EVALUAREA –

ACTIVITATE DIDACTICĂ
FUNDAMENTALĂ
DEFINIRE

Evaluarea:
• este un subproces al procesului de
învăţământ, alături de predare şi
învăţare, prin care se verifică realizarea
cantitativă şi calitativă a obiectivelor
instruirii, în vederea reglării acesteia şi a
procesului de învăţământ.
ETIMOLOGIE

• Din punct de vedere etimologic, termenul provine din

dokime (probă, examen), dokimastes (examinator),
dokimastikos (apt pt a examina) şi logos (ştiinţă).

• Evaluarea=măsurarea, verificarea, aprecierea

rezultatelor elevilor şi reglarea acestora
Funcţiile evaluării
Funcţii Descriere
Socială Evidenţiază eficienţa sau productivitatea
social-economică a procesului şi sistemului de
învăţământ. Oferă informaţii societăţii cu
privire la funcţionalitatea acestuia.
Diagnostică Ajută la cunoaşterea nivelului de performanţă
şi reuşită al elevilor; permite, totodată,
identificarea factorilor şi a cauzelor
succesului/insuccesului şcolar.
De selecţie Permite ierarhizarea elevilor, în funcţie de
rezultatele obţinute.

De certificare Certifică performanţele elevilor.

Funcţiile evaluării
Funcţii Descriere

Predictivă sau Oferă posibilitatea anticipării unor rezultate, a

prognostică evoluţiei elevilor într-un anumit interval de timp.

Constatativă Permite stabilirea nivelului de performanţă atins, prin

raportare la obiectivele anterior stabilite.
Feedback Oferă informaţii privind eficienţa acţiunilor
întreprinse, precum şi posibilele reglări ulterioare
(feedback pozitiv şi negativ).
Motivaţională Are efect stimulativ asupra celor evaluaţi, asigurând
mobilizarea acestora pentru acţiuni viitoare.

Educativă Are efecte şi în plan educativ, generând

autocunoaştere, introspecţie, autoevaluare.
 Tipuri de evaluare
 După sistemul de referinţă:

 evaluare criterială sau evaluare normativă;

 evaluare de progres (prin raportarea la rezultatele anterioare
ale elevului);
 evaluare în funcţie de nivelul general al clasei de elevi (prin
raportarea rezultatelor unui elev la ale celorlalţi);

 Referenţialul evaluării îl reprezintă operarea cu aceleaşi

criterii, standarde, pentru toţi elevii unei clase, serii, dar cu
construirea adecvată a probelor, de la uşor la greu, de la
simplu la complex, de la cunoaştere simplă la creaţie.
 Tipuri de evaluare
 După obiectivitatea şi gradul de certitudine oferit:

- evaluare empirică/subiectivă;
- evaluare obiectivă;

 După dimensiunea temporală a acţiunii educative:

- evaluare iniţială (diagnostică, predictivă);

- evaluare continuă (formativă, de progres, pe parcurs);

- evaluare sumativă (cumulativă sau de bilanţ).

Analiză comparativă

Criterii Evaluare Evaluare Evaluare

iniţială continuă, sumativă,
formativă cumulativă
1. Obiectiv Stabilirea Cunoaşterea Cunoaşterea
principal nivelului iniţial progresului achiziţiilor
de pregătire al realizat de
elevilor la
elevilor. elevi pe
sfârşitul unui
parcurs. program/perioade
de studiu.
2. Mod Prin metode de Prin metode Prin metode de
de realizare evaluare de evaluare evaluare scrisă (în
cantitativă, orală şi scrisă. special examene,
preponderant concursuri).
scrise.
 Criterii Evaluare Evaluare Evaluare sumativă,
iniţială continuă, cumulativă
formativă
3. Funcţia Diagnostică şi Constatativă şi De clasificare,
prioritar prognostică. recuperatoare, ierarhizare, selecţie.
îndeplinită motivaţională.

4. Criteriu Obiectivele Obiectivele Obiectivele temei,

de apreciere temei, operaţionale ale capitolului,
a rezultatelor capitolului, secvenţei sau disciplinei.
disciplinei. activităţii de Rezultatele iniţiale
instruire. ale elevilor.

