Sunteți pe pagina 1din 38

Dr.

ROMANUL IOANA – MIHAELA

MEDICINA DENTARĂ PREVENTIVĂ

Îndrumător de lucrări practice

CD-ROM
ISBN 978-976-759-415-0
1
NOłIUNI DE TERMINOLOGIE ŞI SIMBOLURI UTILIZATE ÎN MEDICINA
DENTARĂ

DENTAłIE = formula dentara constatată în momentul examinării pacientului.


DentaŃia poate fi :
- temporară ⇒ 6 luni – 6 ani
- mixtă ⇒ 6 ani – 12 ani
- definitivă (permanentă) ⇒ după 12 ani
DENTIłIE = procesul evolutiv de formare şi erupŃie a dinŃilor. Se mai numeşte
„vârsta dentară”.
DentiŃia poate fi:
- concordantă cu vârsta cronologică
- precoce
- întârziată

ModalităŃi de notare a dinŃilor:

ExistenŃa la om a 20 de dinŃii, în dentaŃia temporară şi 32 în permanentă,


aliniaŃi pe două arcade, superioară şi inferioară, a impus elaborarea unor sisteme de
notare a dinŃilor. Scopul acestor sisteme este precizarea exactă a dentaŃiei, arcadei
superioară sau inferioară, hemiarcadei dreaptă sau stângă şi a poziŃiei dintelui de la
linia mediană.
Sistemele de notare a dinŃilor se impun în vederea facilitării comunicării,
verbale sau scrise, între specialişti şi pentru a se permite o exprimare uniformă în
comunicări, manuale, lucrări ştiinŃifice etc.
Aproape toate sistemele elaborate până în prezent au la bază următoarele
elemente:
- o linie orizontală, care separă cele două arcade (superioară de cea inferioară) şi o
linie verticală (linia mediană) care delimitează hemiarcadele stângi de cele drepte.
Rezultă astfel patru sectoare: drept superior şi inferior, stâng superior şi
inferior.

2
- schema sub forma unei cruci reprezintă imaginea subiectului plasat în faŃa
examinatorului. DinŃii din dreapta schemei corespund părŃii stângi a examinatorului şi
invers.
- când se folosesc termeni de stânga sau dreapta se iau în considerare stânga şi
dreapta pacientului.

HEMIARCADA DREAPTĂ SUPERIOARĂ HEMIARCADA STÂNGĂ SUPERIOARĂ


HEMIARCADA DREAPTĂ INFERIOARĂ HEMIARCADA STÂNGĂ INFERIOARĂ

NOMENCLATURA ANATOMICĂ
→ atribuie un nume fiecărui dinte la care se adaugă termenul temporar sau
permanent, maxilar sau mandibular superior sau inferior, stâng sau drept, pentru a
indica dentaŃia, arcada şi hemiarcada căruia aparŃine dintele respectiv.
Ex. incisivul central permenent inferior stâng
Caninul temporar superior drept.
În dentaŃia permanentă, molarul unu se mai numeşte molar de 6 ani, molarul
doi, molar de 12 ani iar molarul trei, molar de minte.

METODA ZSIGMONDY (1861) SAU SISTEMUL ŞCOLII ANGLOSAXONE AL LUI


PALMER (1891)

→ se mai numeşte „sistem unghiular”


Notarea se face utilizând unghiuri drepte rezultate din intersectarea a două
drepte, una orizontală, care reprezintă contactul arcadei inferioare cu cea superioară
şi una verticală, care reprezintă linia mediană şi separă cele două hemiarcade.
Pentru dinŃii permanenŃi sistemul prezintă o singură variantă de notare iar
pentru dinŃii temporari, 5 variante.
DinŃii permanenŃi se notează cu cifre arabe, iar temporarii cu cifre romane,
minuscule, majuscule, combinaŃie de cifre cu litere, în funcŃie de varianta folosită.
Pentru fiecare hemiarcadă se porneşte de la linia mediană spre distal,
atribuind fiecărui dinte o cifră care să corespundă cu poziŃia pe care o ocupă.

3
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8

Varianta 1)
V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V

sau:
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8

V IV III II I I II III IV V


V IV III II I I II III IV V

SISTEMUL ARITMETIC (DANE 1887, HADERUP 1891)

→ este mai cunoscut în Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda, şi Islanda.


Pentru desemnarea arcadei superioare se foloseşte semnul „+” iar pentru
arcada inferioară semnul „-“.
PoziŃia semnului în dreapta sau în stânga cifrei care corespunde numărului
dintelui de pe hemiarcadă indică linia mediană.
Pentru dinŃii temporari se cunosc două variante, una foloseşte cifre arabe iar
cealaltă cifre romane.

8+ 7+ 6+ 5+ 4+ 3+ 2+ 1+ +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8
8- 7- 6- 5- 4- 3- 2- 1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8

Varianta 1)
V+ IV+ III+ II+ I+ +I +II +III +IV +V
V- IV- III- II- I- -I -II - III -IV -V

4
Varianta 2)
0,5+ 0,4+ 0,3+ 0,2+ 0,1+ +0,1 +0,2 +0,3 +0,4 +0,5
0,5- 0,4- 0,3- 0,2- 0,1- - 0,1 - 0,2 - 0,3 - 0,4 - 0,5

SISTEMUL ŞCOLII FRANCEZE

→ derivă din sistemul aritmetic însă foloseşte litere pentru desemnarea fiecărei
hemiarcade.
Hemiarcada superioară dreaptă se notează cu „D” cea stângă cu „S”,
hemiarcada inferioară dreaptă se notează cu „d” iar cea stângă cu „s”.
Notarea se face astfel: întâi litera hemiarcadei respective apoi poziŃia dintelui
în şirul dentar al hemiarcadei.

D8 D7 D6 D5 D4 D3 D2 D1 S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8
d8 d7 d6 d5 d4 d3 d2 d1 s1 s2 s3 s4 s 5 s 6 s7 s8

DV DIV DIII DII DI SI SII SII SIII SIV SV


dV dIV d III dII dI sI s II sII sIII s IV sV

SISTEMUL ŞCOLII AMERICANE

Acest sistem utilizează pentru desemnarea dinŃilor permanenŃi doar cifre


arabe, iar pentru dinŃii temporari litere.
Notarea începe cu molarul trei al hemiarcadei drepte superioare şi se continuă
în sens orar până la molarul trei al hemiarcadei drepte inferioare, respetiv cu molarul
doi temporar al hemiarcadei drepte superioare şi terminând cu molarul doi temporar
al hemiarcadei drepte inferioare.
Dezavantajul acestei nomenclaturi este dat de numărul mare de cifre şi litere
ce trebuie memorate pentru a permite indicarea precisă a dintelui.

5
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17

A B C D E F G H I J
T S R Q P O N M L K

SISTEMUL FEDERAłIEI DENTARE INTERNAłIONALE (FDI)

Fiecare hemiarcadă, corespunzătoare unui cadran (care rezultă din


intersectarea celor două drepte, orizontală şi verticală) este notată cu o cifră.
Numerotarea începe cu hemiarcada dreaptă superioară şi se continuă către
stânga, în sens orar.
1 = hemiarcada dreaptă superioară permanentă
2 = hemiarcada stângă superioară permanentă
3 = hemiarcada stângă inferioară permanentă
4 = hemiarcada dreaptă inferioară permanentă
5 = hemiarcada dreaptă superioară temporară
6 = hemiarcada stângă superioară temporară
7 = hemiarcada stângă inferioară temporară
8 = hemiarcada dreaptă inferioară temporară

1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
4.8 4.7 4.6 4.5 4.3 4.2 4.1 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8

5.5 5.4 5.3 5.2 5.1 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5
8.5 8.4 8.3 8.2 8.1 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5

Simboluri utilizate
DinŃii în erupŃie se simbolizează prin cuprinderea lor într-o paranteză. De
exemplu: (1.1) = 1.1 în erupŃie .

6
Diastema, care este spaŃiul care poate să existe între incisivi centrali,
temporari sau permanenŃi, superiori sau inferiori, se simbolizează cu o linie orizontală
cu două săgeŃi „↔” . Popular se mai numeşte „strungăreaŃă”.
Acelaşi simbol, „↔”, se foloseşte şi la notarea tremelor, care sunt spaŃiile care
pot să existe între ceilalŃi dinŃii, temporari sau definitivi, superiori sau inferiori.
Un rest radicular al unui dinte temporar sau permanent se notează cu un
radical, sub radical situându-se dintele respectiv. De exemplu: 3.6 = rest radicular
3.6.
AbsenŃa unui dinte de pe arcadă, în urma unui extracŃii dentare, se notează cu
„X”.

