CUPRINS

5. MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
5.1. Precizări conceptuale
5.1.1. Conceptul de mijloc de învăţământ
5.1.2. Conceptul de tehnologie de învăţământ
5.2. Funcţiile mijloacelor de învăţământ
5.3. Clasificarea mijloacelor de învăţământ
5.4. Descrierea unor mijloace de învăţământ
5.4.1. Tabla de scris
5.4.2. Manualele, textele scrise
5.4.3. Fişele de lucru
5.4.4. Prezentările în format Power Point
5.4.5. Flipchart-ul
5.4.6. Aranjarea mobilierului
5.5. Instruirea asistată de calculator (IAC)
5.6. Cerinţe psihopedagogice în utilizarea mijloacelor de învăţare 5.7.
Bibliografie
 Note de curs nr. 5 Page 1
5, MIJLOACELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

OBIECTIVE
∙ integrarea funcţională a mijloacelor de învăţământ într-o strategie didactică eficientă;
∙ selectarea judicioasă şi adecvată a mijloacelor de învăţământ pentru diferite teme.

CONCEPTE-CHEIE
∙ mijloace de învăţământ;
∙ mijloace informativ-demon-strative;
∙ mijloace de exersare şi for-mare;
∙ mijloace de raţionalizare a timpului;
∙ mijloace de evaluare;
∙ complex multimedia;
∙ instruire asistată de calculator (IAC

5.1 CLARIFICĂRI CONCEPTUALE

 Activitatea didactică trebuie concepută şi organizată astfel încât obiectivele sale să fie
atinse. Realizarea obiectivelor procesului de învăţământ impune ca necesară, în diferite etape ale
învăţării, intuirea obiectelor, proceselor, fenomenelor realităţii, fie direct, fie prin intermediul
unor substitute. Totodată, formarea unor priceperi şi deprinderi solicită prezenţa unor suporturi
materiale pentru exersarea acţiunilor. Dintre elementele care contribuie la acest deziderat fac
parte, alături de finalităţi, conţinuturi şi metode şi o diversitate de asemenea “instrumente
pedagogice” numite mijloacele de învăţământ.

5.1.1. Conceptul de mijloc de învăţământ

Mijloacele de învăţământ reprezintă un ansamblul de obiecte, dispozitive, aparate care
contribuie la desfăşurarea eficientă a activităţii didactice. Ele sunt resurse materiale ale
procesului de învăţământ, selecţionate din realitate, modificate sau confecţionate în vederea
atingerii unor obiective pedagogice [1, p. 203].
Mijloc de învăţământ(sau didactico-materiale) sunt cunoscute şi sub denumirea de
resurse de învăţare reprezintă un ansamblu de instrumente, materiale, produse, adaptate şi
selecţionate în mod intenţionat pentru a reuşi atingerea finalităţilor procesului instructiv-educativ
(Cerghit, 1998, p. 203) fiind „menite să întărească şi să accesibilizeze conţinutul vehiculat”
(Sava, 2007, p. 192). Tradiţia şcolii a promovat termenul de material didactic pentru aceste
re(surse) materiale, concepute şi realizate pentru a fi utile cadrelor didactice în activitatea
instructiv educativă.

5.1.2. Conceptul de tehnologie de învăţământ

Sistemul mijloacelor de învăţământ conturează o nouă arie a preocupărilor teoretice şi
practice, respectiv domeniul tehnologiei învăţământului (Oprea, 1979, p.

Note de curs nr. 5 Page 2

21). Definirea termenului de tehnologie didactică se realizează prin diferenţierea specifică în
raport cu alte categorii (metodologie sau strategie didactică). Astfel, tehnologia procesului de
învăţământ desemnează sistemul metodelor, mijloacelor şi tehnicilor ataşate unei situaţii
didactice specifice.

