Mijloace de învățământ

STUDENT: Magdici Ana - Maria (cas Potoroaca)

PIPP, Anul III, Grupa 4
Conceptualizare

Mijloacele de învăţământ reprezintă un element al strategiei didactice, adaptat şi

selecţionat în conformitate cu unele criterii psihopedagogice în scopul realizării cu succes a
obiectivelor instructiv-educative ale procesului de învăţământ. Concret, mijloacele de învăţământ
desemnează ansamblul de instrumente materiale ce facilitează transmiterea de cunoştinţe,
formarea de priceperi, deprinderi şi competenţe, evaluarea unor achiziţii şi valorizează aplicaţiile
practice din cadrul procesului didactic.
Majoritatea specialiştilor consideră că mijloacele de învăţământ reprezintă nişte „punţi”
între educat şi conţinuturile educaţionale şi sunt antrenate diversificat ca auxiliare. Acestea
reprezintă totalitatea instrumentelor, materialelor, dispozitivelor şi aparatelor cu ajutorul cărora
se realizează transmiterea şi asimilarea informaţiei didactice, înregistrarea şi evaluarea
rezultatelor obţinute.
În dicţionarul de pedagogie (2000), mijloacele de învăţământ sunt definite ca fiind
"ansamblul materialelor utilizate în procesul de învăţământ şi care, prin valorificarea
potenţialului lor pedagogic, sprijină realizarea obiectivelor educaţiei" .

Categorii de mijloace de învăţământ

Pentru a nu se confunda mijlocul de vehiculare a informaţiei, unii autori fac distincţia

între materiale didactice (obiecte naturale, truse, jocuri, unelte, instalaţii, mulaje, produse, fişe
de lucru, ilustraţii, documente, portrete, tablouri, albume, colecţii tematice, hărţi, diagrame,
planşe, dispozitive,filme, montaje audio-video, produse informatice etc.) şi mijloace tehnice de
învăţământ (calculator,aparate video, retroproiector, televizor, simulator etc.).
În sens fizic, mijloacele de învăţământ aparţin laturii tehnice ce reprezintă resurse
practice ale procesului de predare-învăţare şi care constituie baza tehnico-materială a instituţiei
şcolare, iar în sens funcţional reprezintă acel produs informaţional ce are valoare formativă în
vederea facilitării şi optimizării proceselor de comunicare, comprehensiune, formarea noţiunilor,
consolidare, sistematizare şi evaluare a activităţi practice.

Funcţiile mijloacelor de învăţământ

În vederea utilizării corecte şi eficiente a mijloacelor de învăţământ în ansamblul
strategiei didactice, se cer cunoscute funcţiile pedagogice ale acestora. M. Ionescu (1982)
identifică următoarele trei funcţii specifice ale mijloacelor de învăţământ:
1) funcția de sprijin în realizarea integrală a obiectivelor educaționale:
a) cognitive:
- în plan informativ: înlesnirea achiziției informației;

- în plan formativ: sprijină şi stimulează, prin exercițiu, dezvoltarea percepției, gândiri,

imaginației educatului;
b) afective
- în plan motivațional: "deschiderea" multiplă oferită elevului către universul adevărului
li va fortifica şi nuanța acestuia motivele învățării;
- în plan estetic: concepute după canoane estetice
c) psihomotori: prin elaborarea, conştientizarea şi efectuarea exercițiului de mânuire a
instrumentelor, aparatelor, maşinilor,
2) funcția de a contribui (alături de alți factori) la independența didactică a educatului față de
educator, prin ele educatul învățând treptat învățarea

3) funcția de îmbunătățire organizatorică a sistemului de învățământ prin "școlarizare

substitutivă" învățământul la distanță / on-line (în pregătirea inițială / continuă), programele de
radio-şcoală, televiziune şcolară, soft educațional.

Analizând caracteristicile mijloacelor de învățământ, putem extrage următoarele funcții ale

acestora:

1. funcția informativ-demonstrativă constă în transmiterea informațiilor, formarea reprezentărilor

ş noțiunilor, identificarea, exemplificarea şi concretizarea obiectelor, faptelor, evenimentelor
fenomenelor şi proceselor;

2. funcția formativ-educativă se valorifică în actul didactic prin creşterea gradului de organizare

a informației transmise în exersarea capacităților operaționale ale gândirii. Se urmăreşte
atingerea celor două componente, astfel: în plan formativ dezvoltă gândirea, capacitatea de
analiză şi sinteză, stimulează şi cultivă interesul pentru cunoaştere şi motivația pentru învățare,
intensifică atenția şi activismul în lecție, formează priceperi şi deprinderi; iar în plan educativ
facilitează activitatea independentă şi asigură exersarea diferitelor operații intelectuale, practice,
artistice şi tehnice prin implementarea experimentelor având la bază instrumente, truse, aparate
sau maşini;

3. funcția de raționalizare a timpului în activitatea de predare-învățare decurge din posibilitatea

unor mijloace de învățământ de a contribui la raționalizarea eforturilor elevilor şi vizează
optimizarea rezultatelor elevilor printr-o mai bună utilizare a timpului alocat învățării şi un
consum mai mic de efort;

