A ctivitatea socio pedagogica din Stans.

in

Cuprins

Capitolul 1

1.1 Viața și activitatea științifică

1.2 Starea morală și material a poporului elvețian din timpul lui Pestalozzi

1.2 Atitudinea lui Pestalozzi față de spiritul și cultura timpului său

1.3 Ideile și principiile sale despre educație

1.4 Influența lui Pestalozzi asupra educației universal

1.5 Actualitatea ideilor psiho-pedagogice ale lui Pestalozzi în învățământul primar

1.5 Metode și tehnici de implementare a teoriilor pestalozziene în învățământul primar românesc

A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

1.3 Starea morală și material a poporului elvețian din timpul lui Pestalozzi
Starea socio-morală degradantă în care se afla poporul elvețian,pe care Pestalozzi dorea să-l
lumineze prin prisma educației,se datorează existenței a mai mulți factori:

1.Situația politică și social în Elveția, în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea era deosebit de
nefavorabilă poporului. Cauza principală o reprezenta faptul că puterea și averea erau deținute de
clasa de sus ( aristocrația ) , care explotata și apăsa poporul, lăsându-l pradă mizeriei morale și sociale.
Pentru a observa mai bine starea decadent în care se afla poporul elvețian ne vin în sprijin rapoarte
oficiale realizate de autoritățile cantonului Zurich, la finalul secolului XVII- lea. Într-un raport realizat
de o comisiune oficială în 1693 sunt regăsite următoarele: ” Întreaga țară se găsește în așa lips, încât
multe din gospodăriile avute de altădată trăesc acum foarte restrâns… Se zice că prin unele locuri nu
găsești în gospodării întregi un om pe deplin sănătos; că femeii, cari ami înainte puteau câștiga bine cu
țesutul, acum sunt așa de slăbite încât nu mai știu să conducă nici husele… că e de temut ca până la
începutul primăverii, țăranul, prăpădit de foame, cu greu va mai putea suporta muncile câmpului sau
în caz de nevoie cu greu va mai putea să mânuiască bine armele… ”(G. G. Antonescu, 1939, p. 358 ) Pe
lângă situația nefastă material se adaugă la înfățișarea porului de rând și degradarea morală. Astfel,
conducătorii din acea vreme se plâng „ de viața și conduita epiculeică, cu jocuri și sărituri, exces și
necumpătare, profanarea duminicii și mai ales a Sf. Sărbători, prin vegherea exagerată, prin exces de
băutură, desordini animalice, lovituri și fel de fel de delicte de sus. (G. G. Antonescu, 1939, p. 359 )

2. Nesocotirea drepturilor poulației din mediul rural

A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

1.2 Atitudinea lui Pestalozzi față de spiritul și cultura timpului său

Dezvoltarea secolului XIX se face în mare parte sub influența ideilor provenite din secolul
anterior(sec.XVIII).Astfel,ideile de libertate ,egalitate și fraternitate,născute din ”focul” revoluției
francize ,trebuiau să fie verificate.Privit din ace

În perioada în care Pestalozzi a trait și și-a desfășurat activitatea științifică în domeniul

pedagogiei(sec.VIII-XIX), și-au făcut apariția mai multe curente și tendințe ,care urmăreau luminarea
poporului ,aflat într-o puternică degradare morală și intelectuală. Printre aceste curente se pot număra:

-Raționalismul exagerat și utilitarismul,unite cu dorința de a lumina poporul,susținut de

Basedow,Gelbert(sriitor german;1715-1769)

-moralitatea pură,promovată de filozoful Kant( )

-idealul umani,ca unitate armonică a tuturor însușirilor omenești-neoumaniști

-idealul iubirii și credinței,susținut de filozofi germani ca Hamann,Iacobi

Sub influența acestor idealuri și tendințe ,Pestalozzi se dovedește a fi un bun cenzor,deoarece reușește
să sintetizeze, în activitatea sa științifică ,aspectele pozitive ale tuturor acestor curente.”Se
dedică,anume,luminării poporului;cere moralitate bazată pe milă,iubire,blândețe;ia de la neohumaniști
idealul educației,punând la baza lui sentimental iubirii și al credinței în D-zeu.”(V.Tempeanu,1927,p.127)
A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

