Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IDENTIFICAREA SUINELOR
Identificarea porcilor presupune individualizarea, aprecierea culorilor, determinarea vârstei, stabilirea dezvoltării
corporale (greutatea corporală, dimensiunile corporale) și aprecierea particularităţilor corporale individuale.
MARCAREA SUINELOR
Aspecte generale
Legislația în vigoare
MARCAREA SUINELOR
Ea constă în acordarea unui număr de identificare fiecărui animal în parte; înscrierea acestuia pe corp şi în evidenţele
zootehnice cu scopul recunoaşterii sale în orice împrejurări, înlesnirii recoltării şi ordonării datelor privind performanţele
individuale precum şi prelucrării automate a acestora.
Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească individualizarea suinelor sunt: să poată fi aplicată la o vârstă
cât mai timpurie a indivizilor (imediat după naştere); să poată fi uşor de citit; să fie durabilă şi nedegradabilă; să nu poată fi
falsificată; să permită efectuarea anumitor corecturi fără schimbarea sistemului folosit; să fie simplă şi puţin costisitoare; să se
preteze la prelucrarea automată a datelor.
La suine, individualizarea poate fi: permanentă şi temporară (provizorie).
MARCAREA PERMANENTĂ
1. Individualizarea prin tatuaj este recomandabilă şi chiar obligatorie numai pentru materialul biologic din rasele albe
şi numai pentru produşii care vor fi crescuţi şi testaţi după performanţele proprii.
În acest scop se utilizează: trusa de tatuaj; tuş sau o pastă preparată din negru de fum, glicerină şi alcool.
Ca tehnică de lucru, operaţiunea debutează cu alegerea cifrelor care vor forma numărul matricol stabilit dinainte pentru
fiecare animal în parte.
Cifrele sunt confecţionate din ace fixate pe plăcuţe metalice–dispozitive, care la rândul lor pot fi aşezate în locaşurile
de pe cleştele de tatuat (Fig. 5.1).
Ca tehnică de lucru, la nivelul urechilor se aplică un strat subţire din tuşul sau pasta de negru de fum.
Apoi, prin apăsare se imprimă numărul matricol dorit în aşa fel încât citirea să se facă de la baza urechii spre vârful
acesteia (la urechea stângă) şi de la vârf spre bază (la urechea dreaptă) (Fig. 5.2).
După perforarea stratului cutanat, locul de tatuare se fricţionează pentru a asigura pătrunderea colorantului în grosimea
pielii.
Fig. 5.1 – Instrumente utilizate pentru tatuaj (Stânga – Litere și cifre, Mijloc – Clește, Dreapta – Tuș)
2. Individualizarea prin preducire (Fig. 5.3) presupune aplicarea numărului matricol prin crestături şi perforări la nivelul
urechilor.
În asemenea caz numărul matricol se formează obligatoriu din două grupe de câte trei cifre, după cheia prezentată în
figura 5.3.
Prima grupă de cifre redă numărul aplicat pe urechea dreaptă şi reprezintă seria sau grupa de purcei în succesiunea în
care s-a format de la începutul fiecărui an calendaristic.
SERIE NUMĂR DE
ORDINE
Acest număr este cuprins între 001–199 (maxim 199 de serii, după care se reia de la 001).
A II-a grupă de cifre redă numărul aplicat pe urechea stângă şi reprezintă ordinea în care au fost acordate numerele
matricole, după ordinea fătărilor, în interiorul unei grupe (serii) de 100 de purcei.
Acest număr este cuprins între 001 şi 100.
După completarea primei grupe de 100 de purcei se trece la grupa cu numărul matricol 002–001, s.m.d.
Adesea, apar situaţii în care numărul matricol aplicat iniţial prin preducire trebuie modificat (corectat).
Astfel, cu prilejul înţărcării este recomandabilă o verificare a numerelor matricole atribuite, iar în caz de suprapuneri
acestea se vor corecta prin perforarea urechii stângi.
O perforare a urechii stângi corectează cu 2 prima cifră a numărului de ordine din cadrul grupei.
O a II-a situaţie în care este necesară corectarea numărului matricol o constituie sosirea în fermă (prin achiziţionare
sau transfer) a unui animal al cărui număr matricol are corespondent la unul din animalele existente.
În asemenea caz corectarea se face în acelaşi mod, dar la animalul sosit ulterior.
A III-a situaţie în care se face corectarea numărului matricol este aceea în care animalul nou sosit are deja numărul
matricol corectat (o perforare în urechea stângă), iar în fermă există un alt animal care are acelaşi număr matricol, cu aceiaşi
corectură.
În acest caz se va proceda la efectuarea unei a doua perforări (tot în urechea stângă).
Această perforare va corecta încă cu 2 (în total 4), numărul matricol iniţial.
