1

•
Sensul general al conceptului de strategie este
acela de „modalitate de concepere, linie de
orientare în viziune sistemică şi pe termen mediu
sau scurt a proceselor educaţionale” (M.
Ionescu, 2003).

În sens pedagogic restrâns, se pot defini ca

sisteme de metode, procedee, mijloace şi forme
de organizare a activităţii educaţionale, integrate
sistemic şi operaţional, care vizează construirea
experienţelor de învăţare, formarea de abilităţi,
capacităţi etc.
2
•
 Tipuri de strategii didactice.
Taxonomii posibile

Gama strategiilor didactice este extrem de largă,

existând numeroase criterii de clasificare:

După elementul pe care sunt centrate:

- centrate pe elev
- centrate pe conţinut
- centrate şi pe elev şi pe conţinut.

3
•
după domeniul activităţilor instrucţionale:

- strategii cognitive
- strategii psihomotorii sau acţionale
- strategii afectiv-emoţionale
- strategii mixte

4
•
după logica/strategiile gândirii:

- inductive
- deductive
- analogice
- transductive
- ludice
- mixte.

5
•
după gradul de dirijare/nondirijare a
învăţării

algoritmice/ prescriptive/ directive (de

învăţare riguros dirijată)
 semialgoritmice/ semiprescriptive/
semidirijate (de învăţare
semiindependentă)
nealgoritmice/ neprescriptive/ euristice
(de învăţare preponderent independentă).

6
•
- prescrise (de dirijare riguroasă a învăţării): imitative,
explicativ-reproductive (expozitive), explicativ-intuitive
(demonstrative), algoritmice, programate, computerizate.
- neprescrise/participative (de activizare a elevilor):
a) euristice: explicativ-investigative descoperire
semidirijată), investigativ-explicative, de explorare
observativă, de explorare experimentală, de descoperire
(independentă, dirijată, semidirijată), bazate pe
conversaţia euristică, problematizante, bazate pe
elaborare de proiecte, bazate pe cercetarea în echipă s.
a.;
b) creative (bazate pe originalitatea elevilor);
c) mixte: algoritmico-euristice, euristico-algoritmice.

7
•
Componente importante ale strategiei:

Metode si procedee
Mijloacelor de învăţământ,
Formele de organizare a activităţii

8
•
MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
1. Delimitări conceptuale
Mijloacele de învăţământ se referă la ansamblul
materialelor naturale (obiecte din realitatea
înconjurătoare, în forma lor naturală - minerale,
plante, animale, aparate, utilaje, instalaţii, maşini
etc.) sau realizate intenţionat (modele, planşe, hărţi,
chestionare, teste, portofolii, instalaţii pentru
laboratoare, laboratoare fonice, jocuri didactice,
simulatoare didactice, mijloace tehnice de instruire
etc.) care sprijină atingerea obiectivelor activităţilor
instructiv-educative (M. Ionescu, 2003, p. 249).

9
•
Există numeroase clasificări după criterii diverse:
După funcţia pedagogică dominantă:
• Mijloace de informare: materiale naturale, modele
obiectuale, figurative, simbolice;
• Mijloace de ilustrare şi demonstrare: materiale,
grafice, mijloace audiovizuale, aparatură de laborator;
• Mijloace de investigare experimentală: instrumente,
dispozitive, truse de laborator, instalaţii;
• Mijloace de raţionalizare a eforturilor profesorului şi
elevilor: hărţi, şabloane, ştampile didactice, maşini de
multiplicat;
• Mijloace de verificare şi evaluare a rezultatelor:
teste, maşini de examinare, calculatoare.

10
•
 FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII

Etimologie: gr. organon = armonie

Organizarea reprezintă “ansamblul acţiunilor,

situaţiilor menite să utilizeze raţional şi eficient
resursele procesului de învăţămant, la nivelul
clasei, al disciplinei predate, dar şi rolurile,
sarcinile, relaţiile conturate, în raport cu
obiectivele stabilite (Joiţa, coord. 2003)

•11
 Categorii de forme de organizare
Forme de organizare instituţională

Forme de organizare a procesului

instructiv-educativ

Forme de organizare a activităţii de

învăţare a elevilor

12
•
 Forme de organizare instituţională

reprezintă alternative organizatorice la

modalitatea clasică de organizare a
învăţămantului pe clase şi lecţii:

 De exemplu:
Pedagogia Waldorf
programul Step-by-step
Educaţia Montessori

13
•
 Forme de organizare a procesului instructiv-
educativ
 După ponderea activităţii:
 Frontale
 - Lecţii - seminare, cursuri universitare, activităţi în laboratoare, în ateliere
şcolare, pe lotul şcolar, în sala de sport, vizite didactice, excursii, vizionări
şi analize de spectacole
 Grupale - Cercuri şcolare pe materii, consultaţii, meditaţii, vizite
 în grupuri mici, întâlniri cu specialişti, oameni de ştiinţă, oameni de
cultură, scriitori, dezbateri, concursuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice şi
referate, cenacluri, serate literare şi muzicale, editarea revistei Şcolare
 Individuale
 - Activităţi independente, studiul individual, studiul în bibliotecă,
efectuarea temelor de acasă, elaborarea de compuneri, referate şi alte
lucrări scrise, efectuarea de lucrări practic aplicative şi de lucrări
experimentale, rezolvări de exerciţii şi probleme, rezolvări de situaţii
problemă, lectura suplimentară, pregătirea pentru examene sau
concursuri, cercetarea, experimentarea.

•14
 Forme de organizare a activităţii de învăţare a
elevilor

Frontală – cu întreaga clasă de elevi

Pe grupe – omogene sau eterogene
In binom – gruparea elevilor în pereche
Individuală – sarcinile sunt realizate în mod individual
Combinată – combinarea formelor de organizare

• 15
Concluzii

Profesorul are nevoie de: „competenţă

relaţională, capacitate de a promova relaţii de
cooperare şi competiţie, un stil de lucru
cooperant pentru a asigura unitatea clasei,
pentru a obţine un înalt grad de coeziune al
acesteia, pentru a stimula tendinţele centripete în
locul celor centrifuge, pentru a forma conştiinţa
comunitară (de grup) a elevilor de care se ocupă”
(Cerghit, 2008, p. 183).

•16