Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CD-ROM
ISBN 978-976-759-415-0
1
NOłIUNI DE TERMINOLOGIE ŞI SIMBOLURI UTILIZATE ÎN MEDICINA
DENTARĂ
2
- schema sub forma unei cruci reprezintă imaginea subiectului plasat în faŃa
examinatorului. DinŃii din dreapta schemei corespund părŃii stângi a examinatorului şi
invers.
- când se folosesc termeni de stânga sau dreapta se iau în considerare stânga şi
dreapta pacientului.
NOMENCLATURA ANATOMICĂ
→ atribuie un nume fiecărui dinte la care se adaugă termenul temporar sau
permanent, maxilar sau mandibular superior sau inferior, stâng sau drept, pentru a
indica dentaŃia, arcada şi hemiarcada căruia aparŃine dintele respectiv.
Ex. incisivul central permenent inferior stâng
Caninul temporar superior drept.
În dentaŃia permanentă, molarul unu se mai numeşte molar de 6 ani, molarul
doi, molar de 12 ani iar molarul trei, molar de minte.
3
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
Varianta 1)
V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V
sau:
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8+ 7+ 6+ 5+ 4+ 3+ 2+ 1+ +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8
8- 7- 6- 5- 4- 3- 2- 1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8
Varianta 1)
V+ IV+ III+ II+ I+ +I +II +III +IV +V
V- IV- III- II- I- -I -II - III -IV -V
4
Varianta 2)
0,5+ 0,4+ 0,3+ 0,2+ 0,1+ +0,1 +0,2 +0,3 +0,4 +0,5
0,5- 0,4- 0,3- 0,2- 0,1- - 0,1 - 0,2 - 0,3 - 0,4 - 0,5
→ derivă din sistemul aritmetic însă foloseşte litere pentru desemnarea fiecărei
hemiarcade.
Hemiarcada superioară dreaptă se notează cu „D” cea stângă cu „S”,
hemiarcada inferioară dreaptă se notează cu „d” iar cea stângă cu „s”.
Notarea se face astfel: întâi litera hemiarcadei respective apoi poziŃia dintelui
în şirul dentar al hemiarcadei.
D8 D7 D6 D5 D4 D3 D2 D1 S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8
d8 d7 d6 d5 d4 d3 d2 d1 s1 s2 s3 s4 s 5 s 6 s7 s8
5
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17
A B C D E F G H I J
T S R Q P O N M L K
1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
4.8 4.7 4.6 4.5 4.3 4.2 4.1 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8
5.5 5.4 5.3 5.2 5.1 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5
8.5 8.4 8.3 8.2 8.1 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5
Simboluri utilizate
DinŃii în erupŃie se simbolizează prin cuprinderea lor într-o paranteză. De
exemplu: (1.1) = 1.1 în erupŃie .
6
Diastema, care este spaŃiul care poate să existe între incisivi centrali,
temporari sau permanenŃi, superiori sau inferiori, se simbolizează cu o linie orizontală
cu două săgeŃi „↔” . Popular se mai numeşte „strungăreaŃă”.
Acelaşi simbol, „↔”, se foloseşte şi la notarea tremelor, care sunt spaŃiile care
pot să existe între ceilalŃi dinŃii, temporari sau definitivi, superiori sau inferiori.
Un rest radicular al unui dinte temporar sau permanent se notează cu un
radical, sub radical situându-se dintele respectiv. De exemplu: 3.6 = rest radicular
3.6.
AbsenŃa unui dinte de pe arcadă, în urma unui extracŃii dentare, se notează cu
„X”.
7
Cele două suprafeŃe, mezială şi distală, se mai numesc şi feŃe PROXIMALE
sau APROXIMALE. Ele realizează contactul între doi dinŃi vecini, ce excepŃia feŃei
distale a molarului trei.
- feŃele dinŃilor orientate spre vestibulul bucal poartă numele de FEłE
VESTIBULARE
Termenul de „vestibular” este sinonim cu „labial” pentru dinŃii frontali şi „jugal”
pentru dinŃii laterali.
