TEMA I.7.

STRATEGII, METODE, TEHNICI ŞI ACTIVITĂȚI DE

ÎNVĂȚARE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

SUBTEME

I.7.1. Prezentare de strategii, metode, tehnici; prezentarea unor activități de învățare,

prezentare de scenarii didactice

I.7.2. Specificul utilizării lecțiilor AEL; integrarea TIC în activitatea didactică

I.7.3. Educația incluzivă; modalități de individualizare a învățării

 I.7.1. Prezentare de strategii, metode, tehnici; prezentarea unor activități de învățare,
prezentare de scenarii didactice

Strategia didactică reprezintă un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale și

alte resurse educaționale care vizează atingerea scopurilor educaționale.

Condiționări pentru realizarea unei strategii didactice eficiente:

 condiționări de natură psihologică care vizează:
 particularitățile psiho-sociale ale elevului;
 particularitățile psiho-sociale ale cadrului didactic;
 condiționări de natură epistemologică – o bună cunoaștere a domeniului de activitate, o bună
pregătire de specialitate;
 condiționări de natură pedagogică – cu referire la concepția pedagogică a cadrului didactic;
obiectivele instructiv-educative, tipul de învățare necesară, cunoașterea programei școlare și a relațiilor
dintre componentele acesteia.
Tipuri de strategii didactice:

1.în funcție de activitatea dominantă în procesul instruirii:

 de predare;
 de învățare;
 de evaluare.
2.în funcție de natura obiectivelor dominante:
 cognitive;
 afective;
 psihomotorii,
 în combinații variate ale lor.
3.în funcție de modul de dirijare a învățării:
 algoritmice;
 semialgoritmice,
 euristice.
 Tipuri de strategii didactice:

4. în funcție de tipul de raționament abordat:

 inductive;
 deductive;
 transductive;
 analogice.

Componente ale strategiilor didactice:

 sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale: organizarea și
desfășurarea activității educaționale ar putea fi: frontală, pe grupe, individual, modular etc.
 sistemul metodologic respectiv, sistemul metodelor și procedeelor didactice;
 sistemul mijloacelor de învățământ respectiv, a resurselor utilizate;
 sistemul obiectivelor educaționale; poate fi vorba de obiective cognitive (“Ce trebuie s[ ;tie
elevii?”), obiective afectiv-atitudinale(“De ce anume trebuie să țină cont elevii?”), obiective
psihomtorii(“Ce trebuie să fie capabili să facă elevii?”).
 Exemplu de strategie activă, participativă bazată pe modelul învățării experiențiale - Kolb

Experiența concretă

Testarea implicațiilor
Observare și
conceptelor noi în
reflecție
situații noi

Formare de concepte
abstracte și
generalizare
Etape ale ciclului de învățare experiențială Exemple de metode de învățare

Experiență concretă - simularea, studiul de caz, investigația pe

teren, experiența reală, demonstrația;

Observare și reflecție - discuția, grupul mic, grupuri de BUZZ,

observatori desemnați;

Formare de concepte abstracte și - împărtășirea conținutului;

generalizare

Experimentare activă - experiențe de laborator, experiență la locul de

muncă, practică-ucenicie, sesiuni de
experimentare practică.
Metode, tehnici, procedee
Metodă
etimologic – cale eficientă de urmat
pentru atingerea anumitor scopuri
Tehnică
persupune “îmbinarea mai multor
procedee didactice ca solușie
practică însoțită de mijloace pentru
realizarea activităților
didactice”(Ionescu, M., Radu, I.)
Procedeu
“o particularizare sau o componentă
a metodei; soluții didactice practice
însoțite, după caz, de tehnici și
mijloace didactice, pentru realizarea
metodelor didactice”(Bontaș, I.)

didactica modernă – “un anumit mod

de a proceda care tinde să plaseze
elevul într-o situație de învățare, mai
mult sau mai puțin dirijată”(Ionescu,
M., Chiș, V.)
Exemple: “descoperirea”, “turul Exemple: munca individuală, lucrul Exemple: lectura lecției din manual,
galeriei”, lucrul în grupuri mici în grupuri mici, mozaicul folosirea fișelor de lucru
 Programele școlare pentru disciplinele socio-umane sugerează unele metode care ar putea fi
utilizate în cadrul strategiilor didactice, existând libertatea cadrului didactic de a alege una sau alta
dintre metodele sugerate sau de a utiliza alte metode pe care le consideră utile în realizarea
obiectivelor educaționale;

 Nu există metode bune sau rele – toate metodele prezintă avantaje și dezavantaje – există doar
situații de învățare diferite care necesită folosirea unor metode adecvate;