Astfel,credința în posibilitatea înălțării genului uman,prin prisma educației,a reprezentat o tendință

comună raționaliștilor și lui Pestalozzi,lucru dovedit de propriile cu vinte”Omul,scriam eu în acest
raport,devine om numai prin educație.”(Cum își învăța Gertruda copiii,p.379,în Texte alese)

Viața și activitatea științifică

I.Educația lui Pestalozzi și primele lui manifestări în domeniul pedagogiei
J.h.Pestalozzi s-a născut la 12 ianuarie 1746 la Zurich,în cartierul numit ”Din fața porții de
tei”,într-o locuință modestă închiriată.La vârsta de șase ani ,rămâne orfan de tata ,urmând să
fie crescut de mama sa și de o servitoare foarte credincioasă,care promisese că nu-i va
părăsi,de va fi să muriți.Rămân la ea până la moarte ,dacă va avea nevoie de
mine.”(J.H.Pestalozzi,Cântecul lebedei,în Pestalozzi………..)Din cauza acestui fapt,Pestalozzi a
fost privit ca un sentimentalist,având anumite neclarități și stângăcii în acțiune .Însă Pestalozzi a
dovedit o armonie deosebită în trăirile sale sufletești,manifestându-se aproape în orice împrejurare,în
toată complexitatea lui;cugetarea ,simțirea și acțiunea erau întotdeauna în strânsă legătură.Astfel,când
a fost pătruns de iubire și milă pentru popor,din cauza stării deplorabile în care se afla,a reflectat la
mijloacele de îndreptare a răului ,și,în momentul în care a întrevăzu t mijlocul,a început să-l pună în
aplicare.În ce privește studiile școlare realizate de acesta ,trebuie menționat că Pestalozzi absolvă
școala elementară germane,numită ”Școala Orășenească”,unde învață scrisul,cititul,cele patru operații
aritmetice,cântul,memorarea catehismului,a rugăciunilor și a psalmilor.În urma celor trei ani de
învățământ,Pestalozzi este înscris la școala medie latină”Schola Abbatissana”,între anii 1754-
1757,urmând ca din 1757 să-și continue studiile la o altă școală(numită Schola Carolina) ,dat fiind faptul
că familia sa se mută într-un alt cartier al orașului.Această școală o termină în anul 1761.Pe parcursul
acestei perioade de studiu, Pestalozzi nu beneficiază de o atmosferă prielnică dezvoltării sale,deoarece
atât în școala elementară ,cât și în școala medie elvețiana din acea vreme se păstra, încă, metode de
predare bazate ,în mod deosebit ,pe memorarea mecanică,urmărindu-se,prin aceasta,cultivarea unei
erudiții seci.

Studiile superioare ,Pestalozzi le-a făcut la ”Collegium humanitas” din Zurich.La această școală a fost
influențat,în mod deosebit de profesorul Bodmer,care nu-și mărginea activitatea la cursurile
A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

universitare ,ci căuta să aibă un contact personal cu studenții,în vederea formării conștiinței politice și a
unei educații naționale.Prin influența acestui profesor se formează ”Societatea elvetică a tinerilor
patrioți”,al cărei membru devine și tânărul Pestalozzi,în 1764.Această societate desfășura o puternică
activitate patriotica,progresistă pentru acea vreme,având în vedere faptul că în interiorul ei se
desfășurau studii asupra politicii,eticii,istoriei,pedagogiei.

În urma unor încercări nereușite de a devein preot,iar mai apoi jurist,Pestalozzi alege să se ocupe cu
agricultura.Această ultimă alegere a fost determinată atât de sfatul prietenilor,cât și de dorința de a
cunoaște mai deaproape poporul din mediul rural,în vederea ridicării nivelului moral și material al
acestuia.Astfel,în anul 1786,Pestalozzi își așează gospodăria în apropriere de orașul Brugg,dându-I
numele de Neuhof,care înseamnă curtea nouă.Tot în acest timp, Pestalozzi își începe și activitatea social
pedagogică.

