Liceul Tehnologic ,,Ion Ionescu de la Brad,,

HORIA – Neamț

prof.ing. Liviu Iulian Ciubotaru

GHID
pentru
STAGIU DE PREGĂTIRE PRACTICĂ

Domeniul de pregătire profesională : AGRICULTURĂ

Clasa a X-a

MODULUL III - CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

CREȘTEREA ANIMALELOR SPECIFICE ZONEI

COLINARE A PODIȘULUI MOLDOVENESC

OMEN nr.3915 / 18,05,2017

2020
1
 CUPRINS

Nr. PAG
Tema
crt.
1. Efectuarea contentiei la ovine/caprine 3
2. Efectuarea individualizarii tineretului dupa fatare 4
3. Efectuarea analizei morfologice la ovine/caprine 5
4. Determinarea starii de intretinere si sanatate 9
5. Determinarea calitatii fanului, paielor, cerealelor si prepararea lor 26
6. Efectuarea igienizarii ongloanelor 29
7. Efectuarae tunsului la ovine 32
8. Efectuarea tratamentelor antiparazitare preventive 35
9. Asistenta la fatare, igiena ombilicala 36
10. Alaptarea artificiala si prepararea inlocuitorilor de lapte 41
11. Efectuarea codotomiei 43
12. Efectuarea ecornărilor 44
13. Efectuarea furajarii in sezonul de stabulatie 47
14. Instalarea si folosirea pastorului electric 53
15. Efectuarea mulsului manual si mecanic la ovine/caprine 58
16. Determinarea calitatii laptelui si prepararea branzeturilor 64
17. Efectuarea manoperelor pentru inseminarea ovinelor si caprinelor 69
18. Efectuarea unui proiect pentru construirea unui adapost de crestere a caprelor 81

2
1. Efectuarea contentiei la ovine/caprine

3
 2. Efectuarea individualizarii tineretului dupa fatare

Identificarea animalelor este o obligație profesionala de bun simt, o obligatie

economica si fiscala, fara de care fermierul se deprofesionalizeaza

Pentru iezii masculi destinaţi îngrăşării, care se vor abatoriza la 2 luni, la naştere se aplică
obligatoriu la ureche o crotală de culoare galbenă.
Pentru toate ieduțele și pentru iezii selectați reproducători, se identifică obligatoriu la
naștere cu două crotale, câte una la fiecare ureche.
În cazul vănzării sau cumpărării, animalele sunt însoţite de un document de circulaţie.
În momentul aplicării crotalelor se face dezinfecţia locului de aplicare şi dezinfecţia crotalei,
pentru a preveni o infecţie auriculară.

4
 3. Efectuarea analizei morfologice la ovine/caprine

FIŞĂ DE PUNCTARE
PENTRU DESCRIERE MORFOLOGICĂ A OVINELOR DIN RASE DE LAPTE

Număr matricol Număr matricol

Rasa : _____________________________

CARACTERE DE RASĂ
Capul, armonia formelor, lâna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
( pentru animale de lână )

APRECIERE GLOBALĂ / 10

GLANDA MAMARĂ
volum, calitatea ţesutului glandular 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
implantarea sfârcurilor, echilibru 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
ataşarea glandei mamare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

APRECIERE GLOBALĂ / 10

DEZVOLTAREA SCHELETULUI
Gabarit 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Deschiderea pieptului, arcuirea coastelor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
linia spinării : lungimea, orizontalitatea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Bazinul : forma, orientarea, ataşarea cozii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Calitatea membrelor anterioare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Calitatea membrelor posterioare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

APRECIERE GLOBALĂ / 10

DEZVOLTAREA MUSCULARĂ
Spata : musculatură, ataşarea dinapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Spinarea : lărgime, îngroşare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Pulpă : lărgime, musculatură, rotunjime 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

APRECIERE GLOBALĂ / 10

5
6
 FIŞĂ DE PUNCTARE
PENTRU DESCRIERE MORFOLOGICĂ A CAPRINELOR

Număr matricol Număr matricol

Rasa : _____________________________

GLANDA MAMARĂ
VEDERE LATERALĂ

Prindere mamelă de abdomen 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Profilul mamelei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Poziţia mamelei faţă de jaret 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

SFÂRCURILE
Lungimea (cm)
Diametrul (cm)

Forma 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Inclinaţia sfârcurilor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Implantarea post. a sfârcurilor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Orientarea post. a sfârcurilor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

VEDERE DINAPOI

Forma dinapoi a mamelei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Ataşarea dinapoi a mamelei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

CORP - SPATE - BAZIN

Perimetrul pieptului (cm)

Linia spinării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Unghiul bazinului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

APLOMBURI

Distanţa între jarete 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Deschiderea picioarelor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Onglon 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9

7
8
 4. Determinarea stării de intreţinere şi sănătate a caprelor

Sănătatea cotidiană a caprelor

O capră bolnavă pierde o parte din producţie, este un risc sanitar pentru restul
animalelor din fermă sau chiar pentru crescător. Statistic, 85% din animalele dintr-o
fermă, prezintă cel puţin o dată pe an simptomele unei maladii. În ordinea
descrescătoare a incidentelor, maladiile sunt: abcese, avorturi, mamite, diaree, artrite,
depilări, parazitisme, pneumonii, tulburări nervoase.

Aprecierea sănătăţii animalelor

Animal normal Animal bolnav

comportament general atitudine foarte prezentă, apetit izolare, apatie, inapetenţă, spate rotund, tulburări
furajer locomotorii şi nervoase
temperatura rectală 38,5°C-39°C - adulte mai mult de 40°C – maladie infecţioasă în evoluţie
39°C-39,5°C - tineret mai puţin de 37°C – sfârşitul evoluţiei maladiilor
mucoasa oculară şi roză albicioasă, galbenă, violacee, roşie, gri
internă a gurii
urechile calde reci - la 9 ore de la aparitia bolii
păr lins şi strălucitor, fără a fi gras păr uscat, casant
fecale (crotine) compacte diaree lichidă - păstoasă
mucus nazal (jetaj) nări umede (,,oglinda nasului,,) jetaj limpede, mucos, alb, gălbui, verzui, roşu
respiraţia ritm regulat, perceptibil ritm crescut, neregulat sau uşor inperceptibil
rumegarea frecvent şi regulat în faza de absent
repaus
examenul mamelei suplă dură, caldă, dureroasă, roşie sau violace.
modificări ale laptelui
examenul membrelor nedureroase la manipularea articulaţii calde şi umflate
ongloanelor sănătoase

9
a. un efectiv sănătos – Caprele sunt pline de viaţă, de alertă şi curioase la sosirea unui
nou venit în domeniul lor de viaţă. Cu acest prilej, se remarcă animalele care stau
departe, acestea sunt de multe ori în suferinţă. Distribuţia animalelor în zonă ne dă
informaţii dacă există curenţi de aer, zone umede, temperatură scăzută sau prea cald.
În mod normal, animalele sunt răspândite uniform, fără a se îngrămădi într-o anumită
zonă a adăpostului. Într-un efectiv de animale este o situaţie normală, dacă 2/3 dintre
indivizi sunt în stadiul fiziologic de rumegare. Dacă numărul scade sub 1/2, există o
mare probabilitate de a avea, de exemplu, o problemă de acidoză (LE GUILLOU,
2010).Trebuie observat dacă se opresc din rumegat, fie din cauza stresului, fie din
curiozitate sau din lăcomia de a mânca mai mult.

Capre calme, răspândite uniform în padoc

b. o capră sănătoasă
1. atitudine – capra este un animal curios, poartă capul sus, plină de viaţă şi alertă.
Urechile sunt menţinute drepte şi sunt mobile.

10
2. constante fiziologice – frecvenţa respiratorie este de 15-30/minut la adulte, 20-40 la
iezi. Această frecvenţă este influenţată de temperatura exterioară, activitatea caprelor
sau evenimente particulare ( ex.: vizita veterinarului în adăpost).
- frecvenţa cardiacă normală este de 65-95 pulsaţii/minut, la adulte în repaus
- temperatura corporală normală este de 38,5 - 39,5°C
3. pielea şi părul – păr lucios şi uniform denotă o stare bună de întreţinere. Căderea
părului la începutul verii este normal. Căderile repetate reprezintă carenţe de Cu, Zn.
Căderile de cruste si păr sunt cauza ectoparaziţilor. Părul ciufulit poate fi semn de
parazitoze interne.

În cazul în care mai multe animale au parul umed, aceasta poate fi cauzată de
condens, ca urmare a unei ventilaţii reduse în clădire.
4. coarnele–cel mai adesea, caprinele sunt ecornate. În cazul în care mai multe capre
au coarne scurte sau cu deformare unghiulară, acest lucru poate fi cauzat de
condiţiile de locuit şi de iluminat.

coarne sănătoase

11
 5. Ongloanele au o creştere continuă.

Nescurtarea lor cu un foarfec manual sau electric, de două ori pe an, cauzează
defecte de aplomb şi şchiopătură.

6. fecalele – normale au forma sferică bine separate unele de altele. Tranzitul intestinal
lent, favorizează formarea de crotine dure, la fel şi consumul insuficient de apă.Dacă
crotinele sunt aglomerate sau non-formate, este un semn de dezechilibru metabolic
sau patogenie infecţioasă. Trebuie observat prezenţa perianală a unui sebum gras
ceros, care nu trebuie să fie confundat cu lohii vaginale sau cu diaree. Prezenţa de
cereale în crotine este un semn de acidoză, timpul de rămânere a alimentelor în
rumen este foarte scurt.

7. mirosul - la capră nu trebuie să existe miros în adăpost. Țapul el are un miros

puternic şi caracteristic, în special în timpul activităţii sexuale. În timpul activităţii
sexuale, el urinează pe membrele anterioare ale sale. În perioada de ,,călduri,, capra
secretă un hormon care este perceput de țap. Acest hormon este secretat de o

12
 glandă amplasată în spatele coarnelor. În lipsa acestui miros de hormon parfumat
ţapii nu depistează caprele aflate în ,,călduri,, (Chartier, 2010).

c. Operaţii de bază
1. Observarea dentiţiei – are scopul de a verifica dacă animalul mănâncă şi rumegă
corect, de a verifica vârsta unui animal. La tineret sunt 20 dinţi provizorii, adultele au
32 dinţi permanenţi.

Dentiţia provizorie în funcţie de vârstă (se analizează incisivii)

Sub un an (1), iezii nu au decât dinţi de lapte. La un 1 an (2) apar doi dinţi permanenţi.
La 2 ani (3), apar 4 dinţi permanenţi. La 3 ani (4), apar 6 dinţi permanenţi. La 4 ani
(5), are 8 dinţi permanenţi, dentiţia este definitivă.

2. Condiţia de întreţinere
O capră de multe ori pare slabă la începutul examinării. Aceasta impresie se
datorează faptului că depozitele de grăsime nu sunt distribuite în mod identic la
caprine. ‚ţesuturile adipoase subcutanate la caprine sunt mult mai mici (CHILIARD,
1981. Ele reprezintă 2 kg, adică 4% din greutatea vie (MORAND-FEHR şi
HERVIEU.,1999). Capra stochează în principal grăsimea intra-abdominal (55-70%),
acesta este motivul pentru care o capră de lapte poate părea la prima vedere subțire,
atunci când ea are rezerve semnificative de grăsime în abdomen. Când este un deficit

13
de energie, prima mobilizare este din zona subcutanată, apoi din zona lombară, în timp
ce ţesutul adipos sternale este mobilizate mai târziu (MORAND-FEHR et al., 1999).
Se poate analiza depozitul de grăsime din zona lombară, dar mai sigură este palparea
depozitului de grăsime din zona sternală, deoarece se prezice mai sigur cantitatea de
tesut adipos din epiplon, mezenteric, renal, pelvin, subcutanat şi intermuscular.

după MORAND-FEHR, 1999

14
 după SANTUCCI,1991

În practica fermei se recomandă evaluarea concomitentă la nivel sternal și lombar.

15
 Această metodă este aplicabilă indiferent de stadiul fiziologic. O altă metodă constă în
reperarea depozitelor de grăsime de la nivelul bazei cozii.

16
 3. Depistarea parazitozelor prin Sistemul FAMACHA
Caprele sunt sensibile la parazitism. Simptomele unei puternice infestaţii sunt: păr zbârlit,
depresie şi anemie, manifestată prin mucoase pale la nivelul pupilei inferioare şi gingie.
Parazitul principal la capră este Haemonchus contortus, parazit gastic hematofag.

Sistemul Famacha (după dr. Faffa Malan), punctează animalele după gradul de anemie,
având la bază culoarea mucoaselor pupilei inferioare şi a gingie. La culoare intensă se
acordă 1 punct, semnifică parazitism slab, fără intervenţie
medicamentoasă.

Pentru 5 puncte, mucoasele sunt pale, animal anemic. Această metodă trebuie asociată cu
o coproscopie lunară, pentru confirmarea parazitismului, fiindcă anemia poate avea şi alte
cauze decât infestaţie parazitară.

17
 Cum reacţionează capra la infecţie ?

- organismul este protejat natural şi nu este afectat de unele maladii

- imunizarea activă prin vaccinare are rol preventiv, stimulează sistemul imunitar
pentru producerea de anticorpi. Imunitatea se stabileşte în 10-15 zile şi se poate
menţine 6 luni sau toată viaţa.
- imunizarea pasivă prin serumizare, protejează organismul prin introducerea de
anticorpi secretaţi de un alt animal. Serul conferă o imunitate imediată, dar puţin
durabilă, fiindcă organismul distruge în decurs de o lună toţi anticorpii străini. Cel mai
des se utilizează ser antitetanic. Colostrul face parte din imunitatea pasivă, prin
absorbţia de anticorpi maternali în pimele ore de viaţă a tineretului.

PATOLOGIE SPECIFICA CAPRINA

Boli cu incidență la caprine:
- viroza artrito-encefalitică (CAEV)
- agalaxia contagioasă a rumegătoarelor mici
- febra catarală a oilor
- mamita gangrenoasă
- avortul salmonelic
- anaerobiozele
- coccidioza
- fascioloza
- strongilatozele gastro-intestinale şi pulmonare
- hidatidoza
- dicrocelioza
- moniezioza.