NOłIUNI DE MORFOLOGIE A DINłILOR ŞI A PARODONłIULUI

DinŃii umani au forme diferite în funcŃie de grupul căruia îi aparŃin (incisiv,


canin, premolar sau molar) precum şi de arcada pe care sunt situaŃi (superioară sau
inferioară).
DinŃii sunt organe pare, cei ai hemiarcadei drepte fiind imaginea simetrică a
dinŃilor hemiarcadei stângi.
Variabilitatea morfologică este reglată genetic de la individ la individ, fiind
practic imposibil să întâlnim doi dinŃi identici ca formă şi dimensiuni (de exemplu doi
incisivi centrali superiori stângi identici).

Nomenclatura feŃelor dentare. Sensuri de orientare

În anatomie, când se abordează morfologia unui organ, aceasta se face în


raport cu cele trei planuri de referinŃă şi prin descrierea mai multor feŃe: anterioară,
posterioară, laterală, medială, inferioară şi superioară.
Forma curbă a arcadelor dentare nu permite utilizarea acestei modalităŃi. În
acest caz:
- suprafaŃa dinŃilor orientată spre linia mediană se numeşte FAłA
MEZIALĂ
- suprafaŃa dinŃilor cea mai îndepărtată de linia mediană se numeşte
FAłA DISTALĂ

7
Cele două suprafeŃe, mezială şi distală, se mai numesc şi feŃe PROXIMALE
sau APROXIMALE. Ele realizează contactul între doi dinŃi vecini, ce excepŃia feŃei
distale a molarului trei.
- feŃele dinŃilor orientate spre vestibulul bucal poartă numele de FEłE
VESTIBULARE
Termenul de „vestibular” este sinonim cu „labial” pentru dinŃii frontali şi „jugal”
pentru dinŃii laterali.
- FEłELE ORALE sunt opuse celor vestibulare, fiind orientate spre
cavitatea orală propriu-zisă
Pentru a desemna această faŃă, se mai foloseşte termenul de „PALATINAL” în
cazul dinŃilor superiori şi de „LINGUAL” în cazul dinŃilor inferiori
- suprafaŃa situată la extremitatea liberă a coroanelor dentare din zona
de sprijin, orientată spre dinŃii arcadei opuse, poartă numele de FAłĂ
OCLUZALĂ sau TRITURANTĂ
- în cazul coroanelor dinŃilor frontali, această faŃă are formă de muchie
şi se numeşte MARGINE INCIZALĂ. Cu timpul, datorită procesului de
uzură, ea se poate transforma în suprafaŃa incizală.
DinŃii prezintă două extremităŃi:
- EXTREMITATEA INCIZALĂ sau OCLUZALĂ, prin care se termină în
sens vertical coroanele
- EXTREMITATEA APICALĂ, prin care se sfârşeşte rădăcina.
În morfologia dentară, cât şi în clinică, pentru a putea localiza o serie de detalii
sau cu scop de orientare, atât coroana cât şi rădăcina, pot fi divizate în segmente.
Pentru coroană, aceste segmente sunt:
- treimea incizală/ocluzală
- treimea medie (mijlocie)
- treimea cervicală
Pentru rădăcină, aceste segmente sunt:
- treimea apicală
- treimea medie (mijlocie)
- treimea cervicală.
În sens mezio-distal şi vestibulo-oral se pot evidenŃia tot câte trei segmente.
Acestea sunt:
- treimea mezială, medie (mijlocie) şi distală ⇒ în sens mezio-distal
- treimea vestibulară, medie (mijlocie) şi orală ⇒ în sens vestibulo-oral

8
COROANA ANATOMICĂ este porŃiunea dintelui acoperită de smalŃ.
RĂDĂCINA ANATOMICĂ este porŃiunea dintelui acoperită de cement.
COROANA CLINICĂ reprezintă porŃiunea vizibilă a dintelui, deasupra gingiei
şi poate fi mai mică decât coroana anatomică dacă există o hipertrofie sau o
hiperplazie gingivală sau poate fi mai mare decât coroana anatomică dacă există
retracŃii gingivale cu descoperirea unei părŃi a rădăcinii anatomice.
RĂDĂCINA CLINICĂ este porŃiunea dintelui acoperită şi protejată de
structurile parodontale.
ERUPłIA ACTIVĂ se caracterizează prin menŃinerea corespondenŃei
COROANĂ ANATOMICĂ = COROANĂ CLINICĂ şi RĂDĂCINA ANATOMICĂ =
RĂDĂCINA CLINICĂ.
ERUPłIA PASIVĂ rezultă din deplasarea spre apical a nivelului de inserŃie a
epiteliului joncŃional. Aceasta duce la mărirea coroanei clinice a dintelui. Acest
fenomen este unul obişnuit în cursul evoluŃiei ontogenetice a omului.

Caractere morfologice comune dinŃilor permanenŃi

1) Caractere morfologice comune coroanelor dentare


- coroanele dinŃilor umani sunt acoperite de smalŃ
- raportul dimensiunilor axiale coroană/rădăcină este de aproximativ
1/1,5-2
- forma coroanelor dentare poate fi asemănătoare cu diferite corpuri
geometrice: piramide, prisme, cuburi
- diametrul cervico-incizal (cervico-ocluzal) coronar scade de la linia
mediană spre distal, de la aproximativ 10 mm la incisivul central la
aproximativ 5 mm la molarul trei. ExcepŃie de la regulă face coroana
caninului, care este cea mai înaltă
- feŃele vestibulare şi orale au diametrul maxim în sens mezio-distal în
treimea ocluzală/incizală, iar diametrul minim în treimea cervicală
- marginea distală a feŃelor vestibulare şi orale este mai redusă şi mai
convexă decât marginea mezială
- feŃele meziale şi distale au diametrul maxim vestibulo-oral în treimea
cervicală iar cel minim în treimea ocluzală/incizală
- feŃele proximale sunt convergente spre oral şi spre colet

9
- coroanele dinŃilor prezintă elemente morfologice care le măresc
rezistenŃa, stabilizează ocluzia prin angrenare şi au rol în triturarea
alimentelor în timpul actului masticator (cuspizi, creste de smalŃ etc.)
- în interiorul coroanei se găseşte camera pulpară care conŃine pulpa
coronară. Numărul coarnelor pulpare este egal cu numărul cuspizilor
pentru dinŃii laterali şi cu numărul lobulilor vestibulari pentru dinŃii
frontali.

2) Caractere morfologice comune rădăcinilor dentare


- rădăcinile dinŃilor sunt implantate în alveole, fiind acoperite de cement
- dimensiunea axială a rădăcinilor este de aproximativ 1,5-2 ori mai
mare decât cea a coroanelor dentare
- diametrul radicular maxim este situat în treimea cervicală
- cu excepŃia rădăcinii palatinale a molarilor superiori, rădăcinile sunt
aplatizate în sens mezio-distal
- în interiorul fiecărei rădăcini se găseşte un canal radicular principal.
Acesta imită forma rădăcinii dar la o scară mai redusă. Există situaŃii
în care există mai multe canale radiculare (două) într-o singură
rădăcină (premolarul unu superior când are rădăcinile fuzionate şi
rădăcina mezială a molarilor inferiori).

Principalele componente ale parodonŃiului marginal

ParodonŃiul marginal are două componente principale:


1) parodonŃiul superficial sau de înveliş
→ format din gingie cu:
- epiteliul gingival
- corionul gingival
- ligamentele supraalveolare
2) parodonŃiul profund, de susŃinere sau „funcŃional”
→ format din:
- cement radicular
- desmodonŃiu
- os alveolar.