5.2. FUNCŢIILE MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Mijloacele de învăţământ dispun de un însemnat potenţial pedagogic. Dimensiunile
acestui potenţial pedagogic pot fi conturate prin evidenţierea funcţiilor pe care aceste mijloace
le pot îndeplini în activitatea instructiv–educaţională.
Mijloacele de învăţământ trebuie să rămână auxiliare ale procesului didactic (Cojocaru,
2008, p.71), forma de expunere a cunoştinţelor nu poate substitui fondul (conţinutul educativ
propriu-zis), iar mijloacele de învăţare nu pot înlocui predarea (Cădariu, 2005, p. 175). Ele sunt
utile dacă se integrează organic în contextul lecţiilor, având, prin funcţiile îndeplinite, o
finalitate explicit pedagogică.
Dintre funcţiile mijloacelor de învăţământ amintim:
1. Funcţia informativ-demonstrativă (sau cognitivă) – constă în aceea că mijloacele
de învăţământ se constituie în suport de transmitere a informaţiilor, de dezvăluire a esenţei
fenomenelor şi proceselor.
Mijloacele de învăţământ asigură un suport concret–senzorial, necesar înţelegerii
 proceselor şi fenomenelor, cărora, prin tehnici specifice, le pot mări sau micşora dimensiunile, le
pot accelera sau încetini ritmul real de desfăşurare sau le pot simplifica şi schematiza structura;
Prin substituirea obiectelor şi fenomenelor reale prin altele mai accesibile: imagini,
planşe, tablouri, grafice, mijloacele de învăţământ contribuie la formarea reprezentărilor şi
noţiunilor.
2. Funcţia de comunicare - prin care profesorul are facilităţi crescute de transmitere a
unui volum mare de informaţii, într-un timp scurt şi într-o formă accesibilă şi atractivă, iar
elevii au posibilităţi numeroase de receptare a informaţiilor.

3. Funcţia de motivare a învăţării - de orientare a intereselor profesionale ale elevilor.

Imaginea audio-vizuală are o încărcătură emoţională şi se adresează sensibilităţii elevului.
Mesajele audio-vizuale pot sensibiliza elevii pentru problemele studiate, le pot stimula
interesele de cunoaştere, cultivând astfel motivaţia pentru activitatea şcolară; Prin
intermediul informaţiilor percepute cu ajutorul mijloacelor de învăţământ, elevului i se
trezeşte curiozitatea, interesul, trebuinţa de a acţiona.

4. Funcţia formativ-educativă (şi estetică) – determină profesorul la mai multă rigurozitate,

sistematizare a informaţiei, cu efecte pozitive asupra structurilor cognitive ale elevilor, de
percepere şi evaluare a esteticului (Cădariu, 2005, p. 176). Această funcţie constă în
realizarea a două tipuri de finalităţi (Cojocaru, 2008, p. 72):
∙ asigură efectuarea experimentelor, exersarea diferitelor operaţii intelectuale,
practice, tehnice, artistice etc.