CAEV (Caprine Arthritis Encephalitis Virus) sau Viroza artrito-encefalitică a

caprelor, este o maladie virală a caprei, care produce :
- encefalită la tineretul caprin de 4 luni
- artrită, mamită și mai rar pneumonie cronică la adulte.
Este un virus din aceeași familie cu virusul imunodeficienței umane (HIV), care
produce SIDA. Infecția persistă toată viața animalului, el nu poate scăpa de virusul din
organism, acesta se integrează în celulele din sistemul său imunitar (monocite și
macrofagi).
-Encefalita iezilor se manifestă prin paralizie progresivă
-Artritele se manifestă la adulte, prin apariția ,,genunchilor groși,,
-Mamitele apar sub două forme:
-o formă acută, mai ales la primipare, Viroza artrito-encefalitică numită ,,sfârc de
lemn,,
-o formă cronică, cu întărirea mamelei
Contaminarea tineretului se face prin ingestia de lapte și colostru care conține
virus (pentru prevenirea contaminării se izolează iezii de la fătare pentru a nu suge
colostru de la mama .
Adultele se infectează în timpul mulsului, prin manșonul de cauciuc contaminat și prin
contact cu sânge infectat (seringi, ace, etc.). Începând cu anul 1994, un program de

18
 control oficial a fost implementat în Franța, bazat pe cinci protocoale diferite, adaptate
la rata inițială a infecției în efectiv și sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Protocoale I II III IV V
Mai puțin de
Nivelul de contaminare a Absența
Mai mult de 10 % din efectiv 10 % din
efectivului contaminării
efectiv
Controlul Asanarea prin
Asanarea prin Asanarea
apariției eliminarea Menținerea
Programul de luptă reducerea prin refacerea
semnelor animalelor calificațiilor
contaminării efectivului
clinice infectate
Organe de coordonare Profesionale DSV
- probabil
indemn
Calificări fără
- oficial
indemn
.

Pentru depistarea bolii se face examen serologic la ţapi (cu 14 zile înainte sau după
montă) şi la caprele care au împlinit vârsta de 2 ani (o dată pe an, înainte de montă sau
după fătare). În cazul unui răspuns pozitiv se face sacrificare de necesitate.

Febra aftoasă- este supusă declarării oficiale şi carantinei de gradul I

Febra aftoasă este o boală infecto-contagioasă, cu difuzibilitate foarte mare, produsă
de un virus, specifică animalelor domestice şi sălbatice biongulate. Infecţia se produce
pe cale digestivă, respiratorie sau prin piele. Principala sursa de infecţie o constituie
animalele bolnave, care elimină virusul prin salivă, lapte, urină şi alte secreţii. Sursele
secundare de infecţie pot fi: adăposturile, ustensilele, furajele, apa, gunoiul de grajd,
păşunile, diferite ambalaje. Virusul poate fi vehiculat şi de persoane sau de animale
nereceptive.
Boala se caracterizează prin febră, urmată de apariţia aftelor (vezicule cu conţinut
seros) pe mucoasa bucală, buze, gingii, limbă, între mameloane şi în jurul ongloanelor.
Aftele se sparg repede, iar în urma lor rămân răni, foarte dureroase, animalele
hrănindu-se cu greutate, slăbesc şi le scade producţia de lapte. Animalele prezintă
scurgeri abundente de salivă, cu un clefăit caracteristic la deschiderea gurii. Din cauza
leziunilor de la ongloane, deplasarea se realizează cu greutate. Boala evoluează acut,
cu o formă benignă, la animalele adulte şi o formă malignă, letală, la tineret.

Antraxul (Dalac, Cărbune)- este o boală infecto-contagioasă care afectează

rumegătoarele, cabalinele şi porcii, mai rar alte specii de animale şi este supusă
declarării oficiale şi carantinei de gradul II. Antraxul se poate transmite şi la om.
Transmiterea bolii se realizează prin consumul de furaje şi apă contaminată, la nivelul
plăgilor cutanate şi prin intermediul insectelor hematofage.
Boala se manifestă prin febră mare, congestia mucoaselor aparente, cord pocnitor,
tremurături musculare, tulburări digestive, iar uneori apar edeme dureroase cu
extindere rapidă. După moartea animalelor se constată la disecţie splina mărită, lipsa
de coagulare a sângelui iar cadavrul nu intră în rigiditate cadaverică. Boala evoluează
supraacut, acut şi subacut şi are caracter enzootic.

Se face examenul serologic în caz de suspiciune a bolii, prin prelevare de sânge de la

animale vii, secreţii de la cadavre nedeschise, iar în cazul cadavrelor deschise
accidental, se prelevează splina şi un os lung nedeschis. În funcţie de interpretarea

19
 testului alergic se face 1 vaccinare/an, înainte de păşunat sau în octombrie (noiembrie),
după sezonul de păşunat.

Bruceloza- este supusă declarării oficiale şi carantinei de gradul III.

Bruceloza este o boală infecto-contagioasă care afectează majoritatea speciilor de
animale domestice, precum şi animalele sălbatice. La caprine boala este produsă de
Brucella melitensis, care poate afecta şi omul. Bruceloza este o enzootie care evoluează
în mod obişnuit cronic, dar se poate manifesta şi acut, mai ales la femelele gestante
primipare.
Manifestările clinice sunt în sfera aparatului reproducător, principalul semn clinic fiind
avortul. Animalele bolnave şi îndeosebi cele care avortează constituie sursa principală
de infecţie. Avortonul, învelitorile, lichidele fetale, secreţiile vaginale reprezintă materialul
cel mai infectat. Ca sursă secundară de infecţie sunt furajele, aşternutul, apa,
adăposturile murdare cu produse patologice. Se face examen serologic, 1/an, nu se face
vaccinare. Animalele diagnosticate se sacrifică de necesitate, iar laptele este interzis
consumului.

Râia (Scabia)- este supusă declarării oficiale şi carantinei de gradul III.

Râia este o boală parazitară contagioasă a pielii, produsă de acarieni, de mărime
microscopică. Râia este întâlnită la toate speciile de animale, cea sarcoptică
transmiţându-se şi la om. Din punct de vedere clinic, râia se caracterizează prin
dermatită, prurit, epilaţii (căderea părului) şi slăbirea progresivă a animalelor. Boala se
transmite atât prin contact direct cât şi indirect, prin intermediul ustensilelor de îngrijire, a
aşternutului şi a celorlalte obiecte din adăposturile şi padocurile contaminate. Condiţiile
favorizante ale acestei boli sunt: nerespectarea condiţiilor de igienă, hrănirea
necorespunzătoare, aglomerarea animalelor în adăposturi, umiditatea excesivă din
adăposturi.

Agalaxia contagioasă a oilor şi caprelor- este o boală infecto-contagioasă, supusă

declarării oficiale şi carantinei de gradul III, specifică ovinelor şi caprinelor, produsă de
Mycoplasma agalactiae, cu caracter enzootic, sezonier (perioada de lactaţie) şi cu
difuzibilitate mare în efectivul contaminat. Boala este numită popular „răsfugul alb” şi are
evoluţie acută, subacută sau cronică. Transmiterea bolii se realizează prin muls,
animalele trecute prin boală rămânând purtătoare şi excretoare de virus şi în sezonul
următor de lactaţie.
Răsfugul se manifestă clinic prin febră, lipsa poftei de mâncare, dureri articulare însoţite
de şchiopături şi cheratite.

Febra catarală malignă (Blue tongue)- este o boală infecţioasă care afectează ovinele
şi rar bovinele şi caprinele, cu caracter enzootic şi sezonier, supusă declarării oficiale şi
carantinei de gradul I. Sursa de infecţie este reprezentată de animalele bolnave sau
trecute prin boală şi vindecate, infecţia transmiţându-se direct sau indirect prin
intermediul insectelor hematofage. Boala se manifestă prin febră, inflamarea mucoasei
bucale şi nazale cu apariţia de plăgi şi cianoza mucoasei bucală.

Mamita – este rară la capre, cu incidență de sub 5%. Se consideră mamită când
numărul de celule din lapte ajunge la valoarea de 1.300.000/ml lapte. Germeni
responsabili pot fi : mycoplasme, Staphylococcus aureus, enterobacterii. Cele mai multe
mamite apar în prima perioadă a lactației, până la apariția sezonului uscat. Germenii se
pot transmite și în timpul mulsului, prin manșonul de cauciuc. Depistarea eficace se face
prin numărarea celulelor (DE CREMOUX, 2001):
- mamelă sănătoasă : maxim 750.000 celule/ml

20
- mamelă infectată minor: 750.000 – 2.000.000 celule/ml
- mamelă infectată major: peste 2.000.000 celule/ml
Numărul celulelor este variabil în funcție de factori fiziologici, cum ar fi stadiul de lactație,
dimineața / seara ... călduri, alimentația cu iarba. Sunt situații când numărul de celule
secretate de glanda mamară este foarte mare, fără a fi vorba de celule patogene și fără
a considera că este o mamelă infectată.

Detector de mamită

Mamita gangrenoasă- este o boală infecto-contagioasă specifică rumegătoarelor mici;

este numită popular „răsfug negru” şi este produsă de un stafilococ, care afectează mai
ales femelele în lactaţie. Sursele de infecţie sunt animalele bolnave de mamită sau
animalele purtătoare care elimină stafilococi prin lapte, precum şi ustensilele de muls,
mâinile mulgătorului infectate şi insectele hematofage.
Boala se manifestă prin febră, lipsa poftei de mâncare, lipsa rumegării şi deplasarea cu
greutate. Glandele mamare se tumefiază iar edemul se întinde pe faţa internă a
coapselor, pe abdomen până la stern, iar calitatea laptelui este degradată, laptele având
aspect „îmbrânzit” şi de culoare roşie. Starea generală a animalelor se modifică, pielea
devine rece şi insensibilă, temperatura scade iar moartea survine la 24 ore sau 4-5 zile
de la debutul bolii. Animalele care se vindecă rămân cu sechele, mamela fiind
gangrenată.

Anaerobiozele- sunt boli infecţioase produse de germeni patogeni anaerobi, cele mai
importante tipuri care apar la caprine fiind enterotoxiemia, hepatita necrozantă şi
dizenteria anaerobă.
Enterotoxiemia apare la animalele adulte dar şi la tineret; boala debutează cu
oboseală, mers nesigur, colici violente, convulsii, mers dezordonat sau rigid şi decubit
urmat de contracţii, diareea sangvinolentă, dispnee, poliurie şi icter.
Hepatita necrozantă este o clostridioză, care evoluează supraacut. În cazul evoluţiei
acute se observă adinamie, respiraţie accelerată, uşoară creştere a temperaturii,
animalele sunt retrase şi rămân în urma turmei.

Coccidioza- este produsă de paraziţi unicelulari (Coccidii) care se localizează în

peretele intestinului subţire. Boala apare frecvent la tineretul pe păşune şi se manifestă
prin diaree cu sânge, slăbirea animalelor, deshidratare şi dacă nu se intervine poate
surveni moartea. Contaminarea se realizează cu oochiştii care se găsesc pe păşuni şi în
adăposturile neigienice.

Fascioloza (gălbeaza)- este produsă de Fasciola hepatica, un parazit care se

localizează în căile biliare. Contaminarea se realizează pe păşune, în perioadele cu
precipitaţii abundente, în special toamna, iar în anii ploioşi şi vara. Semnele bolii sunt
21
 icterul (îngălbenirea mucoaselor), edemul, starea generală modificată cu lipsa apetitului,
slăbire şi adinamie. Dacă nu se intervine, boala poate evolua acut, cu mortalitate
ridicată.

Strongilatozele gastrointestinale şi pulmonare- sunt produse de viermi cilindrici care se

pot localiza pe stomac şi intestin (strongilatoza gastrointestinală) sau pe căile respiratorii
şi plămâni (strongilatoza pulmonară). Contaminarea se realizează pe păşune prin
ingerarea larvelor de strongili odată cu apa sau iarba. În cazul strongilatozei gastro-
intestinale animalele prezintă diaree, lipsa poftei de mâncare, slăbesc şi în cazul
tineretului se observă o stagnare a creşterii. Animalele cu stongilatoză pulmonară tuse
seacă, oboseală şi o scădere a poftei de mâncare. Semnele de boală sunt evidente în
timpul rece, vara acestea fiind puţin observabile.

Hidatidoza (echinococoza, chistul hidatic)- este o boală parazitară produsă de larvele de

Echinicoccus granulosus, forma adultă întâlnindu-se la câine, în intestinul subţire (tenia).
Câinii elimină ouăle de tenie odată cu fecalele în mediul extern iar prin ingerarea ierbii
contaminate de către rumegătoare, acestea se infestează. Larvele se localizează la
caprine în diferite organe, cel mai frecvent la nivelul plămânilor şi ficatului, unde se
dezvoltă lent formând chişti de dimensiuni mari care în momentul abatorizării pot fi sparţi
şi sunt periculoşi pentru om. De asemenea, organele cu aceşti chişti, dacă nu sunt
recunoscuţi şi eliminaţi din alimentaţie pot conduce la îmbolnăvirea oamenilor. Totodată
organele care prezintă chişti hidatici nu trebuie să fie date la câini deoarece se reia ciclul
biologic al parazitului.
Semnele clinice sunt în funcţie de localizarea parazitului, cel mai frecvent manifestându-
se prin icter, oboseală, scăderea producţiilor şi scăderea în greutate.

Dicrocelioza- este o boală parazitară produsă de Dicrocelium lanceolatum cu localizare

în căile biliare. Contaminarea are loc pe păşune, prin consumul odată cu iarba a
furnicilor şi melcilor purtători de larve închistate. Boala apare în perioada de vară-
toamnă, iar semnele clinice sunt şterse, manifestându-se prin icter, slăbire şi oboseală.

Moniezioza- este o boală parazitară care apare frecvent la rumegătoarele mici în

sezonul de vară, şi este produs de un vierme lat (tenie), ca o panglică lungă de 1-4 m.
Parazitul se localizează în intestinul subţire, ouăle acestui parazit fiind eliminate odată cu
fecalele caprinelor şi ajung să fie ingerate de către acarienii hematofagi. Caprinele se
reinfestează prin păşunatul ierbii cu aceşti acarieni. Animalele infestate prezintă tulburări
digestive, balonamente, diaree şi constipaţie.

COMBATEAREA ECOLOGICĂ A PARAZITILOR INTESTINALI

CU AJUTORUL TANINULUI

Taninii, metaboliţi secundari ai plantelor, sunt polifenoli combinaţi sau nu cu proteine

care conferă o protecţie plantelor contra prădătorilor (insecte, ierbivore).
Acestia sunt de două feluri:
 tanini hidrolizabili, care au efecte toxice după consum (prin traversarea barierei
intestinale şi absorbţia lor în organism);
 tanini condensaţi, mai puţin toxici deoarece nu sunt absorbiţi la nivelul peretelui
intestinal Acestia se găsesc în pășuni cu sparcetă (Onobrychis vicifolia), fructe de alun,
stejar, castan, scoarţa de stejar, cea din urmă conţinând peste 70% tanin.

