PSIHOLOGIA EDUCATIEI

DIVERSITATEA IN CLASA

CUPRINS
 ◼ Amenințarea stereotipului

◼ Diversitatea culturală, etnică și rasială

◼ Educația multiculturală

◼ Diversitatea socio-economică

◼ Diversitatea de gen

◼ Bibliografie
DIVERSITATEA ÎN CLASĂ

◼ Elevii sunt diferiți din multe puncte de vedere: gen, cultură, nivel socio-economic, etnie, experiențe de viață, talente sau dizabilități
etc.
◼ Aceste caracteristici pot constitui criterii în funcție de care elevii sunt împărțiți în anumite grupuri sau categorii, însă nu trebuie
omis faptul că ființele umane sunt unice și că există un grad mare de variabilitate în cadrul fiecărui grup.
◼ Stereotipurile sociale sunt produsul unei construcții culturale și ideologice, formate din trei surse principale: părinții, semenii și
mass-media.
◼ Diversitatea existentă în cadrul unei clase de elevi are implicații importante pentru felul în care se desfășoară activitățile educative
în mod eficient, diferențele de grup influențând modul în care elevii învață și rezultatele lor școlare.
◼ În școală trebuie să se acorde importanță stereotipurilor negative specifice, culturale, etnice și/sau rasiale, regionale, care vizează
categoriile sociale defavorizate sau cu cerințe educaționale speciale și care pot avea un impact nedorit asupra performanței școlare
(Onici, 2013, p. 175).
◼ Însă cadrele didactice trebuie să evite formarea și utilizarea stereotipurilor, a reprezentărilor rigide și simpliste despre o anumită
categorie de elevi.
◼ Educația trebuie să aibă la bază oferirea de șanse egale, diversitatea neimplicând o simplificare a standardelor.
◼ ˝Fiecare copil are caracteristici, interese, abilități și cerințe de învățare unice și de aceea, pentru ca dreptul la educație să
aibă un sens, atunci trebuie concepute sisteme educaționale și trebuie implementate programe educaționale care să țină
seama de extrem de marea diversitate a acestor caracteristici și cerințe. ...Școlile trebuie să fie compatibile cu toți copiii,
indiferent de condiționările fizice, intelectuale, sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură.” (UNESCO, 1994).
AMENINTAREA STEREOTIPULUI (RĂTUSCA CEA URÂTĂ)

◼ Amenințarea stereotipului se referă la riscul de confirmare a stereotipului negativ atribuit propriului grup prin diminuarea performanței
personale într-un domeniu specific.
◼ Se manifestă un proces de autostereotipizare negativă – un fel de inoculare a inferiorității.

◼ Conceptul își are originea în analiza statisticilor (1995) privind calificativele obținute în urma susținerii examenelor de admitere la facultate
de studenții afro-americani, care obțineau rezultate net inferioare comparativ cu studenții euro-americani, cu toate că potențialul de
 învățare și reușită era similar (Onici, 2013).
◼ Pentru a se menține o identitate socială pozitivă, apare tendința de diferențiere și distanțare de alte grupuri asociate cu tensiuni și
experiențe negative. Țintele cele mai expuse stereotipizării sunt minoritățile – entitățile sociale lipsite de accesul la puterea socială și
inferioare numeric.
◼ Mecanisme de apărare împotriva amenințării stereotipului:

◼ Devalorizarea sarcinilor și scăderea implicării în acestea

◼ Crearea unor impedimente care să fie invocate drept cauze ale unui eventual eșec (autohandicaparea)
◼ Slaba identificare socială

◼ Soluții:

◼ Individualizare – compararea doar cu membrii grupului social de apartenență

◼ Conștientizarea identității sociale multiple – substituirea identității amenințate de stereotipul negativ cu o altă fațetă identitară socială
pozitivă
DIVERSITATEA CULTURALĂ, ETNICĂ SI RASIALĂ
◼ Cultura este un ansamblu de abilități, noțiuni și forme de comportament pe care indivizii îl dobândesc ca membrii ai unei
societăți anume (Ivasiuc, Koreck și Kovari, 2010, p. 8).
◼ Este un concept care descrie cunoștințele, atitudinile, valorile și comportamentele ce caracterizează un anumit grup de
oameni.
◼ Etnia implică un grup uman de aceeași origine, limbă și tradiții culturale (NODEX, 2002).
◼ Grupurile etnice împărtășesc un sentiment de interdependență datorat faptului că sunt formate din persoane de aceeași rasă,
origine sau religie.
◼ Rasa reprezintă o categorie de oameni care împărtășesc aceleași trăsături biologice precum culoarea pielii, neexistând rase
pure din punct de vedere biologic.
◼ Unele grupuri etnice întâlnesc mai multe provocări în ceea ce privește activitățile educaționale, dificultățile regăsindu-se de la
adaptarea școlară până la rata ridicată a abandonului școlar. Motivele care stau la baza acestei realități sunt complexe și implică
factori economici, societali, familiali și culturali.
◼ Din cercetarea “O școală pentru toți? Accesul copiilor romi la o educație de calitate” (Duminică și Ivasiuc, 2010) reiese faptul
că școala românească impune valorile majoritare, fără a crea loc pentru valorile minoritarilor.
◼ În cazul elevilor din grupurile etnice minoritare, o explicație a insuccesului lor școlar rezidă și în faptul că activitățile
instructive nu reflectă contextul lor cultural, ei având dificultăți în identificarea utilității și aplicabilității practice a cunoștințelor și
competențelor învățate pentru viața lor de zi cu zi.
◼ O altă explicație posibilă este aceea că unele comunități etnice nu valorizează reușita academică și nu încurajează copiii să
exceleze în acest domeniu.
DIVERSITATEA CULTURALĂ, ETNICĂ SI RASIALĂ