Note de curs nr. 5 Page 3

∙ generează concentarea atenţiei, intensifică activismul în lecţie, amplifică valoarea
intuiţiei (apud Istrate, 1982, pp. 451-452), dezvoltă gândirea logică, stimulează
intreresul şi curiozitatea epistemică (apud Jinga, Istrate, pp.300-301).
Funcţia formativă ajută elevii care dirijaţi să recepteze corect mesajul audio-vizual, pot
să-şi dezvolte atenţia, spiritul de observaţie, capacitatea de analiză, sinteză ş.a.; 5. Funcţia
de evaluare a rezultatelor învăţării – asigură controlul şi măsurarea randamentului şcolar,
prin (Cădariu, 2005, p. 176 ):
∙ eliminarea factorilor subiectivi în notare;
∙ eliminarea efectului hallo şi de contrast;
∙ creşterea calităţilor diagnostice şi prognostice ale notării
Funcţia de evaluare a performanţelor şcolare elimin , o serie de factori ai subiectivităţii în
notare;
6. Funcţia de raţionalizare a timpului în orele de curs – decurge din posibilitatea unor
mijloace de învăţământ de a contribui la optimizarea rezultatelor elevilor printr-o mai bună
folosire a timpului şi printr-un consum mai mic de efort.
7. Funcţia de şcolarizare substitutivă, de realizare a învăţământului la distanţă -
realizată prin intermediul emisiunilor de radio, televiziune şi mai ales al calculatorului.
 5.3. CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT Realizările din domeniul
ştiinţei şi tehnicii au marcat desfăşurarea procesului de învăţământ. Evoluţia mijloacelor
didactice reflectă aceste transformări. Apelând la criteriul istoric al apariţiei şi evoluţiei lor,
distingem patru „generaţii” (Schramm, apud Cojocaru, 2008, p. 71):
- Generaţia 1 (mijloace clasice), la fel de vechi ca şi învăţământul însuşi, incluzând
tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu. Specificul lor constă în faptul că sunt utilizate în
interacţiunea nemijlocită cadru didactic - elev;
- Generaţia 2 (mijloace scrise) cuprinde ,,vehicule de cunoştinţe". Ea se constituie
odată cu apariţia manualelor, a textelor imprimate şi conduce la un alt tip de influenţă din partea
educatorului: una mijlocită de cuvântul scris, mediată, care nu mai reclamă prezenţa
educatorului sau a autorului mesajului, ci doar utilizarea în comun a aceluiaşi cod - limbajul
scris;
- Generaţia 3 (mijloace audio-vizuale) se constituie la cumpăna dintre secolele XIX şi
XX, atunci când rolul maşinilor în procesul de comunicare interumană devine evident.
Cunoştinţele se comunică acum prin suporturi inedite, cum sunt: fotografia, diapozitivul,
înregistrările sonore, filmulși televiziunea;
- Generaţia 4 (mijloace integrate) care au ca suport de utilizare dialogul direct între
elev şi maşină, asa cum se realizează el prin intermediul învăţământului programat sau al
laboratoarelor lingvistice audio-activ-comparative.
Se recunoaşte astăzi şi:

Note de curs nr. 5 Page 4

- Generaţia 5, constituită din calculatoarele electronice, înţelese ca mijloace
complementare celor din generaţia 4, dar care prezintă avantaje deosebite în realizarea
dialogului elev-maşină (Ionescu, 1995, p. 200).
Cele mai evoluate mijloace tehnice sunt cele din generaţia a patra şi a cincea.
Dezvoltarea fără precedent a tehnicii şi tehnologiei şi impactul lor asupra procesului de
învăţământ au generat reacţii dintre cele mai neaşteptate: de la a vedea în cele mai moderne
mijloace de învăţământ soluţia pentru a scoate educaţia din impas şi a uşura activitatea şcolară
până la înlocuirea profesorilor cu maşini şi transformarea elevilor în roboţi (Ionescu, 1995,
p.200). Avansarea tehnologiei nu va determina întotdeauna şi schimbarea tehnicii
predării-învăţării.
Uzând de criteriul prezenţei sau absenţei mesajului didactic, I. Nicola stabileşte
următoarele categorii de mijloace didactice (Nicola, 1994, p. 362):
A. Mijloace de învăţământ care includ mesaj sau informaţie didactică; B. Mijloace de
învăţământ care facilitează transmiterea mesajelor sau informaţiilor didactice.
Din prima categorie (A) fac parte toate acele mijloace care redau sau reproduc anumite
trăsături caracteristice, însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor realităţii ce constituie mesaj pentru
activitatea de învăţare, atât pentru formarea unor reprezentări sau imagini, cât şi prin executarea
unor acţiuni necesare în vederea formării operaţiilor intelectuale. Aşa cum precizează autorul
mai sus menţionat, mesajul didactic include atât informaţii, cât şi acţiuni obiectuale. Din acest
 punct de vedere, sunt mijloace care includ numai informaţii, altele care solicită operarea cu ele,
în fine, altele care cumulează ambele ipostaze. După conţinutul mesajului didactic, sunt incluse
în această categorie următoarele grupe de mijloace:
1. materiale didactice care redau în formă naturală obiectele şi fenomenele realităţii:
colecţii de plante, roci, substanţe, aparate şi instrumente autentice ş.a.; 2. mijloace de
învăţământ sub formă de materiale grafice şi figurative: hărţi, scheme, diagrame, grafice,
tabele sinoptice, fotografii, tablouri, planşe etc.; 3. mijloace de învăţământ sub formă de
modele substanţiale, funcţionale şi acţionale (reproduc la scară mai mică diferite obiecte şi
fenomene, principii de funcţionare sau impun un mod de acţiune în vederea formării diferitelor
operaţii intelectuale): machete, mulaje, modele de maşini, modele acţionale pentru formarea
operaţiilor aritmetice (riglete, numerele în culori ale lui Cuisenare-Cattegno, blocurile logice ale
lui Dienes ş.a.);
4. mijloace tehnice audio-vizuale, reprezentate de ansamblul instrumentelor electrice şi
electronice de reproducere şi difuzare a imaginilor şi sunetelor, folosite în şcoală pentru o
receptare colectivă sau individuală organizată.
Mijloacele didactice din a doua categorie (B), la rândul lor, privite în sine, nu conţin
mesaje didactice, dar ajută şi mijlocesc transmiterea acestor mesaje, cum ar fi: aparatul de
proiecţie, magnetofonul, retroproiectorul etc.
Deşi s-au făcut unele diferenţieri de sens între resursele pentru predare (folosite de către cadrul
didactic) şi resursele pentru învăţare (utilizate de către elev), Cordes (2002, p. 62) a ajuns la
concluzia că aceste diferenţieri nu sunt justificate, majoritatea materialelor putând fi folosite
deopotrivă de către ambii. Astfel, sub denumirea