22
 Deparazitare cu ajutorul generatorului de unde zapper

Dispozitivul Zapper este pur si simplu un dispozitiv electronic care ucide bacteriile, virusii si
parazitii, folosind campuri electromagnetice pe principiul biorezonantei. Dispozitivul zapper
distruge invadatorii mici si mari: tramatode, ascarizi, capuse, bacterii, virusi, fungi.
Dispozitivul Zapper ii distruge pe toti odata, in doar 7 minute, chiar si la 5 volti. Aparatul
produce electrificarea sangelui ceea ce duce la distrugerea virusului HIV. Puterea de
vindecare a Zapper-ului a ajutat sute de bolnavi pentru a se recupera dupa boli grave
precum cancer, malaria, parazitoze, etc. Curentul de intensitate mica ce trece prin organism
distruge parazitii inversandu-le polaritatea. Ioni negativi sunt adaugati pentru a incuraja
tesutul bolnav sa se vindece, tesutul sanatos fiind incarcat negativ. Parazitii nu pot sa-si
apere polaritatea pozitiva (lipsa de electroni) vis-a-vis de curentul ce traverseaza corpul si de
aceea sunt distrusi foarte repede. Datorita zapper-ului nu numai ca parazitii sunt usor
distrusi, dar sunt dezintegrati astfel incat pot fii asimilați ca nutrienți sau sunt eliminati.
Virusii, fungii, paraziti in chisturi cu exoschelet (ca si viermii in tesuturile periferice) vor fii
distrusi mai greu, intr-o perioada de timp mai indelungata si odata cu inceperea tratamentului
se curata sangele impreuna cu lichidul limfatic, tractele organelor, sistemul digestiv in
intregime, stomacsi intestine, creierul si sistemul nervos in intregime, astfel sistemul imunitar
capatandu-si forta maxima.

PARATUBERCULOZA CAPRINA - este infecţia naturală cu Mycobacterium avium subsp.

paratuberculosis, evoluează cronic, cunoscută şi sub numele de „enterită cronică
hipertrofiantă" sau „ boala lui Johne", Este o boală infecţioasă a rumegătoarelor,
caracterizată prin diaree intermitentă progresivă până la caşectizarea animalului şi prin
leziuni de enterită proliferativă.
Istoric
Deşi cunoscută de multă vreme, boala este descrisă ca entitate infecţioasă în 1895 de către
Johne şi colab., care o atribuie bacililor acidorezistenţi prezenţi în mucoasa intestinală
lezată.

Răspândire şi importanţă
Paratuberculoză este răspândită pe tot globul, mai frecvent în Europa Occidentală, de unde,
prin animalele de rasă s-a extins în toate ţările globului pământesc.
Importanţa economică a paratuberculozei este dată de pierderea tuturor animalelor afectate
- boala nu este tratabilă - ca şi de cheltuielile cauzate prin aplicarea măsurilor de profilaxie
şi combatere.
Se consideră că omul nu este receptiv la infecţia cu Mycobacterium paratuberculosis, dar
se pare, după Herman - Tylor (2000), că există pe baza similitudinii anatomoclinice, o
identitate între agenţii etiologici ai paratuberculozei şi a bolii Crohn de la om.

23
 Etiologie
Agentul cauzal este Mycobacterium avium subsp. paratuberculosis, încadrat în complexul
Mycobacterium avium - intracellulare, cunoscut şi sub numele de „ bacilul lui Johne", un
germene bacilar, fin, imobil, nesporulat, necapsulat, acido-alcoolo-rezistent. Acidorezistenţa
este inconstantă, semnalându-se, pe de o parte, tulpini polimorfe, care nu se colorează
uniform prin metoda Ziehl - Neelsen şi pe de altă parte, tulpini neacidorezistente. În
organismele infectate bacilii sunt, de obicei, localizaţi în intestin şi în limfonodurile
mezenterice, destul de frecvent în tonsile şi limfonodurile retrofaringiene (Stuart, 1965) şi,
mai rar, în alte organe. în frotiurile din produsele patologice se prezintă sub formă de
grămezi, mai mult sau mai puţin compacte.
Simptome
Tuberculoza este o maladie cu evoluţie lentă. Ea afectează în general animalele mai bătrâne
de 2 ani şi are o evoluţie progresivă (de aproximativ 2 luni) chiar dacă apetitul animalelor se
menţine; febra este întodeauna absentă; diareea este o excepţie (contrar bovinelor), chiar
dacă survine la sfârşitul evoluţiei bolii, ea este moderată.
Simptomele asociate cu slăbirea animalului conduc la slăbirea animalului de lapte, anemie şi
o stare generală proastă a animalului; aceste simptome evoluează în manieră ireversibilă
până la moarte

Leziuni

La autopsia unui animal atins de paratuberculoză se observă leziuni caracteristice la nivelul

ganglionilor intestinali: creşterea dimensiunilor prezenţa de grăsime sau depunerea de
calcar. La nivel intestinal leziunile sunt mai discrete. Ele pot avea o secreţie a mucoasei.
Acest tip de leziune induce o absorbţie greoaie a substanţelor nutritive şi deci duce la
slăbirea animalului.

Caracteristicile agentului patogen

Mycobacterium avium pseudotuberculosis aparţine familiei microbacterium, care conţine atât

agenţi ai tuberculozei cât şi a leprei. Este o bacterie a cărei cultură este lentă şi dificilă (se
face în prezenţa unei substanţe speciale, micobactină); bacteria posedă o rezistenţă
deosebită la numeroşi agenţi fizico-chimici, care permite să persiste foarte mult timp (mai
mulţi ani) în mediul exterior.

Diagnostic

Diagnosticul de laborator se realizează prin mai multe tehnici:

1. Punerea în evidenţă a bacteriilor (diagnostic direct): prin colorare şi determinare cu
BAAR (Bacil Acid Alcoolo Rezistent); şi prin cultură, tehnica de referinţă dar care
durează.
2. Detectarea dovezilor infecţiei (diagnostic indirect): prin tuberculinare (comparativă)
sau prin serologie.

Prelevările utilizate pentru diagnostic sunt: crotine, ganglioni sau intestini, pentru diagnosticul
diret, sânge pentru diagnostic indirect. Totuşi indiferent de tehnicile utilizate diagnosticul de
laborator este puţin precis. De aceea trebuie să se folosească mai multe metode şi să se
reia analizele timp de 6 luni.

Epidemiologie

Contaminarea are loc pe cale orală a nutreţurile infestate cu materiile fecale, care pot
conţine bacterii, care au fost eliminate atât de animale dar şi de animale infectate care nu
sunt bolnave (forme asimptomatice). Într-o turmă animalele se contaminează în general în
cursul primei luni : astfel animalel tinere sunt considerate cele mai receptive. Pentru apariţia
24
semnelor clinice există factori favorizanţi: parazitismul (legat de păşunat), alte maladii
cronice, carenţe alimentare, stare fiziologică (sfârşitul gestaţiei, schimbările mediului).

Metode de luptă

Datorită înrudirii care există între agentul tuberculozei şi paratuberculozei tratamentul

antibiotic nu este eficace. Pe de altă parte vaccinul paratuberculozei nu mai este
comercializat în Franţa. De aceea singura posibilitate de control a paratuberculozei se referă
la măsurile sanitare :

1. eliminarea progresivă a animalelor excretoare (bolnave şi infectate asimptomatic)

pentru reducerea contaminării mediului;
2. protecţia noilor generaţii: aceasta im plică controlul riscurilor contaminării tineretului
prin separarea noilor născuţi, alimentarea artificială (în colostru bacteriile nu pot fi
distruse nici prin temperatură crescută nici prin congelare)
3. dezinfecţia locului şi al materialelor: substanţele utilizabile pentru dezinfecţie sunt
crezil, formol 5%, apă de Javel la 1ocolometric. Dezinfecţia păşunii poate să se facă
cu cianamidă calcică (doza de 400 kg /ha) sau cu sulfat de fier (doza de 250-300 kg
la hectar). Gunoiul trebuie să fie stocat într-un loc etanş, sterilizarea sa obţinându-se
abia într-un an.
4. lupta contrafactorilor favarizanţi: să se evite practicile care conduc la răspândirea bolii
cum ar fi păşunatul, să se lupte contra patologiei asociate şi să se furnizeze o
alimentaţie echilibrată şi mare atenţie la materiile fecate, principalul suport al
contaminării.

Controlul paratuberculozei clinice este posibil chiar în absenţa vaccinării dar este o muncă
de lungă durată (în medie 5 ani) care necesită o colobaroare între crescător şi medicul
veterinar.

ECOPATOLOGIE – se face ori de câte ori este nevoie, analiza potabilităţii apei şi analiza
aerului din adăpost.

BIOSECURITATE – se verifică :
- existenţa şi funcţionarea filtrului sanitar de la poarta fermei,
- modalitatea de intrare şi ieşire a animalelor prin vânzare/cumpărare
- igiena microclimatului din adăpost
- sănătatea personalului care lucrează în fermă
- amplasarea fermei
- stocarea furajelor
- respectarea zonei de aprovozionare cu apă potabilă
- modul cum se face carantinarea animalelor noi intrate în fermă
- modul de respectare a protecţiei mediului prin stocarea de dejecţii solide şi
lichide
- respectarea bunăstării animalelor ( mişcare, sistem de creştere, cazare, hrana,
instalaţii,
apă, metode de creştere, microclimat, contenţia)
PAJIŞTI – se face examen parazitologic pentru depistarea biotopilor pentru paraziţi şi gazde
intermediare, se face examen toxicologic, se depistează prezenţa de pesticide, , resturi
metalice, cadavre pe păşune. Se examinează apa, iarba, se iau probe de acarieni.
FURAJE - se facexamene de laborator, organoleptic, bacteriologic, micologic, chimic şi
toxicologic.
DDD – se verifică modul de dezinfectare a lăptărie, bazin de purin, gunoi de grajd, se verifică
programul săptămânal de dezinsecţie şi programul de deratizare a fermei.

25
 CALENDAR DE ACŢIUNI ZOOTEHNICE ŞI SANITAR – VETERINARE

Pentru o bună desfăşurare a activităţii de creştere şi întreţinere a caprelor este necesară

cunoaşterea principalelor activităţi zootehnice şi sanitar- veterinare care trebuiesc urmărite şi
respectate în diferitele faze ale anului.
În luna ianuarie se iau măsuri pentru campania de fătări la capre, se amenajează
maternitatea cu boxele individuale, pentru caprele fătate cu iezi şi boxe individuale separate
pentru caprele gestante în ultimele zile dinaintea fătării. Se amenajează spaţii ferite de
curenţii de aer şi mai călduroase pentru iezii nou-născuţi. Se face bonitarea iezilor născuţi
timpuriu, se face clasarea iezilor proveniţi din inseminări artificiale cu material seminal de la
ţapi de rasă curată şi cu performanţe deosebite şi se reţin iezii pentru îngrăşare.
Din punct de vedere sanitar- veterinar se urnmăreşte pe tot parcursul anului starea de
curăţenie a adăposturilor. În luna ianuarie se fac comenzile pentru substanţele deparazitare,
de dezinsecţie şi dezinfecţie, pentru medicamentele antiparazitare, precum şi pentru
vaccinuri.
În luna februarie se continuă urmărirea campaniei de fătări şi bonitarea iezilor. Se fac
dehelmintizări la câinii care vin în contact cu turma de capre, pentru combaterea
echinococozei şi cenurozei, de două ori pe an, ştiut fiind faptul că aceşti câini sunt
intermediarii acestor boli parazitare care apar la caprine. Se efectuează tratamente de
deparazitare internă (strongilatoză gastro-intestinală, moniezioză) şi în mod obligatoriu
contra fasciolozei. Aceste deparazitări trebuie să fie efectuate înainte de ieşirea pe păşune a
animalelor.
În martie se continuă campania de fătări la capre şi se crează condiţii pentru creşterea
iezilor. Se continuă bonitarea şi clasarea iezilor. Crescătorii care doresc inseminări artificiale
în contrasezon pentru obţinerea de fătări toamna se pot adresa Asociaţiei crescătorilor de
capre pentru tratamente. Ca acţiune sanitar- veterinară ce se efectuează obligatoriu în
această lună este vaccinarea profilactică anticărbunoasă.
În aprilie se supraveghează fătările şi se continuă bonitarea şi clasarea iezilor. Se acordă
o îngrijire deosebită iezilor în scopul reţinerii femelelor pentru reproducţie. Crescătorii care
doresc inseminări artificiale în contrasezon pentru obţinera de fătări toamna se pot adresa
Asociaţiei crescătorilor de capre pentru tratamente.
Caprele se vor vaccina cu vaccinul antiagalactic. Se va continua dehelmintizarea pentru
fascioloză (gălbează) şi moniezioză. Se vor examina păşunile pentru identificarea
parazitismului, în special cu Fasciola şi se aplică tratamente şi lucrări de asanare. De
asemenea, câinii ciobăneşti vor fi dehelmintizaţi pentru combaterea echinococozei şi
cenurozei.
În luna mai se organizează stânele şi se delimitează zonele de păşunat. Se bonitează
întregul efectiv de tineret caprin femel şi mascul născut în anul precedent, în vederea trecerii
la turma de bază în acest an a animalelor bonitate. Crescătorii care doresc inseminări
artificiale în contrasezon pentru obţinera de fătări toamna se pot adresa Asociaţiei
crescătorilor de capre pentru tratamente.
Se face examenul păşunilor pentru identificarea şi delimitarea zonelor cu moluşte şi
asanarea acestora. Animalele sunt tratate pentru râie, prin îmbăieri profilactice sau prin
injectarea de ivermectine. De asemenea se vor face tratamentele antiparazitare pentru
dictiocauloză, strongilatoze gastro-intestinale şi moniezioză.
În iunie caprele sunt trecute deja la păşunat şi se urmăreşte starea lor de sănătate,
apreciindu-se performanţele zootehnice în vederea bonitării fenotipice şi clasării lor înainte
de a intra în stabulaţie când se vor stabili şi cârdurile pentru prăsilă. În această perioadă se
urmăreşte înţărcarea iezilor şi se organizează turme de iezi ce vor ieşi la păşune. Se fac
îmbăieri antiscabioase şi tratamentele antiparazitare pentru dictiocauloză, strongilatoze
gastro-intestinale şi moniezioză.
În luna iulie se vor urmări păşunile pentru infestarea cu moluşte şi Fasciola. Se fac
tratamente pentru dictiocauloză.
În luna august se pregăteşte campania de montă, prin suplimentarea raţiei la ţapi cu
26
concentrate şi administrarea de premixuri, precum şi de ouă care au efect benefic asupra
calităţii spermei. Se pregătesc adăposturile pentru fătările caprelor sincronizate în martie. Se
întocmeşte planul de montă şi se contactează Asociaţia crescătorilor de capre în cazul în
care se doreşte sincronizarea căldurilor şi inseminarea artificială a caprelor cu material
seminal congelat de la ţapi locali sau cu spermă de la rase din import. Se stabileşte numărul
de ţapi necesar pentru monta efectivului de capre.
În septembrie se încep acţiunile de sincronizare şi inducere a căldurilor la capre în funcţie
de perioda în care crescătorul doreşte să aibă grupate fătările. Se pregătesc adăposturile
pentru fătările caprelor sincronizate în aprilie. Ca acţiuni sanitar- veterinar de prevenire se
execută vaccinarea anticărbunoasă şi tratamentele generale antiscabioase, contra
fasciolozei şi a monieziozei.
În octombrie începe campania de montă naturală şi se continuă sincronizările pentru
inseminarea artificială a caprelor. Se pregătesc adăposturile pentru fătările caprelor
sincronizate în mai. Se pregătesc adăposturile pentru perioada de stabulaţie, se fac
deratizări, dezinsecţii şi dezinfecţii. Ca acţiuni sanitar- veterinare de prevenţie se face
vaccinarea anticărbunoasă şi deparazitările înainte de perioada de stabulaţie.
În luna noiembrie se continuă acţiunea de inseminare artificială şi montă naturală. Se
organizează turmele de capre pentru iernat şi perioada de stabulaţie. Se izolează ferestrele,
se completează geamurile astfel încât să se asigure adăposturi confortabile, fără curenţi de
aer.
În luna decembrie se fac verificări ale efectivelor de capre şi se începe compartimentarea
saivanelor, pregătindu-se pentru etapele următoare, respectiv boxe pentru caprele
inseminate în august ce vor făta în cursul lunii ianuarie. Câinii ciobăneşti se vaccinează
antirabic şi se deparazitează pentru echinococoză şi cenuroză.