5. Timp La începutul Pe parcursul La sfârşitul studierii

de realizare unui capitol, studierii unui unui capitol, a unei
disciplină, ciclu capitol, al unei discipline, la
şcolar. teme. sfârşitul unui ciclu
şcolar.
Procesul evaluativ
• Verificarea = cunoaşterea nivelului performanţelor elevilor, utilizând
strategii, metode, tehnici, instrumente de evaluare.

• Măsurarea = interpretarea rezultatelor obţinute în urma verificării, pe

baza unor criterii, a unor indicatori de performanţă.

• Aprecierea = emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor

obţinute prin măsurare, cu raportarea la criterii date sau la o scală de
valori. Rezultatul aprecierilor poate fi cantitativ, numeric (sub forma
notelor) sau calitativ (de tipul unor calificative).

• Decizia exprimă concluziile desprinse în urma interpretării datelor

obţinute prin măsurare şi apreciere, continuate prin măsuri sau soluţii
pentru îmbunătăţirea activităţii în etapa următoare a procesului de
învăţământ
Subiectivitatea în evaluare (1)

• Efectul halo (efectul blând), presupune

evaluarea unui răspuns, a unor rezultate, prin
raportare exclusivă la imaginea generala pe care
profesorul o are despre elev;
• Efectul de contrast, constă în deformarea de
către profesor a evaluării datorită influenţei
exercitate de răspunsul dat de un alt elev
dinaintea lui; această eroare intervine mai ales în
cazul răspunsurilor orale;
Subiectivitatea în evaluare (2)
• Efectul Pygmalion sau efectul oedipian:
aprecierea rezultatelor obținute de un elev este
influențată de părerea pe care profesorul și-a
format-o despre capacitățile acestuia, părere care s-a
stabilizat; predicțiile profesorilor, nu numai că
anticipă, dar și facilitează apariția
comportamentelor invocate; încrederea în
posibilitățile elevilor și convingerea manifestă că
sunt capabili de reușită constituie modalități de
diminuare sau de anihilare a consecințelor a acestui
efect;
Subiectivitatea în evaluare (3)

• Ecuaţia personală (factorul eroare

individuală constantă) presupune existenţa
unui anumit nivel de exigenţă / indulgenţă pentru
fiecare profesor în parte; unii profesori sunt mai
exigenti, altii sunt mai indulgenti;

• Eroarea logică constă în înlocuirea criteriilor

bazate pe obiective, cu criterii secundare în
realizarea evaluării.
Metode de evaluare
Metode şi instrumente clasice de evaluare:

Metode de evaluare orală:

• prin expunerea cunoştinţelor de către elev;

• prin întrebări şi dialog profesor - elev;
• interviul;
• chestionarul oral;
• eseul oral;
• susţinerea orală a proiectului, portofoliului
Metode de evaluare scrisă:

• probe scrise curente;

• lucrări scrise (la sfârşit de temă, capitol, unitate de învăţare,
semestru);
• lucrări scrise semestriale/ teze;
• chestionare scrise;
• testele.

Metode de evaluare practică:

• prin experienţe de laborator, lucrări experimentale,

realizarea unor desene, schiţe, grafice etc.
Metode alternative de evaluare:

• Autoevaluarea
• Observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor în clasă
• Investigaţia
• Proiectul
• Portofoliul
Autoevaluarea
• Autocorectarea sau corectarea reciprocă-
elevul identifică propriile greşeli sau pe ale
colegilor

• Autonotarea controlată: elevul se evaluează

singur, profesorul îl monitorizează;

• Notarea reciprocă: elevii îşi dau note unii

altora.
Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor

• Descriere: Reprezintă o modalitate eficientă de a

urmări evoluţia şi progresul elevilor, în contextul
activităţilor şcolare.

• Eficacitatea metodei creşte atunci când ea este

utilizată sistematic şi beneficiază de rigurozitate în
aplicare, respectiv de utilizarea unor instrumente:
grile sau fişe de observaţie.
Investigaţia
• Descriere: constă în rezolvarea unei
situaţii/probleme teoretice sau în realizarea unei
activităţi practice, pentru care elevul este nevoit
să întreprindă o investigaţie (documentare,
observarea unor fenomene, experimentare etc.).

• Se poate realiza fie individual, fie în grup.

