2.SN coordoneaza toate procesele fiziologice din organismul copilului in crestere.

Deosebim SNC,
SNP, SNV. Creierul este relativ mare, cintareste 300-400 gr, la 20 de ani creierul se mareste de 4-5
ori. La barbati este mai mare, la femei mai mic. Circomvoluiunile si scizurile sunt slab dezvoltate
dar se dezvolta cu virsta. Substanta cenusie este dezvoltata incomplet, aproape ca nu se deosebeste
de subst. Alba. Nr celulelor nervoase in emisferele cerebrale sunt ca si la adulti insa structura este
mai simpla. Ele sunt mici, insuficient diferentiate, au forma de fus cu putine ramificatii. Sunt lipsite
de mielina. SNV este dezvoltat relativ mai bine ca scoarta cerebrala. El mentine tonusul v sangvine,
regleaza functia organelor interne. Maduva spinarii la nn este mai bine dezvoltata ca creierul,
relativ mai lunga ca la adulti.Vascularizatia creierului la copii este mai intensa ca la adulti.
Creierul necesita oxigen de 2 ori mai mult ca muschii, deorece el se dezvolta mai intens. Copilul nn
la termen poseda o serie de reflexe innascute sau neconditionate cum sunt: reflexul pupilar,
cornean, respirator, de sugere, glutitie, miscare, tuse, stranut, cascat. La nn se observa reflexe
fiziologice tranzitorii: reflexul babinschi, de imbratisare Moro, Robinson, de trompa, de tirire,
Galant, de cautare.
3. Pielea este un tesut al organismului care contacteaza in permanenta cu mediul extern.Pielea
incepe sa se dezvolte in a 5-6 saptamina a fazei embrionare din foita externa a embrionului si
consta din epiderm si derm. Epidermul e format din 2 straturi- extern- este foarte subtire, fin,
format din 2-3 stratuide celule descuamate ce se detaseaza permanent ; stratul bazal- activ se
regenereaza.In epiderm se produce cheratina,melanina,se sintetizeaza provitamina Dermul consta
din stratul papilar si reticular,unde tesutul conjunctiv este slab dezvoltat, insa in deosebire de
adulti contine o cantitate mai mare de lichid inter- si intracelular ce confirma elasticitate si turgor
inalt.La nou-nascuti sub actiunea factorilor nocivi epidermul se desprinde de derm favorizind
aparitia intertrigourilor.Culoarea pielii depinde de grosimea epidermului,vascularizarea,e
rasa,virsta,sex,abundenta de pigmenti.La nastere copiii sunt acoperiti de un stras numit vernix
caseoza care dispare in prima saptamina de la nastere.In primele zile se observa descuamarea pielii
prezenta pina in a 3 saptamina.Culoarea pielii este rosie-aprinsa apoi fin-roza.Glandele sebacee
sunt bine dezvoltate,secretind insa o cantitate mai mica de sebun dupa un an de viata sila virsta
pubertatii.Glandele sudoripare sunt formate dar eliminarea sudorii se incepe din a 3-4 luna,fiind
imperfect centrul de termoreglare.La temperaturi inalte sudoarea se acumuleaza sub piele
provocind sudamina.Sudamina favorizeaza dezvoltarea infectiei.Firele de par sunt
subtiri,fine,lipsite de canalul medular.Umerii si spatele n.n este acoperit de lanugo in special la
prematuri.Functiile pielii- 1.de protectie, 2.de termoreglare, 3.bacteriana, 4.de secretie, 5.de
excretie, 6.de metabolism, 7.de organ senzorial, 8.de reabsorbtie, 9.de formare a pigmentilor, 10.de
formare a provitamine D, 11.de respiratie.Functia de regenerare este bine dezvoltata datorita
vascularizarii intense.Prezinta o bariera microbiana datorita lizozomilor,acizilor grasi,secretia
glandelor sudoripare si sebacee.Elasticitatea buna a pielii este determinata de fibrele elastice
numeroase decit la adulti.Unghiile la n.n la termen sunt bine dezvoltate,cornoase,acopera si
protejeaza virful degetelor.La prematuri sunt slab dezvoltate.Tesutul adipos subcutanat se
formeaza in luna a 5-a de viata intrauterina, iar baza in a 8-9luna.Dezvoltarea stratului adipos are
loc pina la virsta de 3 ani iar de la 3-8 ani se stagneaza depunerile de grasime, apoi de la 8 ani
sporeste din nou mai ales in perioada pubertara.Grosimea stratului adipos 1,5-2 cm masurind plica
la nivelul ombilicului, dupa 12 ani la nivelul rebordurilor costale.Mucoasele sunt
fine,subtiri,abundent vascularizate,usor lezabile,de culoare roz.Aprecierea starii pielii-Culoare
(rosie, palida, cianotica ,surie.) ; Umidicatea(hipo-,hiper-,normohidrica) se apreciaza prin miscari
de netezire cu suprafata dorsala a iinii in regiunea axilara,inghinala.Elasticitatea-se determina pe
abdomen luind pielea intr-un pliu paralel cu talia copilului.Se considera buna daca revine imediat
la normal. Turgorul-se determina pe partea interna a coapsei la apasarea pielii, muschilor.
Temperatura-se determina cu termometrul sau la palpare.
4.PAF ale sistemului osos-procesul de transformare a scheletului cartiaginos ssi conjuntiv-fibros al
embrionului si fatului in scheletul osos al adultului constituie osteogeneza care incepe din a 4-a
saptamina a vietii embrionare.Tesutul osos la sugar este alcatuit preonderent din tesut cartilaginos
care constituie 45% la adulti doar 2%.La sugari tesutul osos are o structura fibroasa,e sarac in
saruri minerale si bogat in apa,contine mai multe substante organice ca la adult,este abundent
vascularizat
Particularitățile scheletului la copii
Capul nou-născutului este mare, alcătuind o patrime din lungimea corpului. Partea faciala a
craniului e mult mai mică decit cea a creierului in raport de 1:8, la adult-1:2. indata după nastere
oasele craniului sunt moi, flexibile, suturile dintre ele sunt largi și concresc abea la virsta de școlar.
Craniul sugarului are 4 fontanele: 1. Fontanela mare (anterioară) 2. Fontanela mică (occipitală) 3.
Două fontanele laterale.
-Fontanela mare este deschisă la toți nou-născuții și are formă romboidala, cu dimensiuni intre
laturi 2,0-2,0 cm sau 3,0-3,0 cm, se închide la 12-16 luni.
-Fontanela mică e deschisă la 25% din nou-născuții la termen şi se închide la virsta copilului de 2-3
luni.
-Fontanelele laterale sunt deschise doar la copiii prematuri
Coloana vertebrală.
Copilul se naşte cu coloana vertebrală dreaptă (fără curburi)
Odată cu creșterea și dezvoltarea copilului se formează curburile fiziologice:
- lordoza cervicală - la 1,5- 2 luni, cînd copilul incepe să țină capul;
-cifoza toracală – la 6 luni, copilul deja stă in şezut;
-lordoza lombară -după un an, copilul incepe să meargă;
Cutia toracică a nou-nascutului și sugarului pina la 5 luni are formā cilindrică sau conică, coastele
sint aşezate aproape orizontal. La sfirsitul primului an de viață cutia toracica se lungeste. coastele
capată o poziție oblica, spre 12-13 ani cutia toracică are forma definitiva ca la adult. in cursul vieții
oasele cresc atit in lungime cit și in grosime. Creșterea în lungime se face prin inelele de creștere
formate din țesutul cartilaginos, situate intre diafiză și cele două epifize, iar grosimea prin periost,
ale cărui celule produc substanță osoasă. Dezvoltarea definitivă a scheletului se terminā la 25 de
ani.
Dinții sunt formațiuni osoase dure, implantate in alveolele dentare . Nou-născutul se naște fără
dinți, doar cu prezența nucleelor dentare. Dinții apar la 5-7 luni și se dezvoltă trecind prin faza
dentiției de lapte și cea a dintilor permanenti
Primii dinți de lapte erup in urmatoarea consecutivitate:
• 6-7 luni incisivii centrali inferiori;
• 7-8 luni - incisivii centrali superiori;
• 8-9 luni - incisivii laterali superiori;
• 10-12 luni – incisivii laterali inferiori;
• 14-16 luni - primii molari;
• 18-20 luni caninii;
• 20-24 luni - urmātorii molari.
Prin urmare la 1 an copilul are 8 dinți, la 2 ani – 20 de dinți. La 5-6 ani incepe inlocuirea dinților de
lapte cu dinții permanenți in ordinea apariției inițiale și la virsta de 12-13 ani copilul are toți dinții
permanenți. La sfirşitul perioadei pubertare pot apärea dinții de minte. Dinții necesită o îngrijire
minuțioasă. De la virsta de 3 ani copilul este învățat să se spele pe dinți de 2 ori pe zi. Este necesar
de a organiza un examen preventiv a dinților la stomatolog de 2 ori pe an.
Funcțiile principale ale sistemului osos:
De apărare (protejează organele interne de acțiunea factorilor externi);
De fixare ( asigură poziționarea corpului în diferite poziții necesare);
De locomoție (asigură mișcarea organismului).

• 1-2 luni – din decubit ventral copilul ridică pentru cîteva momente capul
• 2–3 luni – ține capul bine;
• 3 luni –se intoarce pe o parte,prinde cu miina un obiect pe scur timp
• 4 luni – se intoarce pe abdomen
• 5 luni se rostogolește, aduce cu miinile labele picoarelor la gură;
• 6 luni stă în şezut fiind susținut, se tirăște în toate direcțiile;
• 7 luni stă bine in şezut, se tirie in 4 labe
• 8 luni se ridică în picoare fiind rezemat;
• 9 luni – stă în picioare citeva secunde fără suport, find susținut face cițiva se intoarce pe o parte
•10 luni – păşeşte spriginit de o mînă;
• 11 luni – merge lateral, ținîndu-se de mobilă;
• 12 luni merge de sine stătător

5.PAF ale sistemului respirator-Principala funcție vitală a organelor respiratorii este asigurarea
tesuturilor cu oxigen și evacuarea bioxidului de carbon.
Organele respiratorii işi încep dezvoltarea din säptämana a 4-a a dezvoltarii embrionare.
Organele respiratorii se clasifică în superioare și inferioare:
-Superioare ( de la orificiile nazale pină la ligamentele vocale);
Inferioare (laringele, traheia, bronhiile, plàminii);
La momentul naşterii structura lor morfologică e incă imperfectă, iar de aceasta sint legate și
particularitățile funcționale ale respirației. Toate căile respiratorii la copii au dimensiuni mult mai
mici și lumen mai îngust ca la matur.
Particularitățile lor morfologice la copii in primii ani de viață sint:
1. Mucoasa subțire, fină, ușor lezabilă, uscată, cu glandele insuficient dezvoltate, producerea joasă
a imunoglobulinei secretorii A și insuficienta de surfactant.
2. Submucoasa bogat vascularizată și puțin elastică.
3. Cartilajele uşor comprimabile, mai ales in porțiunile inferioare, lipsa fesutului elastic in plämini.
NASUL.
La copiii de vîrstă timpurie narinele și aparatul nazofaringian sint de dimensiuni mici, scurte,
înguste, din cauza dezvoltării insuficiente a scheletului facial. Meatul nazal inferior lipsește,
mucoasa e fină, bogat vascularizată din care cauză o hiperemie neinsemnată poate provoca
obturarea meaturilor, creaînd dificultăți la sugere. Cornetele nazale sunt groase, țesutul cavernos
al submucoasei este slab dezvoltat, de aceea hemoragiile nazale sunt rare sau lipsesc. Acest țesut se
diferențiază abea la 8-10 ani.
Cavitățile anexe ale nasului.
Sinusul etmoidal și maxilar sint slab dezvoltate, iar sinusul frontal și sfenoidal lipsesc. Structura
lor se diferențiază abea la virsta de 12-15 ani.
Canalul nazo-lacrimal. Este larg și scurt ceea ce inlesnește răspindirea infecției din nas spre sacul
conjunctival și dezvoltarea procesului inflamator.
Faringele. La copiii de virstă timpurie este îngust, amigdalele palatine sunt slab dezvoltate, de aceea
până la vărsta de un an practic nu se observă angine
Canalele otofaringiene (trompele Eustache) sunt largi și scurte, ocupă o poziție orizontală, ceea ce
defavorizează trecerea uşoară a infecției din faringe in ureche și dezvoltarea otitelor.
Laringele la copii este situat mai sus decit la maturi (la nivelul vertebrei cervicale III). are formă
de pilnie cu ingustarea clară in regiunea spațiului subligamentar. Diametrul laringelui in acest loc
la nou-näscut e doar de 4 mm și se măreşte lent (6-7mm la 5-7 ani, 1 cm la 14 ani), cartilajele sunt
moi, flexibile. Cu vârsta forma de pilnie a laringelui incepe să deviná cilindrică.
Epiglota e strins legată de rădăcina limbii. La nou-născut ea este relativ scurtă şi larga. Poziția ei
incorectā și cartilajele moi pot fi cauza îngustării intrării în laringe și apariția unei respirații
zgomotoase stenotice (stridorului).
Coardele vocale la copii sint mai scurte decit la maturi, prin ce se explică înälțimea și tembrul vocii
copilului.
Traheea reprezintă continuarea directă a laringelui, fiind alcătuită din 14-20 semiinele
cartilajinoase, unite prin intermediul ligamentelor, care se pot contracta sau lärgi, astfel
schimbindu-i lumenul. Traheea copilului are formă de pilnie, este ingustă şi foarte mobila, ea
incepe la nivelul vertebrei cervicale IV şi se termină la nivelul vertebrelor toracice II-III. unde se
ramifică în două bronhii principale. Traheea măsoară în lungime 8-12 cm, avind un diametru de
1,5-1,8 cm.
Cartilagele sunt moi și flexibile. Mucoasa este fină, bogat vascularizată și uscată dato- rità
numărului redus de glande. Aceasta explică apariția traheitelor la copii cu expectorația dificilă a
sputei, ingustarea filierei traheii și intensificarea stridorului.
Arborele bronhial la momentul nașterii este format. Odată cu creșterea copilului numărul
ramurilor și repartizarca lor în țesutul pulmonar se schimbă. Bronhiile la nou-născut sunt înguste
insā dimensiunile lor se măresc intens in primul an de viață și în perioada pubertară. Cartilajele
bronhiilor sint foarte elastice, moi, uşor se deformează. Bronhia dreaptă ocupă o poziție aproape
verticală, fiind ca o prelungire a traheii, este mai largă ca bronhia stângă. De aceea anume în ea
mai frecvent se găsesc corpi străini aspirați. Bronhia stângă este situată sub un unghi față de
trahee, are lumenul mai îngust, de aceea plămânul stång este aerat mai insuficient ceea ce
fovorizează dezvoltarea pneumoniilor.
PLÄMİNII la nou-născut cântăresc 50 gr, la adult de 20 ori mai mult, sunt alcatuiți din tesut
conjunctiv, bine vascularizați, bogați în vase limfatice și săraci in jesut elastic. Plämanul drept este
puțin mai mare ca cel stång, la fat plämânii sunt colabati, plini cu un lichid transparent. Indata
după nastere la nou-näscut se intrerupe circulația placentară, astfel crește concentrația bioxidului
de carbon in organism, ce contribuie la excitarea receptorilor cutanați, ai aortei, diafragmei și a
centrului respirator. In aşa mod apare respirația copilului, Lichidul din plamâni se reabsoarbe
rapid datorită surfactantului, secretat de glandele mucoasei respiratorii. La copii ca și la adulți
plămînii au o structură segmentară. Unitatea structurală a plămi- nului este acinusul, care la nou-
născut nu reprezintă un strugure de alveole, ca la matur, ci un săculet (sacculus). Numărul
alveolelor la nou-născut e de 10 ori mai mic decit la maturi.
Pleura și cavitatea pleurată. La copiii nou-născuți pleura viscerală este relativ groasă, poroasă,
aşezată în cute, conține vilozități și excrescențe, mai ales in sinusuri și in fisurile dintre lobi. Anume
în aceste regiuni sint create condiții pentu pătrunderea mai uşoară a microbilor si dezvoltarea
focarelor de infecție. Cavitatea pleurală la copil este uşor extensibila
diafragma la copilul mic joacă un rol deosebit in mecanismul respirației, asigurind profunzimea
inspirației. Contracțiile ei slabe se explică parțial prin respirația deosebit de superficială a nou-
născutului. Orice proces, ce creează dificultăți ale mişcării diafragmei (formarea gazelor în stomac,
meteorismul, pareza intestinului, mărirea organelor parenchimatoase, intoxicațiile, etc.),
micşorează ventilarea pláminilor.
Particularitățile fiziologice-funcționale de bază ale organelor respiratorii la copii sunt:
- Caracterul superficial al respirației. La nou-născut și sugari amplituda respirației este mică,
datorità dezvoltări slabe a muşchilor respiratori și aşezarii orizontale a coastelor. Excursia mică a
plăminilor reduce mult ventilarea pulmonară:
- Frecvența respirației la copii este mai mare ca la adult, fiind cauzată de capacitatea vitală mică a
plaminilor. Frecvența respirației este mai mare cu cit copilul este mai mic, astfel se compensează
necesitățile organismul in oxigen;
Tahipneea și aritmia respirației. Instabilitatea ritmului și opririle scurte (pe 3-5 secunde) ale
respirației (apnoe) la nou-născut și in deosebi la prematuri sint legate de imaturitatea centrului
respirator. Ritmul respirației se poate uşor deregla sub influiența diferitori factori ca plânsul,
suptul, somnul.
-Tipul respirației variaza in dependența de vårsta și sex: La nou-nåscut și sugar predomina
respirația abdominală. La bäieți ea continuă și la virsta de adult, iar la fete după virsta de 5-7 ani
predominá respirația toracică;
- Schimbul de gaze la copii se realizează mai energic, decit la maturi, datorità vascularizării bogate
a plâminilor, vitezei circulației sangvine, unei inalte capacităați de difuzie. In acelaşi timp funcția
respirației externe la copilul mic se deregleaza foarte repede din cauza excursiei insuficiente a
plaminilor și a desfacerii nesatisfacatoare a alveolelor. Ventilarea pulmonară redusa cauzează
hipotermia și acumularea de CO2 in singe, adică dezvoltarea insuficienței respiratorii. Respirația in
tesuturi se realizeaza la copil cu cheltuieli mult mai mari de energie, decit la maturi, și uşor se poate
deregla odată cu formarea acidozei metabolice, cauzate de instabilitatea sistemelor fermentative,
caracteristice virstei timpurii.
Funcția sistemului respirator se apreciază dupå urmåtorii indici:
- Ritmul respirației;
-Capacitatea vitală a respirațici;
-Tipul respirațici;
- Frecvența respirației:
Frecvența respirației pe minut (se apreciază cu ajutorul cronometrului,) in normå este:
- la nou-născut 40-59
-la 2–1 an 40-49
-la 5-6 ani 30-39
- la 10 ani 28-20
-la matur 15-16
Metodele instrumentale și de laborator:
- radiologice,
- spirometria,
- bronhografia,
- bronhoscopia,
-tomografia,
-examinarea sputei,
– biopsia plamânilor.
6.PAF ale sistemului cardiovascular-Principalele funcții ale organelor circulatorii sunt:
- Mentinerea unui mediu constant al organismului in condiții de activitate vilală mereu
schibătoare;
-Transportarea de O, și a substanțelor nutritive spre toate organele și tesuturile;
-Eliminarea CO, și a altor deșeuri din organism.
Conceperea cordului și a vaselor sangvine mari are loc în såptămina a 3-a a fazei embrionare.
Prima contracție cardiacă apare în a 4-a săptămină, cind inima este formată din 2 camere, la 5
săptămini are 3 camere și la 6-7 såptămini inima are deja 4 camere. Auscultația zgomotelor inimii
prin peretele abdomenului la mamă e posibilă din luna a 4 de graviditate.
Indată după naștere are loc restructurarea sistemului cardiovscular la copil:
-Incetează circulația sangvină placentară;
-Vasele ombilicului işi pierd funcția, obliterează și se transformå corespunzător in ligamentul
hepatic și hepato-ombilical (săptămina a 2-a de viață);
-Se închide ductul arterial (pină la 6-8 săptămină de viață);
- Fereastră ovală se închide in săptămîna a 6-8-a, iar uneori in luna 3-4 de viața a copilului;
- Incepe să funcționeze circuitul mare și mic;
- Sporește viteza singelui circulant datorită sporirii necesității țesuturilor in oxigen).
Inima și vasele sangvine la copii se deosebesc de adult după structura morfologică.
CORDUL nou-născutului e relativ mare și alcătuește aproximativ 0,8% din masa
corpuluicîntărește 20 grame (la adult - 250–-300 grame), la 3 ani și în perioadele ulterioare
aproximativ (0,5%).
Inima crește mai intens in primii 2 ani de viață, in perioada puberatară (12–14 ani) și apoi la 17-20
ani. In toate perioadele copilăriei cresterea inimii este mai lentă decit a organismului în intregime.
La fel se poate spune și despre compartimentele inimii: pină la 2 ani mai intens cresc atriile, de la 2
la 6 ani – atit atriile, cit și ventriculele și după 10 ani preponderent ventriculele.
Forma cordului pină la 6 ani de obicei este rotundă, după 6 ani – se apropie de cea caracteristică
pentru maturi ovală. Poziția inimii se schimbă cu virsta: pină la 2-3 ani ea este culcată orizontal pe
diafragmă. La 3-4 ani odată cu creșterea cutiei toracice şi deplasarea in jos a diafragmei inima
ocupă o poziție oblică cu ventriculul sting poziționat inainte.
Până la vărsta de 10-11 ani inima la băieți este mai mare decit la fete, apoi in perioada de
adolescență datorită creșterii mai intense a fetelor inima la ele întrece pe cea a băieților si dupa 18
ani inima la bărbați rămine mai mare decit la femei. Pereții inimii sunt slab dezvoltați. Miocardul
este subțire, tesutul conjunctiv şi elastic aproape că lipsesc. Fibrele musulare sunt foarte subțiri, nu
posedă haşurare transversală, contin o cantitate mare de nuclee nediferențiate, de aceea contracțiile
inimii sunt slabe, tensiunea arterială este joasă. In primii 2 ani de viață are loc o creșterea intensă a
mio- cardului: se diferențiază nucleele musculare, se märeşte numărul fibrelor musculare, crește
2orța miocardului.
Spre virsta de 10 ani inima îşi termină dezvoltarea.
Funcția cordului la noi-născuți se dereglează ușor în caz de patologii diverse. Frecvent contracțiilor
cardiace depinde atit de factorii externi, cît și de cei interni. În timpul sommul contracțiile cardiace
devin mai rare, în timpul activității fizice mai frecvente.
Pulsul nou-născuților este aritmic, mai frecvent decît la adulți. Odată cu ces terea copilului
frecvența pulsului se micșorează datorită activității econome al cordului.
Frecventa ps in functie de virsta
n.n-140-160 ps/min
1 an-120 ps/min
5 ani-100 ps/min
10 ani-80-85 ps/min
15 ani -70-80 ps/min
Tensiunea arterial la copii depinde de virsta copilului,sex,functia cordului si rezistenta vaselor
sangvine
La n.n este mica,tensiunea sistolica este 65-86 mm coloanei mercur,tensiunea diastolica constituie ½
sau 2/3 din cea sistolica
Tensiunea arterial max pina la 1 an poate fi calculata prin metoda:
TAmax=70+2n n-virsta copilului in luni
Dupa virsta de un an TA poate fi calculate prin metoda:
TAmax=90+n n-virsta copilului in ani
Particularitățile funcționale ale organelor circulatorii la copii sint:
- Nivelul inalt al rezistenței și capacității de muncă a cordului copilului, se datorează vascularizării
mai bune a organismului, lipsei infecțiilor cronice, a intoxicațiilor și acțiunii factorilor nocivi;
-Tahicardia fiziologică, condiționată de volumul mic al inimii in condiții de necesități înalte a
organismului în oxigen și pe de altă parte de starea de simpaticotonie, caracteristică copiilor de
virstă timpurie;
-Tensiunea arterială joasă din cauza volumului mic de singe ce se propulsează cu fiecare contracție
cardiacă, de asemenea din cauza rezistenței mici a vaselor periferice ca rezultat al diametrului lor
relativ mare și a elasticității slabe;
-Posibilitatea de dezvoltare a dereglărilor funcționale ale activității cordului – aşa numita „inimă a
adolescentului“ in legătură cu creșterea neuniformă a cordului, vaselor sangvine, particularitățile
inervației și a reglării neuroendocrine, în special în perioada de adolescență.
7.Sistemul hematopoetic consta din partea central (organelle hematopoetice) si partea
periferica(sangele). Sangele impreuna cu limfa este partea lichida a organismului, care contacteaza
cu toate organelle si tesuturile din organism, asigurandu-le cu oxygen si alte substante nutritive si
eliberandu-le de deseuri metabolice Volumul total de sange in diferite perioade ale varstei: Nou
nascuti 14%; 1-3ani 8%; 5-12 ani 7-9% Hematopoieza prezinta un process de formare si maturatie
a celulelor sangvine in organelle hematopoietice. Eritropoeza este procesul de formare a globulelor
rosii . Hematopoeza la embrion uman incepe din a 3 saptamana de dezvoltare. In prima perioada a
dezvoltarii intrauterine in sangele periferic predomina elementele tinere ale sangeli:e ritroblaste,
mieloblaste,promielocite,normoblaste etc In a 2-a jumatate a dezvoltarii intrauterine predomina
elementele sangvibe mature Organele hematopoetice postnatale sunt: Maduva osoasa, Timusul,
Splina, Ganglionii limfatici, Aglomerarile limfoide intestinale. Sistemul limfatic are functia de
:neutralizare a toxinelor,produc anticorpi ,sunt organe hematopoetice Compozitia sangelui
periferic la nou nascuti e marita cantitatea de hemoglobin si eritrocite ,fiind generate de hypoxia
fiziologica intrauterine. Trombocitele la nou nascut constituie 150-400 inmultit cu 10 la puterea a
9 /l
8. Sistemul digestive este alcatuit din tractul digestive si glande a caror secret este necesar pentru
procesele de digerare a hranei. La nou nascutul matur sunt bine dezvoltate reflexele de sugere si
glutitie.Actul de sugere este alcatuit din 3 faze:-Aspiratia-Comprimarea mamelonului-Inghitirea
laptelui. Cavitatea bucala la nou-nascut este foarte mica.Muschii masticatori sunt bine
dezvoltati,limba este mare,scurta si lata.Mucoasa este fina, uscata,bogat vascularizata,de culoare
rosie aprinsa. Saliva este secretata de glandele salivare sii de numeroasele glande secretorii ale
cavitatii bucale.La nou nascut glandele salivare sunt slab dezvoltate,de aceea mucoasa cavitatii
bucale este uscata.. Esofagul are forma de palnien10-11 cn nou nnascut\Stomacul are forma de
cilindru sau de sfera,cand este plin,este situau intrew procesul xifoid si ombilic.Cu varsta stomacul
se deplaseaza mai in josLa sugari volumul stomacului V=3ml+30n Intestinul este relative mai lung
ca la adult si depaseste lungimea corpului de 6 ori Rectul partea ampulara a rectului e nedezvoltata
ceea ce explica defecatiile frecvente in primele saptamani de viata.Indata dupa nastere intestinul
este steril timp de cateva ore,apoi se populeaza de diferite bacteria saprofite. Scaunul. Meconiul in
primele zile-fecale lipsite de miros, de culpare maslinie,consistent vascoasa.Din ziua 3-4 scaun
tranzitoriu cu frecventa de 4-6 ori/zi de culoare galben verzuie. Ficatul este un organ masiv,este
bine vascularizat ,ocupa ½ din cavitatea abdominal. Bila la copii este saraca in acizi
biliari,colesterina, licetina, saruri minerale, insa contine intr-o cantitate mare acid tauroholic.
Pncreasul elimina toti fermentii necesari digestiei,insa activitatea lor este micsorata.
9.PARTICULARITĂȚILE ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE SISTEMULUI EXCRETOR
Sistemul organelor excretorii includ rinichii, care excretă urina, precum și organ ce servesc la
acumularea și eliminarea urinei – calicele, bazinetele renale, ureterele vizica urinară și uretra.
Rinichii îndeplinesc mai multe funcții, cea principală – reglarea și păstrarea mediuk. acido-bazic
constant(homeostazei) al organismului. Cele mai importante funcții renale pästrarea homeostazei
sunt: Păstrarea conținutului normal de lichide în organism; Păstrarea conținutului normal de
electroliți și presiunii osmotice; Eliminarea substanțelor de deșeu (ureea, creatinina, substanțe
minerale și organicek Reglarea conținutului normal de H+.În afară de aceasta rinichii îndeplinesc
funcția de glandă endocrină: Ei produc renina - cu rol important în reglarea tensiunii arteriale;
Produce eritropoietina – factor stimulator al eritropoiezei; Elaborează chinine (urochinaze),
prostaglandine; Sintetizează calcitriolii (forma cea mai activă a vitaminei D). a Procesele de
excreție îşi încep funcția la embrion din a 9-a săptămînă de dezvoltare intrauterină, cu toate că
principalul organ excretor la embrion și făt este placenta, prin care se realizează eliminarea
produselor metabolice. La momentul nașterii, organele excretoare ale copilului sunt deja formate și
funcționează bine, dar posedă unele particularități. Rinichii. Masa unui rinichi la nou-născut e de
10–12 g. și constituie 1/100 parte din greutatea corpului (la adult - 1/200). La virsta de 5-6 luni masa
rinichilor se dublează, la sfirșitul 1 an de viață – se triplează și la vîrsta de 15 ani masa rinichilor se
măreşte de 10 ori. Rinichii cresc pînă la vîrsta de 20 ani. La nou-născut rinichii sînt situați cu o ver-
tebră mai jos ca la adulți. Capsula lipidică a rinichilor este slab dezvoltată, de aceea ei sunt mobili
și se palpează mai ușor decît la copiii mai mari. Au formă rotundă și nu de bob ca la adult. Tesutul
rinichiului este foarte fin, stratul cortical este slab dezvoltat, subțire spre deosebire de cel medular
bine dezvoltat. Unitatea morfo-funcțională a rinichiului este nefronul. Se estimează că fiecare
rinichi are circa 1 mln. de nefroni. Nefronul este alcătuit din glomeruli (tuburile renale și sistema
de vase sangvine). La nou-nascuți glomerulii sunt dispuși foarte compact unul fața de altul (50 la
1cm) decît la adult (7-8 la lcm'), de aceea suprafața de filtrare este mică, ceea ce explică filtrarea
dificilă în rinichi. De aceea la copiii alimentați artificial în deosebi cu lapte de vaci, bogat în cazeină,
filtrarea renală devine dificilă cu reținerea sărurilor de natriu, apei și formarea edemelor.
Amestecurile fermentate utilizate în alimentația sugarului genereaza dezvoltarea acidozei în
organism. Consecințele filtrației dificile în rinichi - Reținerea natriului și a apei în organism;
Acumularea apei în spațiile intercelulare și apariția edemelor; Dezvoltarea acidozei; Eliminarea
lentă a produselor toxice, a medicamentelor. Luînd în considerare aceste particularități, părinților
se recomandă: Să nu ofere apă de băut sugarilor sub 6 luni; Să alimenteze copiii cu amestecuri
lactate adapdate la laptele matern; utilizeze in alimentația sugarului produsele fermentate pe un
termen scurt sau în combinație cu cele dulci. Abia după vîrsta de un an filtrarea urinei se apropie
de cea a adultului. Glomerulii renali cresc mai intens pînă la vîrsta de 3 ani, apoi la 5-6 ani, la 9-10
ani, la 16-19 ani. La adult prin rinichi în decurs de 24 ore se filtrează 1000 litri de singe și se
formeaza 180 litri de urină, insă 98% se reabsoarbe inapoi. In nefron are loc reabsorbția totală
(100%) a glucozei, aminoacizilor, sărurilor de calciu, clor, natriu.Caile renale la nou-născut nu sînt
dezvoltate definitiv,Calicile renale la nou-născut sînt considerabil mai scurte, lumenul lor e de 2 ori
mai Bazinetele renale sint dezvoltate relativ bine, însă țesuturile muscular şi elastic sunt dezvoltate
slab, ceea ce explică hipotonia lor. Aceasta contribuie la stagnarea urinei și facilitare dezvoltării
procesului inflamator (pielonefritelor).Ureterele-sint relativ largi (0,3–0,4cm), au multe curburi,
țesuturile muscular și elastic sunt slab dezvoltate. Aceste particularități favorizează staza urinei și
dezvoltarea procesului inflamator. Lungimea ureterelor la nou-născuți este de 6-7 cm, la 1 an – 10
cm, la 10 15 cm, la adulți – 20–30 cm. ani Vezica urinară la sugar e situată mai sus decît la adulți,
parțial în cavitatea abdominală.Peretele anterior al vezicii urinare aderă la peretele abdominal, de
aceea cînd este plină, ea ste situată aproape total în cavitatea abdominală și ușor se palpează la
nivelul ombilicului ori mai sus. Cu vîrsta vezica urinară se coboară în cavitatea bazinului. Volumul
vezicii urinare în corespundere cu vîrsta copilului: Nou-născut – 50 ml - La 3 luni – 100 ml La 1 an
– 200 ml La 9–10 ani – 600–900 ml Uretra la băieți are o curbă mai pronunțată ca la adulți.
Limitele uretrei în corespundere cu vîrsta și sexul copilului: Baieti la n.n -5-6cm,la pubertate-10-
12cm.la adult-16-18cm.La fete-la n.n-0,8-1,0cm.la un 1 an-2,2cm.la 16 ani-3,3cm. Diametrul uretrei
la fete e mai mare decit la băieți. Aceasta are importanță practică In cateterizare și cistoscopie.
Uretra scurtă și largă la fetițe, apropierea ei de orificiul anal favorizează pătrunderea mai ușoară a
infecției din intestin în căile urinare. De aceea tehnica toaletei intime la fete este diferită decit la
băieți. Mucoasa căilor urinare la copii e uşor lezabilă, epiteliul lor uşor se descuamează. in primele
zile de viață copilul elimină foarte puțină urină: cîte 10-20 ml de 4-6 ori in 24 ore. Cu virsta
cantitatea de urină eliminată crește: - Nou-născut –– 40-120ml Sugar - 300-500ml - 1 an-600 ml - 5
ani – 1000 ml 10 ani-1500 ml 15 ani-2000 ml. Cantitatea de urină depinde de cantitatea de lichid
consumat, calitatea alimentelor, temperatura mediului etc. Cantitatea de urină eliminată constituie
60–65% din lichidul consumat în 24 ore. Pentru determinarea diurezei în primii 10 ani se poate
folosi formula: 600 + 100 x (n – 1), unde 1– virsta de un an al copilului n- virsta reală a copilului
Frecvența micțiilor la copii în corespundere cu vîrsta. Virsta copilului-1-7 zile.8zile-1luna.sugari
1an.2-3ani,prescolari,10-15 ani. Frecvența micțiilor 4-6, 20-25, 15-20 ,15-16 ,10 ,7-8 ,5-6. Urina la
copiii primelor zile de viață e mai concentrată, are o culoare mai intensă con ține multe proteine
(albuminurie fiziologică), cauzată de permiabilitatea înaltă a capilarelor renale. În urina nou-
născuților se depistează cantități considerabile de azot, eliminate sub formă de uree și acid uric. De
aceea la 75% din nou-născuți se observă starea fiziologică infarctul uric, care se caracterizează prin
apariția pe scutecele nou-născutului în locul mic- țiilor a unor halouri brune-roșietice. Investigările
urinei oferă informația necesară în nefrologia pediatrică, deoarece pune în evidență multe
componente biologice ale organismului. Transparența urinei este determinată de elementele
celulare, conținutul de mucozități, săruri, bacterii etc. În normă urina este transparentă; Culoarea
urinei poate fi albă, galbenă, roșie, portocalie, cafenie etc. În normă urina are culoarea galben –
aurie; Mirosul urinei – în normă inodor. În diferite patologii urina poate avea miros de acetonă, de
fecale, asemănătoare mirosului de şoarece etc. - Reacția urinei în condiții normale variază de la
slab acidă pînă la alcalină. Reacția acidă a urinei se întilnește în surplus de carne în alimentație,
coma diabetică, glomerulonefrită. Reacția alcalină a urinei este determinată de utilizarea legumelor
in alimentație, a apelor minerale alcaline, proceselor inflamatorii ale tractului renourinar,
Proteinuria. În condiții normale cu urina se elimină 30–50 mg de proteine in 24 ore. Proteinuria se
mărește în timpul sindromului febril, în caz de stres, efort fizić, administrarea unor medicamente
etc. Proteinuria pronunțată este cea glomerulară. - Leucocituria.În condiții normale la fetițe se
depistează 5–7 leucocite în cîmpul de vedere (c/v), la băieți – 3-5 în cîmpul de vedere. Erotrocituria.
In condiții normale în c/v se întîlnesc nu mai mult de 3 celule. Eritrocituria se consideră ușoară – 20
în c/v, moderată – 20-200 în c/v, severà –mai mult de 200 în c/v. Celule epiteliale. Apar în urină în
condiții normale de pe pereții tubulari ai vezicii - Cilindruria. Apare din substratul patologic al
mucoasei tuburilor renali. Bacteriuria. Se permite pînă la 10.000 bacterii în cîmpul de
vedere.Sarurile de urati si oxigenati-caprecipitate neorganice urinare se observa in urina acid,iar in
urina alcalina predomina fostatii. Densitatea relativă a urinei în corespundere cu vîrsta- Nou-
născut 1006-1018 Sugar 1003–1005 2-5 ani 1009-1016 In cazul prezenței patologiei renale pot fi
înregistrate următoarele schimbări: Oliguria – micșorarea diurezei totale (în 24 ore); - Anuria –
lipsa eliminării de urină: Poliuria – sporirea cantității de urină eliminată în 24 ore comparativ cu
norma de 2 ori; – Nicturia – prevalarea diurezei de noapte; – Hipostenurie – micșorarea densitatii
relative a urinei (1002–1005);Izostenurie– densitatea urinei este egală cu densitatea plasmei
sangvine (1010–1022), apare în cazul insuficientei renale. Pentru aprecierea funcției sistemului
excretor se efectuează anumite investigații: Analiza generală a urinei; - Proba Zimnitchi; - Proba
Neciporenco; - Proba Adiss-Kakovschi; - Examenul radiologic al rinichilor; - Cistografia; -
Urografia; - Ultrasonografia; - Scintigrafia etc.
10.Organele de simț Manifestările de comportamenttot mai complexe al copilului sînt strîns legate
de un anumit nivel de dezvoltare a organelor đe simț: auzul, văzul, mirosul, pipăitul, gustul. Gustul.
Receptorii gustului la nou-născut se extind ocupînd toată limba, palatul dur, mucoasa bucală, de
aceea pragul de gust este mai înalt ca la adult. Copilul deosebeşte de la naștere gustul amar de cel
dulce, consumînd cu mai mare plăcere băuturile îndulcite. Aprecierea gustului: La aplicarea pe
limba copilului a soluțiilor acre, sărate, amare, co- pilul se încrețește, salivează, se agită, plînge.
Mirosul. La nou-născut are o dezvoltare mai imperfectă. Celulele receptorii ale mirosului se află pe
mucoasa septului nazal și a canalului nazal superior. Copilul începe să distingă miresmele deplin
între 2–4 luni. Sensibilitatea tactilă la nou-născut este bine dezvoltată. Cele mai sensibile părți ale
corpului sunt regiunile distale ale degetelor, buzelor, feței, organele sexuale. Copilul percepe
excitațiile dureroase imediat după naștere. Aprecierea sensibilității tactile: La atingere nou-
născutul reacționează prin apariția re- flexelor necondiționate (la atingerea pleoapelor - închide
ochii, la gură apar mişcări de supt, etc.). Dupå 3 luni copilul își pipăie mîinile, picioarele, sînul
mamei, iar de la 6 luni la atingere reacționează prin diferite reacții emoționale de obicei rîs. Auzul.
Copilul aude și reacționează la sunete încă dîn perioada intrauterină. Îndată după naștere nu
înțelege caracterul sunetelor și nu le poate diferenția. Tresare la sunete puternice. Nou-născutul
poate identifica vocea mamei, la 2–3 luni reacționează la vocea mamei prin vocalizări, la 8 luni
întoarce capul și privirea pentru a localiza sunetul. La 2 săptămîni întoarce capul spre sursa
sonoră, iar la 2 luni deosebeşte sunetele. Aprecierea funcției auditive: La nou-născut poate fi
apreciat printr-un bătut în palme (a unui clopoțel) la care copilul clipește, închide ochii. Începînd
cu vîrsta de 1,5-2 luni copilul întoarce capul la sunet, după 5-6 luni copilul urmăreșşte locul unde a
căzut jucăria. La copiii mai mari funcția auditivă se verifică prin audiometrie. Văzul. Din cauza
lipsei mişcărilor concomitente ale globilor oculari, la nou-născut se observă strabismul, mulți din ei
au fotofobie, uneori se semnalizează nistagmus (mişcări involuntare, oscilatorii ale globilor oculari).
Toate aceste fenomene dispar peste 2-4 saptamini de la nastere. Copilul în prima lună de viață
clipește foarte rar. Glandele lacrimale sînt dezvoltate, lacrimația însă lipsește din cauza
insuficienței de impulsuri nervoase, secreția lacrimală începe abea la 2 luni. La 3–4 săptămîni
copilul reține privirea asupra unei jucării sclipitoare (cîteva secunde), la 2 luni – cîteva minute, la 3
luni - fixează privirea asupra obiectelor. De la 6 luni deosebeşte culorile, la 3 ani le numeşte corect.
Aprecierea funcției vizuale: La nou-născut se apreciază prin apropierea de ochi a unei surse de
lumină puternică, la care copilul strînge pleoapele. Începînd cu luna a 2-a copilul urmărește o
jucărie și la copiii mai mari se folosește un set de tabele speciale. O importanță deosebită la
dezvoltarea intelectuală a copilului o are vorbirea. La 2-3 luni copilul începe să vocalizeze, la 6–7
luni rostește primele monosilabe: ma-ma-ma, ta-ta-ta, ba-ba-ba, iar la 8–9 luni copilul rostește
primele cuvinte bisilabice - mama, tata, etc. La 1 an copilul cunoaște 8–10 cuvinte, la 2 ani – 200–
300 cuvinte, la 5 ani 1500 cuvinte. Primele fraze sunt simple, alcătuite din 2–3 cuvinte (de exemplu
„Dă apă“, „Vreau pîine“ etc).