5. Determinarea calitatii fânului, paielor, cerealelor si prepararea lor

Aprecierea calitatii fânului după caracterele exterioare se face pe baza culorii,

mirosului, a gradului de prafuire si scuturare, precum si umiditatea si modul de
pastrare.
Culoarea: fanul de calitate superioara are o culoare verde sau verde-inchis, daca
recoltarea s-a facut in epoca optima si conditiile de pastrare au fost in conditii
normale. Daca culoarea este galbuie, fanul realizat a fost produs pe timp ploios sau
uscarea a durat prea mult timp.
Mirosul fanului de calitate este placut, cu o aroma specifica. Daca persista un miros e
mucegai este posibil ca fanul sa se fi alterat in timpul depozitarii (luam un manunchi
de fan si turnam apa fierbinte asteptand 2-3 minute – daca mirosul de mucegai se
accentueaza inseamna ca fanul a suferit un proces de mucegaire).
Gradul de prafuire este un alt aspect important al calitatii fanului. Se determina prin
scuturarea unei probe de fan cantarita inainte. Prin cantarirea prafului rezultat prin
scuturare se determina procentul de prafuire al fanului, indicand fermierilor ca fanul e
posibil sa fie vechi, deci cu o valoare furajera scazuta.
Gradul de scuturare al fanului e diferit de cel de prafuire prin prisma faptului ca in
urma scuturarii se separa de masa fanului asa numita ”floare de fan”. Procentul de
scuturatura, de ”floare” ne da indicatii asupra calitatii fanului: daca este sub 3% avem
un fan de calitate buna, peste 10% avem un fan inferior.

27
Umiditatea conditioneaza calitatea fanului. Ea trebuie sa fie sub 17% in momentul
depozitarii pentru a obtine un fan de calitate. Umiditatea fanului nu este o masura
expeditiva deoarece se determina prin uscarea la etuva.
Conditiile de pastrare influenteaza direct calitatea fanului. In general un fan bine
pastrat isi pastreaza culoarea si mirosul.

Se apreciază ca bun fânul care este consumat cu plăcere de animale şi are valoare
nutritivă ridicată, sporind producţia de lapte şi de carne. Calitatea fânului obţinut din
fâneţele naturale este determinată de mai mulţi factori: compoziţia floristică (felul
plantelor din iarbă), momentul cosirii ierbii şi condiţiile de uscare. Plantele valoroase
din fâneţe sunt firuţa, raigrasul, golomăţul, obsiga, ovăsciorul, trifoiul mărunt, trifoiul
sălbatic, ghizdeiul şi măzărichea.
Momentul cosirii ierburilor este de mare importanţă atât în ceea ce priveşte
cantitatea, cât şi calitatea fânului. Dacă iarba se coseşte prea devreme, în stare
“crudă”, se obţine fân puţin şi cu valoare nutritivă scăzută. Dacă iarba se coseşte
“bătrână”, deşi se obţine fân mai mult, este puţin consumat de animale şi valoarea
nutritivă este mică. Momentul cel mai potrivit pentru cosirea ierburilor din fâneţele
naturale este atunci când majoritatea plantelor au înspicat (fără ca spicul să se coacă)
şi trifoiul sălbatic a înflorit. Dacă se coseşte în această fază, se obţine un fân valoros
din punct de vedere nutritiv şi sunt toate şansele să se producă şi otavă. Înălţimea
optimă de tăiere a ierbii este de 4-7 cm, pentru a se favoriza otrăvirea.
Condiţiile de uscare a fânului influenţează mult calitatea acestui nutreţ. Un fân bun,
vitaminos şi bogat în proteină digestibilă şi săruri minerale trebuie să nu fie plouat în
timpul uscării nici ars de soare, culoarea ideală după uscare fiind verde intens. Ca să
nu fie plouat şi nici dogorit excesiv de razele solare, fânul se usucă în condiţii optime
folosind instalaţii simple - capre, prepeleci, palane - pe care cositura se aşază în strat

28
subţire şi, fără să se mai desfacă, se lasă până la uscarea deplină. Pe vreme
ploioasă, cositura se adună şi se pune imediat pe aceste instalaţii, iar la vreme
secetoasă, cositura se lasă o zi în brazde (poloage), a doua zi se răsfiră poloagele şi
când fânul este pe jumătate uscat, se pune pe capre şi prepeleci, unde se continuă
uscarea fără ca fânul să se mai desfacă. În felul acesta, fânul se va usca lent, fără să
fie dogorit de soare, îşi va menţine culoarea verde intens şi nu se va fărămiţa. Lăsând
fânul în strat subţire pe capre şi prepeleci, fără să se mai desfacă, se realizează o
economie de forţă manuală de muncă ce poate fi folosită la prăşit şi la alte lucrări din
gospodărie.

Aprecierea calitatii paielor dupa caracterele exterioare se face pe baza culorii,

mirosului, precum si umiditatea si modul de pastrare.

29
 6. Efectuarea igienizarii ongloanelor

Modul de lucru presupune parcurgerea următoarelor etape:

După ce animalul a fost prins se adoptă o poziţie ca cea prezentată în figura alăturată.

Operatorul va sta cu spatele spre trenul anterior al animalului şi cu picioarele de o parte şi

de alta a corpului caprei astfel încât să poată controla, prin presare cu genunchii, mişcările
acesteia. Cu mâna stângă va ridica şi va ţine membrul posterior, mâna dreaptă fiind utilizată
pentru mânuirea uneltelor. Faţă de ovine, caprele sunt mult mai agile, mai sperioase şi
potreacţiona violent ceea ce face, ca în anumite situaţii, această operaţie să devină un
calvar. Se pot folosi dispozitive de contenţie, care uşurează efortul uman.

Pentru a evita accidentarea caprei şi a muncitorului se va apuca ferm membrul animalului

astfel încât acesta să nu poată fi împins în spate şi să lovească mâna în care se ţine cuţitul
sau cleştele. Datorită temperamentului vioi al acestor animale mulţi crescători preferă
folosirea cleştelui în schimbul cuţitului care poate provoca tăieturi adânci atunci când
mişcările caprei sunt greu de controlat.
La membrele anterioare se adoptă poziţia ghemuit lângă corpul animalului cu aducerea
piciorului acestuia până deasupra genunchilor operatorului pentru a lucra mai uşor.
Contenţia ovinelor se face în poziţia şezând sau în decubit dorsal toate membrele
rămânând libere la dispoziţia celui care efectuează ajustarea.

30
• În etapa a doua se va curăţa interiorul unghiei de bălegar sau de pământ cu vârful cuţitului
sau al cleştelui Dacă toaleta ongloanelor nu s-a efectuat de mult timp cornul copitei poate
creşte astfel încât să acopere cavitatea formată unde s-a strâns murdăria, creând condiţii
pentru apariţia necrobacilozei. Această afecţiune mai apare în situaţia în care unghiile cresc
şi nu se îndoaie formând un gol mare în interior unde se va tasa pământ şi bălegar.

Pasul următor îl reprezintă îndepărtarea prin tăiere a cornului copitei crescut în exces.

Se va acorda deosebită atenţie unghiului de tăiere astfel încât suprafaţa unghiei să îi

permită animalului că calce uniform pe un teren plan. Pentru a verifica acest lucru se lasă
jos, din când în când, membrul la care se lucrează şi se apreciază dacă acesta calcă corect
şi dacă ajustarea a fost făcută uniform.

Uneori cornul poate fi foarte tare. În acest caz, este indicată utilizarea uneltelor cu mâner,
adică a cleştilor, asupra cărora se poate exercita mai multă forţă “controlată” decât asupra
cuţitului. Unghiile prea deformate sau prea tari se taie pe o porţiune mai mică operaţiunea
reluându-se după câteva zile. Copitele sunt mai moi dacă animalele s-au plimbat prin iarbă
umedă anterior ajustării.

Cele mai multe greşeli au loc la ajustarea vârfului unghiei. Dacă cavitatea din interiorul
cornului este mai mare într-o parte operatorul este tentat să taie mai mult pentru a o elimina
făcând mai dificilă menţinerea la nivel a ambelor părţi. Ajustarea călcâiului se face mai uşor.

31
 Pasul final (opţional) este netezirea cornului cu ajutorul pilei abrazive. În acest scop poate
fi utilizat cu succes un aparat tip flex pe a cărei suprafaţă mobilă poate fi aplicat un disc
abraziv. Se va finisa până când, prin porţiunea albă a copitei, se poate zări un ţesut de
culoare roz. Aceasta e vascularizat şi dacă este tăiat se produc hemoragii.

Forma unghiei şi modul în care calcă un ied sau un miel de câteva săptămâni reprezintă
modelul ideal după care operatorul se poate ghida, atât la ajustare cât şi la finisare.

Orice greşeală se va manifesta în scut timp prin apariţia defectelor de aplomb care, prin
stresul produs, va afecta producţia obţinută indiferent de natura ei (lână, lapte sau carne).

32
7. Efectuarea tunsului la ovine

33
34
35
8. Efectuarea tratamentelor antiparazitare preventive

Metode de prevenţie a infestării cu paraziţi interni la păşune:

1-staţionare doar 4 zile pe o parcelă şi revenirea pe aceeaşi parcelă după minim

20 zile, în scopul întreruperii lanţului biologic al paraziţilor
2-evitarea băltirilor de ape pe păşune
3-tratamente antiparazitare pe păşune, pentru a combate gazde, larve sau ouă de
paraziţi.
4-tratamente preventive cu antihelmintice, primăvara înainte de începerea
păşunatului şi toamna la intrarea în stabulaţie.
-tratamente chimioterapice:
- benzimidazol şi probenzimidazol, pentru protostrongili şi Moniezia
- administrare unică a unei doze duble
- două administrări la interval de 12-24 ore

Se constată rezistenţă a nematodelor la tratamentul cu această substanţă. Se evită

rezistenţa utilizând următorul protocol:
- alternarea vermifugelor de la un an la altul şi folosirea fitoterapiei cu plante
bogate în tanin, care are efect vermifug, sau preparate pe bază de usturoi, ghimbir,
lupin. De efect este folosirea preparatelor care conţin ciuperci microscopice cu
acţiune împotriva larvelor de nematode.
- se fac cel mult 2-3 tratamente anuale
- să se facă achiziţie de animale din zone indemne de paraziţi sau din ferme
în care nu se face păşunat
- se evită subdozare medicamentului
Medicamente din această grupă: Synanthic, Panacur, Rintal, în doză de 10 mg/kg,
nu afectează calitatea laptelui. Multispec, Valbazen, Nemapan, afecteaya calitatea
laptelui.
- levamisol, pentru larve de Teladorsagia (toamna, la intrarea în stabulaţie) şi
pentru strongili cu localizare respiratorie. Doza 12 mg/kg. Afectează calitatea laptelui.
- lactone macrocyclice, Ivomec 0,3 mg/kg, Eprinex, Dectomax, Cydectine.
Afectează calitatea laptelui.
5- parcelele vor fi păşunate şi cosite alternativ, pentru a rupe lanţul trofic al
paraziţilor, combătând biologic parazitismul. Cel mai eficient este alternanţa dintre 1
ciclu de păşunat şi 2 cicluri cosire a parcelei. Tineretul caprin va avea păşune
separată de adulte.

A. Metode de tratament a infestării cu paraziţi externi:

-pentru scabie : Ivermectine – 0,2 mg/kg subcutanat, Amitraz
-paraziţi nazali şi sinus: Closantel – 10 mg/kg
- Deparazitare cu ajutorul generatorului de unde zapper

36
 Dispozitivul Zapper este pur si simplu un dispozitiv electronic care ucide bacteriile, virusii si
parazitii, folosind campuri electromagnetice pe principiul biorezonantei. Dispozitivul zapper
distruge invadatorii mici si mari: tramatode, ascarizi, capuse, bacterii, virusi, fungi.
Dispozitivul Zapper ii distruge pe toti odata, in doar 7 minute, chiar si la 5 volti. Aparatul
produce electrificarea sangelui ceea ce duce la distrugerea virusului HIV. Puterea de
vindecare a Zapper-ului a pentru a se recupera dupa boli grave precum cancer, malaria,
parazitoze, etc. Curentul de intensitate mica ce trece prin organism distruge parazitii
inversandu-le polaritatea. Ioni negativi sunt adaugati pentru a incuraja tesutul bolnav sa se
vindece- tesutul sanatos este incarcat negativ. Parazitii nu pot sa-si apere polaritatea
pozitiva ( lipsa de electroni) vis-a-vis de curentul ce traverseaza corpul si de aceea sunt
distrusi foarte repede. Datorita zapper-ului nu numai ca parazitii sunt usor distrusi, dar sunt
dezintegrati astfel incat pot fii asimitali ca si nutrienti inofensivi sau eliminati. Virusii, fungii,
paraziti in chisturi cu exoschelet (ca si viermii in tesuturile periferice) vor fii distrusi mai greu,
intr-o perioada de timp mai indelungata si odata cu inceperea tratamentului se curata
sangele impreuna cu lichidul limfatic, tractele organelor, sistemul digestiv in intregime,
stomacsi intestine, creierul si sistemul nervos in intregime, astfel sistemul imunitar
capatandu-si forta maxima.

9. Asistenta la fatare, igiena ombilicala, organizarea cresei pentru tineret

Semnele apropierii momentului fătării:

- mamela se măreşte în volum, la presiunea efectuată asupra mamelonului, îşi face apariţia
colostrul, un lichid galben, gros şi filant. În cazul mamelelor edematoase se foloseşte un
unguent relaxant.
- ligamentele musculare sacro-iliace, plasate deoparte şi de alta a cozii, se relaxează,
formând o scobitură.
- mucusul solidificat, plasat la orificiul cervical şi care protejează uterul contra infecţiilor, se
lichefiază datorită creşterii temperaturii locale şi apare la comisura inferioară a vulvei sub
forma unui lichid filant , transparent şi văscos.
- capra ia o poziţie în decubit sau poate rămâne şi în picioare.
- contracţiile uterine cresc în număr şi intensitate
- capra devine agitată, se culcă şi se scoală frecvent.
- nu bea şi nu mănâncă mult, se izolează într-un colţ al padocului
- la nivel vulvar apar succesiv două pungi cu lichid amniotic care se scurge datorită presiunii.
În general, fătarea are loc în cca. 2 ore, începând din momentul apariţiei acestor pungi cu
lichid.

37
Modificări hormonale care declanşează fătarea

Peste 90% din fătări se pot derula fără asistenţa fermierului. Este evident că fermierul
trebuie să supravegheze fătările. Un aşternut curat, un adăpost fără curenţi de aer,
facilitează o bună derulare a fătărilor. Este de preferat ca fermierul să intervină doar la
cazurile dificile. Pentru o fătare normală, trebuie observată apariţia pungii cu lichid apos-
albăstrui cu lichid alantoidian. Aceasta are ca efect dilatarea traiectului pentru expulzarea
iedului. Capra este lăsată să facă eforturile normale de expulzare. Dacă aceste eforturi se
prelungesc fără rezultat, se verifică poziţia iedului, se corectează poziţia dacă este cazul pi
se apteaptă efortul de expulzare. Tracţionarea forţată a fătului se face doar în ultimă
instanţă, doar dacă expulzarea naturală nu se poate realiza. Uterul caprei este fragil şi se
poate rupe în cazul tracţiunilor severe.

Ce trebuie făcut ?

- monitorizarea atentă a fătării

- intervenţie numai după evaluarea corectă a problemelor

- aplicarea unor măsuri stricte de igienă

- menţinerea unui aşternut curat

Ce nu trebuie făcut ?

- intervenţia prea devreme sau prea târzie ( se aşteaptă 2 ore după ruperea pungii cu
lichid albăstrui)

- nu se rupe punga cu lichid

- nu se tracţionează fătul, dacă poziţia este normală

- la tracţionarea de necesitate, nu se smulge fătul

38
Diferite prezentări ale fătului în mementul fătării:

39
 Separarea mamei de făt

Se recomandă separarea iedului de capra mamă, pentru a preveni transmiterea unor

maladii : CAEV, paratuberculoza, care se transmit prin contact sau lins, în primele ore de
viaţă. Prin separare şi alăptare la biberon, ne asigurăm că iedul a consumat rapid colostru

Respirația – primul stress al vieții

La fătare se asistă nou-născutul pentru a favoriza declanșarea funcțiilor vitale:

- excitarea cu un pai curat a nărilor, pentru declanșa reflexul naso-pituitar

- tragerea de limbă, pentru a declanșa reflexul lingual

- jet de apă în urechi, pentru a declanșa reflexul de conduită auditivă

- ștergerea la ochi, pentru a stimula reflexul oculo-palpebral

- efectuarea unui bușeu cu paie pe toată suprafața corpului, pentru a stimula circulația
sanguină și declanșarea respirației.

- încălzirea corpului sub o lampă cu infra-roșu, în cazul iezilor mici sau care au trecut
printr-o fătare dificilă.

Degajarea foițelor embrionare și dezinfecția cordonului ombilical

Este bine de verificat dacă nările iedului nu sunt astupate de foita embrionară sau dacă nu
sunt obturate cu mucus. Dezinfecția cordonului ombilical cu tinstură de iod, va limita infecțiile
și previne riscul artritelor, colibacilozelor sau septicemiilor.

Colostrul – asigură viața iedului

În timpul gestației, iedul se dezvoltă în mediul steril din uter, nu este agresat de microbi și
deci nu are dezvoltat sistemul imunitar. După naștere, la contactul cu microbii, iedul produce
anticorpi care îi asigură o imunitate după trei săptămâni de la primul contact cu aceștia.
Distribuția unui colostru de bună calitate, încă din prima oră de viață a iedului, permite
protejarea sa de deficiența imunitară cu care se naște și care se instituie abia după trei
săptămâni. În prima zi de viață, iedul trebuie să consume o cantitate de colostru egală cu
10% din greutatea sa în momentul fătării, adică circa 400 ml colostru). Se administrează la
biberon 200 ml de colostru în primele 2 ore de la fătare și alți 200 ml colostru se distribuie 8
ore mai târziu. Caprelor contaminate cu CAEV (viroza artrito-encefalitică), au în colostru o
cantitate mare de viruși. Pentru prevenirea contaminării iezilor cu virusul cauzal al acestei
maladii, se impune pe de o parte izolarea lor de mame încă din momentul fătării și alăptarea
acestora cu biberonul, folosind înlocuitor de colostru preparat industrial sau se poate folosi
colostru natural, dar după ce acesta a fost termizat.

Colostru termizat, de la caprele din fermă

Termizarea se face prin încălzirea la 56°C și menținerea acestei temperaturi timp de o oră.
Pentru această operațiune se folosește un termizor cu termostat.

40
 Colostru de vacă

Colostru de vacă nu conține virusul cauzal al CAEV, insă nu are eficacitatea maximă față de
alte maladii specifice caprei, așa cum o are colostru de capră. Totuși, dacă este folosit
colostru de vacă, acesta se recoltează de la vaci aflate în lactația 3 sau 4, au o bună stare
de întreținere, au fost sănătoase timp de un an, sunt indemne de mamită, provin dintr-un
efectiv indemn de tuberculoză, bruceloză și leucoză.

Substituientul de colostru

Acest tip de produs nu poate asigura o suficientă protecție față de bolile specifice caprelor.

Protectia ombilicala

Organizarea creşei pentru iezi

- densitatea animalelor în cresă va fi de 3-4 iezi/m²

- aşternutul va fi uscat şi absorbant

41
 - temperatura din primele zile va fi constant 18°C, indiferent de noapte sau zi.

- spaţiul va fi bine aerat, dar fără curenţi de aer şi umiditate

- după terminarea fătărilor, spaţiul creşei se curătă, se dezinfectează, la fel şi

materialele folosite pentru creşterea iezilor, folosind substanţe cu efect bactericid şi
virucid. Se face o deratizare şi o combatere a muştelor, apoi se instituie vid sanitar de
3-4 săptămâni.

10. Alaptarea artificiala si prepararea inlocuitorilor de lapte

În primele săptămâni de viaţă, iezii pot avea diaree cauzată de:

- infecţii virale (Rotavirus, Coronavirus)

- infecţii bacteriene (Escherichia Coli, Salmonela, Clostridium)

- infecţii parazitare (Cryptosporidium)

Cel mai frecvent, diareele au cauză colibacilară. Foarte rapid, iezii nu se mai
alimentează, fapt ce provoacă hypoglicemie care agravează starea animalului, acesta
devine din ce în ce mai abătut. Infecţia evoluează fragvent spre septicemie. Se
examinează animalele moarte şi bolnave şi se determină agentul cauzal prin examen de
laborator. Se impune tratament cu antibiotice şi rehidratarea animalelor afectate.

Prevenirea diareelor se face prin:

- curăţirea şi dezinfecţia cuştilor de creştere a iezilor

- distribuirea precoce de colostru

- uscarea şi încălzirea iezilor la fătare

42
43
 -parametri in alăptare artificială :

Număr iezi/casetă de alăptare 15

Număr iezi/tetină 12

Cantitatea lapte praf/ied de reproducție 10-12

Cantitatea lapte praf/ied la îngrășat 6-7

Temperatura laptelui preparat 55-65°C

Concentrația diluției pentru ied la îngrășat 170-190 g/litru apă

Concentrația diluției pentru ied de reproducție 150-180 g/litru apă

Timp de diluție 2-3 minute

Temperatură lapte la tetină 35-40°C

11. Efectuarea codotomiei

Codotomia mieilor are ca scop scurtarea cozii cu un elastrator şi inele de cauciuc.

Tehnica codotomiei se aplică la mieii în vârstă de 3-4 zile, inelul de cauciuc se aplică
la 3-4 cm de la baza cozii. Viitoarele oi lactante, având coada scurtată, se vor mulge
mai igienic.

44
 12. Efectuarea ecornarilor la oi şi capre

Ecornarea caprelor este importanta deoarece ajuta la reducerea violentei si evitarea unor
accidente. NU cresteti la un loc tapi cu coarne si fara coarne. Cei cu coarne provoaca rani
celor fara si ii vor bate continuu. Prezenţa coarnelor constituie un avantaj în următoarele
cazuri: caprele cu coarne se apără mai eficient de prădători; coarnele constituie un “radiator”
care asigură răcirea sângelui la nivelul capului în perioadele călduroase; caprele fără coarne
au un aspect exterior neplăcut; ecornarea este dureroasă şi stresează animalele.

În sprijinul ecornării se aduc alte argumente după cum urmează: coarnele sunt periculoase
pentru alte capre, oameni şi în special pentru copii; sunt folosite pentru a distruge gardurile
şi echipamentul din adăpost; prezenţa coarnelor creşte riscul ca animalele să rămână prinse
în garduri; coarnele pot fi folosite împotriva câinilor de pază; necesarul de spaţiu în creşterea
intensivă este mai redus pentru caprele fără coarne. Ecornarea la tineretul sugar la vârsta de
2-3 săptămâni se face mult mai uşor decât la adulte. Acţiunea constă în distrugerea bulbului
cornului înainte ca acesta să crească. Iezii o suportă mai uşor, deoarece ecornarea se face
rapid şi durerea este redusă ca timp. La adulte este necesară intervenţia chirurgicală pentru
a îndepărta cornul care a crescut la lungimea normală. Este dureroasă şi uneori foarte
periculoasă pentru animal, din acest motiv puţini medici veterinari o efectuează.

Ecornarea se poate face prin urmatoarele moduri:

1. Ecornare cu inele de cauciuc - consta in aplicarea unor inele de cauciuc la baza

cornului, acestea cazand singure dupa cca 3 saptamani. Inelele sunt mici in diametru, se
pozitioneaza pe un cleste special, cu 4 picioruse, apoi se strang manerele clestelui. In acest
moment piciorusele se departeaza, iar inelul se conduce la baza cornului si se elibereaza.
Datorita faptului ca inelul incearca sa revina la dimensiunea initiala exercita presiune la baza
cornului oprind circulatia sanguina, provocand caderea cornului. Se ecorneaza astfel
animalele adulte in general. Se pot face crestaturi cu fierastraul pe locul unde urmeaza a fi
aplicate inelele pt a grabi actiunea acestora. Deoarece provoaca suferinte mari aceasta
metoda este interzisa in unele tari. Dupa caderea coarnelor trebuie atent supravegheata
rana si dezinfectata pana se cicatrizeaza.

2. Metoda chirurgicala- se face doar de catre veterinari, cu anestezie si nu provoaca

suferinte mari. Dezavantajul acestei metode ar fi costul relativ ridicat.

3. Ecornarea chimica- se face cu ajutorul unui gel special sau a unui baton de soda
caustica. Se ecorneaza astfel doar tineretul. Cand se simte aparitia mugurelui cornos se
indeparteaza parul de pe acestia prin tuns sau ras, se dezinfecteaza lucul, apoi cu un brici
sau briceag bine ascutit se taie pielea ca acopera mugurii. Apoi se aplica gelul sau batonul
de soda. Inainte de a aplica solutia chimica , protejati ochii iedului cu crema speciala pt a
preveni orbirea prin contactul ochilor cu solutie chimica. Folositi obligatoriu manusi de latex
pt a nu va rani.

4. Ecornarea electrica- se face cu ajutorul unui aparat numit popular pistol de ecornare.
Este metoda cu cele mai mici riscuri si eficienta crescuta daca este facuta corect. Se face
doar la tineret. Cand apar mugurii cornitelor, tundeti parul de pe acestia, lasati aparatul sa se
incalzeasca dupa precizarile producatorului, apoi ardeti mugurii cu atentie si rabdare. Daca

45
nu au fost arse corect , coarnele vor creste, de obicei deformate, de aceea se recomanda
atentie si rabdare.

Metoda electrica este cea mai putin traumatizanta si prezinta cele mai mici riscuri.

46
 Pentru ecornarea corniţelor de până la 10 cm, se poate folosi fierăstrăul electric de
ecornare.

47
13. Efectuarea furajarii in sezonul de stabulatie

Principii de bază ale alimentaţiei caprei

- o lactație se pregătește înainte de fătare

- sortarea și refuzul alimentelor; sunt comportamente alimentare specifice caprelor,
ele aleg furajele, preferând semințe, frunze.
- palatabilitatea; Capra nu este doar mâncăcioasă, ei îi place să găsească arome
cunoscute și chiar cele ale tinereții sale. Această memorie de gust poate duce la o
sortare a animalelor. Caprei trebui să i se ofere paie de bună calitate în ultimele două
luni de gestației, așa încât la începutul lactației, când fiziologic capacitatea de admisie
va fi redusă iar cererea de energie este ridicată pentru a produce lapte, capra să
consume fân în cantitate suficient de mare pentru ca producția de lapte să fie ridicată
(Le Guillou, 2009).Capra tolerează gustul amar al anumitor plante care conțin
alcaloizi și taninuri și sunt mai puțin sensibile la toxicitate.
- viteza de ingestie – a concentratelor, tăiței de sfeclă, brichete de lucernă, este
rapidă: 250 g/min. La începutul mesei, capra este capabilă să ingere în 15 minute
600g de materii uscate dintr-un amestec de concentrate și fibroase, datorită unui
fenomen al competiției. Apoi, ea alterneaza intre rumegare, roade cateva fire de paie
sau de fân, apoi apă. În afară de cele trei mese principale,curiozitatea caprină este
utilizată de mulți crescători, care vin și împing suplimentar fân la grătarul de furajare,
capra din curiozitate mănânce o jumătate de masă în plus pe zi (Le Guillou, 2009 ).
- fiziologia alimentației caprinelor :
- nu se adăugă uree în dieta caprelor, deoarece ele au capacitatea de recirculare a
ureei prin salivă. Excesul de uree provoacă alcaloză și enterotoxemie.
- caprele utilizează mai bine celuloza în rumen, datorită unei flore ruminale mai
eficace. Eficacitatea sa de rumegare este de 24g NDF/ kg greutate metabolică, față
de numai 14.9 g NDF / kg la ovine.Această digestie rapidă este impusă de un timp de
înghițire suplimemtat cu sortarea furajului (ALRAHMOUNI W., 1986).
- capra petrece un timp redus pentru a rumega ziua, 70% din timpul de rumegare se
petrece noaptea.
- reglarea energetică este mai critică la sfârșitul gestație: capra are de regulă doi iezi,
care pot reprezenta 11% din greutatea sa, fapt care sporește riscul de toxemie înainte
de fătare.
- capra lactantă are boli metabolice foarte mici, cum ar fi febra laptelui sau cetoza.
Ea este capabilă de a opri lactația pentru a proteja concentrația deglucoză din sânge
și pentru a proteja sănătatea sa. Diferenţa producţiei de lapte de la un animal la
altul, nu este dată de cantitatea de concentrate consumate de fiecare ci de
diferenţa de fân consumată de fiecare dintre capre.
- mobilitatea buzelor caprei și sortarea furajelor, permit o selecție eficace de alimente,
încât în rumen nu ajung corpi străini. În plus, spațiul dintre incisivi permite smulgerea
plantelor pentru a selecta părțile mai digestibile.

48
- Lotizarea caprelor pentru o omogenitate fiziologica este obligatorie. Stadiul fiziologic
(început sau sfârșit de lactație), potențialul genetic, momentul lactației, determină
alimentații diferite. De aceea este nevoie de lotizarea efectivului de capre. Numărul
de loturi depinde de organizarea permisă în clădire, depinde de numărul de animale
dar și de dorința fermierului.

Exemple de lotizări:

- după sezonul de fătări: un lot de primăvară, un lot de toamnă

- după producție: un lot recordiste, un lot cu producție medie, lot cu primipare

Controlul rației,constă în verificarea egalității dintre rația teoretică, rația distribuită și

rația ingerată de animale. În practică, rar se întâmplă ca acestea trei să fie
identice.Se va verifica dacă rația teoretică acoperă nevoile animalelor, cantitatea și
calitatea furajelor, precum și motivul refuzului de consum. Această abordare este
inspirată din metoda 4R propusă de D.Ferré (Ferré D., 2011).

- aport alimentar recomandat:

- aportul în energie și proteină ( după INRA): – se exprimă în :

- Unitate Furajeră Lapte (UFL) ; (1 UFL=1800 kcal)
- Proteină Digestibilă în Intestin (PDI - grame)
1. pentru întreținerea funcțiilor vitale :
- energie : 0,80 UFL (capră de 60 kg); pentru o diferență de 10 kg
greutate vie se adaugă 0,1 UFL
- proteină: 50g PDI/zi (capră de 60 kg); pentru o diferență de 10
kg greutate vie se adaugă 6,2 g/zi

49
 2. pentru gestație: (în ultimele 5 săptămâni):
- energie: - se suplimentează cu 25% necesarul calculat pentru
întreținerea funcțiilor vitale
- proteină: - se suplimentează cu 50% necesarul calculat pentru
întreținerea funcțiilor vitale
3. pentru producția unui litru de lapte cu 3,5% grăsime:
- energie: 0,43 UFL/litru lapte;
- proteină: 44g PDI/litru lapte
- minerale: 2g P/litru, 4g Ca/litru, Na 2g/kgSU, Mg 2g/kgSU

Odată rația calculată teoretic, se verifică cantitățile real distribuite. Distribuita la

discreție nu corespunde totdeauna cu rația calculată. Trebuie observat totodată
refuzurile de alimente.
- calitatea furajelor:
- preparare fânuri în condiții bune de mediu = consum mediu de 2kg/zi, pentru
întreținere și o parte din lapte, restul producției de lapte se asigură din concentrate
1 kg fan lucerna : 0,7 UFL - 110g proteina
1 kg orz : 1,1 UFL
Diferenţa producţiei de lapte de la un animal la altul, nu este dată de cantitatea
de concentrate consumate de fiecare ci de diferenţa de fân consumată de
fiecare dintre capre. Cantitatea de fân consumată este direct proporţională cu
volumul rumenului. Pentru a mări rumenul în volum este obligatoriu ca în
perioada de tineret cât şi în peraus mamar, atunci când este gestantă, capra să
consume multe paie de bună calitate, de orz, grâu sau ovăz. Mărindu-se
volumul rumenului înainte de fătare şi de începerea unei noi lactaţii, vor putea
consuma o cantitate mare de fân de lucernă, care îl vor primi numai în această
perioadă a lactaţiei, iar proteina fânului de lucernă va favoriza producţie mare
de lapte.
Capra în lactaţie trebuie sa consume 2,2-3,4 kg MS/zi, din care: 60% furaje
celulozice şi doar 40% cereale (grâu, orz, porumb, ovăz, şrot de rapiţă)
Exemplu de raţia este calculată pentru 3,5 litri lapte :
- fân lucernă - 1,68 MS (brut 2 kg)
- orz - 1,12 MS (brut 1,2 kg)
Calitatea brânzei este dată şi de acizii graşi din grăsimea hranei consumate
zilnic. De exemplu, şrotul de floarea soarelui nu este recomandat caprelor
lactante, deoarece cantitatea prea mare de acizi graşi nesaturaţi din compoziţia
sa, va duce la formarea unor brânzeturi sfărâmicioase. Acest aspect se evită
prin folosirea şrotului de rapiţă, care conţine mai mulţi acizi graşi saturaţi decât
nesaturaţi ca în cazul şrotului de floarea soarelui.

Exemple de raţii:
- cereale (grâu, orz, porumb, lupin, şrot soia, şrot rapiţă)
- graminee (Dactylis, Raigras - paşunabil)
- leguminoase (fân lucernă, fân trifoi, fân sparcetă)

- ritmul de distribuție a concentratelor - cantitatea de concentrate distribuită zilnic, va

fi maxim 1,6 kg, fracționată în 4 doze de 400 gr. Distribuirea întregii cantități la o
singură masă, provoacă acidoză ruminală și obținerea unui lapte cu
concentrație redusă de grăsime.
- echilibrul PDI/UFL – pentru a evita alcaloza, raportul

50
 Analiza rației trebuie să se inspire din tabele, ținând cont de greutatea corporală a
caprei, capacitatea de ingerare a hranei, stadiul fiziologic și modalitatea de creștere.
Aporturile energetice și azotate din rație se stabilesc ținând cont de rezervele
corporale. Rația se calculează pentru nivelul producției medii de lapte a lotului dar și o
cantitate în plus, pentru o posibilă creștere a productiei de lapte. Pentru verificarea
unei rații este preferabilă utilizarea unui soft INRAtion.

Puncte sensibile de alimentație a caprelor lactante:

- o capacitate redusă de consum la sfârșitul gestației și la începutul lactației:

- la sfârșitul gestației volumul rumenului tinde să se reducă fiziologic, datorită
măririi progresive a uterului gestant și a depunerii de grăsime de rezervă. O rație
bogată în concentrate, cu furajele de volum în cantitate redusă, favorizează puțin
dezvoltarea volumetrică a rumenului. Menținerea pH-ului ruminal în limitele 6 - 6.8,
care să favorizeze dezvoltarea unei flore ruminale echilibrată (amilolitice și
celulozolitice), pentru obținerea unei producții bune de lapte, se poate realiza doar
prin folosirea fânurilor de calitate și cu folosirea unei cantități reduse de concentrate.
Nu trebuie redus volumul rumenului spre sfârșitul gestație, aceasta pentru a menține
capacitatea de ingestie pentru momentul debutului lactației și obținerea unei
producții superioare de lapte, pe baza consumului unei cantități mari de furaje, fânuri
de leguminoase, fânuri de graminee și concentrate.
- riscul acidozei ruminale la debutul lactației: se preveni prin creșterea treptată a
concentratelor, cu 250g-300g pe săptămână, pentru a ajunge la cantitatea maximă
după 4 săptămâni de la fătare. Concentratele se distribuie în 3-4 doze pe zi, la o
masă nu se vor distribui mai mult de 400g. Consumul de furaje, inclusiv fânurile,
trebuie să crească zi de zi (LE GUILLOU S., 2006). În acidoză, consumul de furaje și
rumegarea se întrerupe, asociindu-se cu scăderea producției de lapte. Pofta de
mâncare revine în câteva zile. Uneori caprele pot muri de enterotoxemie mixtă
(Clostridium + E. coli) cauzată de acidoză.
- deficit energetic la debutul lactației – capra este adaptată la un regim alimentar
deficitar în energie. Ea acumulează rezerve de grăsime la nivel abdominal (mezenter,
peri-renal) ușor mobilizabil ulterior (MORAND-FEHRP, 1980). Glicemia trebuie să fie
mai mare de 0,45 g / l.
- valorile azotului: deficitul proteic la debutul lactației nu este tolerat. Caprele, spre
deosebire de alte animale, nu utilizează mecanismul de disponibilizare musculară
pentru a completa necesarul în proteină. Diferența tolerabilă între necesar și asigurat,
este de 80g/zi în prima săptămână, apoi 20-30 g/zi în a doua săptămână.
Echilibrul azot/energie (proteină/glucide) trebuie respectat: PDIN/UFL < 10. Nivelul
ureei în lapte trebuie să fie inferior nivelului de 0,35 g/l.

51
Distribuirea rației

-observarea alimentelor: componenta rației trebuie să fie de calitate, în caz contrar capra
va sorta furajul, încât rația va deveni dezechilibrată energo-proteic.

- fânul : Ponderea fânului este de 30-50% din rația energetică a caprei de lapte. Acest
lucru este necesar pentru a asigura fenomenul de rumegare. La fânul de lucernă sau trifoi
recoltat prea uscat, frunzele vor fi rapid detașate rămânând tulpini neconsumate. Fânul de
culoare verde este consumat în integralitate.

- porumbul sau ierburile murate prin însilozare: sunt folosite progresiv în alimentația
caprei, odată cu intensificarea producției. Silozul trebuie să fie calitativ, cunoscând
sensibilitatea caprei la listerioză. Silozul cu acid butiric influențează negativ calitatea
brânzeturilor. Finețea tocării plantelor trebuie să fie de 16-17 mm, pentru a permite o
fermentație corectă în siloz și o bună rumegare.

Recomandări pentru finețea tăierii plantelor însilozate (VAN SAUN R.J. și HEINRICH S.)

porumb murat Ierburi murate rație completă

Compartiment -3%, dacă se asociază -10%, dacă este siloz 2–8%
superior (>1,9 cu un alt furaj ambalat
cm) -8%, dacă este furaj -20%, dacă este siloz
singur clasic
Compartimentul 45-65% 45-75% 30-50%
de mijloc (0,8–1,9
cm)
Compartimentu 30-40% 20-30% 30-50%
inferior
(< 0,8 cm)

-concentrate și alte alimente:

- brichetele de lucernă: stocate în vrac, se feresc de contaminarea rozătoarelor, de

urină sau fecale, de umezeală

- lapte praf se va reconstitui în condiții igienice și la temperatura recomandată în

prospect.

- sfecla furajera tocata sau borhot de sfecla de zahar – maxim 1 kg/zi, concomitent
cu paie la discretie, fractionat in 4 prize x 250 grame sfecla furajera proaspata tocata sau
borhot de sfecla de zahar, pentru ca pH-ul sa se mentina la valori normale de 6-7. Dozele
mari scad valorile pH, cu riscuri de acidoza ruminala .

- rații amestecate (amestec unic): se folosesc doar în fermele foarte mari, de 1000-
10000 capre, unde va fi utilizată o mașină de amestecare a furajului murat cu concentrate,
paie și fânuri. Un timp de amestecare prea lung poate defibra prea tare nutrețul murat și va
rezulta un aliment acidogen.

52
 Raţia ingerată: nu corespunde niciodată cantitativ cu raţia distribuită, datorită sortării
furajelor de către capre. La începutul mesei, ele examinează furajele distribuite, traversează
ieslea sau grătarul cu furaj, ocazie cu care ia o primă porţie de furaj. Capra va memora ce
parte din furaj preferă să consume din furajul distribuit în acel moment. În privinţa fânului,
caprele vor prefera frunzele şi tulpinele tinere, mai putin lignoase. Vom observa însă câteva
capre care vor consuma părţi mai bogate în celuloză. S-a constatat că 40-50% din furajee
sunt sortate de capre (MORAND-FEHR,1980). Mai mult, valoarea nutritivă a furajului este
modificată, ea creşte fiindcă vor fi consumate în realitate doar părţile mai valoroase din furaj,
restul furajului ajunge în aşternut. Pentru rentabilizarea fermei, restul de fân neconsumat, se
va toca la moară şi se va distribui fie în amestec cu cereale, fie după o stropire cu saramură
sau soluţie de melasă.

Vizita de control a alimentaţiei dintr-o fermă, trebuie să se desfăşoare în spiritul metodei

celor 4R propus de D.Ferré (FERRE D., 2011):

- cantitatea de furaje consumată în realitate (nu cantitatea distribuită),

- calitatea furajelor (în urma rezultatului analizelor furajelor sau verificarea buletinelor de
analiză pentru furajele fabricate),
- refuzurile de furaje,
- gradul de sortare (selectare)a furajului de către capre

Exemplu de rație pentru 4 litri de lapte

SU ingerată Fibrozitate refuzuri SU Ratia brută
(kg) distribuită
Fân cu 90%SU 0,750 80% 0,6kg 15% 0,9 kg 1 kg
Porumb siloz 1 40% 0,4kg 10% 1,1 kg 3,3 kg
(33%SU)
Concentrate 0,750 0% 0
total 2,5 40% → 1 kg
fibre
Norma de fibre în rație = 40%

- apa : este un element fundamental al organismului viu şi reprezintă 88% din compoziţia
laptelui. Importanţa apei pentru capre este deci evidentă şi nevoile cantitative sunt necesare
la menţinerea echilibrului hidric.
Nevoile de apă depind de:
- excreţia de apă prin fecale, urină şi transpiraţie
- exportul de apă în lapte
- cantitatea de substanţă uscată din furaj :
- 3-4 litri/kg substanţă uscată consumată, la o temperatură ambiantă de 15°C
- 4-5 litri/kg substanţă uscată consumată, la o temperatură ambiantă de 20°C
- 4,5-6 litri/kg substanţă uscată consumată, la o temperatură ambiantă de 25°C
- 6-8 litri/kg substanţă uscată consumată, la o temperatură ambiantă de 30°C
Apa trebuie să fie la discreţie şi potabilă, temperatura 10-12°C. Dacă apa este prea rece,
consumul scade. O capră poate consuma 18 litri de apă pe zi (INRA, 2007).
Dacă apa este contaminată cu germeni din facale, sunt următoarele riscuri:
- Pentru capre: enterite, diaree, enterotoxemie
- Pentru tineret caprin: diaree (apa pentru prepararea laptelui praf)
Se inspectează adăpătorile: numărul, amplasarea, igiena.

53
 14. Păşunatul şi folosirea pastorului electric

Folosirea păşunilor pentru capre

Sunt 4 mari factori ai succesului unui păşunat eficient:
Calitatea ierbii, Comportamentul caprelor, Parazitismul si Probleme complementare
- Calitatea ierbii
-rezistenţa la călcare de către unghiile ascuţite şi dure ale caprei
-perenitatea compoziţiei floristice de calitate
-fertilizarea păşunii. O producţie de 800-1000 kg SU/ha iarbă cu graminee, are în
compoziţie 35 kgN, 9 kgP şi 40kgK. Pentru echilibrare, la intrarea in iarnă se face o
fertilizare cu 30-50N/ha. O tonă de gunoi de grajd de la capre, conţine 7,7N/ 3,5P/
10,4K. Compostul de 2 luni conţine 7,2N/ 4,7P/ 16,1K.
- Comportamentul caprelor
-caprele trebuie să rămână grupat; astfel vor consuma toată iarba, fără a alege.
-ziua unei capre cuprinde 3 mese principale şi mai multe mese secundare.
-dimineaţa după muls
-dupăamiază înaintea mulsului
-seara după muls – există cel mai mare apetit furajer
-capra consumă la păşune 300g SU de iarbă/oră
-dacă iarba este tânără, o masă de fân seara evită dezordinile metabolice şi
favorizează ingestia de iarbă.
-la temperaturi peste 30°C scade ingestia de iarbă, vor avea acces la umbră şi apă
- pe timp călduros, caprele preferă să păşuneze dimineaţa (4,30-5,00) şi seara sau
chiar noaptea.
- stressul de orice fel perturbă păşunatul (turişti, câini, avioane...)
- Parazitismul – la păşune, caprele sunt expuse permanent parazitismului extern şi
intern. In infestaţii masive cu paraziţi, caprele nu au poftă de mâncare, anemia
mucoasei oculare, uneori diaree, scade producţia de lapte. Limitele infestaţiei se
determină prin examen de laborator, pentru a identifica strongili digestivi sau
pulmonari, nematozi, taenii, fasceola, etc. Se prelevează probe de crotine pentru
examen coproscopic, prelevând probe de grup (1 kg crotine din 40 de locuri diferite
ale aşternutului din adăpost) sau probe individuale (10 g de crotine recoltate direct din
rectul caprelor).
A. Metode de prevenţie a infestării cu paraziţi interni la păşune:
1-staţionare doar 4 zile pe o parcelă şi revenirea pe aceeaşi parcelă după minim
20 zile, în scopul întreruperii lanţului biologic al paraziţilor
2-evitarea băltirilor de ape pe păşune
3-tratamente antiparazitare pe păşune, pentru a combate gazde, larve sau ouă de
paraziţi.
4-tratamente preventive cu antihelmintice, primăvara înainte de începerea
păşunatului şi
toamna la intrarea în stabulaţie.
-tratamente chimioterapice:
- benzimidazol şi probenzimidazol, pentru protostrongili şi Moniezia
- administrare unică a unei doze duble
- două administrări la interval de 12-24 ore
Se constată rezistenţă a nematodelor la tratamentul cu această substanţă.
Se evită rezistenţa utilizând următorul protocol:
- alternarea vermifugelor de la un an la altul şi folosirea fitoterapiei cu plante
bogate în tanin, care are efect vermifug, sau preparate pe bază de usturoi, ghimbir,

54
 lupin. De efect este folosirea preparatelor care conţin ciuperci microscopice cu
acţiune împotriva larvelor de nematode.
- se fac cel mult 2-3 tratamente anuale
- să se facă achiziţie de animale din zone indemne de paraziţi sau din ferme
în care nu se face păşunat
- se evită subdozare medicamentului
Medicamente din această grupă: Synanthic, Panacur, Rintal, în doză de 10 mg/kg,
nu afectează calitatea laptelui. Multispec, Valbazen, Nemapan, afecteaya calitatea
laptelui.
- levamisol, pentru larve de Teladorsagia (toamna, la intrarea în stabulaţie) şi
pentru strongili cu localizare respiratorie. Doza 12 mg/kg. Afectează calitatea laptelui.
- lactone macrocyclice, Ivomec 0,3 mg/kg, Eprinex, Dectomax, Cydectine.
Afectează calitatea laptelui.
5- parcelele vor fi păşunate şi cosite alternativ, pentru a rupe lanţul trofic al
paraziţilor, combătând biologic parazitismul. Cel mai eficient este alternanţa dintre 1
ciclu de păşunat şi 2 cicluri cosire a parcelei. Tineretul caprin va avea păşune
separată de adulte.
B. Metode de tratament a infestării cu paraziţi externi:
-pentru scabie : Ivermectine – 0,2 mg/kg subcutanat, Amitraz
-paraziţi nazali şi sinus: Closantel – 10 mg/kg

- Probleme complementare
-organizarea păşunatului raţional cu gard electric (3 fire la 30,60 şi 90 cm de sol) va
menţine timp lung calitatea păşunii
-trecerea la păşunat se face treptat, alternănd iarba verde cu fân
-suprafaţa pentru o capră este de 0,1 ha
-cantitatea de iarbă recomandată este de 3 kg SU/zi sau cca.12 kg în verde/zi.
-viteza de consum iarbă este de 0,3 kg SU/oră
-înălţimea recomandată a ierbii este de 12 cm, încât capra să nu se deplaseze
mult.
Înălţimea minimă a ierbii va fi de 6 cm.
-calcul producţie/ha: (exemplu:12 cm înălţime – 5cm minim recomandat = 8 cm util
x 200 kgSU/cm de iarbă = 1600 kg SU/ha
-pe o parcelă se păşunează 3-4 zile
-întoarcerea pe o parcelă se face la 2 săptămâni, atunci când înălţimea ierbii este
de cca. 12-15 cm.
-după păşunarea unei parcele, aceasta se toaletează prin cosirea smocurilor de
iarbă neconsumată
-recomandat este păşunatul de seară şi de noapte, mai ales în zilele călduroase.
Dacă mulsul de seară se face mai târziu, iar după muls caprele merg direct la păşune,
ingestia de iarbă va fi maximă.
-pentru a obţine producţii mari de lapte, cantitatea de iarbă poate fi un factor
limitant.
Se suplimentează cu :
- fân (0,7 kg),
- cantitatea de concentrate va fi maxim 0,8 kg/zi, in cazul producţiilor peste 4 kg
lapte/zi. Concentratele au eficacitate scăzută în alimentaţia caprelor lactante (400g
lapte/kg concentrate). La capre cu producţii mici de lapte nu se justifică consumul de
concentrate.
- turte de rapiţă 0,2 kg, în cazul producţiilor foarte mari.
- necesarul de proteină (PDI) = 100g PDI/kg SU. Acest necesar este asigurat în cazul
păşunilor de bună calitate (graminee şi leguminoase), la care se adaugă cantitatea
maximă de 0,8 kg concentrate şi 0,7 kg fân.

55
 - timpul de consum al hranei va fi de cca.8-9 ore/zi, incluzând şi perioada pentru
rumegare. Caprele preferă să făşuneze în intervalele 9-11, 15-17 şi mai ales intervalul
18-21. Pe timp călduros se recomandă şi intervalele 4,30-5,00 sau păşunatul de
seară sau de noapte.
-plantele recomandate pentru păşunatul caprelor sunt: Ray-grass (lolium
multiflorum), Ray-grass hybrid, Festuca şi Dactilys, în asociere cu Trifoi alb Ladino.
Stoc furaje pentru iarnă = fân 500 kg
Încărcătura de animale = 7 capre/ha (ptr. păşune, fân, cereale)

Exemplu .: efectiv de 100 capre lactante

Cantitatea de iarba necesară = kg SU consumată/zi/cap x număr de capre x
nr.zile/parcelă
S = 3 x 100 x 4 = 1200 kgSU
Producţia/ha a parcelei = 600 kgSU
Suprafaţa parcelei pentru 4 zile = 1200 : 600 = 2 ha/4 zile
Revenirea pe aceeaşi parcelă se face după 16 zile
Parcele necesare = 16:4 = 4
Suprafaţă de paşune necesară = 2 ha x 4 parcele = 8 ha păşune/100 capre
Cronologia zilnică a consumului de furaje
-Dimineaţa: fân, concentrate (porumb, ovăz, orz)
-În timpul zilei: păşune
- Seara: fân, concentrate

Păşunatul reduce costurile furajării. Creşterea pe păşune poate produce cca. 750 kg
lapte/an/capră, folosind cantităţi limitate de concentrate. Creşterea la adăpost şi
furajare cu iarbă la iesle, favorizează obţinerea de 900 kg lapte/an/capră, dar cu costuri
puţin mai ridicate. Agricultura ecologică implică obligatoriu creşterea pe păţune.
Valoarea furajeră

- Raigrass – 1,0UFL/kg SU; sămânţă/ha= 15-20 kg/ha

- Raigrass + Trifoi alb = 20+5

- Dactylis – 0,93 UFL/KG SU; 73gPD/kg ; sămânţă/ha= 15-20 kg/ha
- Dactylis+Lucernă = sămânţă/ha 12+15
- Festuca arundinacea – 0,83 UFL; 65gPD ; sămânţă/ha= 15-20 kg/ha
- Festuca+Lucernă= sămânţă/ha 12+15
- Bromus+Lucernă= sămânţă/ha 25+15
- Trifoi alb ; sămânţă = 10 kg/ha
- Trifoi violet (Trifolium pratense) ; sămânţă = 20 kg/ha
- Trifoi+graminee= sămânţă =15+10
- Lucernă= 0,73 UFL, 85gPD, sămânţă/ha = 15-20kg/ha; produce mai multă
proteină/ha decât soia (2,6t / 1,4t)
- Siloz de lucernă = 0,76 UFL, 66 gPD/kg
- Fân lucernă = 0,68 UFL, 92 gPD/kg

56
57
58
 15. Efectuarea mulsului manual si mecanic la ovine/caprine

Particularităţile mulsului la capră - glanda mamară la capre este alcătuită din două
glande independente. Fiecare jumătate de glandă este compusă dintr-un ţesut secretor
format din numeroase alveole,canal galactofor înconjurat de ţesut muscular, de o cisternă a
glandei apoi de sfârc.

Structura glandei mamare la capre (REVEAU, 1998)

Mamelele şi sfârcurile pot avea diferite forme: conice, cilindrice, de pară ....(RENOU, 2012)

Dacă la vacă, laptele se secretă numai în alveole, la capre 20-30% se secretă în alveole şi
70-80% în cisterna glandulară. Secreția laptelui se face prin decapitarea celulelor lactogene
la partea lor superioară, se desprind numeroase resturi de celule lactice care, în număr mai
mare decât în laptele de vacă.

Mecanismul secreției apocrine la capră (REVEAU, 1998)

59
 Valoarea pragului folosit pentru a descrie un animal infectat este 750.000celule / ml
de lapte de capră , față de 300.000 celule / ml pentru laptele de vacă. Infecția
mamară se confirmă printr-o analiză bacteriologică.

Eliberarea laptelui

Hipotalamusul eliberează ocitocină, care contractează alveolele și ejectează lapte.

Stimularea mamelei prin masarea dinaintea mulsului, nu este asa de importantă la
capre, comparativ cu vacile. Eliberarea de oxitocina este în principal indusă de
prezența mașinii de muls, de prezența mulgătorului, de vederea sălii de muls, de
ingestia de concentrat, toate apărute în același timp (BILLON, 2006).
O slabă stimulare de către mașina de muls sau un stress, diminuează reflexul de
eliberarea a laptelui, diminuarea grăsimii
Caprele se mulg repede, fiindcă majoritatea laptelui este deja în cisternă. După
viteza mulgerii, sunt 3 categorii de capre:
Categorii de capre, după viteza de muls Rasa Alpină (%) Rasa Saanen
(%)
- cu debit rapid (1,6 l/min. – 90 21 11
secunde)
- cu debit mediu (1,1 l/min. – 145 70 62
secunde)
- cu debit scăzut (0,6 l/min. – 260 9 26
secunde)
Rasa Alpină se caracterizează printr-o viteză superioară de mus față de toate
rasele de capre.

Sala şi instalaţia de muls

De ce sa utilizam instalatia de muls ?