10
EXAMINAREA PACIENTULUI

Examenul clinic are drept scop obŃinerea unor date cât mai bogate şi
complete, în vederea stabilirii diagnosticului unei afecŃiuni odontale, parodontale, a
mucoasei orale sau a unei afecŃiuni dento-maxilare, a evoluŃiei acesteia şi
posibilităŃilor de tratament.
Indiferent dacă este prima examinare sau un control periodic, atenŃia
medicului trebuie să cuprindă toate elementele componente ale aparatului dento-
maxilar, care vor fi înregistrate într-o fişă clinică.
Prima parte a fişei cuprinde datele personale: nume, prenume, vârstă, data şi
locul naşterii, adresa, număr de telefon.
Anamneza
→ Motivul prezentării: dureri, tulburări fizionomice, fonetice, masticatorii,
leziuni traumatice, procese inflamatorii, formaŃiuni anormale, disfuncŃii ATM
sau control periodic.
→ Istoricul afecŃiunii: datele culese se vor referi la momentul apariŃiei bolii,
manifestate prin unul din simptomele mai importante – durere, tumefiere,
disfuncŃie; felul debutului – brusc, insidios; tratamentele urmate şi efectele
acestora.
→ Antecedente heredo-colaterale: se insistă asupra factorilor generali,
genetici, neuro-endocrini, metabolici, factori de mediu, infecŃii cronice prezente
în familie.
→ Antecedente personale
Fiziologice: ne vom informa asupra momentului naşterii la termen sau
naştere prematură, eutocică sau distocică, modul de alimentaŃie a sugarului –
naturală, mixtă sau artificială, vârsta de erupŃie a dinŃilor (în cazul pacienŃilor de
vârstă mai mică), instalarea pubertăŃii.
Patologice: prezenŃa unor malformaŃii congenitale, traumatisme sau
intervenŃii chirurgicale în regiunea cervico-facială; tulburări de nutriŃie, boli infecto-
contagioase, afecŃiuni cardiace, renale, hepatice, tulburări nervoase, epilepsie,
discrazii sanguine, alergii, anemii, tuberculoză, reumatism; tratamente
medicamentoase urmate sau în curs; reacŃii nefavorabile la anumite medicamente
sau anestezice locale; afecŃiuni nozo-faringiene.

11
Examenul general

Este necesară aprecierea stării de sănătate, a dezvoltării fizice şi psihice a


pacientului. Putem întâlni trei categorii:
- hiposom
- normosom
- hipersom.
Se acordă atenŃie sistemului ganglionar limfatic, cu o reactivitate deosebită în
afecŃiunile stomatologice la copii.

Examenul facial

Se face din normă frontală şi din normă laterală.


La inspecŃie observăm:
- forma feŃei – ovală, rotundă, pătrată, triunghiulară
- simetria sau asimetria, precizând zona şi eventual cauza
(hemipareze, deviaŃie de sept nazal, prezenŃa unor cicatrici, procese
tumorale, procese inflamatorii)
- şanŃurile faciale – şterse sau accentuate
- aspectul tegumentelor – fine, aspre, uscate; modificări de coloraŃie –
congestie, paloare; integritate
- roşul buzelor şi porŃiunea dermică – înaltă, medie, scurtă
- raportul buzelor – treaptă pozitivă sau inversată.
La palpare, se vor urmări contururile osoase şi punctele de emergenŃă ale
ramurilor trigeminale.

Examenul de profil

Pacientul stă drept în fotoliu şi priveşte înainte în timp ce medicul, aşezat


lateral, va aprecia relaŃia dintre buze şi menton. Putem întâlni un profil: drept,
convex, concav.
Un profil drept, armonios, presupune ca buza superioară să fie situată anterior
de buza inferioară, iar mentonul se situează posterior de buza inferioară.

12
Examenul ATM (articulaŃia temporo-mandibulară)

Observăm:
- amplitudinea deschiderii gurii, în limite normale de 3-4 cm, poate fi
limitată sau blocată
- mişcarea de deschidere completă a gurii poate fi în arc de cerc,
situaŃie normală, sau sacadată în disfuncŃii ATM
- excursia mentonului şi a liniei inter-incisive inferioare, atât în timpul
deschiderii cât şi a închiderii gurii
- corelaŃia liniilor interincisive superioară şi inferioară.
Mentonul poate devia spre dreapta sau spre stânga exprimând afecŃiuni ce
limitează mişcarea în una din articulaŃii.
Excursia condililor se apreciază introducând indexele în conductele auditive
externe şi aplicând policele pe regiunea preauriculară. Solicitând pacientul să
deschidă şi să închidă gura, vom urmări simetria şi amplitudinea mişcărilor, prezenŃa
unor crepitaŃii, cracmente, salturi articulare, dureri, deformaŃii, subluxaŃii, anchiloze.

Examenul endooral
Examenul părŃilor moi
→ se începe cu inspecŃia mucoaselor gingivală, labială, jugală, planşeul,
palatul, oro-faringele
→ se apreciază starea de igienă orală, prezenŃa de depozite moi, tartru,
halenă, semne ale unei igiene orale deficitare
→ la nivelul mucoasei jugale, în dreptul molarilor doi superiori, se va căuta
papila canalului Stenon, iar pe mucoasa sublinguală, de o parte şi de alta a frenului
limbii, orificiile canalului Wharton şi glandei sublinguale. Se apreciază aspectul lor şi
caracterul salivei: limpede, purulentă, vâscoasă, apoasă
→ se examinează aspectul şi inserŃia frenurilor labiale şi linguale, prezenŃa
unor bride
→ se examinează volumul, forma, poziŃia limbii, aspectul mucoasei linguale.
InspecŃia se completează cu palparea bimanuală a limbii şi a planşeului, în vederea
depistării unor procese inflamatorii profunde sau tumorale
→ bolta palatină – se apreciază forma, lăŃimea, adâncimea, aspectul rugilor şi
a torusului. Poate fi: joasă, plată, medie, adâncă, ogivală
→ se investighează oro-faringele, aspectul amigdalelor.
13
Apelul dinŃilor

Se face sistematic, începând cu arcada superioară, de la linia mediană spre


dreapta apoi spre stânga, se trece în arcada inferioară stângă apoi dreaptă.
Se precizează tipul de dentaŃie – temporară, mixtă sau definitivă.
Prin inspecŃie şi palpare cu sonda se examinează fiecare suprafaŃă dentară
pentru a evidenŃia prezenŃa unor procese carioase sau obturaŃii, leziuni traumatice.
Se insistă asupra locurilor cunoscute ca având predispoziŃie la carii: gropiŃe, fosete,
fisuri.
Se apreciază topografia şi tipul leziunii carioase (acută, cronică), profunzimea
(superficială, medie, profundă, penetrantă), gradul de interesare a pulpei şi a
Ńesuturilor periodontale apicale.
Se notează topografia obturaŃiilor şi se apreciază calitatea lor.
Prin percuŃia axială şi paraaxială se controlează sensibilitatea parodonŃiului
apical şi marginal.
Se apreciază mobilitatea dinŃilor, normală în perioada de înlocuire a dinŃilor
temporari, sau patologică.
În cazul unei extracŃii se precizează tipul de edentaŃie şi starea breşei:
păstrată, micşorată sau tratată, tipul lucrării protetice şi calitatea ei.
Se notează abrazia fiziologică sau patologică.

Examenul parodonŃiului

→ aspectul papilelor, gingiei marginale şi ataşate, nivelul inserŃiei epiteliale,


adâncimea şanŃului gingival pentru fiecare dinte în parte
Pot fi prezente: tartru supra- şi subgingival, congestii, edeme, sângerare,
secreŃii purulente, retracŃii gingivale, pungi parodontale adevărate sau false,
mobilitate patologică, migrări dentare.

14
PRINCIPII DE ASEPSIE ŞI ANTISEPSIE

Se folosesc termeni diferiŃi pentru a descrie diversele metode de prevenire a


infecŃiilor, de exemplu dezinfectarea şi sterilizarea, care, în ciuda definiŃiilor diferite,
sunt folosiŃi adesea interşanjabil. Aceasta poate duce la părerea greşită că o anumită
tehnică sau substanŃă chimică a sterilizat un obiect, când mai degrabă, aceasta a
redus nivelul de contaminare.
ASEPSIA = reprezintă ansamblul de măsuri şi metode care împiedică
pătrunderea microbilor la nivelul câmpului operator. Se obŃine prin sterilizare şi
dezinfecŃie.
ANTISEPSIA = este procedura care utilizează substanŃe chimice în scopul
inhibării şi/sau distrugerii germenilor patogeni la nivelul organismului (tegumente,
mucoase, plăgi etc.).
DEZINFECłIA = este procedura asemănătoare antisepsiei care se aplică însă
mediilor inerte (instrumentar, aparatură etc.).
STERILIZAREA = cuprinde ansamblul de metode şi procedee prin care sunt
distruse toate formele vegetative şi sporulate ale microorganismelor patogene şi
saprofite de pe suprafaŃa sau interiorul unui obiect, substanŃă etc.