Note de curs nr. 5 Page 5

generică de resurse pentru predare şi/sau învăţare, sunt reunite atât materialele didactice
(textele, înregistrările audio-video, DVD-urile), cât şi mijloacele tehnologice necesare pentru
manipularea respectivelor materiale (computerul, videoplayerul, videoproiectorul etc.).
De cele mai multe ori, acelaşi mijloc de învăţământ poate îndeplini mai multe funcţii
pedagogice. Actualizarea şi realizarea acestora la parametrii superiori este condiţionată de
corecta lui integrare într-o strategie didactică.
La o lecţie sau capitol (temă) se utilizează de regulă mai multe mijloace de învăţământ.
Ele alcătuiesc un complex de mijloace de învăţământ (complex multimedia), îndeplinind
următoarele condiţii: sunt subordonate realizării aceloraşi obiective; sunt în relaţii de
complementaritate.

5.4. DESCRIEREA UNOR MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT Nuanţând clasificarea redată

mai sus prin apelul la criteriul istoric, identificăm două mari categorii de resurse în învăţare:
∙ resurse clasice (generaţiile 1 şi 2)
∙ resurse moderne (generaţiile 3, 4, 5).
Exemple de resurse în învăţare: tradiţionale (tabla de scris, manualele, textele scrise) şi
moderne (flipchartul, fişele de lucru, prezentările în format Power Point.

5.4.1. Tabla de scris

Deşi mulţi formatori zâmbesc ironic atunci când vine vorba de vechea tablă cu cretă sau de
jumătatea cealaltă, tabla albă, pentru care, în loc de cretă, se foloseşte carioca lavabilă, oricare
din variante ar fi folosită, tabla rămâne piesa de rezistenţă dintr-o clasă. Cordes este de părere că
scrierea pe tablă este mai dificilă decât pare, ca urmare recomandă câteva „trucuri” (2002, p.64):
∙ scrieţi pe tablă înaintea începerii cursului informaţiile pe care doriţi să furnizaţi;
∙ asiguraţi-vă că cele scrise pe tablă pot fi citite de către cei care sunt aşezaţi în
spatele sălii;
∙ nu vorbiţi în timp ce scrieţi la tablă, vocea nu vă va fi suficient de bine auzită şi,
apoi, nu e politicos să fiţi întors cu spatele atunci când vorbiti cu cineva;
∙ deplasaţi-vă în timp ce scrieţi la tablă pentru a nu obţine aşa-numitele „curbe”;
∙ ştergeţi tabla la finalul cursului.