Notă. Nu se vor face mai mult de 4 perforări (vor modifica numărul matricol iniţial, cu 8), în urechea stângă pentru a
nu se ajunge la un număr de ordine format din patru cifre. Acest lucru ar putea face improprie prelucrarea automată a datelor.
În cazul materialului biologic reţinut pentru reproducţie în fermele de selecţie şi testare a suinelor se acordă număr de
reproducător prin perforarea urechii drepte (Fig. 5.4).
Operaţiunea de perforare se face în funcţie de anul calendaristic în care s-a născut animalul respectiv, astfel:
în anii calendaristici a căror ultimă cifră se termină în 0 sau 5 nu se face nici o perforare–numărul matricol rămânând
cel acordat la naşterea animalului;
în anii calendaristici a căror ultimă cifră este 1 sau 6 se face o perforare în jumătatea inferioară a urechii drepte. În
această situaţie numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 2 a primei cifre de la numărul de serie;
în anii calendaristici a căror ultimă cifră este 2 sau 7 se face o perforare în jumătatea superioară a urechii drepte. În
acest caz numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 4 a primei cifre de la numărul de serie;
4 LP 5 – Creșterea animalelor – 2020-2021
în anii calendaristici a căror ultimă cifră este 3 sau 8 se fac două perforări: una în jumătatea inferioară şi una în
jumătatea superioară a urechii drepte. În acest caz numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 6 (2+4) a primei
cifre de la numărul de serie;
în anii calendaristici a căror cifră este 4 sau 9 , în urechea dreaptă se fac două perforări - ambele în jumătatea superioară
a urechii. În asemenea caz numărul de reproducător rezultă din majorarea cu 8 (4+4) a primei cifre de la numărul de
serie.
3. Individualizarea prin crotaliere se efectuează la tineretul acceptat la reproducţie în urma testării după performanţele
proprii. Acest tip de individualizare reprezintă o modalitate suplimentară şi consecutivă preducirii fiind recomandată,
îndeosebi la rasele de suine pigmentate (la care nu se poate imprima numărul matricol prin tatuaj).
Aplicarea crotaliilor se face pe pavilioanele urechilor.
În practică sunt recomandabile crotalii de tip “buton”, confecţionate din aluminiu sau material plastic
“Neoflex”(fig.5.6).
Pe crotalie se ştanţează numărul matricol complet rezultat din citirea preducirii (crestăturilor şi perforărilor de pe
ambele urechi).
ASPECT CROTALIE DENUMIRE SPECIFICAȚII
Crotalii vizuale pentru suine, galbene,
inscriptionate laser conform cerintelor legale din
Romania, pentru identificare oficiala a suinelor.
O crotalie este formata din 2 parti (1 parte mama si
Crotalie vizuala Flexa Button +
1 parte tata), pentru o singura ureche.
Button varf metalic, pentru suine
Dimensiuni: 28 mm partea mama, 28 mm partea
tata
Crotaliile sunt autorizate conform Ordinului
ANSVSA 39/2010
Crotalii vizuale pentru suine, galbene,
inscriptionate laser conform cerintelor legale din
Romania, pentru identificare oficiala a suinelor.
Crotalie vizuala Flexa Mini + Mini O crotalie este formata din 2 parti (1 parte mama si
varf plastic, pentru suine 1 parte tata), pentru o singura ureche.
Dimensiuni: 25 x 21 mm
Crotaliile sunt autorizate conform Ordinului
ANSVSA 39/2010
Crotalii vizuale pentru suine, galbene,
inscriptionate laser conform cerintelor legale din
Romania, pentru identificare oficiala a suinelor.
Crotalie vizuala Flexa Micra + O crotalie este formata din 2 parti (1 parte mama si
Micra varf plastic, pentru suine 1 parte tata), pentru o singura ureche.
Dimensiuni: 35 x 12 mm
Crotaliile sunt autorizate conform Ordinului
ANSVSA 39/2010
Fig. 5.6 – Tipuri de crotalii
MARCAREA TEMPORARĂ
Individualizarea temporară (provizorie) se poate face prin: folosirea de substanţe colorante, sprayuri, folosirea
“creioanelor” de azotat de argint, etc.
Folosirea substanţelor colorante se face prin aplicarea acestora pe una din regiunile corporale, astfel încât să fie uşor
vizibilă timp de câteva zile şi chiar una sau două săptămâni.
Metoda individualizării prin folosirea substanţelor colorante (vopsele) se aplică frecvent în sectorul de montă-gestaţie,
în vederea identificării precise şi rapide a scroafelor care repetă ciclul de călduri.
Folosirea “creioanelor” de azotat de argint ajută la executarea anumitor semne, litere sau cifre pe corpul animalelor.