A) Tehnici de sterilizare a instrumentarului

Înainte de sterilizare, instrumentarul va fi curăŃat şi vor fi îndepărtate toate


resturile organice (sânge, puroi, Ńesut osos) existente pe suprafaŃa sau în interiorul
acestuia.
Această curăŃire se poate efectua manual sau cu ajutorul ultrasunetelor.
Pentru sterilizarea intrumentelor sunt disponibile, în general, 3 metode:
1) căldura uscată
2) căldura umedă
3) oxidul de etilenă

1) Sterilizarea prin căldură uscată

Căldura uscată este o metodă de sterilizare care poate fi asigurată în majoritatea


cabinetelor stomatologice.

15
Căldura uscată este folosită cel mai frecvent pentru a steriliza:
- instrumentarul chirurgical (pense, foarfeci, cleşti, elevatoare)
- instrumentarul pentru examenul clinic (oglinzi dentare, pense, sonde)
- canule pentru aer
- instrumentarul rotativ
- instrumentarul endodontic
Reuşita sterilizării prin căldură uscată depinde nu numai de atingerea unei
anumite temperaturi, dar şi de menŃinerea acestei temperaturi pentru o anumită
perioadă de timp ⇒ 180o C timp de 1 oră.

2) Sterilizarea prin căldură umedă

Sterilizarea prin căldură umedă este mai eficientă decât sterilizarea prin
căldură uscată deoarece necesită un timp mai scurt şi temperaturi mai mici.
Principiile fizice de care se foloseşte sterilizarea prin căldură umedă sunt
următoarele:
- apa fiartă la 100o C necesită mai puŃin timp pentru a distruge
microorganismele decât căldura uscată la aceeaşi temperatură,
deoarece apa transferă căldură mai bine decât aerul
- este necesară cam de 7 ori mai multă căldură pentru a transforma
apa fiartă în vapori faŃă de cât este necesară pentru a aduce la
punctul de fierbere aceeaşi cantitate de apă.
Când aburul intră în contact cu un obiect, se condensează şi aproape
instantaneu eliberează energia calorică stocată, care va inactiva rapid proteinele
celulei vitale.
Avantajele sterilizării cu căldură umedă sunt:
→ eficienŃa, viteza şi relativa disponibilitate a echipamentului în autoclav.
Sterilizarea prin căldură umedă (autoclav) se efectuează la 2-2,5 atm timp de
30 minute la 140o C.
Se poate steriliza prin autoclavare:
- instrumentar de consultaŃie
- instrumentar chirurgical
- instrumentar endodontic
- materiale textile
- material de sutură
- perii de mână etc.
16
3) Sterilizarea gazoasă

Anumite gaze pot avea o acŃiune letală la nivelul structurilor enzimatice sau
biochimice celulare.
Cel mai folosit dintre gazele disponibile pentru sterilizare este oxidul de
etilenă, inflamabil în amestec cu fluor, CO2 şi/sau azot.
Deoarece oxidul de etilenă este un gaz la temperatura camerei, el poate
difuza rapid prin materialele poroase cum ar fi plasticul sau cauciucul.
La 50o C el este eficient pentru distrugerea tuturor organismelor, inclusiv spori,
în 3 ore.

B) Tehnici de dezinfectare a instrumentelor

AgenŃii chimici care au capacităŃi potenŃial dezinfectante se pot clasifica în


agenŃi dezinfectanŃi cu potenŃial redus, mediu şi înalt.
Clasificarea se bazează pe capacitatea agentului de a inactiva bacterii
vegentante, bacili, spori, virusuri non-lipoidice şi/sau virusuri lipoidice.
AgenŃii dezinfectanŃi cu potenŃial redus sunt eficienŃi doar împotriva bacteriilor
vegetante şi virusurilor lipoidice.
DezinfectanŃii cu potenŃial mediu sunt eficienŃi împotriva tuturor germenilor cu
excepŃia celor sporulaŃi.
AgenŃii dezinfectanŃi cu potenŃial înalt distrug toŃi germenii.
SubstanŃele acceptate pentru dezinfectarea instrumentarului stomatologic şi
de chirurgie orală sunt:
- glutaraldehida
- iodophor
- compuşi halogenaŃi (cu clor)
- formaldehida
Compuşii care conŃin glutaraldehidă sunt în prezent dezinfectanŃii cei mai
folosiŃi pentru instrumentarul stomatologic.

17
INDICI UTILIZAłI ÎN EVALUAREA STATUSULUI ODONTAL, GINGIVAL ŞI DE
IGIENĂ ORALĂ

Indicii de evaluare a statusului odontal:


1) DMF – pentru dinŃii permanenŃi
2) dmf – pentru dinŃii temporari
Indici de placă
1) indicele OHI-S (indicele de igienă orală simplificat)
2) indicele API (indicele de placă aproximal)
3) indicele PI (indicele de placă).
Indici gingivali:
1) indicele hemoragic sulcular (SBI)
2) indicele gingival simplificat (GI-S)

1) Indici de evaluare a statutului odontal

PrevalenŃa cariei dentare se exprimă sub forma indicelui dmf (ca o) la dinŃii
temporari, respectiv DMF (CAO) la dinŃii permanenŃi. Aceştia reflectă numărul de dinŃi
cariaŃi, absenŃi şi obturaŃi.
Indicele DMF se calculează pe dinte (DMF-T) sau pe suprafaŃă dentară (DMF-
S). reprezintă suma dinŃilor sau suprafeŃelor dentare cariate (D = decay), absente (M
= missing) şi obturate (F = filling) la o persoană, într-un grup sau o populaŃie.
Fiecare dinte (T) sau suprafaşă dentară (S) se calculează o singură dată, fie
sub D, M sau F. Molarii de minte nu sunt luaŃi în calcul, astfel, sunt luaŃi în
considerare cel mult 28 de dinŃi permanenŃi.

2) Indici de placă

1. INDICELE OHI-S (indicele de igienă orală simplificat) → se determină la


nivelul următorilor dinŃi selectaŃi:
- 1.6, 1.1, 2.6, 3.1 (faŃa vestibulară) = M1 superior drept, IC superior
drept, M1 superior stâng, IC inferior stâng
- 3.6, 4.6 (faŃa linguală) = M1 inferior stâng, M1 inferior drept

18
Aprecierea plăcii dentare: (DI = debris index)
- grad 0 = fără depozite
- grad 1 = depozite până în 1/3 cervicală coronară
- grad 2 = depozite până la nivelul 1/3 mijlocii coronare
- grad 3 = depozite peste 2/3 din suprafaŃa coronară

Aprecierea tartrului dentar: (CI = calculus index)


- grad 0 = lipsa tartrului
- grad 1 = tartru în 1/3 cervicală coronară
- grad 2 = tartru până la nivelul 1/3 mijlocii coronare + insule de tartru
subgingival
- grad 3 = tartru peste 2/3 din suprafaŃa coronară + tartru sublingual
(bandă)
Se calculează depozitele moi de placă (DI) şi depozitele mineralizate (CI).
SuprafaŃa dentară se împarte în 3 şi se acordă un scor în funcŃie de gradul de
acoperire a dintelui cu placă bacteriană.
Calcularea plăcii (DI) se face după formula:

Sumagradelorlaniveluld int ilorselectaticudepozitemoi


DI = !
Numarulded int iexa min ati (6)

Calcularea depozitelor tartrice (CI) mineralizate, se face după formula:

Sumagradelorlaniveluld int ilorselectaticudepozite min eralizate


CI = !
numarulded int iexa min ati

OHI-S se calculează prin sumarea depozitelor moi cu depozitele mineralizate.

OHI-S = DI + CI

2. Indicele API (indicele de placă aproximal)


→ evaluează placa dentară de la nivelul spaŃiilor aproximale astfel:
- se apreciază prezenŃa/absenŃa plăcii aproximale pentru fiecare
hemiarcadă, alternativ dinspre vestibular şi oral
⇒ dinspre vestibular se apreciază hemiarcada 2 şi 4

19
⇒ dinspre oral se apreciază hemiarcadele 1 şi 3
- consemnarea se face prin aprecieri de tipul 0-1 sau (+) (-).
Calculul indicelui API se face după formula:

Sumamasuratorilor (+ )
API = x 100 !
Sumaspatiiloraproximaleexa min ate

Exprimarea indicelui este procentuală şi reflectă gradul de igienă orală al


pacientului.

API < 25% ⇒ igienă orală optimă


API 25-39% ⇒ igienă orală bună
API 40-69% ⇒ igienă orală satisfăcătoare
API 70-100% ⇒ igienă orală nesatisfăcătoare.

3. INDICELE PI (indicele de placă)


- este uşor de determinat şi exprimă procentual acumularea de placă
bacteriană la nivelul unei dentaŃii
- înregistrează prezenŃa / absenŃa plăcii dentare la nivelul a 4 suprafeŃe
dentare (V, O, M şi D) pentru fiecare dinte
- aprecierea se face cu (+) sau (-)
- calculul se face după formula:

Sumamasuratorilor (+ )
PI = x 100 !
Suma sup rafetelorexa min ate

3) Indici gingivali

Majoritatea indicilor gingivali utilizează ca element de evaluarea sângerarea la


sondarea gentilă a şanŃului gingival.
Sondarea se face cu sonda parodontală al cărei vârf este rotunjit.
Se consemnează prin valoarea „0” absenŃa sângerării şi prin „1” prezenŃa
sângerării la sondare (se mai poate nota cu (+) sau (-) prezenŃa sau absenŃa
sângerării la sondarea şanŃului gingival).
20
1) INDICELE SBI (indicele hemoragic sulcular)

- apreciază prezenŃa/absenŃa sângerării şanŃului gingival dinspre


aproximal pentru fiecare hemiarcadă, alternativ dinspre vestibular şi
oral ⇒ dinspre vestibular se apreciază hemiarcadele 1 şi 3 iar dinspre
oral hemiarcadele 2 şi 4
- consemnarea se face prin aprecieri de tipul 0-1 sau (+), (-)
- calculul indicelui SBI se face după formula:

Sumamasuratorilor (+ )
SBI = x 100. !
Sumaspatiiloraproximaleexa min ate

Valorile indicelui SBI sunt exprimate procentual şi reflectă gradul de inflamaŃie


gingivală a pacientului.

SBI < 10% ⇒ relaŃii normale la nivel gingival


SBI 10-20% ⇒ inflamaŃie gingivală redusă
SBI 20-50% ⇒ inflamaŃie gingivală medie
SBI 50-100% ⇒ inflamaŃie gingivală accentuată şi generalizată

2) INDICELE GI (indicele gingival)


→ evaluează prezenŃa/absenŃa inflamaŃiei gingivale (respectiv sângerarea la
sondare) pentru fiecare dinte la nivelul a 4 suprafeŃe (V, O, M şi D).
Evaluarea se face prin aprecieri de tipul „da”/”nu”, (+)/(-).

Calculul se face după formula:

Sumamasuratorilor (+ )
GI = x 100 !
Suma sup rafetelorexa min ate

Până la vârsta de 3 ani, igiena orală va fi efectuată de către mamă, ulterior


copilul este educat să-şi facă singur periajul, dar mama trebuie să-i ajute şi să-l
completeze până la vârsta de 6 ani.

21
Calitatea igienei orale se poate aprecia prin determinarea indicelui de placă.
Cu ajutorul unei bulete de vată îmbibate cu albastru de metilen, soluŃie de fuxină sau
alt fel de soluŃie colorantă, se colorează toŃi dinŃii, pe toate suprafeŃele, pentru a
conştientiza copilul asupra zonelor unde periajul său este insuficient. După aplicarea
soluŃiei, copilul este invitat să clătească cu apă.
Se examinează 6 suprafeŃe dentare, toate vestibulare, 4 posterioare (la nivelul
molarilor unu sau doi superiori şi inferiori) stânga şi dreapta şi 2 anterioare (la nivelul
unui incisiv superior şi unuia inferior) luând ca reper pe cel mai colorat.
Notăm la fiecare din cele 6 suprafeŃe cu:
0 – lipsa coloraŃiei
1 – coloraŃie prezentă în 1/3 cervicală
2 – coloraŃie prezentă pe jumătate din faŃa vestibulară
3 – coloraŃie prezentă pe mai mult de 2/3 din faŃa vestibulară.
De exemplu:

2 /1/ 3 6
IP = = = 10.
2/0/2 4

Valori ale indicelui:


- între 0 şi 4 ⇒ igienă bună
- între 4 şi 6 ⇒ igienă acceptabilă
- peste 6 ⇒ igienă deficitară
- 18 ⇒ situaŃie dezastruoasă.

22
METODE DE PERIAJ

1) METODA BASS (periajul şanŃului gingival)


- urmăreşte îndepărtarea plăcii bacteriene de pe marginea gingivală
liberă şi din şanŃul gingival, pe o adâncime de 0,5-1 mm
- se folosesc perii moi, cu filamente cu capăt rotunjit
→ peria se aplică la un unghi de 45o faŃă de axul lung al dinŃilor, cu capătul
filamentelor orientate spre şanŃul gingival
→ se exercită o uşoară presiune în axul firelor şi o mişcare de vibraŃie înainte
şi înapoi, pe direcŃia şanŃului gingival
- se efectuează pentru fiecare grupă de dinŃi, vestibular şi oral,
aproximativ 20 de curse vibratorii, timp de 10 secunde
- în timpul periajului, gingia se albeşte uneori, ceea ce arată potenŃialul
traumatic al acestei metode, dacă presiunile sunt prea mari
- metoda are 2 avantaje:
o însuşirea cu uşurinŃă de către pacient
o îndepărtarea plăcii bacteriene din zonele unde concentrarea sa este
maximă (şanŃul gingival şi spaŃiile interdentare)
- este indicată:
o persoanelor sănătoase
o persoanelor cu îmbolnăviri parodontale.

2) METODA BASS MODIFICATĂ


- este, în prezent, una dintre cele mai recomandate tehnici de periaj în
practica stomatologică
- este indicată atât pacienŃilor obişnuiŃi, cât şi celor cu diferite afecŃiuni
parodontale
- reprezintă o combinaŃie între metoda Bass şi periajul rotativ

Caracteristici:
- este o metodă mixtă, gingivo-dentară
- este o metodă secvenŃială, realizându-se pe grupe de dinŃi (numărul
dinŃilor din grupă este dictat de lungimea capului periuŃei şi de
dimensiunea dinŃilor)

23
- foloseşte mişcări vibratorii
- realizează protecŃia feŃei vestibulare a caninului.

Periajul feŃelor vestibulare ale dinŃilor:


- capul activ al periuŃei se aplică la nivelul joncŃiunii gingivo-dentare, în
unghi de 45o faŃă de axul longitudinal al dinŃilor
- perii se menŃin în această poziŃie şi se fac mişcări de presiune şi
vibraŃie, circulare şi antero-posterioare, de 10-20 de ori
- se aplică o presiune uşoară, fără discomfort, pentru a angaja perii în
spaŃiile aproximale
- se coboară de la gingie spre faŃa vestibulară (de la roşu la alb) şi se
repetă mişcarea de 5 ori pentru fiecare dinte.

Periajul feŃelor linguale ale dinŃilor posteriori:


- periuŃa se aplică orizontal, în unghi de 45o, la joncŃiunea gingivo-
dentară
- se fac mişcări vibratorii antero-posterioare, aproximativ 20
- se fac mişcări rotative ale periuŃei, de la gingie spre coroana dintelui.

Periajul feŃelor linguale ale dinŃilor anteriori:


- capul activ al periuŃei se aplică vertical
- se fac mişcări rotative şi circulare, de la gingie spre marginea incizală.

Periajul feŃelor ocluzale ale dinŃilor


- perii periuŃei se aplică pe suprafaŃa ocluzală a dinŃilor, se fac mişcări
antero-posterioare şi circulare de amplitudine redusă
- se modifică poziŃia capului activ al periuŃei pentru a curăŃa toŃi dinŃii la
nivel ocluzal.
La sfârşit se fac clătiri viguroase ale cavităŃii orale pentru îndepărtarea plăcii
bacteriene şi a detritusurilor alimentare mobilizate.

24
3) METODA STILLMAN MODIFICATĂ

- foloseşte perii de dinŃi cu filamente de consistenŃă medie spre tare,


care se aplică sub un unghi de 45o faŃă de axul longitudinal al dintelui,
în porŃiunea de colet, atât pe dinte, cât şi pe gingia adiacentă
- periajul se efectuează prin mişcări vibratorii scurte, în sens mezio-
distal, concomitent cu deplasarea periei dinspre gingia fixă către
marginea gingivală liberă şi suprafaŃa dintelui, până la nivel ocluzal
sau incizal
- metoda realizează un masaj gingival foarte bun şi este indicată
pacienŃilor cu recesiuni gingivale şi descoperiri radiculare

4) METODA CHARTERS (periajul interdentar)

- peria de consistenŃă medie spre tare, se aplică sub un unghi de 45o


faŃă de axul longitudinal al dintelui, astfel încât filamentele sale să se
angajeze interdentar cu porŃiunea terminală spre ocluzal
- se aplică mişcări vibratorii scurte, în sens mezio-distal în spaŃiile
interdentare, cu deplasare dinspre ambrazura gingivală spre cea
ocluzală, atât vestibular cât şi oral
- metoda este indicată pentru masaj gingival şi pentru igienizarea
zonelor gingivale în curs de vindecare după gingivectomie sau
operaŃii cu lambou (caz în care consistenŃa filamentelor trebuie să fie
spre medie)

5) METODA PERIAJULUI PRIN ROTIRE

- peria se aplică în porŃiunea cea mai înaltă la maxilar sau cea mai
declivă la mandibulă a fundului de sac vestibular
- pacientul menŃine gura întredeschisă
- peria de dinŃi exercită o presiune accentuată asupra părŃilor moi şi se
deplaseză uşor spre ocluzal prin rotire în jurul axului mânerului. După
depăşirea marginii incizale sau a suprafeŃei ocluzale, peria se
desprinde de pe dinŃi şi revine în poziŃia iniŃială

25
- pentru suprafeŃele orale se procedează la fel aplicând peria pe gingie
şi mucoasă, după care se execută mişcarea de rotaŃie spre
ocluzal/incizal
- mişcările de rotire se fac pentru fiecare grupă de dinŃi

6) METODA FIZIOLOGICĂ

Pornind de la constatarea că în mod normal alimentele sunt deflecate pe


suprafeŃele ocluzale sau marginile gingivale spre apical, se consideră că şi periajul
trebuie efectuat în aceeaşi direcŃie „fiziologică”.
Tehnica este simplă. Se folosesc perii din păr natural.
Se acŃionează dinspre coroană spre rădăcină, cu presiune blândă.
Metoda este indicată persoanelor cu parodonŃiul sănătos, fără anomalii dento-
maxilare, la care se realizează totodată şi un masaj gingival.

7) METODA FONES

- se realizează, la început, pe feŃele vestibulare, cu dinŃii în ocluzie


- peria execută mişcări viguroase, ample, circulare, cu un diametru cât
mai mare posibil
- după deschiderea gurii se procedează la fel pe feŃele palatinale şi
linguale
- metoda este indicată la copii ca mijloc de însuşire a tehnicii de periaj,
care ulterior va fi corectată printr-una din metodele consacrate.

8) METODA RECOMANDATĂ DE CATEDRA DE MEDICINĂ PREVENTIVĂ

Se indică periajul separat al arcadei dentare maxilară şi mandibulară, prin


ample mişcări în plan vertical, dinspre fundul de sac vestibular spre marginea
incizală sau suprafaŃa ocluzală, după care peria se desprinde de pe dinte şi îşi reia
ciclul de 10-15 ori pentru fiecare zonă periată.
În zonele palatinale şi linguale laterale, peria dentară este Ńesută în plan
orizontal şi se deplaseză prin mişcări ample, semicirculare, în plan vertical,
unidirecŃional, dinspre gingie spre dinte.

26
În zonele palatinală şi linguală frontală, peria dentară este Ńinută vertical şi
execută mişcări rectilinii dinspre gingie spre dinte, în axul dintelui.
La persoanele la care se evidenŃiază o concentrare mare de placă bacteriană
în zona de colet adiacentă şanŃului gingival, se recomandă, în plus, o deplasare
scurtă mezio-distală şi vibratorie la acest nivel, cu o perie moale, situată la un unghi
de 45o faŃă de axul longitudinal al dintelui.
Periajul suprafeŃelor ocluzale trebuie să evite eroarea frecventă şi comună a
frecării prin deplasări lungi pe întreaga zonă ocluzală. Periajul ocluzal corect se face
prin aplicarea filamentelor periei în şanŃurile şi gropiŃele de pe faŃa ocluzală în direcŃia
axului longitudinal al dintelui şi se execută deplasări mezio-distale scurte sau uşoare
mişcări circulare, de 10-15 ori. Periajul se continuă prin deplasarea progresivă a
periuŃei în zona imediat învecinată, dar menŃinută şi pe jumătate din zona anterior
periată.

TEHNICI DE UTILIZARE A MIJLOACELOR AUXILIARE DE IGIENĂ


ORALĂ

1) FIRUL DE MĂTASE (DENTAL FLOSS)

Există o mare varietate de fire de mătase:


- groase sau subŃiri
- cerate sau necerate
- în mănunchiuri de filamente sau sub formă de panglică îngustă
- continue sau cu o porŃiune spongioasă care serveşte la igienizarea
porŃiunii mucozale a corpurilor de punte (firul SUPERFLOSS)
Reguli de utilizare:
- se înfăşoară aproximativ 20-40 cm de fir de mătase pe degetele
mediu şi arătător ale celor două mâini
- porŃiunea de fir se menŃine între degetul mare şi arătător sau mijlociu
al fiecărei mâini
- distanŃa firului dintre degete trebuie să fie scurtă, de 2-3 cm
- introducerea interdentară, în cazul unui contact strâns, se face ferm,
cu firul întins, dar cu o presiune controlată pentru a nu leza papila
interdentară

27
- firul de mătase Ńinut în tensiune şi uşor curbat pe suprafaŃa mezială a
dintelui situat distal, este deplasat de 5-6 ori în sus şi în jos în plan
vertical. Procedura se repetă pe suprafaŃa distală a dintelui situat
mezial, evitând traumatismul papilei interdentare
- se va curăŃa şi suprafaŃa distală a ultimului molar situat pe arcadă
- după fiecare igienizare a câte unei suprafeŃe dentare, se deplasează
firul între degete până când avem la îndemână o nouă porŃiune curată
a floss-ului.
Când pacientul nu are dexteritate la folosirea manuală, digitală, a firului de
mătase, se folosesc dispozitive de plastic în formă de furcă ce prezintă o curbură a
braŃelor şi butoni externi pe care se fixează prin răsucire firul de mătase.

2) SCOBITORILE

Cele mai bune sunt din lemn de balsa (lemn moale) şi au o formă triunghiulară
corespunzătoare spaŃiului interdentar.
Sunt contraindicate în spaŃiile ocupate de papila interdentară. Se folosesc
pentru îndepărtarea plăcii bacteriene şi a resturilor organice din spaŃiile interdentare
libere prin retracŃia papilei gingivale.
Tehnica de utilizare:
- se umezeşte vârful, apoi se poziŃionează baza triunghiului spre
marginea gingivală. Vârful se angulează spre ocluzal, se introduce
gentil interdentar, apoi se fac mişcări cu presiune redusă dinspre
vestibular spre oral.
Scobitorile aplicate la capătul unui mâner (PERIO-AID) de obicei angulat,
pentru un acces mai bun, sunt rotunde, lustruite, efilate spre vârf. Sunt indicate
pentru curăŃirea spaŃiilor interdentare, a marginii gingivale libere şi în şanŃul gingival.
Tehnica de utilizare:
- se freacă suprafeŃele aproximale dentare prin efectuarea de mişcări
gentile înainte şi înapoi a vârfului scobitorii.

3) STIMULATOARELE SAU CONURILE INTERDENTARE

Tehnica de folosire prevede aplicarea gentilă a vârfului conului interdentar,


latura inferioară sprijinindu-se pe gingie şi se fac mişcări rotative.

28
Se foloseşte o dată pe zi, în spaŃiile interdentare rămase libere prin retracŃia
papilelor gingivale sau în urma unor intervenŃii chirurgicale.

4) PERIUłELE INTERDENTARE

Sunt de diferite tipuri:


- perii cu o singură tufă de filamente de plastic
- perii cu formă cilindrică sau conică (formă de brad)
- perii cu tijă metalică, asemănătoare periilor de spălat sticle în
miniatură.
Se introduc interdentar cu mişcări axiale dinspre vestibular spre oral şi invers.
IndicaŃii:
→ pentru suprafeŃele dentare aproximale de formă concavă sau neregulate,
libere de papila gingivală, unde firul de mătase nu acŃionează eficient

5) DUŞURILE ŞI/SAU IRIGAłIA BUCALĂ

Se realizează cu aparate care proiectează un jet pulsatil de apă asupra dinŃilor


şi gingiei.
Jetul de apă este emis de o canulă sau de un dispozitiv de duş bucal
miniatural şi este îndreptat interdentar şi în jurul dinŃilor.
AcŃiunea este de îndepărtare a resturilor moi şi chiar a anumitor porŃiuni din
placa dentară, dar nu în totalitate + masaj gingival.

TEHNICA SIGILĂRII ŞANłURILOR ŞI FOSETELOR

Succesul sigilării depinde de rigurozitatea cu care practicianul respectă, pe de


o parte tehnica de lucru şi, pe de altă parte, instrucŃiunile de folosire recomandate de
firma producătoare pentru materialul utilizat.
Deşi tehnica de lucru este simplă, fiecare etapă trebuie executată cu
maximum de atenŃie, fără compromisuri, pentru ca adeziunea materialului la
suprafaŃa dentară să fie cea dorită.

29
Tehnica de lucru presupune 3 faze importante:
1) curăŃirea suprafeŃei dentare
2) pregătirea dintelui
3) aplicarea sigilantului.

TEHNICA SIGILĂRII CU RĂŞINI COMPOZITE

1) curăŃirea suprafeŃei dentare


2) izolarea
3) pregătirea suprafeŃelor de smalŃ
4) spălarea şi uscarea
5) prepararea materialului de sigilare
6) aplicarea materialului de sigilare
7) verificarea sigilării
8) controlul în relaŃie ocluzală
9) controale periodice

1) CurăŃirea suprafeŃei dentare este necesară pentru îndepărtarea plăcii


bacteriene şi a resturilor de pe suprafaŃa de smalŃ.
Se efectuează prin periaj profesional, cu o perie „profilactică” şi o pastă
formată din pulbere de piatră ponce şi apă. Se contraindică folosirea pastelor care
conŃin fluor, deoarece ele formează o peliculă pe suprafaŃa dentară interferând cu
procesul de demineralizare.
Pasta rămasă în şanŃuri se îndepărtează cu vârful unei sonde ascuŃite, apoi
suprafaŃa dentară se spală atent.

2) Izolarea este foarte importantă pentru realizarea şi menŃinerea unui câmp


operator uscat pe tot timpul aplicării tehnicii de sigilare.
O eventuală contaminare cu salivă ar permite remineralizarea suprafeŃei de
smalŃ pregătită pentru sigilare, iar contaminarea umedă din timpul aplicării sigilantului
ar avea influenŃă negativă asupra sigilării.
Izolarea ideală se obŃine prin aplicarea de digă, dar se poate folosi şi izolarea
cu rulouri de vată şi aspirator.

30
3) Pregătirea suprafeŃei de smalŃ se realizează prin demineralizarea cu un agent
demineralizant, de obicei H3PO4 (acid fosforic) în concentraŃie de 30-50%, cel
mai frecvent fiind utilizat gelul demineralizant H3PO4 37%.
Timpul de demineralizare variază în raport cu concentraŃia. Este suficientă o
demineralizare de 15-60 secunde, atât pentru dentaŃia permanentă cât şi pentru
dentaŃia temporară. Timpul optim de demineralizare este de 30 secunde.
Pentru a avea garanŃia că marginile sigilării se vor afla în zona demineralizată,
demineralizantul trebuie aplicat pe pantele cuspidiene pe o suprafaŃă de aproximativ
2 mm dincolo de marginile viitoarei sigilări.

4) După demineralizare, sub izolare, se va efectua spălarea cu jet continuu de


apă a suprafeŃei de smalŃ gravate. Urmează uscarea ei cu aer necontaminat
cu ulei.
Este important ca ambele operaŃiuni să se efectueze sub o izolare riguroasă.
După spălare şi uscare smalŃul trebuie să aibă un aspect mat, opac, fără luciu, alb-
cretos.

5) Pregătirea şi manevrarea materialului de sigilare are în vedere recomandările


firmei producătoare, dar şi unele recomandări de ordin general.
Dacă se folosesc sigilanŃi autopolimerizabili:
- timpul de lucru este limitat
- polimerizarea materialului începe imediat ce catalizatorul se adaugă
la bază. De aceea, materialul se prepară în momentul când suprafaŃa
dentară îndeplineşte toate condiŃiile de a fi sigilată iar instrumentarul
este pregătit pentru aplicarea imediată
- amestecul celor două componente trebuie făcut cu meticulozitate, fără
mişcări energice pentru a nu încorpora bule de aer
- temperatura ridicată a mediului ambiant modifică polimerizarea,
micşorând perioada de lucru şi de priză.
Materialele de sigilare fotopolimerizabile oferă unele avantaje:
- timpul de lucru este mai lung, totuşi, deoarece poate fi influenŃat de
lumina aparatului, trebuie scos din seringă numai în momentul
aplicării pe dinte
- posibilitatea încorporării bulelor de aer este redusă, deci, sigilarea va
fi mai omogenă şi mai rezistentă

31
6) Aplicarea sigilantului se face cu instrumentarul recomandat şi livrat de
producător: perie fină, miniburete, aplicator.
Se recomandă folosirea unei cantităŃi suficiente, corespunzătoare de material
astfel încât să acopere toate şanŃurile şi fosetele suprafeŃei ocluzale precum şi
şanŃurile suplimentare.
Materialul de sigilare trebuie să acopere şi aproximativ 2 mm din pantele
cuspidiene.
Pe întreaga perioadă a polimerizării, izolarea trebuie să fie riguroasă.
În cazul sigilanŃilor fotopolimerizabili, timpul de polimerizare este de 60 de
secunde.
Pentru creşterea rezistenŃei, după aplicarea materialului de sigilare, se
recomandă temporizarea aplicării sursei luminoase timp de 5-20 secunde. În felul
acesta materialul pătrunde pe o distanŃă de 3 ori mai mare în zonele de smalŃ
demineralizate decât dacă fotopolimerizarea s-ar produce imediat după aplicarea
materialului.

7) Verificarea sigilării
Priza materialului autopolimerizabil se verifică prin inspecŃia sigilantului rămas
nefolosit.
Verificarea sigilării se face cu sonda. Prin palpare se pot depista goluri în
material sau suprafeŃe incomplet acoperite. Se va încerca îndepărtarea sigilantului
pentru a se verifica calitatea legăturii realizate.
Acest control permite identificarea şi rectificarea micilor defecte şi chiar
aplicarea în plus de sigilant pentru a acoperi întreaga suprafaŃă ocluzală.

8) Controlul în relaŃie ocluzală va permite îndepărtarea exceselor care pot


genera interferenŃe sau contacte premature.
În cazul sigilanŃilor negranulari, uşoarele interferenŃe ocluzale nu necesită
intervenŃie specială deoarece se vor elimina prin abraziuni. Se va interveni în cazul
sigilanŃilor granulari, cu ajutorul pietrelor verzi pentru îndepărtarea eventualelor
obstacole.
După realizarea sigilării, peste suprafaŃa dentară respectivă se aplică soluŃii
fluorurate (fluorură de sodiu, fluorură de staniu).

32
9) Controalele periodice sunt necesare o dată la 6 luni.
În general, o sigilare efectuată corect durează câŃiva ani, dar totuşi necesită
controale periodice.
La controlul clinic, prin inspecŃie şi palpare cu sonda, sunt posibile mai multe
situaŃii care vor necesita o atitudine în consecinŃă:
→ sigilarea este intactă – nu se intervine
→ sigilantul este pierdut în totalitate – se repetă sigilarea
→ sigilarea este pierdută parŃial – se verifică adaptarea sigilantului restant şi
dacă este bună, i se aspreşte suprafaŃa cu o piatră fină, zona cu sigilantul se
gravează şi se completează cu un nou sigilant.
→ sigilarea are microneadaptări – se verifică dacă nu cumva există carii sub
sigilant.

TEHNICA SIGILĂRII CU CIMENT GLASS-IONOMER DE STICLĂ

Deoarece cimenturile gloss-ionomer aderă chimic la structurile dure dentare,


tehnica de lucru este simplificată. Nu este necesară demineralizarea suprafeŃei de
smalŃ.
Tehnica de lucru recomandată pentru sigilarea cu FUJI IONOMER TYPE III,
glass-ionomer convenŃional, autopolimerizabil:
1) curăŃarea suprafeŃei dentare cu perie conică sub jet de apă
2) spălarea suprafeŃei cu apă şi uscarea cu aer
3) izolarea cu rulouri de vată şi aspirator de salivă
4) pregătirea materialului prin amestecarea unei picături de lichid cu o măsură
rasă de pulbere. Amestecul se face pe un bloc de hârtie cu o spatulă de
plastic din trusă. Pulberea se împarte în 2 jumătăŃi. Prima jumătate se
amestecă cu lichidul timp de 7-10 secunde până se obŃine o compoziŃie
lăptoasă uniformă. Apoi se adaugă restul de pulbere şi se amestecă larg
15-20 secunde până amestecul devine uniform
5) aplicarea materialului se face cu un aplicator, dar la fel de bine se poate
utiliza o spatulă bucală
6) aplicarea unui lac protector (FUJI VARNISH) când cimentul îşi pierde
luciul. Lacul se aplică cu un mic burete atât pe sigilare cât şi pe suprafaŃa
învecinată, apoi se usucă uşor cu aer.