◼ Având în vedere mobilitatea socială crescută și dinamica structurală a sistemului social, clasele de elevi din zilele noastre sunt
mult mai diverse cultural, etnic și chiar rasial.
◼ Cadrele didactice nu pot să ignore complet cultura, etnia sau rasa elevilor, deoarece acestea sunt esențiale pentru modul în care ei
percep și înțeleg lumea în care trăiesc.
◼ Cadrele didactice trebuie să țină cont de diferențele etnice atunci când interpretează comportamentul elevilor și atunci când
proiectează activitățile de învățare. Ei trebui să elaboreze strategii educative creative, care consolidează și completează forțele
grupurilor culturale diferite (Golu și Golu, 2002, p. 305).
◼ Educația multiculturală are drept obiectiv ajutarea elevilor să își dezvolte cunoștințele, atitudinile și abilitățile de care au
nevoie pentru a funcționa în propria cultură, în alte culturi, precum și în comunitatea globală.
◼ Educația multiculturală promovează și oferă șanse egale de învățare pentru toți elevii, reducând stereotipurile și prejudecățile,
rasismul și discriminarea.
◼ Profesorii responsabili din punct de vedere cultural utilizează cunoștințele și experiențele cultural diverse ale elevilor pentru a
construi experiențe de învățare mai relevante și mai eficiente.
◼ Și chiar și atunci când clasele nu conțin elevi din diverse medii culturale sau etnice, cadrele didactice trebuie să formeze în
rândul elevilor atitudini multiculturale, să reducă prejudecățile și atitudinile discriminatorii.
◼ Fiind modele de gândire și comportament pentru elevii lor, este nevoie ca profesorii să își conștientizeze propriile stereotipuri și
să își dezvolte sensibilitatea culturală.
DIVERSITATEA SOCIO-ECONOMICĂ

◼ Clasa socială se referă la venitul, ocupația, nivelul de educație și prestigiul unei persoane în societate, acestea
având un efect profund asupra atitudinilor și comportamentelor elevilor în contextul școlar.
◼ Conform lui R. Moreno (2010, p. 37), nivelul socio-economic este o variabilă care poate prezice rezultatele școlare ale
 elevilor, precum și rata abandonului școlar.
◼ Diferențe majore în ceea ce privește activitatea școlară se regăsesc între elevii din clasa privilegiată și cea de mijloc,
pe de o parte, și cea de jos, pe de cealaltă parte. Trebuie subliniat faptul că aceste diferențe observate sunt raportate la
medie, existând multe cazuri în care elevi din clasa precară reușesc să aibă succes școlar.
◼ Elevii din clasa precară (de jos) au un acces mai redus la resurse educaționale: materiale educaționale, computere,
cărți, muzee etc., ceea cele poate diminua dezvoltarea intelectuală și socială.
◼ Ei beneficiază de o asistență medicală mai redusă sau de slabă calitate, pot avea o nutriție deficitară, ceea ce le poate
afecta dezvoltarea cognitivă (Moreno, 2010, p. 39).
◼ În multe cazuri stimularea și sprijinul pentru învățare primite din partea părinților sunt reduse, aceștia fiind preocupați
de lipsurile financiare și chiar implicându-i pe copii în desfășurarea de activități de muncă fizică.
◼ Nu în ultimul rând, așteptările părinților și cadrelor didactice față de succesul școlar al elevilor din clasa de jos sunt
mai reduse, acestea reflectându-se în mesajele de motivare și ghidare pe care aceștia le transmit.
DIVERSITATEA SOCIO-ECONOMICĂ

◼ Toate aceste elemente fac ca elevii din clasa de jos să fie supuși riscului eșecului și abandonului școlar (Golu și Golu,
2002, p. 301).
◼ Cadrele didactice trebuie să acorde o atenție deosebită elevilor proveniți din medii socio-economice dezavantajate și să
 le acorde sprijin constant prin:
◼ comunicarea unor așteptări pozitive
◼ proiectarea unor activități relevante pentru realitatea lor
◼ implicarea familiilor în activitățile educative
◼ colaborarea cu asociații și instituții din comunitate care să sprijine economic familia
Profesorii trebuie să fie atenți la propriile prejudecăți și stereotipuri și să nu judece elevii sau părinții acestora pe baza
nivelului lor socio-economic.
Mulți elevi din medii dezavantajate își dezvoltă reziliența, capacitatea de a reuși economic și social în ciuda factorilor de
risc cu care se confruntă.
DIVERSITATEA DE GEN