- FEłELE ORALE sunt opuse celor vestibulare, fiind orientate spre
cavitatea orală propriu-zisă
Pentru a desemna această faŃă, se mai foloseşte termenul de „PALATINAL” în
cazul dinŃilor superiori şi de „LINGUAL” în cazul dinŃilor inferiori
- suprafaŃa situată la extremitatea liberă a coroanelor dentare din zona
de sprijin, orientată spre dinŃii arcadei opuse, poartă numele de FAłĂ
OCLUZALĂ sau TRITURANTĂ
- în cazul coroanelor dinŃilor frontali, această faŃă are formă de muchie
şi se numeşte MARGINE INCIZALĂ. Cu timpul, datorită procesului de
uzură, ea se poate transforma în suprafaŃa incizală.
DinŃii prezintă două extremităŃi:
- EXTREMITATEA INCIZALĂ sau OCLUZALĂ, prin care se termină în
sens vertical coroanele
- EXTREMITATEA APICALĂ, prin care se sfârşeşte rădăcina.
În morfologia dentară, cât şi în clinică, pentru a putea localiza o serie de detalii
sau cu scop de orientare, atât coroana cât şi rădăcina, pot fi divizate în segmente.
Pentru coroană, aceste segmente sunt:
- treimea incizală/ocluzală
- treimea medie (mijlocie)
- treimea cervicală
Pentru rădăcină, aceste segmente sunt:
- treimea apicală
- treimea medie (mijlocie)
- treimea cervicală.
În sens mezio-distal şi vestibulo-oral se pot evidenŃia tot câte trei segmente.
Acestea sunt:
- treimea mezială, medie (mijlocie) şi distală ⇒ în sens mezio-distal
- treimea vestibulară, medie (mijlocie) şi orală ⇒ în sens vestibulo-oral
8
COROANA ANATOMICĂ este porŃiunea dintelui acoperită de smalŃ.
RĂDĂCINA ANATOMICĂ este porŃiunea dintelui acoperită de cement.
COROANA CLINICĂ reprezintă porŃiunea vizibilă a dintelui, deasupra gingiei
şi poate fi mai mică decât coroana anatomică dacă există o hipertrofie sau o
hiperplazie gingivală sau poate fi mai mare decât coroana anatomică dacă există
retracŃii gingivale cu descoperirea unei părŃi a rădăcinii anatomice.
RĂDĂCINA CLINICĂ este porŃiunea dintelui acoperită şi protejată de
structurile parodontale.
ERUPłIA ACTIVĂ se caracterizează prin menŃinerea corespondenŃei
COROANĂ ANATOMICĂ = COROANĂ CLINICĂ şi RĂDĂCINA ANATOMICĂ =
RĂDĂCINA CLINICĂ.
ERUPłIA PASIVĂ rezultă din deplasarea spre apical a nivelului de inserŃie a
epiteliului joncŃional. Aceasta duce la mărirea coroanei clinice a dintelui. Acest
fenomen este unul obişnuit în cursul evoluŃiei ontogenetice a omului.
9
- coroanele dinŃilor prezintă elemente morfologice care le măresc
rezistenŃa, stabilizează ocluzia prin angrenare şi au rol în triturarea
alimentelor în timpul actului masticator (cuspizi, creste de smalŃ etc.)
- în interiorul coroanei se găseşte camera pulpară care conŃine pulpa
coronară. Numărul coarnelor pulpare este egal cu numărul cuspizilor
pentru dinŃii laterali şi cu numărul lobulilor vestibulari pentru dinŃii
frontali.
10
EXAMINAREA PACIENTULUI
Examenul clinic are drept scop obŃinerea unor date cât mai bogate şi
complete, în vederea stabilirii diagnosticului unei afecŃiuni odontale, parodontale, a
mucoasei orale sau a unei afecŃiuni dento-maxilare, a evoluŃiei acesteia şi
posibilităŃilor de tratament.
Indiferent dacă este prima examinare sau un control periodic, atenŃia
medicului trebuie să cuprindă toate elementele componente ale aparatului dento-
maxilar, care vor fi înregistrate într-o fişă clinică.
Prima parte a fişei cuprinde datele personale: nume, prenume, vârstă, data şi
locul naşterii, adresa, număr de telefon.