Activitatea socio pedagogica din Stans.

În urma unei revolutii care a avut loc in Elvetia, s a întamplat că in regiunea Nild Walden, în orasul Stans(
1798) preoții catolici impreuna cu aristrocația nemulțumită și rebellii atrași de partea lor au organizat o
rascoala contravenționala. Înabușirea acestei rascoale a lăsat în urmă numeroase vaduve si orfani, aflați
la limita supravietuirii. A stfel , în cartea Texte Alese scrisă de J.H.Pestalogii (1955) ,ni se prezinta ca :
„ cand in canton catholic Unterwalden populatia,ațațata de emigrantii francezi,agenti autrieci si calugari
catolici fanatici,s a rasculat in potriva nouluoi regim,a fost chemata armata franceza,care a inecat in
sange existenta si a Incendiat capitala cantonului,Stans. De pe urma acestei rascoale au ramas peste 200
de copii orfani,iar altii 257 fara adapost si in grea minzerie ”. Cu aceste victime ale razboiului ,guvernul
elvetian a hotarat sa si manifeste grija, infiintand un orfelinat la Stans. Pentru conducerea acestui
orfelinat a foist desemnat marele pedagog Pestalozii ,in varsta de 52 de ani,prin aceasta realizandui
dorinta de a fi invatator. Timpul functionariiacestui orfelinat,nu a fost unul lung (5 decembrie 1798-iunie
1799), dar activitatea pedagogica desfasurata in cadrul acestui institute a avut o importanata deosebita
in concretizarea ideilor si teoriilor sale pedagogice. Tot astfel,potrivit lui Gabriel Compayre
(1937),”aceasta imprejurare il scotea dintr un fel de agonie morala. M isiunea ce I se incredinteaza la
stans era pentru dînsul o reînviere. În sfarsit,putea sa aplice ileile expuse in Leonard Gertruda. Eu
sterg ,zicea cu triumf, rusinea vietii mele…Simt ca redevin om ”.

Asadar,in cladirea unei foste manastiri a Ursulinelor ,Pestalozii si a deschis orfelinatu ,care cuprindea un
numar de aproximativ 80 de copii vagabonzi ,aflati intre varsta de 5-10 ani. Acesti copii se aflau intr o
stare fizica si morala ingrozitoare,din toate punctele de vedere. Scriitorul Sen Alexandru (1959) descrie
asezarea orfelinatului:”reparatiile nu erau terminate;bucataria si dormitoarele nu puteau fi inca
folosite.Ogramada de copii astrptau la portile orfelinatului care nu era inca gata sa I primeasca. Si totusi
Heinrich se hotarî sa inceapa. Elevii in zdrente se miscau sprinter grameziile de moloz, iar învatatorul
trebuia sa fie totodata si antreprenor de lucrari ,zidar ,administrator,diplomat”. Cu toate acestea,
sperante prea mari nu pot fi facute nici in dreptul copiilor care ” erau zdrențtarosi ,flamanzi ,cu priviri
incarcate de soaima ,de neincredere ,de ingrijorare ,cu acea maturizare timpurie des intalnita la copii
razboaielor. Erau rosi de lene ,de inactivitatea care rugineste atat de usor delicatele mecanisme ale
spirtului omenesc. Uitasera ce trebuie sa simta un om cînd este mîngaiat si cum trebuie sa se poarte
cand este dojenit.Nu mai stiau sa raspunda uni gest gingas. E rau dincolo de ucurie si de tristeța .Voiau
numai sa aiba ce mînca ,unde dormi si asta cu riscul la cat mai putine lovituri ” (Sen ,1959, p.212).
A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