5.4.2. Manualele, textele scrise

De vreme ce „colegiile, şcolile şi universităţile îşi transformă bibliotecile în centre de
resurse, buna şi vechea carte nu mai este deloc un element important al educaţiei” (Cordes, 2002,
p. 73). Deşi este necesar ca educaţia să beneficieze şi să profite de avantajele tehnologiei, totuşi
manualul şi cartea tipărită reprezintă componente vitale ale procesului educativ.

Note de curs nr. 5 Page 6

5.4.3. Fişele de lucru
Denumite generic „fişe sau foi de lucru” (handouts), acestea acoperă o gamă largă de
resurse de învăţare distribuite pe hârtie, de la notiţe care însoţesc prezentarea profesorului (şi
care fac mai uşoară urmărirea ei, ideile-cheie fiind deja grupate acolo), liste cu cărţi, liste de
vocabular, diagrame (pe care le pot folosi cursanţii la cursuri şi acasă) până la copii ale
prezentării în PowerPoint (ce au adesea un spaţiu pentru notiţe personale), fişe pentru lucru
independent, fotocopii ale unui articol (ce urmează a fi analizat, discutat, de exemplu) etc. Pot fi
utilizate în multe feluri şi sunt, poate, cel mai des folosită resursă – ajutor în învăţare.
Atunci când formatorul îşi propune să folosească fişele de lucru, este bine să răspundă,
în prealabil, la câteva întrebări:
∙ Cursanţii au nevoie de foi pentru că trebuie să continue să lucreze sau le citească
acasă?
∙ Pot să îşi descarce notiţele de pe site, în loc să se bazeze pe copiile făcute de profesor?
∙ Chiar este nevoie de fiecare copie a prezentării sau pot să-şi ia singuri notiţe?
∙ Cât de mare trebuie să fie corpul de literă (sunt cursanţi cu dificultăţi de vedere)?
∙ Textul este structurat?
∙ Sarcina este clar delimitată?
∙ Trebuie să conţină tema şi sursa la care s-a apelat?
Numite şi „hârtii vesele”, fișele sunt un „mod sigur de abatere de la rigiditatea cursului”
(Cordes, 2002, p. 68). Trebuie să ne asigurăm că fişele sunt clar concepute, logice, concise, fără
greşeli, lizibile, scrise cu propoziţii simple şi scurte, nu supraîncărcate, şi având bine delimitate
diferite aspecte, poate chiar cu o figură sugestivă etc., dar, oricum, să se autoexplice, fie că sunt
foi informative sau de lucru independent (Sava, 2007, p. 193).

5.4.4. Prezentările în format Power Point

Prezentările Power Point, slide-urile, însoţesc din ce în ce mai des cursurile, oferind
 posibilitatea prezentării mai atractive a conţinuturilor. Pot fi alese diverse culori de fundal; textul
poate fi animat; pot fi printate slide-urile prezentate, permiţând adnotări ale audienţei. În
redactarea slide -urilor, este bine să nu se apeleze la un fundal prea strident sau prea închis, care
ar îngreuna citirea literelor, literele vor fi scrise cu font mare, pentru a fi lizibile de la depărtare,
ideile vor fi delimitate prin buline. De asemenea, profesorii trebuie să se asigure că vor reuşi să
păstreze caracterul academic al prezentării, pentru ca aceasta să nu devină, aşa cum spune
Cordes, un simplu „curs ilustrat” (2002, p. 68).