Anamneza
→ Motivul prezentării: dureri, tulburări fizionomice, fonetice, masticatorii,
leziuni traumatice, procese inflamatorii, formaŃiuni anormale, disfuncŃii ATM
sau control periodic.
→ Istoricul afecŃiunii: datele culese se vor referi la momentul apariŃiei bolii,
manifestate prin unul din simptomele mai importante – durere, tumefiere,
disfuncŃie; felul debutului – brusc, insidios; tratamentele urmate şi efectele
acestora.
→ Antecedente heredo-colaterale: se insistă asupra factorilor generali,
genetici, neuro-endocrini, metabolici, factori de mediu, infecŃii cronice prezente
în familie.
→ Antecedente personale
Fiziologice: ne vom informa asupra momentului naşterii la termen sau
naştere prematură, eutocică sau distocică, modul de alimentaŃie a sugarului –
naturală, mixtă sau artificială, vârsta de erupŃie a dinŃilor (în cazul pacienŃilor de
vârstă mai mică), instalarea pubertăŃii.
Patologice: prezenŃa unor malformaŃii congenitale, traumatisme sau
intervenŃii chirurgicale în regiunea cervico-facială; tulburări de nutriŃie, boli infecto-
contagioase, afecŃiuni cardiace, renale, hepatice, tulburări nervoase, epilepsie,
discrazii sanguine, alergii, anemii, tuberculoză, reumatism; tratamente
medicamentoase urmate sau în curs; reacŃii nefavorabile la anumite medicamente
sau anestezice locale; afecŃiuni nozo-faringiene.
11
Examenul general
Examenul facial
Examenul de profil
12
Examenul ATM (articulaŃia temporo-mandibulară)
Observăm:
- amplitudinea deschiderii gurii, în limite normale de 3-4 cm, poate fi
limitată sau blocată
- mişcarea de deschidere completă a gurii poate fi în arc de cerc,
situaŃie normală, sau sacadată în disfuncŃii ATM
- excursia mentonului şi a liniei inter-incisive inferioare, atât în timpul
deschiderii cât şi a închiderii gurii
- corelaŃia liniilor interincisive superioară şi inferioară.
Mentonul poate devia spre dreapta sau spre stânga exprimând afecŃiuni ce
limitează mişcarea în una din articulaŃii.
Excursia condililor se apreciază introducând indexele în conductele auditive
externe şi aplicând policele pe regiunea preauriculară. Solicitând pacientul să
deschidă şi să închidă gura, vom urmări simetria şi amplitudinea mişcărilor, prezenŃa
unor crepitaŃii, cracmente, salturi articulare, dureri, deformaŃii, subluxaŃii, anchiloze.
Examenul endooral
Examenul părŃilor moi
→ se începe cu inspecŃia mucoaselor gingivală, labială, jugală, planşeul,
palatul, oro-faringele
→ se apreciază starea de igienă orală, prezenŃa de depozite moi, tartru,
halenă, semne ale unei igiene orale deficitare
→ la nivelul mucoasei jugale, în dreptul molarilor doi superiori, se va căuta
papila canalului Stenon, iar pe mucoasa sublinguală, de o parte şi de alta a frenului
limbii, orificiile canalului Wharton şi glandei sublinguale. Se apreciază aspectul lor şi
caracterul salivei: limpede, purulentă, vâscoasă, apoasă
→ se examinează aspectul şi inserŃia frenurilor labiale şi linguale, prezenŃa
unor bride
→ se examinează volumul, forma, poziŃia limbii, aspectul mucoasei linguale.
InspecŃia se completează cu palparea bimanuală a limbii şi a planşeului, în vederea
depistării unor procese inflamatorii profunde sau tumorale
→ bolta palatină – se apreciază forma, lăŃimea, adâncimea, aspectul rugilor şi
a torusului. Poate fi: joasă, plată, medie, adâncă, ogivală
→ se investighează oro-faringele, aspectul amigdalelor.