La aceste greutati se adauga si faptul ca locitorii acestui canton nu l simpatizau deloc pe pedagogul
inflacarat, din pricina faptului ca era protestant ( locuitorii cantonului erau majoritari catolici) si pentru
faptul ca venise impreuna cu francezii care le provocase atata rau. Ducând o luptă asiduă, Pestalozii
reuseste sa si atinga telul cu acesti copii ai minzeriei,doar printr o viata plina de renuntare , cu
munca ,de dimineata pana seara tarziu. El reuseste sa formeze cu acesti copii o mare familie in care rolul
lui era acela de nbun parinte care isi folosea dragostea pentru a se ingriji de educatia lor . Astfel ,inainte
de a le da alfabetul , educatorul le dadu dragostea lui si o data cu ea sentimentul ca apartine societatii
omenesti. E l ii smulge pe copii din lumea lor de ura ,de prejudecati politice si religioase(…..) si face din
scoal lor un loc in care soarele i lumineaza pe toti deopotriva ”(Sen ,1959,p.212).Prin influenta pe care o
manifesta Pestalozii reuseste sa schimbe inimile copiilor .”Radeam , si plangeam impreuna cu ei ….cu
dansii era si el bolnav,intr o scoala,care mai degraba s ar fi numit o infirmerie de copii: tuseam cu
totii ,spune el,in zidurile umede ale unei case de curand reparate si in timpul unei erni exceptional de
aspre.”( Compayre,1937,p.37) Pe langa aceste necazuri, se adauga si felu in care cetatenii privesc si se
manifesta fata de activitate ape care o desfasoara in orasul lor.” Duminicile au devenit zile de cosmar.
Corul mamelor boceste pe la porti,chemandu si copii si instigandu i sa sa paraseasca scoala . Altii cer
bani pentru a si lasa copii sau dicteaza invatatorului conditii,ca si cum I ar face o deosebita favoare .Se
spune ca face toate acestea pentru a obtine castiguri. U nii se intereseaza de unde i vin mijloacele
materiale.tot felu de zvonuri setes in jurul acestui om greu de inteles pentru locuitorii acelor locuri
patriarhale .” (Sen,1959,p.216)

Activitățile care aveau loc în orfelinatul din Stans se desfășurau nsub directa îndrumare și conducere a
pedagogului.Începând cu ora 6 dimineața,până la 10 seara,Pestalozzi petrecea timpul în mijlocul
copiilor,făcând lecții și arătându-le cum se execute anumite munci practice.În ”Scrisoarea lui Pestalozzi
către un prieten despre șederea sa în Stans”(1798-1799),Pestalozzi ne dă următoarele informații:”Copiii
trebue să mă vadă dis-de -dimineață până noaptea târziu,să ghicească,după fruntea mea și după buzele
mele,că inima mea tinde spre ei ,că fericirea lor este și fericirea mea.Tot ce era bun pentru mintea șio
sufletul lor le venea din mâinile mele,orice ajutor și sprijin de care aveau nevoie ,orice indicație pe care o
primeau ei,totul venea direct din mâinile mele,totul venea direct de la mine.Mâna mea stătea în mâna
lor ,ochii mei priveau în ochii lor.Lacrimile mele curgeau împreună cu ale lor și zâmbetul meu urma
zâmbetului lor.Ei au fost în afară de mine,în afară de Stanz,ei au fost cu mine și eu am fost cu ei.Hrana lor
a fost și a mea,băutura lor a fost băutura mea .Eu n-am avut nimic:nici casă,nici prieteni,nici servitor,au
existat numai ei.”(M.Roller,I.N.Bălănescu,E.Weigl,1949,p.144) Datorită faptului că trebuia să lucreze cu
un număr mare de copii,de vârstă și pregătire diferită,Pestalozzi a fost pus în situația de a reflecta asupra
unor căi și metode pedagogice noi care să conducă la rezultate cît mai eficiente.Astfel,perioada de
muncă asiduă înteprinsă la Stans,a fost răsplătită cu o serie de idei pedagogice revoluționare,în stare să
schimbe sistemul traditional din Elveția din acea epocă.