◼ De-a lungul istoriei criteriul gen/sex a reprezentat un element de diferențiere în ceea ce privește accesul la educație, conținutul
învățării sau formele de organizare a acesteia.
◼ Genul se referă la acele trăsături și comportamente specifice bărbaților și femeilor potrivit unei anumite culturi, iar
sexul se referă la diferențele biologice dintre bărbați și femei (Moreno, 2010, p. 40).
◼ Rolurile de gen sunt printre primele formate în procesul de socializare, influențele culturale și educaționale influențând
semnificativ modul în care persoanele își exprimă sexul biologic prin intermediul comportamentului.
◼ Diferențele de gen identificate în ceea pe privește abilitățile intelectuale sunt prea mici și variabile și au foarte puține
consecințe practice.
◼ Diferențe de gen au fost identificate în ceea ce privește comportamentul la clasă, în sensul în care băieții sunt mai predispuși să
participe activ la lecții și să pună întrebări, dar în același timp au o probabilitate mai mare să absenteze de la ore sau să
abandoneze școala (Moreno, 2010, p. 41).
◼ Într-un studiu realizat de Institutul de Științe ale Educației cu privire la dimensiunea de gen în educație, autorii menționează o
polarizare a elevilor români în ceea ce privește domeniile profesionale.
◼ Astfel, populația feminină se orientează cu predilecție către domeniile economice, pedagogic și medico-farmaceutic, iar cea
masculină spre domeniile tehnic, agro-silvic și militar (2004, p. 115).
◼ Această polarizare se regăsește și în studiile internaționale, R.E. Slavin (2018, p. 85) amintind faptul că populația feminină are
rezultate școlare semnificativ mai ridicate la testele de limbă, în timp ce populația masculină are rezultate mai bune la
matematică și științe.
DIVERSITATEA DE GEN
◼ Diferențele de gen identificate în rezultatele școlare ale elevilor sunt rezultatul abordării diferențiate a fetelor și băieților, atât
acasă cât și la școală (Moreno, 2010, p. 43), precum și a experiențelor sociale și culturale diferite.
◼ Părinții au așteptări mai mari de la fiii lor să aibă rezultate bune la matematică și științe, iar de la fiice să fie mai disciplinate și
să ia note mai bune.
◼ Cadrele didactice de asemenea au așteptări diferite în funcție de gen și manifestă un comportament particularizat, având un rol
în promovarea modelelor de gen în spațiul școlar.
◼ Studiul Institutului de Științe ale Educației amintit mai sus menționează faptul că fetelor le sunt făcute mai multe recomandări
legate de aspectul exterior și roluri de gen tradițional feminine, în timp ce recomandările făcute băieților se referă cu predilecție
la disciplină (2004, p. 38).
◼ R. Moreno (2010, p. 43) menționează faptul că profesorii petrec mai mult timp realizând activități educaționale la matematică
cu băieții și la literatură cu fetele.
◼ Tratamentul diferențiat în funcție de gen are un impact semnificativ asupra construirii identității elevilor.

◼ Cadrele didactice ar trebui să își conștientizeze propriile stereotipuri de gen și să se asigure că oferă servicii educaționale egale
și nediscriminatorii.
◼ Deși fetele și băieții au caracteristici diferite, profesorii trebuie să se asigure că le acordă aceleași șanse și oportunități
educaționale, că îi tratează nediferențiat și că exprimă aceeași încredere în abilitățile și posibilitățile lor de succes.
BIBLIOGRAFIE

◼ Golu, P, Golu, I. (2002). Psihologie educaţională, Ex ponto, Constanţa.

◼ Duminică G., Ivasiuc A. (2010). O școală pentru toți? Accesul copiilor romi la o educație de calitate, Vanemonde, București
◼ Institutul de Științe ale Educației, Unicef (2004). Perspective asupra dimensiunii de gen în educație, București.
◼ Ivasiuc, A., Koreck, M. & Kovari, R. (2010). Educația interculturală: de la teorie la practică – implementarea educației interculturale în
școli multietnice din România, Raport de cercetare al Agenției de Dezvoltare Comunitară Împreună.
◼ Moreno, R. (2010). Educational Psychology, John Wiley & Sons, Hoboken.

◼ Onici, O. (2013). ”Amenințarea stereotipului în context școlar, în Bonciu”, Ș. & Ceobanu, C. (coord.). Psihosociologie școlară, Polirom,
Iași, pp. 171-182.
◼ Slavin, R.E. (2018). Educational Psychology, Theory and Practice, Twelfth edition, Pearson, New York.

◼ UNESCO (1994). The Salamanca Statement and Framework for Action on Special Needs Education, Paris, UNESCO/Ministry of
Education, Spain.