EVALUAREA VÂRSTEI LA OVINE ŞI CAPRINE

1. IMPORTANŢA DETERMINĂRII VÂRSTEI

Determinarea vârstei la ovine şi caprine constituie un criteriu ajutător şi necesar, deoarece

aprecierea însuşirilor de exterior cât şi a potenţialului productiv trebuie să se facă prin raportare
la vârsta animalelor examinate.
Vârsta, se poate stabili cu precizie din datele înscrise în registrele zootehnice, însă,
deoarece sunt multiple cazurile în care acestea lipsesc sau sunt incomplete se impune
cunoaşterea criteriilor de apreciere a vârstei.

2.CRITERII DE EVALUARE A VÂRSTEI

Criteriile folosite la determinarea vârstei la ovine şi caprine, sunt: aspectul dentiţiei; numărul
strangulărilor sau cercurilor de pe coarne; depigmentarea îmbrăcăminţii piloase şi dezvoltarea
corporală.
a) Aspectul dentiţiei constituie, pentru toate categoriile de animale, criteriul cel mai exact
pentru determinarea vârstei.
b) În cazul ovinelor cornute numărul strangulărilor de pe coarne reprezintă perioadele de
gestaţie la femele şi de stabulaţie (iernat) la masculi. În general, la numărul strangulărilor se
adaugă vârsta intrării la reproducţie de 1 ½ ani. La caprine, care sunt animale foarte active se
practică foarte des ecornarea pentru a preîntâmpina eventualele accidente care pot sa apară cu
ocazia diferitelor lucrări sau ca urmare a luptelor dintre animale.
c) Depigmentarea părului sau a lânii şi apariţia fibrelor albe în jurul botului, ochilor şi burselor
testiculare, la un moment dat, poate constitui criteriu de apreciere a vârstei la animalele cu lâna
şi jarul colorat.
d) Dezvoltarea corporală poate fi luată în considerare pentru aprecierea vârstei la tineret,
mai ales în perioada de până la 1 an.

3. EVALUAREA VÂRSTEI, DUPĂ DENTIŢIE

3.1. PARTICULARITĂŢILE DENTIŢIEI

Ovinele şi caprinele fiind animale diftiodonate au dinţi de lapte caracteristici perioadei de

tineret şi dinţi permanenţi corespunzători perioadei de adult. O particularitate a dentiţiei o
constituie lipsa incisivilor de pe maxilarul superior, în locul acestora existând un cartilaj tare numit
burelet.
Aprecierea vârstei după dentiţie se bazează pe studiul incisivilor corelat cu momentul
apariţiei premolarilor şi molarilor.
Incisivii au următoarele denumiri:
- cleştii, situaţi la mijlocul maxilarului inferior, au forma de lopată şi sunt cei mai înalţi;
- primii mijlocaşi, câte unul de fiecare parte a cleştilor, au aceeaşi formă ca primii, însă cu
înălţimea mai mică;
- secunzii mijlocaşi au marginea superioară mai puţin evazată, sunt mai scurţi şi sunt aşezaţi
de o parte şi alta a primilor mijlocaşi;
- lăturaşii sunt situaţi la extremitatea arcadei dentare, au originea în canini, sunt cei mai mici şi
au formă tronconică (fig. 4.1).
 Figura 4.1. – Denumirea
dinţilor situaţi pe mandibulă

Diferenţa de înălţime dintre incisivi, dă tablei dentare forma emisferică.

Incisivii de lapte sunt mici, scurţi, înguşti, prezintă o gâtuitură evidentă şi au culoarea albă.
Formula dentiţiei de lapte este următoarea:

M. PM. I. I. PM. M
0 3 0 0 3 0
 20
0 3 4 4 3 0

Notă: I = incisivi; P.M. = premolari; M = molari

Mielul are 20 dinţi de lapte, dintre care 8 incisivi şi 12 premolari.

Incisivii permanenţi sunt mai mari, mai galbeni, dispuşi în formă de evantai, gâtul este mai
puţin evident, iar marginea liberă tăioasă (câteva luni după ce au ajuns la nivel cu ceilalţi). Pe
suprafaţa tablei dentare se poate observa o denivelare numită creastă dentară.
Dentiţia permanentă are următoarea formulă:

M. PM. I. I. PM. M
3 3 0 0 3 3
 32
3 3 4 4 3 3

Ovinele adulte au 32 dinţi dintre care 8 incisivi, 12 premolari şi 12 molari.

Când nu sunt tociţi, incisivii se ating prin laturile marginale, însă, pe măsură ce tocirea
avansează, apar spaţii interdentare, coroana se micşorează iar suprafaţa de tocire (tabla dentară)
îşi modifică forma. La început, tabla dentară este alungită lateral, apoi devine ovală, iar la
bătrâneţe biangulară, din ce în ce mai turtită transversal.
Premolarii sunt primele 3 măsele situate pe fiecare parte a maxilarului superior şi inferior.
Molarii sunt măselele propriu-zise alăturate premolarilor, câte 3 pe fiecare parte a celor
două maxilare.
În general, dinţii nu cresc pe măsură ce se tocesc; astfel, la bătrâneţe, după ce se uzează
complet rămân numai rudimente de coroană, subţiate şi cu slabă soliditate în alveole.
 3.2. TEHNICA EVALUĂRII VÂRSTEI DUPĂ DENTIŢIE

La aprecierea vârstei se ia în considerare tipul de dentiţie, numărul, mărimea, forma, precum

şi gradul de tocire a incisivilor.
Evaluarea gradului de uzură a incisivilor se face utilizând următoarele noţiuni:
- incisiv ajuns la nivel, se consideră când a atins nivelul maxim de creştere;
- incisiv tocit, când numai o parte din smalţul de pe faţa linguală este tocit, iar creasta dentară
este prezentă parţial;
- incisiv nivelat, când s-a tocit tot smalţul de pe faţa linguală a dintelui până la rădăcină;
tabla dentară este galbenă (în urma tocirii apare dentina) şi nu se mai observă creasta dentară.
În vederea aprecierii vârstei, examinatorul stă în partea stângă a animalului, fixează cu mâna
stângă capul, sub bărbie, iar cu cealaltă mână, trecută pe partea dreaptă a capului, împinge uşor
buza inferioară în jos şi pune astfel în evidenţă incisivii, fără a deschide gura animalului. Pentru
facilitarea aprecierii vârstei se iau în considerare modificările dentiţiei din cursul vieţii, desfăşurate în
3 etape, net distincte.
Prima etapă, durează de la naştere până la 1 - 1 ½ ani şi se caracterizează prin erupţia şi
tocirea parţială a dinţilor de lapte, erupţia şi înlocuirea premolarilor de lapte cu premolari
permanenţi, precum şi prin erupţia eşalonată a molarilor.
După cum este specificat în tabelul 4.1., la miei, momentul apariţiei dinţilor este influenţat
de gradul de precocitate al rasei.
În general, la vârsta de 1 lună, mielul are toţi dinţii de lapte apăruţi în număr de 20 (8 I + 12
PM.). De la această vârstă începe tocirea incisivilor de lapte, mai lent în primele luni, astfel că la
vârsta de 4-6 luni incisivii sunt puţin tociţi şi bine fixaţi în gingie. Mai târziu, la 12-14 luni, incisivii
sunt tociţi şi se mişcă în gingie. La 15 luni începe înlocuirea lor succesivă cu incisivii permanenţi.

Tabelul 4.1.
Vârsta mieilor la apariţia dinţilor de lapte

Categoriile de dinţi Rase precoce Rase tardive

Cleşti La naştere 5-6 zile
Primii mijlocaşi 8 zile 12 zile
Secunzii mijlocaşi 10 zile 15 zile
Lăturaşi 17 zile 28 zile
Premolari 21 zile 28 zile

După 16 luni, mai repede sau mai târziu, în funcţie de precocitate, are loc înlocuirea
premolarilor de lapte cu cei permanenţi. Tot în această etapă apar şi molarii, astfel: la 3 luni primul
molar, la 9 luni al doilea molar, iar la 18 luni cel de al treilea molar.
La iezi, perechea centrală de incisivi, adică cleştii, sunt prezenţi la fătare sau apar în prima
săptămână de viaţă. A doua pereche (primii mijlocii) apare la 1-2 săptămâni, a treia pereche
(secunzii mijlocaşi) între 2 şi 3 săptămâni şi perechea laterală (lăturaşii) la 3-4 săptămâni de viaţă.
Molarii sunt prezenţă la fătare şi erup încontinuu pe tot parcursul vieţii.
În a doua etapă, care durează de la 1,5 – 4 ani, are loc înlocuirea incisivilor de lapte cu cei
permanenţi şi tocirea parţială a acestora (tabelul 4.2.).

Tabelul 4.2.
Vârsta ovinelor la care incisivii de lapte sunt înlocuiţi cu cei permanenţi

Categoriile de dinţi Rase precoce Rase tardive

Cleştii 14 luni 16 luni
Primii mijlocaşi 18 luni 22 luni
Secunzii mijlocaşi 21 luni 34 luni
Lăturaşii 32 luni 44 luni
 Deoarece această etapă corespunde cu perioada de producţie maximă a ovinelor şi
caprinelor se impune cunoaşterea vârstei cu exactitate. (fig. 4.2.).
 În general, la 14-16 luni erup cleştii, care au marginea superioară foarte ascuţită, sunt
albi şi mult mai laţi decât cei lapte. Creşterea lor încetează în jurul vârstei de 1 ½ ani
 Primii mijlocaşi apar la 18-22 luni şi au aceleaşi caracteristici dar sunt mai scurţi şi ajung
la nivel la 2 ani. Cei 4 incisivi de lapte rămaşi sunt mici, înguşti şi se clatină în alveole.
 Secunzii mijlocaşi apar la 21-34 luni, sunt mai scurţi, foarte puţin evazaţi, creşterea lor
terminându-se în jurul vârstei de 3 ani, în funcţie de precocitate.
 Lăturaşii permanenţi apar la 32-46 luni, sunt cei mai mici ca înălţime şi au formă
tronconică. Ajung la nivel la aproximativ 4 ani, vârstă la care ceilalţi incisivi sunt deja tociţi.

Figura 4.2. – Momentul apariţiei incisivilor permanenţi

Creşterea incisivilor, de la erupţie şi până ajung la nivel, durează 4-6 luni, iar căderea dinţilor
perechi se face în acelaşi timp sau, mai rar, la un interval de 3 săptămâni.
În practică se consideră că, între 2 ani şi 4 ani, vârsta ovinelor este egală cu jumătate din
numărul incisivilor permanenţi. În acest mod aprecierea vârstei se poate face cu aproximaţie de
câteva luni.

A treia etapă, durează de la 4 ani până la sfârşitul vieţii şi se caracterizează prin tocirea şi
nivelarea dinţilor permanenţi. În paralel cu uzura incisivilor, se iau în considerare şi alte criterii de
aprecierea a vârstei ca: apariţia spaţiilor interdentare, forma tablei dentare, instabilitatea dinţilor
în alveole.
 La 5 ani cleştii sunt tociţi aproximativ două treimi din lungimea tablei dentare,
reducându-se astfel diferenţa de mărime dintre aceştia şi lăturaşi.
 La 6 ani cleşti sunt nivelaţi, ceilalţi incisivi tociţi, apar spaţiile interdentare, culoarea alb-
gălbuie a dinţilor devine galbenă, iar forma lor tronconică.
 La 7 ani sunt nivelaţi cleştii şi primii mijlocaşi, iar pe secunzii mijlocaşi tocirea este mai
evidentă. Incisivii se clatină în alveole, în unele cazuri cad, iar orientarea poate deveni
dezordonată.
 La 8 ani, spaţiile interdentare sunt foarte mari, incisivii sunt nivelaţi cu excepţia
lăturaşilor, cleştii sunt căzuţi în majoritatea cazurilor.
După vârsta de 8 ani se nivelează şi lăturaşii, evaluarea vârstei devenind dificilă şi
aproximativă (fig. 4.3.).
 Figura 4.3. – Uzura incisivilor permanenţi

Pe lungimea unui incisiv procesul de uzură avansează după cum este reprezentat în figura
4.4.

Figura 4.4. – Uzura incisivilor în funcţie de vârstă

Referitor la modificarea dentiţiei în raport cu vârsta şi la posibilitatea aprecierii vârstei după

acest criteriu, menţionăm faptul că atât înlocuirea dinţilor de lapte cu dinţi permanenţi cât şi uzura
acestora, se realizează în limite foarte largi, de aproximativ 6-9 luni, în funcţie de precocitatea
rasei şi mai ales de natura alimentaţiei.