Proiectul

• Descriere:
• Este o lucrare scrisă care are la bază o cercetare
teoretică sau teoretico-practică amplă şi de durată.
Elaborarea lui durează de la câteva zile la câteva
săptămâni sau luni. Forma finală (sau rezultatele lui)
a acestuia este prezentată public în faţa colegilor /
clasei.
Elaborarea proiectelor presupune parcurgerea unor
etape (Dulamă, 2002):

• 1. Alegerea subiectului/temei şi comunicarea sarcinii

de lucru
• 2. Discutarea obiectivelor proiectului
• 3. Constituirea grupelor de lucru
• 4. Programarea etapelor de lucru şi distribuirea
responsabilităţilor
• 5. Realizarea proiectului şi monitorizarea procesului
• 6. Evaluarea rezultatelor
Structura unui proiect (după Stoica, 2001)

• Pagină de titlu
• Cuprins
• Introducere
• Dezvoltarea elementelor de conţinut
• Concluzii
• Bibliografie
• Anexe
Portofoliul

• Descriere:
Portofoliul este un instrument complex de evaluare
fiind „cartea de vizită ” a activității elevului /
studentului și poate cuprinde un ansamblu de
documente elaborate de către el. Aceste materiale sunt
structurate și organizate într-o manieră proprie.
Conţinutul portofoliului poate fi alcătuit din
lucrări ca: rezumate, eseuri, articole, fişe de studiu,
hărţi cognitive, teme, proiecte, înregistrări,
observaţii, reflecţii ş.a
Structura portofoliului:
• coperta
• lista conţinuturlui/sumarul/opisul (include titlul
fiecărei lucrări şi pagina)
• argumentarea, motivarea selecţiei lucrărilor incluse în
portofoliu
• lucrările obligatorii, elaborate individual şi/sau în
grup
• alte lucrări sau materiale opţionale
• comentarii, reflecţii ale elevului, concluzii
• direcţii viitoare de acţiune
Testul
• Testul = probă complexă, formată dintr-
un ansamblu de sarcini de lucru (itemi),
care permit determinarea gradului de
însuşire a cunoştințelor de către elevi sau a
nivelului de dezvoltare a unor capacități
pe bază de măsurători şi aprecieri
riguroase.
Itemul
• Itemul reprezintă elementul constitutiv al testului şi
poate fi definit într-un sens restrâns şi într-un sens
larg: în sens restrâns, itemul reprezintă
întrebarea, problema sau sarcina de efectuat;
• în sens larg, itemul reprezintă întrebarea şi
răspunsul aşteptat din partea elevilor. Adică, „item =
întrebare + răspuns aşteptat” (Stoica, 2003, p.50).
• Un test docimologic este însoțit de barem (o grilă de
corectare şi notare), care prevede un anumit punctaj
pentru rezolvarea corectă a fiecărui item.
Tipuri de itemi