6 LP 5 – Creșterea animalelor – 2020-2021
Acest mod de individualizare este recomandabil la suinele cu părul şi pigmentaţia pielii de culoare închisă (negru,
cărămiziu).
Pentru facilitarea aprecierii exteriorului, corpul porcilor este împărțit în trei părți (trenuri, segmente), și anume partea
anterioară, mijlocie și posterioară, iar fiecare segment corporal cuprinde mai multe regiuni (figura 5.7), care vor fi analizate din
punct de vedere al cerințelor și defectelor.
Partea anterioară se întinde de la vârful râtului până la verticala imaginară coborâtă perpendicular pe sol, de la nivelul
celei de a 6-a vertebre dorsale (unghiul toracal al spetei). Din acest segment fac parte următoarele regiuni corporale: capul,
gâtul, grebănul, pieptul și membrele anterioare.
Partea mijlocie este delimitată anterior de linia verticală coborâtă prin unghiul toracal al spetei, iar posterior de
verticala care trece prin unghiul extern al iliumului. Aceste segment corporal include: spinarea, șalele, toracele și flancurile,
abdomenul, glanda mamară la scroafe și furoul la vieri.
Partea posterioară este reprezentată de regiunile corporale dinapoia liniei verticale trasată din unghiul extern al
iliumului și anume: crupa, coada și membrele posterioare.
Figura 5.7 – Regiunile corporale ale porcilor: 1 - rât; 2 - faţă; 3 - frunte; 4 - obraz; 5 - ureche; 6 - ceafă;
7 - gât; 8 - grebăn; 9 - umăr; 10 - spată; 11 - cot; 12 - braţ; 13 - antebraţ; 14 - genunchi; 15 - fluier; 16 -gleznă;
17 - chişiţă; 18 - unghie; 19 - spinare; 20 - şale; 21 - şold; 22 - flanc; 23 - coaste; 24 - abdomen; 25 - mamele;
26 - crupă; 27 - coapsă; 28 - fesă; 29 - gambă; 30 - jaret; 31 - coadă; 32 - testicule
Dezvoltarea segmentului anterior al corpului porcilor depinde de gradul de ameliorare (precocitate), tipul morfo-
productiv și categoria de sex. Astfel, la rasele primitive (neameliorate) şi la porcii sălbatici (de exemplu, mistreţul european),
trenul anterior este mai bine dezvoltat comparativ cu celelalte părți ale trunchiului, iar la rasele ameliorate, dimpotrivă
predomină trenul mijlociu și cel posterior, care asigură carne cantitativ și calitativ superioară. La rasele ameliorate, trenul
anterior trebuie să dețină aproximativ 30% din întregul corp. Indiferent de rasă, partea anterioară este mai voluminoasă la vieri
decât la scroafe (figura 5.8).
Figura 5.8 – Dezvoltarea segmentelor corporale la: a - porcul sălbatic; b - vier din rasă ameliorată; c - scroafă din rasă ameliorată
CAPUL
- gradul de ameliorare – la rasele neameliorate (de exemplu, Stocli) capul este mare, butucănos (disproporționat față de
trunchi), inexpresiv, alungit, îngust, comprimat lateral, cu aspect conic privit din profil, iar linia fronto-nazală (profilul) este
dreaptă. De asemenea, urechile sunt mici, îndreptate în sus și ușor lateral, acoperite cu păr abundent.
Rasele ameliorate prezintă capul mic, expresiv, larg, profilul ușor concav (la majoritatea raselor) sau ultraconcav (Micul Alb,
Alb de Banat etc.), iar mărimea și portul urechilor diferă în funcție de rasă (figura 5.9).
- tipul constituțional – porcii care au constituție corectă (robustă sau fină) prezintă capul bine proporționat faţă de trunchi
și expresiv (exprimă fidel caracterele de rasă și de sex).
Porcii cu constituție defectuoasă grosolană au capul foarte mare, inexpresiv, acoperit cu piele groasă, greu detașabilă, bogată
în țesut conjunctiv subcutanat, pilozitatea abundentă. Porcii cu debilitate constituțională, au capul prea mic, prea îngust și
uscățiv, inexpresiv, acoperit cu piele subțire, lipsită de elasticitate, părul rar și mat, iar prinderea capului de gât este defectuoasă.
- categoria de sex – indiferent de rasă, vierii prezintă capul mai mare, mai larg și mai expresiv decât femelele, care au
capul mai mic, mai îngust, mai fin, cu expresivitate mai redusă (figura 5.9).
- modul de hrănire – porcii hrăniți corespunzător în perioada de creștere au capul armonios dezvoltat față de trunchi, cu
însușiri tipice rasei din care fac parte, pe când tineretul hrănit deficitar, prezintă capul lung, îngust, voluminos (disproporționat
față de trunchi), cu profilul drept.