33
Este foarte important ca izolarea să fie menŃinută pe tot timpul operaŃiei de
sigilare.
Sigilarea cu FUJI III trebuie să fie realizată fără exces, strict la nivelul
şanŃurilor. Eventualul exces se îndepărtează cu o freză de lustruit după ce
materialul a făcut priză.

METODE DE ÎNDEPĂRTARE A PLACII BACTERIENE:


PERIAJUL ŞI DETARTRAJUL.

DETARTRAJUL MANUAL ŞI CU ULTRASUNETE.

Detartrajul reprezintă una din cele mai importante proceduri ale tratamentului
bolii parodontale , care în general, se practică în condiŃii obişnuite, fără pregătiri
speciale.
Fiind o manoperă sângerândă, detartrajul, în special cel subgingival, trebuie
precedat de un tratament cu antibiotice la bolnavii cu pusee recente de reumatism
articular acut, cu maladii cardiace congenitale sau cu alte boli generale în care se pot
produce însămânŃări microbiene în urma bacteriemiei produse de detartraj.
Detartrajul este procedura de îndepărtare a tartrului şi a plăcii microbiene
asociate acestuia de pe suprafeŃele dentare supra şi subgingivale.
Detartrajul supragingival se realizează cel mai bine cu seceri, chiurete de
detartraj, ultrasunete.
Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau speciale de
detartraj. Se poate face şi cu ultrasunete, dar numai până la 3-4 mm profunzime de
la marginea gingivală liberă.

Instrumentarul pentru detartrajul manual:


- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie şi sonde
exploratorii
- instrumente de detartraj şi chiuretaj radicular, seceri, săpăligi, pile
sau răzuşe, chiurete
- instrumente de netezire fină şi lustruire a suprafeŃelor dentare după
detartraj: pâlnii de cauciuc, perii rotative, benzi abrazive şi de
lustruit.

34
Detartrajul cu ultrasunete se poate realiza prin două tipuri de aparate de
detartraj:
- aparate bazate pe efectul piezoelectric
- aparate magnetostrictive

Ambele tipuri de aparate sunt formate din patru componente principale:


1) generatorul electric, care produce energia de înaltă frecvenŃă
2) piesa de mănă şi partea terminală activă
3) sistemul de răcire cu apă
4) dispozitivul de pornire-oprire
Aparatele piezoelectrice sunt mai bine tolerate de bolnavii cardiaci purtători de
stimulator cardiac (pacemaker).
Aparatele magnetostrictive folosesc energia de înaltă frecvenŃă care rezultă
din trecere în spirală a curentului electric în jurul unui pachet compact de benzi
feromagnetice, situat în corpul piesei principale. Aceste benzi convertesc energia
electrică în energie mecanică sub formă de vibraŃii rapide de la 20.000 la 45.000 de
cicli pe secundă, ceea ce corespunde unei deplasări de aproximativ 28 – 30 µm într-
un sens şi în altul al vârfului părŃii active.
Forma deplasării este de trei feluri: înainte – înapoi, circulară sau în formă de
8.
Partea activă este realizată in trei variante, ca formă şi ca mod de acŃiune:

1) forma de spatulă cu capătul activ


- secŃionat perpendicular pe axul longitudinal, pentru detartrajul
feŃelor vestibulare şi orale
- secŃionat oblic cu un unghi ascuŃit, pentru zonele aproximale,
interdentare
- rotunjit, pentru suprafeŃele concave, supracingulare.
Este indicată la începutul detartrajului, pentru îndepărtarea depozitelor
supragingivale de tartru, pete colorate, detritusuri organice.

2) forma de seceră cu vârf ascuŃit


→ este indicată pentru detartrajul feŃelor proximale, meziale şi distale şi
a şanŃului gingival

35
Este eficientă în special de la incisivi până la suprafaŃa mezială a primului
molar.

3) forma de sondă, partea activă subŃire → are acces la toate suprafeŃele


dentare şi este activă în şanŃul gingival şi în pungile parodontale mici,
de 3 – 4 mm.
Puterea de ieşire a vibraŃiilor produse se reglează la o intensitate mică, medie
sau mare.
Fluxul de apă formează un nor fin de particule şi poate fi reglat la un debit mai
mare sau mai mic .
Unele aparate cuprind şi un dispozitiv de împrăştiere puternică a unui jet de
pulberi fine în scopul albirii suprafeŃelor dentare.

IndicaŃiile detartrajului cu ultrasunete:


→ tartrul supragingival
→ pete colorate depuse pe suprafaŃa smalŃului
→ tartrul din şanŃul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3 – 4
mm
→ în unele boli parodontale, cum sunt: gingivostomatita ulcero-necrotica,
bolnavi cu parodontite acute hiperplazice ulcerate, cu sângerări accentuate, gingivita
cronică, parodontita marginală cronică superficială
→ în cursul intervenŃiilor chirurgicale.

ContraindicaŃiile detartrajului cu ultrasunete


- bolnavi cu boli infecŃioase, contagioase
- pacienŃi cu reflexe de vomă accentuate
- hiperestezia dentinară accentuată
- copii mici
- bolnavi cardiaci purtători de stimulator cardiac (pacemaker) în cazul
aparatelor magnetostrictive.

Tehnica detartrajului cu ultrasunete:


1) pregătire pacientului
- poziŃia pacientului în fotoliu trebuie să fie apropiată de
verticală pentru a preveni refluarea excesului de apă în
36
faringe chiar dacă se foloseşte aspiratorul de salivă
(aspiratorul bucal)
- protecŃia pacientului se face cu o lavetă absorbantă de unică
folosinŃă, din hârtie, aplicată sub bărbie
- anestezie de contact la persoanele emotive, hipersensibile.

2) pregătirea instrumentarului
- alegerea şi aşezarea în ordinea de lucru a părŃilor active
- controlul jetului de apă, care se reglează astfel încât să
răspândească un nor fin de particule
- controlul puterii generatorului de vibraŃii şi aducerea lui la un
nivel mediu
- aplicarea aspiratorului de salivă

3) aplicarea instrumentarului de detartraj cu ultrasunete

→ detartrajul vertical
Se începe cu instrumentul în formă de spatulă care, menŃinut cu partea activă
la un unghi de 45o faŃă de suprafaŃa de smalŃ. Este antrenat dinspre marginea
incizală sau suprafaŃa ocluzală către coletul dintelui şi înapoi.
Pentru fiecare suprafaŃa dentară sunt necesare 6 – 10 deplasări verticale în
dublu sens.

→ detartrajul orizontal şi în diagonală


Completează detartrajul vertical printr-un carioaj sistematic al suprafeŃelor
vestibulo-orale.
Se foloseşte instrumentul în formă de spatulă cu unghi ascuŃit, care pătrunde
în spaŃiile interdentare şi apoi varianta de spatulă cu capătul terminal rotunjit, activă
pe suprafeŃele dentare orale, în formă concavă, ale incisivilor superiori şi inferiori.

→ detartrajul fin
Se face cu instrumentul tip seceră, care îndepărtează punctele de tartru
restant de pe suprafeŃele dentare supragingivale accesibile şi tartrul din şanŃul
gingival. Acesta este depistat cu vârful neactivat al instrumentului, după care, prin
pornire, se fac deplasări mici, fine, de-a lungul şanŃului gingival.

37
→ detartrajul ultrafin
Se face cu instrumentul tip sondă, cu care se îndepărtează depozitele
punctiforme din gropiŃele şi şanŃurile coronare şi se dislocă tartrul din şanŃul gingival
sau pungile parodontale mici, de 3-4 mm adâncime, prin mişcări limitate, executate
blând, fără apăsări.
De altfel, apăsarea excesivă opreşte vibraŃia piesei active.
Capătul activ al instrumentelor se menŃine în contact mobil cu suprafaŃa
vizată.

38