Trepte ale integrării

curriculare
Cls. a XII-a
Prof. Radu Florentina
Niveluri curriculare ale integrării

Definirea integrării curriculare se realizează,

concret, prin identificarea nivelurilor la care se
realizează integrarea. Identificăm mai multe trepte
ale integrării:
 abordarea monodisciplinară/ intradisciplinară;
abordarea multidisciplinară;
abordarea interdisciplinară;
abordarea transdisciplinară.
Trepte ale integrării curriculare
 Monodisciplinaritatea

• Monodisciplinaritatea este centrată pe

obiecte de studiu independente şi pe
specificitatea acestora. Aceasta
presupune acţiunea de a aborda un
proiect sau de a rezolva o problemă din
perspectiva unei singure discipline.
 Multidisciplinaritatea

• Multidisciplinaritatea presupune abordarea

unei teme / probleme din perspectiva mai
multor discipline independente, fără a
altera structura acestora.
 Interdisciplinaritatea

• Interdisciplinaritatea promovează o viziune

asupra cunoaşterii şi o abordare a
curriculumului care aplică în mod conştient
metodologia şi limbajul din mai multe
discipline, pentru a examina o temă
centrală, o problemă.
 Transdisciplinaritatea

• Trandisciplinaritatea reprezintă gradul cel

mai elevat şi mai complex de integrare a
curriculumului, mergând deseori până la
fuziune, care duce la apariţia unor noi
câmpuri de investigaţie, la proiecte
integrate sau programe de cercetare ce
valorizează o nouă paradigmă.
Integrarea curriculară
Integrarea curriculară
Integrarea curriculară
Integrarea curriculară
Integrarea curriculară
 Avantaje ale abordării integrate
• formează şi dezvoltă competenţe
transversale şi transferabile;
• implică elevii în autoevaluare;
• prin organizarea unor astfel de activităţi,
elevii au şansa acumulării unor informaţii
durabile prin parcurgearea unor teme de
interes pentru ei;
• realizează mai uşor asociaţii între idei,
concepte, teme de interes, corelează aceste
concepte cu propria experienţă;
 Avantaje ale abordării integrate

• curriculum integrat accentuează importanţa

activităţilor bazate pe acţiunea în grup, în
echipă, a învăţării bazate pe cooperare,
colaborare;
• dezvoltă abilităţile de comunicare şi relaţionare
între elevi; calitatea acestor interacţiuni rezidă
în modul în care sunt organizate activităţile;
• învăţarea prin cooperare generează sentimentul
apartenenţei la grup, atribuie un rol fiecărui
membru al grupului;
 Avantaje ale abordării integrate

• elevii devin responsabili şi învaţă că

fiecare este important prin contribuţia
adusă;
• elevii învaţă unii de la alţii, se ajută între
ei, îşi împărtăşesc ideile, se învaţă unii pe
alţii;
• învăţarea este durabilă, iar
responsabilitatea elevilor în acest proces
creşte;
 Avantaje ale abordării integrate

• abordarea integrată încurajează,

stimulează elevii;
• dezvoltă spiritul de iniţiativă;
• dezvoltă creativitatea, imaginaţia,
originalitatea;
• valorifică experienţa de viaţă a copiilor;
• dezvoltă gândirea critică, divergentă;
• răspunde cerinţelor societătii;
 Avantaje ale abordării integrate
• în concordanţă cu idealul educaţional, pregătind
elevii pentru viaţa, pentru integrare socială şi
inserţie profesională;
• conţinuturile activităţii integrate sunt selectate în
concordanţă cu competenţele generale şi
specifice ale programei şcolare şi abordate
unitar, în legătură cu unitatea tematică stabilită;
• activităţile integrate au multiple valenţe
formative, aducând coerenţă procesului
instructiv- educativ.
 Limite ale abordării integrate
• abordarea integrată este greu de implementat;
• necesită o formare iniţială de calitate de cadrelor
didactice;
• dotarea materială slabă;
• neglijarea învăţării individuale;
• insuficienţa aprofundării cunoaşterii ştiinţifice;
• opoziţia cadrelor didactice în faţa schimbării;
• discontinuitaea învăţământ primar- învăţământ
gimnazial.