Figura 5.9 – Aspectul capului la: a – Rasele neameliorate; b - Rasele ameliorate; c – Vier din rasa ameliorată, d- Scroafă din rasă ameliorată
CULORILE PORCILOR
Alături de alte însuşiri morfologice, culoarea părului constituie criteriu de recunoaştere a raselor de porci şi de
diferenţiere a indivizilor. Pilozitatea este mai abundentă la rasele primitive decât la cele ameliorate şi indiferent de gradul de
ameliorare, părul este mai bine dezvoltat la vieri decât la scroafe.
În funcţie de lungime, părul porcilor se clasifică în: păr scurt, care acoperă majoritatea regiunilor corporale; păr lung,
prezent pe marginea superioară a gâtului la suinele primitive (Stocli, mistreţ); puf sau subpăr (păr scurt şi fin), situat la baza
părului normal în sezonul rece, la mistreţ şi la unele rase (Stocli, Mangaliţa, Smajadova, Sumadia, Sişka etc.).
a) Culorile simple - includ culoarea albă, neagră uniformă, roşie, blondă şi agouti (figura 4).
Culoarea albă este cea mai răspândită şi apreciată, deoarece conferă carcaselor aspect comercial mai plăcut decât în
cazul culorilor închise. Apare la majoritatea raselor de porci: Marele Alb, Mijlociul Alb, Micul Alb, Landrace, Edelschwein,
Chester-White, Welsh, Alb de Ruşeţu, Alb de Banat etc.
Culoarea neagră uniformă este caracteristică raselor Marele Negru (Cornwall), Negru de Beijing, Negru de Strei,
Mangaliţa, Porcul Vietnamez etc.
Culoarea roşie apare la Duroc, Tamworth, Jersey, Mangaliţa etc.
Culoarea blondă caracterizată prin prezenţa pigmentului galben de diferite nuanţe în firele de păr şi a pigmentului
negru la nivelul discului râtului, pleoapelor, genelor, unghiilor, sfârcurilor şi vulvei. Această culoare este întâlnită la Mangaliţa,
Lincoln etc.
Culoarea agouti (sălbatică) prezintă diferite nuanţe de la brun-cenuşiu până la maro, iar purceii în primele
aproximativ patru săptămâni de viaţă au culoarea tigrată/zebrată (prezintă dungi alb-gălbui). Culoarea agouti este specifică
raselor primitive (de exemplu, Stocli) şi porcilor sălbatici (Mistreţului european).
8 LP 5 – Creșterea animalelor – 2020-2021
b) Culorile compuse includ bălţăturile şi culoarea neagră neuniformă (Fig. 5.10). Culorile bălţate sunt date de amestecul a
două sau trei culori. În funcţie de culoarea predominantă (fondul) poate să apară culoarea bălţată alb cu negru, alb cu
cenuşiu, alb cu maroniu (pe fondul alb apare pete de diferite forme şi mărimi de culoarea închisă) sau negru cu alb, cenuşiu
cu alb, roşu cu alb etc. Bălţăturile apar rar la porci, de exemplu, dintre rase la Pietrain (alb cu pete negre, cenuşii sau
roşietice), Hereford (fondul roşu cu pete albe pe cap, piept, abdomen, membre şi coadă), Spotted (alb cu negru), Porcul
Vietnamez (alb cu pete negre) şi la metişii rezultaţi din încrucişarea porcilor albi cu cei care au părul de culoare închisă.
- fondul este negru, iar pe grebăn şi pe regiunile membrelor anterioare apare o bandă albă (ˮbrâuˮ) cu lăţime variabilă (de la
câţiva centimetri până la 30-40 cm), de unde şi denumirea de ˮporci cu brâuˮ (Hampshire, Wessex, Sattelschwein, Bazna etc.);
- fondul este negru, iar ˮşauaˮ râtului, extremităţile membrelor şi vârful cozii sunt albe (Berkshire, Poland-China etc.);
- fondul este negru, iar partea ventrală a trunchiului şi extremităţile membrelor sunt albe -”abdomen/pântec de rândunică”- (la
Mangaliţa).
a b c d
e f g h i
Fig. 5.10 – Culorile porcilor: a - albă; b - neagră uniformă; c - roşie; d - blondă; e - agouti; f - bălţată alb cu negru; g - neagră cu ˮbrâuˮ; h - neagră cu
extremităţile albe; i - abdomen de rândunică
9 LP 5 – Creșterea animalelor – 2020-2021
Nume, Prenume:
Grupa:
1. Descrieți metodele de marcare aplicate în imaginea de mai jos (incluzând modul în care acestea se aplică). Ce alte metode
mai pot fi aplicate?
2. Completați spațiile: