Formarea deprinderilor de comunicare la preșcolari

prin intermediul activităților de educare a

limbajului

Cuprins
Argument

I.Abordare teoretică privind activitățile de educare a limbajului și a formelor de realizare a acestora în

învățământul preșcolar

1Aspecte teoretice privind comunicarea didactică

1.1Caracteristici ale comunicării didactice

1.1Caracteristici ale limbajului copiilor din învățățmântul preșcolar

1.2 Implicarea Domeniului Limbă și Comunicare în procesul de dezvoltare lingvistică a preșcolarilor

1.3.Rolul activităților de educare a limbajului în cadrul învățământului preșcolar

1.4Forme de realizare a activităților de educare a limbajului din învățământul preșcolar-abordare

teoretică și practică
1.1Aspecte teoretice privind comunicarea didactică

Comunicarea,în cea mai marte parte, se bazează pe folosirea limbajului verbal,nonverbal și

paraverbal.

Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care stă la baza realizării fenomenului
educațional în ansamblul său,neținându-se cont de conținuturile,formele,,nivelurile sau partenerii
implicați în desfășurarea acestuia..Față de aceasta,comunicarea didactică apare ca formă
particulară,necesară în vehicularea unor conținuturi determinate,specifice unui act de învățare, care
se desfășoară sistemic,asistat.Privită din perspectiva educației formale,”comunicarea didactică
constituie baza procesului de predare -asimilare a cunoștințelor ,în cadrul instituționalizat al școlii și
între partenerii cu status-roluri determinate:profesori-elevi/studenți etc.Atât comunicarea
eduicațională,cât și cea didactică pot fi considerate forme specializate ale fenom,enului extrem de
complex și dinamic al comunicării umane”(C.Cucoș,2009,p.393)

Definiția comunicării didactice se structurează pe ideea că aceasta reprezintă o comunicare

instrumentală, care se dovedește a fi direct implicată în susținerea unui proces sistematic de
învățare.Însă,se poate remarca faptul că,în această ascepțiune extrem de largă,nu se regăsesc
restricții de conținut(învățarea poate fi în egală măsurăcentrată pe dobândirea de
cunoștințe,motivații,deprinderi,etc.),de cadru instituțional(comunicarea didactică poate exista și în
afara procesului de învățământ,în diversitatea formelor în care se desfășoară educația nonformală și
informală)sau privitoare la parteneri .Nu prezența actanților profesor-elev/elevi conferă unei
comunicări caracter didactic,ci respectarea legităților presupuse de un act sistematic de
învățare.Astfel,comunicarea didactică poate apărea și între alți ”protagoniști” ai comunicării,decât cei
obișnuiți :elev-elv;elev-manual; persoană care învață -carte;antrenor-antrenați;părinte -
copil;instructor-instruiți etc. Condiția, care se impune ca o situiație de comunicare obișnuită să
capete caracter didactic, este ca ”personajul-resursă” să depășească statutul de informator și să
cunoască sau să intuiască,în cel mai rău caz,legitățile formei de învățare implicate în situația dată.

Schema oricărei comunicări,ca ansamblu al aspectelor ce concură la realizarea ei,cuprinde:

 Factorii (actorii/personajele/agenții) comunicării;

 Distanța dintre aceștia și așezarea lor ,ambele fiind importante pentru precizarea
particularităților
 Canalul de transmitere a mesajului;
 Cadrul și contextul instituțional al comunicării, ceea ce imprimă automat un tip de
cod:oficial,jurnalistic,colocvial,didactic,secret etc.
 Situația enunțiativă (interviu,dezbatere,lecție etc.)
 Repertoriile active sau latente ale emițător-receptorilor;
 Retroacțiunile practicate ;
 Factorii de bruiaj(zgomotele)( (C.Cucoș,2009,p.405)
1.1 Caracteristici ale comunicării didactice

Chiar dăcă caracteristici mai jos enunțate


 Educația timpurie,cosiderată prima treaptă de pregătire pentru educația formală(educația
organizată,sistematizată,instituționalizată,are rolul de a asigura intrarea copilului în sistemul de
învățământ obligatoriu,prin formarea capacității de a învăța.

1.2 1.2 Implicarea Domeniului Limbă și Comunicare în procesul de dezvoltare lingvistică a

preșcolarilor

Din perspectivă curriculară,domeniile de conținut reprezintă un concept pedagogic care ilustrează

filosofia proiectării conmținuturilor activităților de învățare din grădiniță,de constituire a unei
structuri integrate de cunoștințe care se pliază coerent pe domeniile de dezvoltare a
preșcolarului,precum și pe principii psihopedagogice și
epistemologice.”(V.Anghelache,2017,p.61)Domeniile de conținut fac parter din componentele
curriculumului preșcolar,fiind proiectate și structurate în conformitate cu finalitățile învățământului
preșcolar ,stabilite la nivel de politicăp educațională.

În cxadrul învățământului preșcolar sunt regăsite următoarele cinci domenii de conținut:

-Domeniul Limbă și Comunicare

-Domeniul Om și Societate

-Domeniul Estetic și creativ

-Domeniul Științe

-Domeniul Psiho-motric
 Domeniului Limbă și Comunicare include activitățile de educare a limbajului,inclusiv activitățile ce
stau la baza studiului unei limbi strtăine.Pe perioada preșcolarității