5.4.5. Flipchart-ul

Note de curs nr. 5 Page 7

Flipchart-ul este un dispozitiv alcătuit dintr-o tablă albă pe care se ataşează un
block-notes mare, în general de mărime A1 sau A2, ceea ce permite ca informaţia să se păstreze
pe afişe mari, care pot fi plasate pe perete. Hârtiile de flipchart pot fi desprinse şi se poate lucra
pe grupe, mici iniţial, ca apoi să se prezinte munca în grupuri mari sau în plen. Datorită
portabilităţii lor, flipcharturile sunt utile pentru predarea-învăţarea într-o sală fără tablă
permanentă, chiar dacă spațiul de notare este mai mic decât cel al unei table. În plus, prezintă
avantanjul faptului că informația poate fi păstrată. Hârtia de flipchart poate fi, de asemenea, ușor
folosită pentru a desena diagrame, pentru a puncta conţinuturi cu diferite culori, dar și pentru a
nota rapid rezultatele muncii în grup; poate fi aşezată oriunde în sală, asigurând flexibilitate şi
libertate de mişcare. Cadrele didactice trebuie să respecte câteva cerinţe în utilizarea acestei
resurse (Sava, 2007, p.194):
∙ claritate în formularea sarcinii şi în maniera în care grupul va prezenta producţia în
plen (cum să aşeze informaţiile pe foaie, ce să puncteze);
∙ timp pentru explicaţii, comentarii şi clarificări. Pentru a economisi timp, profesorii pot
pregăti foi sau pot nota câteva infomaţii semnificative înaintea lecţiei;
∙ pe flipchart vor fi notate cuvintele exacte ale cursanţilor, nu reformulări, decât în
urma negocierii cu elevii (de exemplu, „ Adică vreţi să spuneţi...”); ∙ scris citeţ,
ordonat, chiar dacă dificil de realizat;
∙ instrucţiuni clare privind modul de utilizare a hârtiei de flipchart.

5.4.6. Aranjarea mobilierului

O resursă adesea subestimată de cadrele didactice, din cauza efectelor sale nu foarte evidente, dar cu
certitudine reale, este aranjarea mobilierului, a băncilor. Vom prezenta câteva posibile modalităţi de
aranjare, de ales în funcţie de scopul urmărit, precum şi avantajele şi dezavantajele lor (Meisel et al.,
apud Sava, 2007, pp. 194-196):

Aranjarea mobilierului

Aranjarea şcolară clasică

Avantaje:
∙ Cadrul didactic este în centru atenţiei;
∙ Favorizează activităţile de tip prelegere;
 Dezavantaje:
∙ participanţii sunt de regulă pasivi;
∙ discuţiile se desfăşoară între elev şi coordonator.
Aşezarea în formă de „U” sau potcoavă
Avantaje:
∙ pentru elaborarea referatelor;
∙ perspectiva bună a profesorului asupra
elevilor;
∙ maximum de eficienţă în caz de adunări,

Note de curs nr. 5 Page 8

festivităţi.
Dezavantaje:
∙ această aranjare necesită mult loc, iar în cazul în care se distribuie scaune şi în partea
interioară a potcoavei, cei ce le vor ocupa nu se mai pot vedea; ∙ distanţe mari între elevi.
Pătrat
Avantaje:
∙ profesorul nu ocupă un loc exclusiv;
∙ nu necesită multă planificare;
∙ această aranjare simplă poate fi realizată
ca
acţiune împreună cu elevii.
Dezavantaje:
∙ nu toţi participanţii se pot vedea unii pe alţii.
Aşezarea pe grupe
Avantaje:
∙ această aşezare se potriveşte foarte bine
activităţilor pe grupe;
∙ elevii se pot vedea unii pe alţii;
∙ elevii sunt implicaţi în mod activ.
Dezavantaje:
∙ această aranjare necesită mult loc: în cazul în care numărul elevilor este mare, spaţiul
devine prea strâmt.

Aşezarea în formă de stea

Avantaje:
∙ potrivită activităţilor pe grupe;
∙ aşezare activă.
Dezavantaje:
∙ multor elevi nu le este suficient spaţiul;
∙ elevii sunt distribuiţi la o distanţă mare unii faţă de ceilalţi;
∙ necesită mult loc.
 Cerc fără mese
Avantaje:
∙ dispar mesele ce funcţionează ca nişte
bariere;
∙ au loc mai mulţi elevi;
∙ acest tip de aşezare duce la crearea unei
atmosfere de dialog.
Dezavantaje:
∙ nu toţi elevii sunt obişnuiţi cu o astfel de aşezare liberă; pentru început mulţi dintre
elevi nu se vor simţi bine în această aranjare; băncile protectoare dispar; ∙ nu facilitează
scrierea notiţelor.