1. Itemi obiectivi 2. Itemi 3. Itemi subiectivi

semiobiectivi

1.1. Itemi cu alegere 2.1. Itemi cu răspuns 3.1. Itemi de tip

duală scurt rezolvare de
probleme
1.2. Itemi cu alegere 2.2. Itemi cu răspuns
multiplă de completare 3.2. Itemi de tip
eseu
1.3. Itemi de tip 2.3. Itemi de tip
pereche întrebări structurate
1. Itemi obiectivi
• Solicită elevul să selecteze răspunsul corect din
mai multe variante propuse.
• Se mai numesc itemi închişi, deoarece elevul nu
este pus în situația de a elabora răspunsul, ci de
a-l identifica din mai multe variante posibile.
• Din această categorie fac parte:
a) itemii cu alegere duală
b) itemii cu alegere multiplă
c) itemii de tip pereche.
1.1.Itemi cu alegere duală
• Presupun o sarcină de lucru a cărei soluție se alege de
către elev dintr-o alternativă de tipul: adevărat/fals,
corect/greşit, acord/dezacord, corect/ incorect.
• Exemplu – Citiți afirmația următoare. Dacă sunteti de
părere că afirmația este adevărată, încercuiți litera A,
dacă dvs. credeți că este falsă, încercuiți litera F:
• A–F
• Educația este un proces continuu şi permanent,
deoarece se întinde pe tot parcursul vieții.
1.2. Itemi cu alegere multiplă
• Presupun o sarcină de lucru a cărei soluție se alege de
către elev dintr-o listă de răspunsuri alternative.
• Exemplu - Citeşte enunțul următor şi încercuieşte litera
din dreptul variantei/variantelor corecte:
• 1. In structura curriculară, elementele componente sunt
reprezentate de:
• a) finalități, conținuturi, metodologie de instruire, evaluare
• b) conținuturi, timp de învățare, evaluare, strategii
didactice
• c) conținuturi, strategii de predare-învățare-evaluare,
obiective
1.3. Itemi de tip pereche
• Solicită elevii să stabilească o corespondență între
elemente (cuvinte, simboluri, propoziții etc.)
distribuite pe două coloane paralele. Coloana A
reprezintă întrebarea (premisa), iar coloana B
răspunsurile. Cele două coloane sunt inegale ca
număr de elemente. Exemplu – Stabiliți prin săgeți
corespondența termenilor din cele două coloane:
Arii curriculare Discipline şcolare
Limbă şi comunicare Matematica
Matematică şi ştiințe ale Educatie socială
naturii
Om si societate Limba şi literatura română
2. Itemi semiobiectivi
• Solicită elevului elaborarea unui răspuns scurt sau
răspunsul la întrebări structurate:
• 2.1. Itemi cu răspuns scurt şi de completare -
presupun formularea de către elev a unui răspuns în
totalitatea lui sau doar ca o parte componentă a unei
afirmații incomplete.
• Exemple de itemi cu răspuns scurt: Enumerați
formele educației.
• Exemple de itemi de completare: Obiectul de studiu
al pedagogiei este ............ . Formele educației sunt: .
…………….. .
2. Itemi semiobiectivi
• 2.2. Întrebările structurate – semnifică sarcini de lucru
bazate pe mai multe sub-întrebări, legate între ele printr-un
element comun. Se pleacă de la un material stimul (texte, date,
diagrame, hărți etc.), pe baza căruia se delimitează un set de
sub-întrebări, care oferă cadrul elaborării răspunsului.
• Exemplu de întrebare structurată:
• Formularea obiectivelor operaționale de către profesor
reprezintă o etapă fundamentală în proiectarea unei lecții.
• 1. Definiți obiectivul operațional.
• 2. Prezentați trei cerințe care trebuie respectate în elaborarea
obiectivelor operaționale.
• 3. Formulați un obiectiv operațional după procedura lui Mager
3. Itemi subiectivi
• Permit evaluarea unor obiective complexe ale învățării,
care vizează originalitatea şi creativitatea elevilor,
abilitățile de evocare, organizare şi integrare a idelor,
de interpretare şi aplicare a informațiilor dobândite.
• 3.1. Rezolvarea de probleme surprinde capacitatea
elevilor de aplicare a informațiilor şi exersare a
gândirii convergente sau divergente. Elaborarea şi
rezolvarea problemelor necesită mai mult timp şi
uneori implică şi existența unor resurse materiale.
• Exemplu de probleme: Identificați cauzele scăderii
randamentului activității intelectuale a unui elev
3. Itemi subiectivi
• 3.2. Itemi de tip eseu - solicită construirea unui
răspuns liber în acord cu anumite cerințe.
• După dimensiunile răspunsului aşteptat, eseul poate fi:
Eseu cu răspuns restrâns, în care se precizează limita
de cuvinte, propoziții sau rânduri. Exemplu:
Caracterizați în 15-20 de rânduri organizarea
procesului de învățământ pe clase şi lecții.
• Eseul cu răspuns extins, pentru care operează doar
limita timpului de rezolvare adecvat. Exemplu:
Elaborați un eseu cu titlul: “Personalitatea la
confluența dintre ereditate, mediu şi educație”.
3. Itemi subiectivi
• După tipul răspunsului aşteptat, se pot proiecta două tipuri de itemi:
• eseul structurat sau semistructurat, în care răspunsul aşteptat este
orientat prin indicii şi cerințe clare.
• Exemplu: Elaborați un eseu în care să prezentați destinul
personajului principal din romanul „Moromeții” (vol. I), de Marin
Preda, având în vedere următoarele repere: statutul inițial al
personajului, relațiile acestuia cu familia şi cu comunitatea,
atitudinea personajului față de pământ, reliefarea dramei
personajului.
• eseul liber, adecvat pentru obiective care vizează gândirea creativă,
imaginația, creativitatea, originalitatea etc.
• Exemplu: Realizați un eseu care să surprindeți transformarea
personajului principal din romanul Ion, de Liviu Rebreanu,
determinată de conflictul dintre glasul pământului şi glasul iubirii.