şi la sfârşitul anului şcolar, cadrele didactice au obligaţia de a
încheia situaţia şcolară a elevilor pentru fiecare disciplină. Încheierea situaţiei şcolare constă în
stabilirea şi înregistrarea în documentele şcolare a calificativului final pentru fiecare disciplină.
Pentru învăţământul primar, cadrele didactice stabilesc calificativul final astfel:

  Pentru stabilirea calificativului final pentru fiecare disciplină: în urma evaluării sumative
realizată în perioada de consolidare şi evaluare, cadrul didactic alege unui dintre
calificativele atribuite cu cea mai mare frecvenţă în timpul evaluărilor continue;
  Pentru stabilirea calificativului anual final pentru fiecare disciplină: cadrul didactic alege
unul dintre cele două calificative finale semestriale pe baza următoarelor criterii:
progresul sau regresul înregistrat de elev; raportul efort performanţe realizate; evoluţia
motivaţiei elevului; realizarea programului suplimentar de pregătire sau recuperare stabilit
de cadrul didactic.

Luând în considerare rezultatele evaluării continue, cadrele didactice pot decide asupra necesităţii
unor activităţi de educaţie remedială pentru elevii cu rezultate foarte slabe. Aceste activităţi pot
fi realizate prin curriculumul la decizia şcolii (aprofundare) şi/sau activităţi extracurriculare,
precum şi în timpul activităţilor de după cursuri dacă unitatea de învăţământ organizează astfel de
activităţi. Alternativ, cadrele didactice se pot baza pe activităţi diferenţiate organizate la clasă în
timpul programului zilnic normal.
 
Promovarea elevilor 
În învăţământul primar elevii pot promova de la o clasă la alta dacă pentru fiecare disciplină
studiată în clasa considerată au obţinut calificativul anual final cel puţin suficient. 
Sunt declaraţi amânaţi semestrial sau anual elevii pentru care situaţia şcolară nu poate fi
încheiată la una sau mai multe discipline datorită oricăruia dintre următoarele motive:

 au absentat motivat sau nemotivat la cel puţin 50% din numărul de ore prevăzut într-un
semestru la disciplinele respective, motiv pentru care nu au putut fi evaluaţi şi nu li s-a
încheiat situaţia şcolară; 
 au fost scutiţi de frecvenţă de către directorul unităţii de învăţământ pe perioada
participării la festivaluri şi concursuri profesionale, cultural-artistice şi sportive, interne şi
internaţionale; 
  au beneficiat de bursă de studiu recunoscută de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
 au urmat studiile, pentru o perioadă determinată de timp, în alte ţări.

Elevii declaraţi amânaţi pe semestrul I îşi vor încheia situaţia şcolară în primele patru săptămâni
de la începerea semestrului al doilea. 
Încheierea situaţiei şcolare a elevilor amânaţi pe semestrul al doilea sau amânaţi anual se face
într-o perioadă stabilită de conducerea unităţii de învăţământ, înaintea sesiunii de corigenţe; elevii
amânaţi care nu promovează se pot prezenta la sesiunea de corigenţe. Încheierea situaţiei şcolare
a elevilor declaraţi amânaţi se realizează conform regulilor stabilite pentru examenele de
corigenţă.
Elevii care nu obţin cel puţin calificativul anual final suficient la o anumită disciplină sunt
declaraţi corigenţi la disciplina respectivă. Elevii care nu sunt corigenţi la mai mult de două
discipline au posibilitatea promovării acestora prin examenul de corigenţă organizat în la
sfârşitul vacanţei de vară, într-o perioadă stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Pentru
examenul de corigenţă, elevii trebuie obligatoriu să pregătească întreaga materie prevăzută de
programa şcolară pentru disciplina şi clasa respectivă. 
Examenul de corigenţă se susţine în faţa unei comisii desemnate prin decizie a directorului
unităţii de învăţământ, constituită dintr-un preşedinte şi doi membri, din care unul este cadrul
didactic care lucrează cu elevul respectiv.
În funcţie de decizia directorului unităţii de învăţământ, examenul de corigenţă este compus din
două dintre următoarele trei probe posibile: probă orală, probă scrisă, probă practică. În
majoritatea cazurilor, combinaţia utilizată este probă orală - probă scrisă, cu excepţia acelor
discipline care sunt predominant bazate pe activităţi practice (cum sunt de exemplu cele incluse
în aria curriculară Tehnologii).
Proba scrisă pentru elevii din învăţământul primar are o durată de 45 de minute, iar elevii pot
opta pentru un subiect din două la alegere. Pentru proba orală elevii extrag la întâmplare un bilet
de examinare dintre cele pregătite de comisie. Elevii au voie să schimbe biletul de examinare de
două ori, cu o diminuare corespunzătoare a calificativului acordat. În timpul probei orale, elevii
prezintă răspunsurile la întrebările de pe biletul de examinare; cadrele didactice pot formula
întrebări legate de subiect.
Fiecare cadru didactic membru al comisiei de examinare acordă independent un calificativ pentru
fiecare probă şi un calificativ final pentru examenul de corigenţă. Rezultatul final este stabilit prin
consultare între cadrele didactice din comisie. Calificativul acordat la examenul de corigenţă
devine calificativul anual final pentru disciplina respectivă şi se trece în catalogul clasei şi în
registrul matricol. Elevii care nu promovează examenul de corigenţă la o singură disciplină
(calificativul final insuficient) pot fi re-examinaţi înainte de începerea anului şcolar - în urma
solicitării părinţilor şi cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ.
Conform legislaţiei în vigoare, sunt declaraţi repetenţi elevii care se află la începutul anului
şcolar în una dintre următoarele situaţii:

 elevii care au obţinut calificativul anual insuficient la mai mult de două discipline; 

 elevii care au obţinut la purtare calificativul anual insuficient, indiferent de mediile
obţinute la disciplinele de studiu;
  elevii corigenţi care nu se prezintă la examen sau nu promovează examenul la cel puţin o
disciplină; 
 elevii amânaţi care nu se prezintă la sesiunea de încheiere a situaţiei şcolare, la cel puţin o
disciplină; 
 elevii exmatriculaţi, cu drept de reînscriere; acestora li se înscrie în documentele
şcolare Repetent prin exmatriculare cu drept de reînscriere în aceeaşi unitate de
învăţământ sau în alta (nu este aplicabil în învăţământul obligatoriu).

Elevii repetenţi se pot înmatricula în clasa corespunzătoare în anul şcolar următor în aceeaşi
şcoală sau în alta. 
În învăţământul obligatoriu, persoanele care depăşesc cu mai mult de 2 ani vârsta normală a
clasei sunt consideraţi în situaţie de abandon şcolar. Pentru aceştia, învăţământul obligatoriu
poate fi organizat în alte forme - învăţământ seral, cu frecvenţă redusă, la distanţă - conform
regulilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naționale. Ministerul Educaţiei Naționale poate de
asemenea să aprobe organizarea de cursuri pentru persoanele de peste 14 ani care nu au absolvit
învăţământul primar (A doua şansă prin educaţie).
Situaţia şcolară a elevilor la sfârşitul semestrelor şi anului şcolar este validată de consiliul
profesoral. Secretarul consiliului profesoral menţionează în procesul verbal situaţia şcolară a
elevilor pe clase, nominalizând elevii promovaţi, corigenţi, repetenţi şi amânaţi.
Situaţia şcolară a elevilor corigenţi, repetenţi şi amânaţi se comunică în scris părinţilor, cel mai
târziu după 10 zile de la încheierea semestrului sau anului şcolar; părinţii trebuie de asemenea să
fie informaţi asupra perioadei în care se organizează examenul de corigenţă.
Majoritatea unităţilor de învăţământ organizează în timpul vacanţei de vară perioade intensive
de educaţie remedială în scopul sprijinirii pregătirii elevilor care au rămas corigenţi la una sau
două discipline.
La sfârşitul primului semestru şi la sfârşitul anului şcolar, fiecare unitate de învăţământ are
obligaţia de a raporta situaţia statistică a elevilor - atât la inspectoratul şcolar judeţean, cât şi la
filiala locală a Institutului Naţional de Statistică. Directorul unităţii de învăţământ trebuie să
menţioneze în raportul său semestrial şi anual de activitate situaţia şcolară a elevilor. Situaţiile
statistice sunt centralizate de Institutul Naţional de Statistică şi de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării şi devin parte din Anuarul Statistic şi din raportul anual de evaluare al Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
 

BIBLIOGRAFIE
1. Nicola, Ioan (1994), Pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, RA
2. Radu, Ion (1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti,
E.D.P.
3. Stanciu, Mihai (2003), Didactica postmodernă, Editura Universităţii Suceava
 4. Stoica, A. (2003), Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas
Educaţional, Bucureşti

5. Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;

6.Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.