 Există o similitudine în ceea ce privește sistemul metodelor și tehnicilor de instruire la disciplinele

socio-umane, fapt ce susține unitatea principială și metodologică în cadrul acestor discipline, precum și
contribuția majoră pe care fiecare disciplină o are, în mod specific la formarea competențelor generale;

 Este recomandată utilizarea unor metode active și interactive de învățare, cum ar fi spre exemplu,
cele prezentate în Tabelul următor:
 Metode active
- învățarea prin descoperire
- învățarea problematizată
- studiul de caz
- simularea
- jocul de roluri
- analiza unui text
- dezbaterea
- rezolvarea de probleme
- investigația
Metode interactive
-exerciții pe echipe pentru adoptarea unei
decizii, de propunere/alegere a unei strategii
de rezolvare a unei probleme
- lucrul în perechi și grupuri mici
- învățarea prin cooperare
- portofolii individuale și în grupuri de lucru
- metode de gândire critică
 Scenariul didactic este un instrument operațional de transpunere în practică a obiectivelor
educaționale, prin trecerea de la proiectare (activitate desfășurată la nivel teoretic) la realizare
(transpunerea în practică);

 Denumiri echivalente: plan/proiect de lecție, proiect didactic, tehnologie didactică, design

instrucțional;

Poate fi integrat proiectului unității de învățare sau poate fi abordat ca document separat (solicitat,
mai ales, în cadrul inspecțiilor școlare pentru profesorii debutanți sau pentru inspecțiile speciale în
vederea obținerii gradelor didactice);

 Realizarea scenariilor didactice implică, în cel mai înalt grad personalitatea și profesionalismul
cadrului didactic precum și specificul colectivului de elevi - în fucție de care se poate realiza, în
parametri optimi individualizarea și personalizarea activităților de predare-învățare-evaluare.
 Elemente structurale ale scenariului didactic

 Tema lecției, conform programei școlare;

 Clasa pentru care este proiectată și realizată activitatea;
 Valorile și atitudinile promovate în lecție, sunt selectate din lista de valori și atiutdini precizate prin
programa școlară;
 Competențele urmărite/realizate în activitatea cu elevii:
- se precizează competența/competențele generale (1-2) și competențele specifice realizate în
activitatea cu elevii; numărul competențelor selectate și vizate în activitatea cu elevii trebuie să fie
realist, astfel încât să fie posibil de realizat;
 Descrierea lecției pe baza următoarelor repere:
- resursele necesare (umane, materiale, de timp);
- strategiile didactice utilizate;
- descrierea proipriu-zisă a lecției (din punct de vedere metodic).
 Anexe
 Bibliografie
 I.7.2. Specificul utilizării lecțiilor AEL; integrarea TIC în activitatea didactică
 Platforma de e-Learning AEL este o platformă integrată completă de instruire asistată de calculator,
dezvoltată de SIVECO România;
 AEL Educational este structurat pe patru categorii de elemente componente: bibliotecă virtuală, clasă virtuală,
administrare și testare. În plus, conține un dicționar integrat cu toate celelalte module.
 Clasa virtuală oferă suport pentru:
 predare și învățare;
 testare și evaluare;
 administrarea conținutului;
 monitorizarea procesului de învățământ.
 Utilizarea lecțiilor AEL în activitatea didactică la disciplinele socio-umane permite:
 accentuarea laturii pragmatice a aplicării curriculumului: profesorul face legătura directă și evidentă între ce
se învață și de ce se învață;
 integrarea tehnologiei informației și a comunicațiilor în procesul didactic, fapt care poate contribui la
creșterea calității învățării și reducerii timpului de învățare;
 îmbinarea eficientă a metodelor de învățare programată – algoritmizarea, modelarea și simularea – cu cele
euristice, asigurâdu-se astfel formarea unui stil de muncă participativ, prospectiv și creativ;
 auto-instruirea și învățarea angajată, profesorii devenind ghizi, consilieri, chiar componen ți ai unor echipe
create cu scopul investigării unor situații.
 Principalele metode utilizate în lecțiile asistate de calculator

 metode de informare, documentare, prelucrare și stocare a informației;

 metode și tehnici de învățare: înțelegerea, structurarea și asimilarea cunoștințelor,

operarea cu noile cunoștințe, realizarea de transferuri și asociații;

 metode și tehnici de cercetare-investigare, experimentare și dezvoltarea cunoașterii:

investigația și redescoperirea adevărurilor; elaborarea de ipoteze, punerea și rezolvarea de
probleme; conceperea și organizarea de experiențe; estimarea de variante și alternative;
tehnici de analiză, prelucrare, validare și interpretare statistică a datelor.
 Este important să precizăm că lecțiile AEL sunt complementare celorlalte activități de
învățare gândite de profesor și nu se substituie profesorului și rolului acestuia în cadrul
procesului de predare-învățare-evaluare. În raport cu oferta educațională AEL profesorul
poate decide:

 să valorifice întreaga lecție propusă, situație în care va proiecta o strategie didactică pe baza
integrării TIC în activitatea de instruire. În acest caz, profesorul va stabili: momentele intervenției sale în
parcursul învățării, modalitățile de încurajare a reflecției, modalitățile de evaluare formativă și sumativă,
precum și modalitățile de comunicare a feedback-ului și de corectare a unor posibile erori;

 să utilizeze anumite momente din lecțiile prezentate. În acest caz, profesorul: va selecta momentele
din lecțiile AEL considerate relevante pentru activitatea de predare-învățare-evaluare, va construi un
scenariu didactic care să valorifice momentele AEL utilizate și să dezvolte alte tipuri de activități de
învățare pentru formarea competențelor.
 I.7.3. Educația incluzivă; modalități de individualizare a învățării

Paradigma educației incluzive presupune luarea în calcul a următorilor parametri:

 cadrul legislativ intern și internațional care susțin, la nivel formal educația incluzivă;

 practicile educaționale concretizate atât la nivelul curriculumului (formal, nonformal, informal) cât și la
nivelul acțiunii educative, având la bază o strategie specifică;

 cultura organizațională fundamentată pe principii și valori, sub aspect formal, dar ilustrată la nivel
comportamental printr-un complex de parametri (dintre care cei atitudinali au un rol deosebit). De cele
mai multe ori, eficiența actului educativ este dependentă de numărul și tipurile barierelor care afectează
educația (cum ar fi, spre exemplu, bariere perceptive, cognitive, ale mediului social, personale –
emoționale, culturale – tabuurile, cenzura excesivă, efecte ale totalitarismului, raționalizarea excesivă).
Abordarea, din perspectiva cadrului didactic, a modalităților de individualizare a învățării
presupune:

 analiza specificului colectivului de elevi din perspectiva nevoilor specifice de învățare-

evaluare;

 identificarea domeniilor de intervenție și a modalităților concrete de individualizare a

învățării;

 stabilirea modalităților de obținere a feedbackului și, pe această bază, identificarea de

noi modalități de acțiune.
 Domeniul de Modalități de intervenție
individualizare
Sunt conținuturile propuse prin programa școlară suficiente pentru formarea competen țelor specifice la
grupul de elevi cu care lucrez? Dețin elevii cunoștințe din experien ța anterioară în legătură cu domeniul
Conținuturile abordat? Ce alte conținuturi ar fi necesare? Cum pot adapta con ținuturile propuse pentru realizarea
individualizării învățării?
Organizarea Ce forme de organizare a activităților de învățare sunt necesare pentru realizarea nevoilor specifice elevilor
cu care lucrez? Cum pot adapta formele de organizare a activită ților la specificul grupului de elevi? Care
activităților de este atitudinea elevilor față de învățare? Cum pot schimba atitudini prin forme specifice de organizare a
învățare activităților de învățare?
Metodologia Ce metode de învățare pot contribui la realizarea obiectivelor educa ționale specifice grupului cu care
lucrez? Ce metode de învățare preferă elevii cu care lucrez? Ce metode a ș putea utiliza pentru a stimula
activității interesul elevilor? Cum pot menține concentrarea atenției? Cum a ș putea valorifica experien țele pozitive?
didactice Cum aș putea corecta impactul curriculumului ascuns asupra activită ții de învă țare? Ce metode de învă țare
ar fi inadecvate pentru lucrul cu acest grup? De ce?

Modalități de Ce modalități de evaluare sunt adecvate pentru elevii cu care lucrez? Cum pot determina gradul de
atingere/formare a competențelor la grupul de elevi cu care lucrez? Cum voi determina eficien ța
evaluare demersurilor de instruire? Cum voi obține feedback-ul?
 TEMA I.7. STRATEGII, METODE, TEHNICI ŞI ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE UTILIZATE ÎN
ACTIVITATEA DIDACTICĂ
APLICAȚII

1.Pornind de la modelul de învățare experiențială propus de Kolb, construiți o strategie didactică

pentru una dintre disciplinele socio-umane, care să folosească metode specifice acestui tip de
învățare.
2.Identificați cele mai utile metode de învățare în cazul fiecărui grup țintă prezentat mai jos:
• Elevi cu dificultăți de comunicare;
• Elevi cu dificultăți de relaționare;
• Elevi supradotați;
• Elevi cu deficit de atenție;
• Elevi cu dizabilități fizice.