4. funcția de evaluare a rezultatelor învățării constă în posibilitatea mijloacelor de învățământ de

a diagnostica, asigurarea controlului şi măsurarea randamentului şcolar. În acest sens, conceperea
mijoacelor de învățământ trebuie să vizeze capacitatea de a opera cu informațiile asimilate, de a-i
pune pe elevi să identifice, să compare, să explice şi să interpreteze noi situații. Astfel, se obțin o
serie de informații referitoare la rezultatele procesului de instruire: cunoştinte, capacități, calități
şi deprinderi formate

5. funcția de optimizare a relațiilor de comunicare educațională asigură implicarea şi

perfecționarea legăturilor de comunicare şi relaționare dintre profesor-elev în timpul procesului
de predare-învățare evaluare şi se realizează prin reconsiderarea stilului relațional promovat în
raporturile cu grupul de elevi, participare activă, afirmarea inițiativei sau a creativității în
interpretare, susținerea învățării independente sau în grup.

Clasificarea mijloacelor de învățământ

Literatura domeniului (W. Schramm, 1970; T. Mucica, 1982; 1. Cerghit, 1988; I. Bontaş,
1994; C. Cucoş, 1996; . Nicola, 1996) surprinde încercările de clasificare a mijloacelor de
învățământ. Corelând referințe criteriale mixte (istorice, psihopedagogice şi tehnice), se poate
structura următoarea tipologie a mijloacelor de învățământ:
a) criterii istorice, analizate de W. Schramm (1970), prezintă mijloacele de
învățământ în ordinea apariției lor în istoria învățământului
1) înainte de apariția tiparului: obiecte naturale, tablouri, manuscrise;

2) începând cu descoperirea tiparului: cărți, documente scrise în general, culegeri;

3) mijloace audiovizuale: înregistrări pe disc sau pe bandă, filme, radio, TV;

4) instrumente tehnice diverse: laboratoare, maşini de instruire

b) criteri psihopedagogice, expuse de P. Marot, accentuează funcționalitatea pedagogică a

mijloacelor:

- după prezența sau absența mesajului didactic:

▪care dețin un mesaj didactic:

• obiecte naturale, originale: animale vii sau conservate, colecții de plante, roci, substanțe, acvarii
etc
• obiecte substitutive, acționale: machete, mulaje, modele, truse etc.;
•simbolice-raționale: tabele cu formule, planşe cu litere, scheme structurale sau funcționale;
• materiale grafice şi figurative: hărți, planşe, albume,
tablouri, panouri, scheme, diagrame, grafice, tabele, fotografi etc.;

• tehnice audio-vizuale: emisiuni radio, discuri, benzi magnetice, proiecții, diapozitive, filme,
emisiuni TV, tabla interactivă etc.
▪care facilitează transmiterea mesajului didactic:
•instrumente, aparate, instalații de laborator
• echipamente tehnice pentru atelier,
• instrumente muzicale şi aparate sportive;
• maşini de instruit şi calculatoare electronice
• jocuri didactice, simulatoare, instalații fonice
• tabla magnetică, dispozitive automate; .
- după rolul didactic dominant:

▪mijloace informativ-demonstrative:

• mijloace logico-intuitive: obiecte naturale (colecții de semințe, plante, roci, minerale, chimice,
aparate), obiecte substanțe, preparate microscopice, organe conservate, soluții confecționate
(machete, mulaje, modele, reproduceri spațiale, corpuri geometrice, truse de piese), substituenți
imagistici (ilustrații, fotografii, desene, documente, tabele, hărți, atlase planşe, tablouri, diafilme,
folii, filme, emisiuni radio/tv, discuri, benzi magnetice);

• mijloace logico-raționale: simboluri, reprezentări grafice, scheme, formule, note muzicale

manuale, cărți, culegeri etc.;

• mijloace de investigație, exersare şi formare: aparate de experimentare, truse, instrumente

tehnice, accesorii, instalații de laborator şi atelier, aparate sportive, instrumente muzicale, tabla
neagră, tabla magnetică, etc.

• mijloace de raționalizare a timpului în lecție : şabloane, ştampile, hărți de contur, maşini de

multiplicat;

• mijloace de evaluare a rezultatelor învățării, baterii de teste, instrumente/maşini de examinare.

c) criteri tehnice, prezentând natura/esența obiectuală, caracteristicile şi parametri tehnologici

ai mijloacelor și analizatorii solicitații:

- după natura, esența obiectuală

▪naturale: propriu-zise (colecții de semințe, plante, roci, minerale, substanțe, insecte) sau
confecționate (piese, obiecte, dispozitive, mecanisme, aparate, unelte, instalații);
▪de substituție
• obiectuale: mulaje, corpuri geometrice, machete, modele etc.,
•iconice: reprezentări imagistice (fotografii, desene, schițe), reprezentări grafice (planşe, hărți,
panouri, tabele);
• audio-vizuale: reprezentări audio (discuri, benzi magnetice), reprezentări video (folii, imagini
pentru retroproiecție, diapozitive), reprezentări audio-video (filme, casete video, dvd-uri,
emisiuni tv, tabla interactivă)
▪ logico-matematice: concepte, judecăţi, raţionamente, formule şi simboluri, algoritmi de
recunoaştere, de rezolvare etc.;
▪acţionale: modele experimentale didactice, lucrări practice de laborator, modelesimulative,
modele informatice etc.;
▪mixte: cărţi, manuale, îndrumare, culegeri variate etc.;
▪informatice: programe (soft-uri), fişiere tematice, baze de date etc.; ▪
pentru evaluarea cunoştinţelor: modele de evaluare orală/scrisă/practică, informatice etc.;

-după caracteristicile şi parametrii tehnologici ai mijloacelor :

▪ aparatură de laborator: truse pentru elevi, profesori, aparate, dispozitive, accesorii etc.;
▪ utilaje pentru ateliere: scule, dispozitive, maşini-unelte, instalaţii etc.
▪ mijloace audio-vizuale: diaproiector, epiproiector, retroproiector, videoproiector, cameravideo,
sistem audio-video, sistem multimedia, laptop, tabla interactivă; ▪ modele:
mulaje, machete funcţionale, globuri terestre, modele simbolice etc.; ▪
naturalizări: preparate microscopice, preparate în lichid, împăieri, colecţii de seminţe, plante,
roci, substanţe etc.;
▪ material grafic: tablouri, planşe, atlase, albume, portrete etc.
▪instrumente muzicale: de suflat, de percuţie, de coarde etc.
▪ jocuri didactice: de simulare, practice, matematice, pentru dezvoltarea limbajului etc.

-după analizatorii solicitați:

mijloace tehnice vizuale:
aparate: epiproiector, epidiascop, diascol, aspectomat, aspectar, diastar,documator,
retroproiector, videoproiector, camera video, monitorul TV, tablama magnetică
materiale: documente tipărite, documente rare, corpuri opace, produse ale activităţii
elevilor etc.;
mijloace tehnice audio
aparate: picup, magnetofon, casetofon, aparat radio;
materiale: discuri, benzi magnetice, emisiuni radio/tv;
mijloace tehnice audio-vizuale:
aparate: televizor, cineproiector, camera video, videoproiector, laptop, sistem multimedia.
materiale: filme, casete video, emisiuni TV, filme digitale etc.

Exigenţe psihopedagogice în utilizarea mijloacelor de învăţământ . În general, integrarea

mijloacelor de învăţământ în procesul didactic se realizează în cadrul activităţilor frontale pe
grupe sau individuale. Cadrul didactic trebuie să respecte mai multe condiţii pentru o bună
integrare sau utilizare a mijloacelor de învăţământ în cadrul strategiei didactice.
Astfel, putem ierarhiza două categorii de condiţii:
-de ordin profesional: 1) o pregătire psihopedagogică de calitate şi 2) o bună pregătire a
cadrului didactic în domeniul mijloacelor tehnice (alcătuire, condiţii de funcţionare şi utilizare,
modalităţi de întreţinere, valenţe educative)
- de ordin pedagogic: 1) integrarea operaţiei de utilizarea mijloacelor în cadrul acţiunii de
proiectare didactică; 2) selecţia exigentă a mijloacelor de învăţământ adecvate şi combinarea
optimă a acestora în vederea realizării obiectivelor educaţionale propuse; 3) respectarea
particularităţilor de vârstă şi individuale; 4) cunoaşterea tipurilor de învăţare ale elevilor; 5)
pregătirea clasei de elevi, etc.
.Raportându-ne la specificul mijloacelor tehnice, amintim câteva limite:
1) dependente de: tipul de canal senzorial implicat în activitatea de instruire, numărul de
participanţi posibili antrenaţi prin utilizarea unui anumit mijloc audio-vizual, capacitatea
tehnicăde activizare a mijloacelor audio-vizuale, consumul de timp, bani şi efort necesari
elaborării mijloacelor
2) de utilizare a acestora: uniformizarea mesajului, rapiditatea cu care este oferită
informaţia, greutatea comutării atenţiei între activitatea cu mijloc tehnic şi cea tradiţională;
predispunerea la pasivitate,etc.
Trebuie să subliniem faptul că rolul determinant în conceperea, proiectarea şi
implementarea mijloacelor didactice revine doar profesorului, care prin măiestria sa pedagogică
va da valoare acestor auxiliare educaţionale.

Aplicație
Dezbateți cele mai întâlnite limite în școlile din România.

Întrebări: Din experiența voastră de elevi, de ce mijloace tehnice ați putut beneficia?
Cât de des vi se permitea accesul la acestea?
Puteți da exemple de alte dezavantaje ale utilizării acestora ?

Bibliografie.
Masari, G., Teoria și metodologia instruirii, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași,
2009

Cristea, S., 1998, Dicționar de Termeni Pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București

Schramm, W., Noile Mass-Media. Un studiu în sprijinul planificării educației. Editura Didactică
și Pedagogică, București. 1976