Note de curs nr. 5 Page 9

Cercul dublu
Avantaje:
∙ se pretează pentru o grupă numeroasă;
∙ aranjare lejeră, propice unei atmosfere de
dialog.
Dezavantaje:
∙ nu toţi elevii se pot vedea;
∙ cercul din exterior este solicitat mai mult.

Grupe de mese în plen

Avantaje:
∙ este potrivită schimbului dintre munca în plen
şi activitatea pe grupe, fără a necesita o
rearanjare.
Dezavantaje:
∙ nu toţi elevii se pot vedea;
∙ necesită mult spaţiu.
Aşa cum am evidenţiat, se manifestă în prezent un adevărat progres al mijloacelor de
învăţământ, demonstrat prin integrarea din ce în ce mai pregnantă (adeseori indispensabilă) a
calculatorului în activitatea de predare – învăţare – evaluare.

5.5. INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC)

Informatizarea societăţii determină pătrunderea calculatorului în instituţiile de
învăţământ. Calculatorul poate fi folosit în şcoală pentru activităţi de: predare-învăţare-
evaluare; cercetare; administraţie, gestiune.
Raportat la procesul de învăţământ, calculatorul constituie mijlocul de învăţământ cel mai
nou şi mai complex. El este utilizat: în predarea informaticii, mijlocind învăţarea elevilor în
utilizarea unor tehnici de comunicare; în predarea celorlalte discipline şcolare, determinând o
nouă formă de concepere şi realizare a învăţării, denumită instruirea asistată de calculator (IAC)
[4].
 În acest context, calculatorul devine o resursă valoroasă, care generează o serie de
avantaje [4, p. 185 şi urm.], precum:
∙ posibilitatea furnizării unor informaţii de calitate, în baza unor programe elaborate de
echipe multidisciplinare;
∙ posibilitatea de a dirija învăţarea unui număr mare de elevi/studenţi, acordându-le
o asistenţă pedagogică de calitate;
∙ posibilitatea individualizării învăţării prin respectarea ritmului de lucru şi a nivelului
de pregătire al fiecărui elev;
∙ posibilitatea realizării unui învăţământ „la distanţă” pentru diferite categorii de
elevi/studenţi.
Cu ajutorul calculatorului pot fi prezentate: informaţii; aplicaţii, exerciţii, probleme;
jocuri didactice; simularea unor procese/fenomene; itemi de evaluare/autoevaluare;

Note de curs nr. 5 Page 10

Eficienţa instruirii asistată de calculator depinde de:
∙ calitatea programelor;
∙ competenţele didacto-metodice şi tehnice ale cadrului didactic;
∙ competenţele tehnice ale elevilor.

