|Conf. univ. dr.

Mihaela ȘTEFAN,
Universitatea din Craiova
Definiţie
Mijloace=„ansamblul materialelor naturale
(obiecte din realitatea înconjurătoare, în forma lor
naturală - minerale, plante, animale, aparate,
utilaje, instalaţii, maşini etc.) sau realizate
intenţionat (modele, planşe, hărţi, chestionare,
teste, portofolii, instalaţii pentru laboratoare,
fonice, jocuri didactice, simulatoare didactice,
mijloace tehnice de instruire etc.), care sprijină
atingerea obiectivelor activităţilor instructiv-
educative” (Ionescu, 2003, p. 249).
Funcţii

Formativă
Stimulativă
Informativă
Ilustrativă şi demonstrativă
De investigare experimentală şi de formare a
priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice
Substitutivă
De evaluare
 Clasificări ale mijloacelor de învăţământ
După funcţia pedagogică dominantă (Ionescu, 2003):
Categoria de mijloace Exemple
Mijloace de informare materiale naturale, modele obiectuale,
figurative, simbolice;
Mijloace de ilustrare şi materiale, grafice, mijloace audio-vizuale,
demonstrare aparatură de laborator;
Mijloace de investigare instrumente, dispozitive, truse de laborator,
experimentală instalaţii;
Mijloace de raţionalizare a hărţi, şabloane, ştampile didactice, maşini de
eforturilor profesorului şi multiplicat;
elevilor
Mijloace de verificare şi teste, maşini de examinare, calculatoare.
evaluare a rezultatelor
 Clasificări ale mijloacelor de învăţământ
După după natura obiectuală (Bontaş, 1998):
:
Categoria de mijloace Exemple
Naturale reale şi originale (propriu-zise) şi confecţionate:
colecţii de roci, minerale, plante, insecte, obiecte,
piese, instalaţii;
De substituţie obiectuale, fizice, reprezentări imagistice, grafice,
iconice, audio-vizuale;
Logico-matematice concepte, judecăţi, simboluri, formule;
Acţionale lucrări de laborator, modele lucrative, informatice;
Mixte culegeri, ghiduri, manuale;
Informatice softuri, baze de date;
De evaluare a modele de evaluare orală, scrisă, practică.
cunoştinţelor
FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII
etimologia cuvântului (gr. organon – armonie) =
organizarea reprezintă

„ansamblul acţiunilor, situaţiilor menite să

utilizeze raţional şi eficient resursele (didactice,
informaţionale, umane, materiale) procesului de
învăţământ, la nivelul clasei, al disciplinei
predate, dar şi rolurile, sarcinile, relaţiile
conturate, în raport cu obiectivele stabilite (Joiţa,
coord., 2003, p. 224).
 Forme de organizare a activității de învăţare a
elevilor
(Ionescu, 2003)
Tipul formei Caracterizare
de organizare
Frontală -Activitatea se desfăşoară cu întreaga clasă de elevi;
-Profesorul expune, explică demonstrează în acelaşi timp
tuturor elevii;
-Elevii rezolvă sarcinile în acelaşi timp, în acelaşi ritm;
-Învăţământul frontal este numit magistral.
Individuală -În situaţiile în care profesorul îşi exercită sarcinile asupra
unui singur elev;
-În situaţiile în care elevii rezolvă în mod independent
anumite sarcini.
Observaţie: activitatea individuală  activitate
independentă. Astfel, activitatea individuală poate fi:
independentă şi îndrumată; activitatea independentă poate
fi individuală şi pe grupe.
 Forme de organizare a activității de învăţare a
elevilor
(Ionescu, 2003)
Tipul formei Caracterizare
de organizare

Pe grupe -Grupele pot: omogene sau eterogene, acestea din urmă

putând fi stabilite şi e către elevi, nu doar de către
profesor.
În binom/grup -Presupune gruparea elevilor în perechi, stabilite fie
diadic aleatoriu, fie după nişte criterii bine stabilite.

Combinată Presupune combinarea formelor de organizare, în funcţie

(mixtă) de diferite criterii.
 Aplicatii
Alegeţi un tip de strategie pe care aţi putea-o folosi în
predarea unei teme la disciplina de specialitate şi
precizaţi: a) metodele şi procedeele; b) mijloacele de
învăţământ pe care le-aţi putea utiliza; c) formele de
organizare a activității elevilor.
Realizaţi o listă a greşelilor pe care le poate face
profesorul în alegerea şi utilizarea mijloacelor de
învăţământ.
Precizaţi avantajele şi dezavantajele utilizării
mijloacelor tehnice audio-vizuale în activităţile cu
elevii.
 Referinţe
 Bocoş, M. (2003). Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi
acţiune, ediţia a II-a, revăzută. Cluj-Napoca: Editura Presa
Universitară Clujeană
 Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi
adăugită. Iaşi: Editura Polirom
 Cucos,C., Pedagogie generala,Editura „Polirom”,Iaşi,1998
 Ionescu, M. (2003). Instrucţie şi educaţie. Paradigme, strategii,
orientări, modele. Cluj-Napoca
 Joiţa, E. (coord.). 2003. Pedagogie – Educaţie şi Curriculum, Craiova:
Editura Universitaria
 Maciuc, I. (2007). Clasic şi modern în pedagogia actuală. Craiova:
Editura Sitech
 Oprea, C. L. (2007). Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică R.A.