Cu toate acestea,experiența de la Stanz a fost de mica durată.”În iunie 1799 mănăstirea,localul lui
Pestalozzi,se prefăcu într-un spital;elevii fură concediați pe la rubedenii și,Pestalozzi oboist se retrase la
băile din Girnigel(Berna).”(V.GR.Borogovanu,1916,p.114) Însă, după câteva săptămâni guvernul elvețian
se hotărî să-I ofere ”pustnicului de loa Neufofg” conducerea clasei I a unei școli elementare din orașul
Bertoud (Burgdorf), instituție carte se afla sub direcția unui cizmar bătrân pe nume Dysli aflat și în
postura de a fi învățător. Și de data aceasta, Pestalozi și-a început activitatea pedagogica la Burdof,” în
condiții foarte modeste, într-o școală neutilată și cu o clasă de 40 elevi, fără să-și părăsească entuziasmul
și animat de intenția de a dezvolta și deesăvârși metoda sa. Contemporanul său J.Fr. Hebart, în urma
A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

unei vizite făcute la această școală în ianuarie 1800, scria:-Eu l-am văzut în clasa sa. Permiteți-mi să îmi
reîmprospătez încă o data amintirea. O duzină de copii înmtre 5 și 8 ani au fost chemați seara la școală, la
o oră neobișnuită; mă temeam că-I voi găsi inispuși și că experimental pentru care venisem nu va reuși.
Dar copii veniseră fără nicio urmă de indispoziție; o activitate vie a durat până la sfârșit…” (J.H.Pestalozzi,
1965, p. 56) Astfel, în ciuda condițiilor în care pedagogul și-a desfășurat activitatea, rezultatele au fost
ăncoronate cu success. În momentul în care au avut loc examenele de încheiere a anului, la finalul lșui
martie 1800, Pestalozzi a fost apreciat în mod deosebit de comisia evaluatoare pentru rezultatele
deosebite obținute de copii. Ca urmare a acestui fapt, peste câteva săptămâni pedagogul este mutat la o
școlă superioară ( ”A doua școală de băieți ”), unde frecventau cursurile copiii cu vârsta cuprinsă între 8-
12 ani. În urma acestei întâmplări, Pestalozzi obține, la 23 iulie 1800, aprobarea de a muta instituția în
castelul din localitate; locație în care mai funcționa o clasă de copii orfani și săraci, conduși de învățătorul
Hermann Krusi, unul din viitorii colaboratori de bază a pedagogului. Așadar, în urma unificării acestor
școli Pestalozzi capătă funcția de director al unei instituții de copii săraci.

Din pricina faptului că instituția nu dispunea de material didactic corespunzător, la care se adăuga
locația, vârsta și pregătirea diferite ale elevilor, munca didactică a pedagogului a fost foarte dificilă. Însă
acest lucru a favorizat punctul de plecare în conceperea lucrării sale ” Metoda ”, care a fost prezentată în
același an ” Societății prietenilor educației”. Această opera tratează într-o formă succintă noile sale idei și
principii cu privier la activitatea istructiv-educativă, reprezentând,totodată, preludiul celei mai
importante și mai vaste lucrări pedagogice ” Cum își învață Gertruda copiii ”, publicată în octombrie
1801. Totastfel, în anul 1803 Pestalozzi scrie în colaborare cu Krusi, ajutorul său, ” Cartea Mamelor” înm
care cuprinde sfaturi și îndemnuri pentru mame, în vederea educării copiilor în familie.