13
Apelul dinŃilor
Examenul parodonŃiului
14
PRINCIPII DE ASEPSIE ŞI ANTISEPSIE
15
Căldura uscată este folosită cel mai frecvent pentru a steriliza:
- instrumentarul chirurgical (pense, foarfeci, cleşti, elevatoare)
- instrumentarul pentru examenul clinic (oglinzi dentare, pense, sonde)
- canule pentru aer
- instrumentarul rotativ
- instrumentarul endodontic
Reuşita sterilizării prin căldură uscată depinde nu numai de atingerea unei
anumite temperaturi, dar şi de menŃinerea acestei temperaturi pentru o anumită
perioadă de timp ⇒ 180o C timp de 1 oră.
Sterilizarea prin căldură umedă este mai eficientă decât sterilizarea prin
căldură uscată deoarece necesită un timp mai scurt şi temperaturi mai mici.
Principiile fizice de care se foloseşte sterilizarea prin căldură umedă sunt
următoarele:
- apa fiartă la 100o C necesită mai puŃin timp pentru a distruge
microorganismele decât căldura uscată la aceeaşi temperatură,
deoarece apa transferă căldură mai bine decât aerul
- este necesară cam de 7 ori mai multă căldură pentru a transforma
apa fiartă în vapori faŃă de cât este necesară pentru a aduce la
punctul de fierbere aceeaşi cantitate de apă.
Când aburul intră în contact cu un obiect, se condensează şi aproape
instantaneu eliberează energia calorică stocată, care va inactiva rapid proteinele
celulei vitale.
Avantajele sterilizării cu căldură umedă sunt:
→ eficienŃa, viteza şi relativa disponibilitate a echipamentului în autoclav.
Sterilizarea prin căldură umedă (autoclav) se efectuează la 2-2,5 atm timp de
30 minute la 140o C.
Se poate steriliza prin autoclavare:
- instrumentar de consultaŃie
- instrumentar chirurgical
- instrumentar endodontic
- materiale textile
- material de sutură
- perii de mână etc.
16
3) Sterilizarea gazoasă
Anumite gaze pot avea o acŃiune letală la nivelul structurilor enzimatice sau
biochimice celulare.
Cel mai folosit dintre gazele disponibile pentru sterilizare este oxidul de
etilenă, inflamabil în amestec cu fluor, CO2 şi/sau azot.
Deoarece oxidul de etilenă este un gaz la temperatura camerei, el poate
difuza rapid prin materialele poroase cum ar fi plasticul sau cauciucul.
La 50o C el este eficient pentru distrugerea tuturor organismelor, inclusiv spori,
în 3 ore.
17
INDICI UTILIZAłI ÎN EVALUAREA STATUSULUI ODONTAL, GINGIVAL ŞI DE
IGIENĂ ORALĂ
PrevalenŃa cariei dentare se exprimă sub forma indicelui dmf (ca o) la dinŃii
temporari, respectiv DMF (CAO) la dinŃii permanenŃi. Aceştia reflectă numărul de dinŃi
cariaŃi, absenŃi şi obturaŃi.
Indicele DMF se calculează pe dinte (DMF-T) sau pe suprafaŃă dentară (DMF-
S). reprezintă suma dinŃilor sau suprafeŃelor dentare cariate (D = decay), absente (M
= missing) şi obturate (F = filling) la o persoană, într-un grup sau o populaŃie.
Fiecare dinte (T) sau suprafaşă dentară (S) se calculează o singură dată, fie
sub D, M sau F. Molarii de minte nu sunt luaŃi în calcul, astfel, sunt luaŃi în
considerare cel mult 28 de dinŃi permanenŃi.
2) Indici de placă
18
Aprecierea plăcii dentare: (DI = debris index)
- grad 0 = fără depozite
- grad 1 = depozite până în 1/3 cervicală coronară
- grad 2 = depozite până la nivelul 1/3 mijlocii coronare
- grad 3 = depozite peste 2/3 din suprafaŃa coronară
OHI-S = DI + CI
19
⇒ dinspre oral se apreciază hemiarcadele 1 şi 3
- consemnarea se face prin aprecieri de tipul 0-1 sau (+) (-).
Calculul indicelui API se face după formula:
Sumamasuratorilor (+ )
API = x 100 !
Sumaspatiiloraproximaleexa min ate
Sumamasuratorilor (+ )
PI = x 100 !
Suma sup rafetelorexa min ate
3) Indici gingivali
Sumamasuratorilor (+ )
SBI = x 100. !