5.6. CERINŢE ÎN UTILIZAREA MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢARE Selectarea

judicioasă a mijloacelor de învăţământ pentru o temă/lecţie, având în vedere următoarele
criterii: obiectivele urmărite; specificul conţinuturilor; particularităţile elevilor; condiţiile locale
de dotare; competenţele cadrului didactic; Integrarea mijloacelor de învăţământ în strategii
didactice adecvate. În general, se parcurg trei etape:
a) pregătirea elevilor în vederea receptării mesajului didacto-vizual, ceea ce presupune:
stimularea atenţiei, a curiozităţii; actualizarea unor cunoştinţe anterior învăţate; orientarea
elevilor în vederea receptării optime a mesajului audio-vizual (elevii află ce au de urmărit, cum
să consemneze informaţiile etc.);
b) utilizarea efectivă a mijlocului de învăţământ, urmărindu-se activarea elevilor pe
parcursul utilizării;
c) valorificarea informaţiilor dobândite în urma utilizării mijlocului de învăţământ, prin
activităţi ulterioare (conversaţie, efectuarea unei teme etc.). Pregătirea cadrului didactic. Se
are în vedere în primul rând proiectarea strategiilor didactice în care sunt integrate mijloacele de
învăţământ, dar şi activităţile de întreţinere a materialului didactic, a aparaturii tehnice şi mai
ales de confecţionare de noi mijloace de învăţământ (folii, fişe, planşe etc.)
Pentru valorificarea la maximum a potenţelor educative ale mijloacelor de învăţământ,
trebuie respectate câteva condiţii:
1. bună pregătire psihopedagogică a cadrului didactic, combinată cu pregătire în domeniu,
cu măiestrie şi creativitate pedagogică, precum şi cu:
2. bună pregătire a cadrului didactic în utilizarea mijloacelor moderne de învăţământ
(Cojocaru, 2008, pp. 80-81);
3. utilizarea criteriilor pedagogice (idem, p. 81) şi economice (Nicola, 1996, pp.
301-306) în selectarea mijloacelor utilizate;
4. pregătirea colectivului de elevi şi a spaţiului şcolar în vederea receptării mesajului
 audio-vizual;
5. îmbinarea cât mai multor mijloace de învăţământ (clasice şi moderne); 6. motivarea
alegerii fiecărui mijloc de învăţământ (Cădariu, 2005, p. 178). Concluzionând, pentru ca un
mijloc de învăţământ să aibă eficienţă în transmiterea de noi informaţii, formarea de noi
aptitudini şi deprinderi intelectuale, este necesar ca materialul didactic să fie determinat de
metodele şi formele de activitate didactică utilizate, precum şi de metodele de evaluare şi de
verificare. Obţinerea efectelor educative optime este facilitată de momentele de conversaţie,
discuţii de grup, jocuri de simulare şi de formularea de către profesor a unor întrebări de
„descoperire”, lăsându-se elevilor o zonă de investigare în imaginile prezentate, oferindu-se în
acelaşi timp sprijinul necesar (Cădariu, 2005, p. 178).

Note de curs nr. 5 Page 11

APLICAII

1. Elaboraţi o schiţă (planşă) ilustrativă pentru înţelegerea principiului de funcţionare a

unui mecanism.
2. Realizaţi corelarea unor mijloace de învăţământ cu metodele adecvate realizării
obiectivului unei teme de instruire practică.
Note de curs nr. 5 Page 12
5.7. BIBLIOGRAFIE
1.Cădariu, L. (2005), Introducere în pedagogie. Note de curs, Timişoara, Editura Mirton
2.Cerghit Ioan, Mijloace de învăţământ şi strategii didactice, în: Cerghit Ioan,
Vlăsceanu Lazăr (coord.), Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii,
Bucureşti, 1988.
3.Cojocaru, V. M. (2002), Teoria şi metodologia instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A.
4.Cordes, N. (2002), Learning to Teach Adults: An Introduction, London, Routledge
Falmer
5.Gugel, G. (2002), Metode de lucru în educaţia adulţilor, Timişoara Editura Waldpress
6.Ionescu Miron, Radu Ion, Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
7.Istrate, A. (1982), „Mijloace de învăţământ” în Pedagogie. Ghid pentru profesori, vol.
II, Iaşi, Universitatea Al. I. Cuza
8.Jinga, I., Istrate, E. (coord) (2001), Manual de pedagogie, Bucureşti, Editura All
Educational
9.Jinga, I., Istrate, E. (1998), Manual de pedagogie, Bucureşti, Editura All Educational
10. Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela Carmen, Repere didactice şi metodice în
predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, Bucureşti, 2003. 11. Nicola, I., (1994),
Pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. 12. Oprea, O. (1979),
Tehnologia instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
13. Salade Dimitrie (coord.), Sinteză de pedagogie contemporană. Didactica, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
14. Sava, S. (2007), „Strategii didactice în educaţia adulţilor: metode, mijloace şi forme
de organizare specifice”, în Paloş, R., Sava, S., Ungureanu, D. (coord.), Educaţia
adulţilor. Baze teoretice şi repere practice, Iaşi, Editura Polirom

Note de curs nr. 5 Page 13