Școala nou-formată căpătă în scurt timp numele de ” Institutul de educație de la Burgdorf ”,fiind
compusă din școală primară și gimnaziul, manageriată de Pestalozzi cu sprijinul colaboratorilor săi: Krusi,
Buss și Tobler. ”Acii I tremeseră cantonele tineri pe cari să-I învețe metodul, sî fie învățători. Acii petrecu
Pestalozzi zile fericite cu colegii și cu elevii săi formând o adevărată școală ca în familie: lucru,
învățământ, cântece, excursiuni, jocuri, veselie.” ”(V.GR.Borogovanu,1916,p.115)

Cu toate aceste succese pedagogice , în această școală Pestalozzi reuși să rămână doar până în data
de 1 iulie 1804, deoarece guvernul elvețian îi retrage posibilitatea de a mai utiliza castelul, din motive
administrative. În urma acestui fapt ,Pestalozzi se mută lângă lacul Neuchated, în orașul Yverdun. Acest
oraș avea să fie martorul ultimei încercări pedagogice a lui Pestalozzi de a ridica starea morală a
poporului elvețian prin educație. Astfel,” în data de 1 iulie 1805, Pestalozzi împreună cu colaboratorii săi
deschide o școalî medie și un seminar pentru pregătirea învățătorului. Aici institutul, în primii ani, a
cunoscut o perioadă de continuă înflorire, renumele său trecînd hotarele Elveției, fiind apoi vizitate de
numeroți pedagogi și filozofi. Numărul elevilor a crescut an de an, între aceștia aflându-se și fii de
bogătași sau moșieri ce se pregăteu pentru universitates. ” (M.Roller,I.N.Bălănescu,E.Weigl,1949,p.145)

Cu tot succesul aparent pe care l-a căpătat instituția de la Yverdun, Pestalozzi, după 20 de ani de
muncă, hotărăște să părăsească instituția și să se retragă din nou la Neufof. ” Ce păcat - scria în 1808 P.
Girard, în celebrul său raport asupra instutului de la Yverdun - că Pestalozzi a fost scos din cariera, pe
care și-o alesese cu atâta dragoste. Școala primară – modelul tuturor celorlalte – nu va fi fost deci decât
un vis în viața sa neliniștită și rodnică! … Însuși Pestalozzi simțea la fel: Ce ace doream eu, nu era
administrarea unui așezământ; ci desăvârșirea metodei mele” ( Compayre,1937,p.45)
A ctivitatea socio pedagogica din Stans.in

Astfel, ajuns din nou la locul de unde și-a început calvarul vieții, Neufov, Pestalozzi încă mai visa
întemeierea în acest orășel a unei școli de băieți, în ciuda faptului că moartea lui se apropia. Acest lucru ,
însă nu-I mai reuși, iar ultimii doi ani din viață nu au fost cruțați de necazuri.” Pe patul de moarte trebui
să îndure bârfelile lui Fellenberg, care îndăsnea să-l invinuiască pe el, cel mai dezinteresat dintre oameni,
că a delapidat fondurile subscripțiunilor strânse pentru prima ediție complete a operelor sale, ediția lui
Cotta; cum și odioasele insulte ale pamfletului lui Biber, care apăruse tocmai în 1827: ^Trebue să trăesc
încă 6 săptămâni, striga muribundul, pentu a rîspunde acestor infame calomnii! ^ Dar puterile îl părăsiră.
El abuzase de robustul său temperament, pe care îi plăcea sî-l caracterizeze cu aceste cuvinte: ^ Am o
sănătate de urs^ ; și la 17 februarie, 1827, își dădu sufletul liniștit, zicând: ^ Mor fără părere de rău. Ert
pe dușmani și binecuvintez pe prietenii mei… ^ Treizeci de bărbați și treizeci de femei, nu mai mulți,
urmară la Birr convoiul funevru al unuia dintre cei mai iluștri bărbați ai Elveției. ” ( Compayre, 1937, p.61)

În locul în care a fost înmormăntat Pestalozzi, a fost ridicat un monument funerar pe care au fost
inscripționate următoarele:

” Salvatorul săracilor în Neuhof.

Predicatorul poporului în Leonard și Ghertruda.

Părintele orfanilor în Stans.

Fondatorul școalei populare în Burgdorf.

Educatorul omenirii la Iverdon.

Om, creștin, cetățean.

Totul pentru alții, nimic pentru sine. ” ( G. G. Antonescu, 1939, p. 357 )