Sumaspatiiloraproximaleexa min ate
Sumamasuratorilor (+ )
GI = x 100 !
Suma sup rafetelorexa min ate
21
Calitatea igienei orale se poate aprecia prin determinarea indicelui de placă.
Cu ajutorul unei bulete de vată îmbibate cu albastru de metilen, soluŃie de fuxină sau
alt fel de soluŃie colorantă, se colorează toŃi dinŃii, pe toate suprafeŃele, pentru a
conştientiza copilul asupra zonelor unde periajul său este insuficient. După aplicarea
soluŃiei, copilul este invitat să clătească cu apă.
Se examinează 6 suprafeŃe dentare, toate vestibulare, 4 posterioare (la nivelul
molarilor unu sau doi superiori şi inferiori) stânga şi dreapta şi 2 anterioare (la nivelul
unui incisiv superior şi unuia inferior) luând ca reper pe cel mai colorat.
Notăm la fiecare din cele 6 suprafeŃe cu:
0 – lipsa coloraŃiei
1 – coloraŃie prezentă în 1/3 cervicală
2 – coloraŃie prezentă pe jumătate din faŃa vestibulară
3 – coloraŃie prezentă pe mai mult de 2/3 din faŃa vestibulară.
De exemplu:
2 /1/ 3 6
IP = = = 10.
2/0/2 4
22
METODE DE PERIAJ
Caracteristici:
- este o metodă mixtă, gingivo-dentară
- este o metodă secvenŃială, realizându-se pe grupe de dinŃi (numărul
dinŃilor din grupă este dictat de lungimea capului periuŃei şi de
dimensiunea dinŃilor)
23
- foloseşte mişcări vibratorii
- realizează protecŃia feŃei vestibulare a caninului.
24
3) METODA STILLMAN MODIFICATĂ
- peria se aplică în porŃiunea cea mai înaltă la maxilar sau cea mai
declivă la mandibulă a fundului de sac vestibular
- pacientul menŃine gura întredeschisă
- peria de dinŃi exercită o presiune accentuată asupra părŃilor moi şi se
deplaseză uşor spre ocluzal prin rotire în jurul axului mânerului. După
depăşirea marginii incizale sau a suprafeŃei ocluzale, peria se
desprinde de pe dinŃi şi revine în poziŃia iniŃială
25
- pentru suprafeŃele orale se procedează la fel aplicând peria pe gingie
şi mucoasă, după care se execută mişcarea de rotaŃie spre
ocluzal/incizal
- mişcările de rotire se fac pentru fiecare grupă de dinŃi
6) METODA FIZIOLOGICĂ
7) METODA FONES
26
În zonele palatinală şi linguală frontală, peria dentară este Ńinută vertical şi
execută mişcări rectilinii dinspre gingie spre dinte, în axul dintelui.
La persoanele la care se evidenŃiază o concentrare mare de placă bacteriană
în zona de colet adiacentă şanŃului gingival, se recomandă, în plus, o deplasare
scurtă mezio-distală şi vibratorie la acest nivel, cu o perie moale, situată la un unghi
de 45o faŃă de axul longitudinal al dintelui.
Periajul suprafeŃelor ocluzale trebuie să evite eroarea frecventă şi comună a
frecării prin deplasări lungi pe întreaga zonă ocluzală. Periajul ocluzal corect se face
prin aplicarea filamentelor periei în şanŃurile şi gropiŃele de pe faŃa ocluzală în direcŃia
axului longitudinal al dintelui şi se execută deplasări mezio-distale scurte sau uşoare
mişcări circulare, de 10-15 ori. Periajul se continuă prin deplasarea progresivă a
periuŃei în zona imediat învecinată, dar menŃinută şi pe jumătate din zona anterior
periată.
27
- firul de mătase Ńinut în tensiune şi uşor curbat pe suprafaŃa mezială a
dintelui situat distal, este deplasat de 5-6 ori în sus şi în jos în plan
vertical. Procedura se repetă pe suprafaŃa distală a dintelui situat
mezial, evitând traumatismul papilei interdentare
- se va curăŃa şi suprafaŃa distală a ultimului molar situat pe arcadă
- după fiecare igienizare a câte unei suprafeŃe dentare, se deplasează
firul între degete până când avem la îndemână o nouă porŃiune curată
a floss-ului.
Când pacientul nu are dexteritate la folosirea manuală, digitală, a firului de
mătase, se folosesc dispozitive de plastic în formă de furcă ce prezintă o curbură a
braŃelor şi butoni externi pe care se fixează prin răsucire firul de mătase.
2) SCOBITORILE
Cele mai bune sunt din lemn de balsa (lemn moale) şi au o formă triunghiulară
corespunzătoare spaŃiului interdentar.
Sunt contraindicate în spaŃiile ocupate de papila interdentară. Se folosesc
pentru îndepărtarea plăcii bacteriene şi a resturilor organice din spaŃiile interdentare
libere prin retracŃia papilei gingivale.
Tehnica de utilizare:
- se umezeşte vârful, apoi se poziŃionează baza triunghiului spre
marginea gingivală. Vârful se angulează spre ocluzal, se introduce
gentil interdentar, apoi se fac mişcări cu presiune redusă dinspre
vestibular spre oral.
Scobitorile aplicate la capătul unui mâner (PERIO-AID) de obicei angulat,
pentru un acces mai bun, sunt rotunde, lustruite, efilate spre vârf. Sunt indicate
pentru curăŃirea spaŃiilor interdentare, a marginii gingivale libere şi în şanŃul gingival.
Tehnica de utilizare:
- se freacă suprafeŃele aproximale dentare prin efectuarea de mişcări
gentile înainte şi înapoi a vârfului scobitorii.
28
Se foloseşte o dată pe zi, în spaŃiile interdentare rămase libere prin retracŃia
papilelor gingivale sau în urma unor intervenŃii chirurgicale.
4) PERIUłELE INTERDENTARE
29
Tehnica de lucru presupune 3 faze importante:
1) curăŃirea suprafeŃei dentare
2) pregătirea dintelui
3) aplicarea sigilantului.
30
3) Pregătirea suprafeŃei de smalŃ se realizează prin demineralizarea cu un agent
demineralizant, de obicei H3PO4 (acid fosforic) în concentraŃie de 30-50%, cel
mai frecvent fiind utilizat gelul demineralizant H3PO4 37%.
Timpul de demineralizare variază în raport cu concentraŃia. Este suficientă o
demineralizare de 15-60 secunde, atât pentru dentaŃia permanentă cât şi pentru
dentaŃia temporară. Timpul optim de demineralizare este de 30 secunde.
Pentru a avea garanŃia că marginile sigilării se vor afla în zona demineralizată,
demineralizantul trebuie aplicat pe pantele cuspidiene pe o suprafaŃă de aproximativ
2 mm dincolo de marginile viitoarei sigilări.
31
6) Aplicarea sigilantului se face cu instrumentarul recomandat şi livrat de
producător: perie fină, miniburete, aplicator.
Se recomandă folosirea unei cantităŃi suficiente, corespunzătoare de material
astfel încât să acopere toate şanŃurile şi fosetele suprafeŃei ocluzale precum şi
şanŃurile suplimentare.
Materialul de sigilare trebuie să acopere şi aproximativ 2 mm din pantele
cuspidiene.
Pe întreaga perioadă a polimerizării, izolarea trebuie să fie riguroasă.
În cazul sigilanŃilor fotopolimerizabili, timpul de polimerizare este de 60 de
secunde.
Pentru creşterea rezistenŃei, după aplicarea materialului de sigilare, se
recomandă temporizarea aplicării sursei luminoase timp de 5-20 secunde. În felul
acesta materialul pătrunde pe o distanŃă de 3 ori mai mare în zonele de smalŃ
demineralizate decât dacă fotopolimerizarea s-ar produce imediat după aplicarea
materialului.
7) Verificarea sigilării
Priza materialului autopolimerizabil se verifică prin inspecŃia sigilantului rămas
nefolosit.
Verificarea sigilării se face cu sonda. Prin palpare se pot depista goluri în
material sau suprafeŃe incomplet acoperite. Se va încerca îndepărtarea sigilantului
pentru a se verifica calitatea legăturii realizate.
Acest control permite identificarea şi rectificarea micilor defecte şi chiar
aplicarea în plus de sigilant pentru a acoperi întreaga suprafaŃă ocluzală.
32
9) Controalele periodice sunt necesare o dată la 6 luni.
În general, o sigilare efectuată corect durează câŃiva ani, dar totuşi necesită
controale periodice.
La controlul clinic, prin inspecŃie şi palpare cu sonda, sunt posibile mai multe
situaŃii care vor necesita o atitudine în consecinŃă:
→ sigilarea este intactă – nu se intervine
→ sigilantul este pierdut în totalitate – se repetă sigilarea
→ sigilarea este pierdută parŃial – se verifică adaptarea sigilantului restant şi
dacă este bună, i se aspreşte suprafaŃa cu o piatră fină, zona cu sigilantul se
gravează şi se completează cu un nou sigilant.
→ sigilarea are microneadaptări – se verifică dacă nu cumva există carii sub
sigilant.
33
Este foarte important ca izolarea să fie menŃinută pe tot timpul operaŃiei de
sigilare.
Sigilarea cu FUJI III trebuie să fie realizată fără exces, strict la nivelul
şanŃurilor. Eventualul exces se îndepărtează cu o freză de lustruit după ce
materialul a făcut priză.
Detartrajul reprezintă una din cele mai importante proceduri ale tratamentului
bolii parodontale , care în general, se practică în condiŃii obişnuite, fără pregătiri
speciale.
Fiind o manoperă sângerândă, detartrajul, în special cel subgingival, trebuie
precedat de un tratament cu antibiotice la bolnavii cu pusee recente de reumatism
articular acut, cu maladii cardiace congenitale sau cu alte boli generale în care se pot
produce însămânŃări microbiene în urma bacteriemiei produse de detartraj.
Detartrajul este procedura de îndepărtare a tartrului şi a plăcii microbiene
asociate acestuia de pe suprafeŃele dentare supra şi subgingivale.
Detartrajul supragingival se realizează cel mai bine cu seceri, chiurete de
detartraj, ultrasunete.
Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau speciale de
detartraj. Se poate face şi cu ultrasunete, dar numai până la 3-4 mm profunzime de
la marginea gingivală liberă.
34
Detartrajul cu ultrasunete se poate realiza prin două tipuri de aparate de
detartraj:
- aparate bazate pe efectul piezoelectric
- aparate magnetostrictive
35
Este eficientă în special de la incisivi până la suprafaŃa mezială a primului
molar.
2) pregătirea instrumentarului
- alegerea şi aşezarea în ordinea de lucru a părŃilor active
- controlul jetului de apă, care se reglează astfel încât să
răspândească un nor fin de particule
- controlul puterii generatorului de vibraŃii şi aducerea lui la un
nivel mediu
- aplicarea aspiratorului de salivă
→ detartrajul vertical
Se începe cu instrumentul în formă de spatulă care, menŃinut cu partea activă
la un unghi de 45o faŃă de suprafaŃa de smalŃ. Este antrenat dinspre marginea
incizală sau suprafaŃa ocluzală către coletul dintelui şi înapoi.
Pentru fiecare suprafaŃa dentară sunt necesare 6 – 10 deplasări verticale în
dublu sens.
→ detartrajul fin
Se face cu instrumentul tip seceră, care îndepărtează punctele de tartru
restant de pe suprafeŃele dentare supragingivale accesibile şi tartrul din şanŃul
gingival. Acesta este depistat cu vârful neactivat al instrumentului, după care, prin
pornire, se fac deplasări mici, fine, de-a lungul şanŃului gingival.
37
→ detartrajul ultrafin
Se face cu instrumentul tip sondă, cu care se îndepărtează depozitele
punctiforme din gropiŃele şi şanŃurile coronare şi se dislocă tartrul din şanŃul gingival
sau pungile parodontale mici, de 3-4 mm adâncime, prin mişcări limitate, executate
blând, fără apăsări.
De altfel, apăsarea excesivă opreşte vibraŃia piesei active.
Capătul activ al instrumentelor se menŃine în contact mobil cu suprafaŃa
vizată.
38