 Castig de timp (rapiditatea mulsului)

 Conditii mai bune de lucru (confort, ergonomie, mecanizare …)
 Posibilitatea cresterii turmei
 Igiena mulsului

Principiul de functionare al instalatiei de muls

 O instalatie de muls trebuie sa permita recoltarea laptelui de capra fara agresiune

mecanica si evitand contaminarea animalelor.
 Pompa de vacuum aspira aerul continut in instalatie incat creeaza o decompresie sub
mamelonul animalului. Aceasta decompresie exprimata in kPa (kilo Pascal), este
mentinuta la un nivel

60
COMPONENTELE INSTALATIEI DE MULS

1.Conducta principala de aer, 2.Pompa de vacuum, 3.Conducta principala de vacuum, 4.Bazin pentru
dezinfectie, 5.Regulator de vacuum, 6.T de control, 7.Vacuumetru, 8.Conducta pentru pulsator,
9.Pulsator, 10.Bazin de spalare, 11.Conducta de spalare, 12.Vana, 13.Filtru, 14.Bazin de colectare,
15.Conducta de lapte, 16.conducta de evacuare, 17.Pahar de muls, 18.Furtun de lapte, 19.Pompa de
lapte, 20.Ansamblu de curatare stabil, gratie unui regulator.

Mamelonul neputand fi supus fara incetare la vid, este necesar sa fie

descongestionat in mod regulat. Acesta este rolul pulsatiei care va alterna faza de
absorbtie si faza de masaj, prin intermediul mansonului mulgator.
Laptele colectat in paharul de muls este vehiculat prin conducta de lapte, apoi
indreptat catre tanc sau catre un bidon de lapte, fie prin gravitatie, fie printr-o pompa.

61
Cateva norme !
Vacuum de muls : 38 - 40 KPa (conducta pentru lapte, linie joasa )
Raport absorbtie / masaj : 60 / 40
Pulsatie : 85 - 90 cicli / minut

O instalaţie de muls mecanic are un număr variabil de posturi pentru muls, în

funcţie de numărul maxim de capre care urmează să fie mulse în fermă. Timpul
zilnic afectat mulsului, nu trebuie să depăşească câte 1 oră dimineaţa la 06.00 şi
după-amiaza la 18.00. O grupă de capre va rămâne la muls maxim 10-15 minute.
Fermele cu peste 300 capre lactante vor fi dotate cu instalaţii de muls rotative, care
au capacitaţi de 75-100 capre mulse/flux.
(ex: - 200 capre : 4 fluxuri de 15 minute muls/flux = 50 capete/flux (instalaţie cu
două piste de muls)
- 100 capre : 4 fluxuri de 15 minute muls/flux = 25 capete/flux ( instalaţie cu o
pistă de muls)
- 500 capre : 5 fluxuri de 12 minute muls/flux = 100 capete/flux (instalaţie
mobilă rotativă)
Nu toate caprele aflate pe platforma fixă de muls, se mulg toate in acelaşi timp.
Există un aparat de muls la fiecare două capre iar fiecare capră se mulge în 6-7
minute. La platformele mobile-rotative, toate caprele de pe platformă se mulg
instantaneu.În adăpost se organizează grupe tehnologice de capre lactante,
numărul de capre din grupă este egal cu capacitatea numerică a instalației de muls
mecanic.

muls pe două platforme fixe muls pe o singură platformă fixă

62
 muls pe platforma mobilă rotativă

-culoarul de intrare şi întoarcere – trebuie să permită deplasarea rapidă a caprelor

dela şi către zona de cazare a lotului de capre, lăţimea optimă fiind de 2,00 m.
Culoarul de furajare nu trebuie utilizat în acest scop.
-materiale: norme şi întreţinere
-borduri de pistă şi bare de contenţii-bara delimitatoare din spatele caprelor, trebuie
să fie la 4-5 cm spre interior faţă de marginea dinspre fosa de muls, pentru a elimina
riscul alunecării caprelor în fosă.
-niveluri – sunt 3 puncte de vedere diferite : cel al caprei, al mulgătorului şi al
evacuării apelor uzate
- pentru animal: circulaţia trebuie să fie liberă, dreaptă şi fără obstacole
- pentru mulgător: pista caprelor trebuie să aibă aceeaşi înălţime pe toată lungimea
fosei.
- pentru evacuarea apei de spălare: este nevoie de o pantă de 1-2% pornind de la
peretele pistei spre centrul fosei
-pardoseli şi pereţi – pereții trebuie să fie drepţi şi lavabili, la joncţiunea dintre perete
şi podea, tencuiala să fie semirotundă, pentru a permite scurgerea totală a apei de
spălare. Pardoseala trebuie să fie uşor lavabilă dar şi antiderapantă.
- luminozitatea – intensitatea luminoasă trebuie să fie de 200 luxi la nivelul postului
de lucru ( BTPL, 1994; BILLON, 2006. Raportul suprafaţă geamuri/suprafaţă
pardoseală = 1/20. Iluminatul artificial = 5-6 W/m².
- ventilaţia – este indispensabilă pentru a evita dezvoltarea ciupercilor, a algelor
microscopice care pot polua laptele. Zona de aerare se protejează cu plasă contra
insectelor şi a micilor rozătoare.
- maşina de muls va avea pulsaţii de 80-90/minut

Organizarea mulsului

a. ritmul de muls – este in general de două ori pe zi, la interval ideal de 12 ore,
acceptând și 13 ore între mulsul de seară și cel de dimineață, adică ritmul 13+11 ore.
Pentru caprele la prima fătare, se obține o creștere mamară acceptabilă dacă se mulg
o dată pe zi și lăsând iedul să sugă (MARNET, 2009).
63
b. succesiunea loturilor la muls mecanic este următoarea:
-caprele sănătoase
-caprele recent fătate in prima săptămână, care au lapte colostral și a căror lapte este
dat iezilor la biberon
-capre a căror lapte are un redus număr de leucocite
-capre a căror lapte are un crescut număr de leucocite
-capre cu mastită, al căror lapte este aruncat
c. igiena
c.1. Înainte de muls se face ștergerea sfârcurilor.
c.2. După muls se dezinfectează sfârcurile cu un produs iodat, încât se pot reduce
infecțiile.

Reguli de igienă

 igiena mulgatorului : maini curate, tinuta curata

 pregatirea instalatiei de muls : se reinnoieste filtrul de lapte, se curata circuitele
 ordinea la muls : in primul rand primiparele, iar caprele infectate (cu mamite) la urma
 supravegherea igienei instalatiei : se schimba sistematic mansoanele si tuburile
taiate, crapate

Spalare :

 se respecta la cantitatea de apa : de la 3,5 la 5 litri pentru fiecare loc

 Dimineata : spalare alcalina
 Seara : spalare acida
 Sau invers, respectand dozele indicate de fabricant (0,5 - 1% in general)
 Se respecta temperaturile apei : un sfarsit de ciclu la 40°C necesita un demaraj intre
70 et 75°C. La o temperatura mai joasa se observa un fenomen de redepunere. Se
 Se respecta durata : 10 minute minimum sunt necesare
 Se verifica omogenitatea solutiei intre diferitele pahare pentru ca toate locurile sa fie
spalate.

Clatire : cu apa rece sau calda, de la 3 pana la 5 litri pentru fiecare loc.

Preclatirea si clatirea se fac in circuit deschis (fara reciclarea apei). Spalarea se face
in circuit inchis (apa reciclata).

Este necesar ca dupa fiecare muls sa se spele exteriorul aparatelor de muls si sa se

verifice daca intrarea aerului nu e obturata.

64
16. Determinarea calitatii laptelui si prepararea branzeturilor

PROPRIETĂŢI ALIMENTARE ALE LAPTELUI DE CAPRĂ

ŞI ALE PRODUSELOR DERIVATE DIN PRELUCRAREA ACESTUIA

Laptele de capră şi produsele derivate din prelucrarea acestuia (iaurt, brânză şi lapte
praf) au un rol important în nutriţia umană:

1) hrănirea mai multor oameni nevoiaşi şi malnutriţi decât în cazul folosirii laptelui de
vacă;

2) tratarea oamenilor ce manifestă alergii la laptele de vacă sau a celor ce prezintă

tulburări gastrointestinale, fenomenul prezentând un segment important al pieţei ţărilor
dezvoltate şi

3) satisfacerea nevoilor gastronomice ale consumatorilor cunoscători, grup al cărui

număr de indivizi este în creştere în ţările dezvoltate.

65
 Privind primul aspect, mărirea cantităţii de lapte şi a perioadei de lactaţie la caprele de
lapte, realizată prin informare, pe cale nutriţională şi pe cale genetică. În ceea ce
priveşte al doilea aspect, în ultimul timp s-a acordat o atenţie deosebită cercetărilor
medicale pentru a furniza dovezi şi factori promotori.
În laptele de capră lipidele şi grăsimile sunt privite cu o atenţie deosebită. Conţinutul în
grăsimi şi acizi graşi fiind ridicat în acid butiric (C4:0), caproic (C6:0), caprilyc (C8:0),
capric (C10:0), lauric (C12:0), myristic (C14:0), palmitic (C16:0), linoleic (C18:0), dar
mai scăzut în acid stearic (C18:0) şi acid oleic (C18:1) Trei din MCT (C6-C14) au fost
numiţi după capră, datorită faptului că aceştia sunt întâlniţi cu preponderenţă în laptele
de capră. Acidul capric, caprylic şi MCT sunt folosiţi în tratamentul medical al unor
tulburări clinice, sindromul malabsorbţiei, chyluria, steatorhea, hiperlipoproteinemie,
rezecţia intestinală, hrănirea nou născuţilor prematur, malnutriţia, epilepsia, fiboza
cistică şi by-passul coronar datorită proprietăţilor metabolice unice de a furniza energie
în locul depozitării acesteia sub formă de ţesut adipos, şi datorită acţiunii lor de a
induce scăderea cantităţii de colesterol din sânge, limitând şi inhibând depozitarea
acestuia.

Proteinele din laptele de capră sunt similare celor din laptele de oaie fiind clasificate
ca α-, β-, k-caseină, β-lactoglobulină, α-lactoglobulină, dar acestea diferă în
polimorfism genetic şi frecvenţa apariţiei lor în populaţiile de capră. Prezenţa α-s-
1caseinei a fost studiată frecvent în ultimii ani, când s-a descoperit că are 6 forme
diferite A,B,C,E,F şi „zero” în laptele de capră. în laptele de capră α-s1-caseina este
principala α-s-caseină. Tipul nul sau absenţa ei în lapte determină faptul că tipul major
este α-s-2-caseina, ceea ce va modifica proprietăţile brânzei şi digestibilitatea laptelui.

Diferenţele între tipurile genetice sunt datorate secvenţelor de aminoacizi substituiţi în

lanţurile proteice, motiv pentru care proprietăţile de digestibilitate şi cele aromatice ale
produselor din lapte de cară se modifică, dar aceste substituţii permit diferenţierea
laptelui de capră de cel de vacă.

Laptele şi derivatele din lapte de capră, comparativ cu laptele de vacă:

- Sunt hrănitoare complet, având un rol important în alimentaţia umană;

- Nu produce alergii, nu conţine β – lactoglobulină şi α-lactoalbumină;
- Este o alternativă în alimenţaţia persoanelor ce prezintă alergie la laptele de vacă;
- Determină o creştere în greutate şi o mineralizare mai rapidă a oaselor la copii;
- Este bine tolerat de persoanele cu afecţiuni gastrointestinale;
- Este mai digestibil, prevenind sau reducând efectele anemiei, printr-o absorbţie mai
bună a fierului şi cuprului;
- Reduce nivelul colesterolului şi a fracţiunii LDL şi menţine constantă concentraţia
trigliceridelor şi transaminazelor;
- este folosit în tratarea unor boli (sindromul malabsorbţiei, chyluria, steatorhea,
hiperlipoproteinemie, epilepsia, fiboza cistică) datorită proprietăţilor metabolice unice
de a furniza energie în locul depozitării acesteia sub formă de ţesut adipos, şi datorită
acţiunii lor de a induce scăderea cantităţii de colesterol din sânge, limitând şi inhibând
depozitarea acestuia.

Laptele de capră conţine:

 8 acizi graşi cu lanţuri scurte;

 10 aminoacizi esenţiali şi 8 aminoacizi neesenţiali;
 conţine lanţuri medii de trigliceride fiind uşor digestibil;

66
  cu 1% valoare energetică mai ridicată, faţă de unitatea de proteină din laptele
de vacă;
 cu 0,04% mai puţine lipide şi 0,27% mai puţine proteine decât în cel de vacă.

Tehnologia de fabricatie a branzeturilor din lapte de capra

TEHNOLOGIA GENERALĂ DE FABRICARE A BRÂNZETURILOR

Laptele proaspăt normalizat pentru fabricarea brânzeturilor trebuie însămânţat cu culturi

selecţionate specifice sortimentului de trebuie obţinut. Culturile se folosesc pentru
dezvoltarea bacteriilor lactice şi asigurarea parametrilor fizico-chimice şi organoleptice
fiecărui sortiment de brânză. După adăugarea culturilor se trece la maturarea laptelui la
temperaturi moderate.

Maturarea laptelui se poate realiza în două moduri:

A) maturare de scurtă durată a laptelui pasteurizat şi răcit cu 2-3oC peste temperatura de

închegare cu adaos de 1% culturi selecţionate astfel că în 30- 45 minute să crească
aciditatea laptelui cu 0,5- 1oC T devenind apt pentru închegare;

B) maturare de lungă durată a laptelui pasteurizat răcit la 10-12oC, adăugând 0,5 % maia;
această metodă se aplică laptelui muls seara. Pentru îmbunătăţirea capacităţii de coagulare
a laptelui şi prevenirea balonării brânzeturilor se adaugă clorură de calciu (CaCl2), care
asigură un coagul ferm, crescând randamentul (primăvara 10-15 gr. CaCl2/100 l lapte;
toamna şi iarna 30 gr. Cacl2 /100 l lapte).

Coloranţi- folosiţi în unele ţări pentru intensificarea culorii galbene, pentru care se utilizează
şofran sau Annato.

Decoloranţi –utilizaţi în special la telemea pentru accentuarea culorii albe, decolorantul

Blancol.

FORMAREA ŞI PRESAREA BRÂNZETURILOR

La terminarea prelucrării coagulului, masa de particule de coagul trebuie să se unească

pentru a forma bucăţele de brânză în forme diferite. În procesul de formare se continuă
eliminarea zerului, în cantităţi diferite în funcţie de sortimentul de brânză.

Procedeele de formare :

1) formarea în pastă pentru brânzeturile semi-tari şi tari. La această metodă coagulul se

presează în vană sub zer, apoi se scurge zerul şi se continuă presarea după care bucăţile
tăiate în cuburi se pun în forme unde se continuă scurgerea zerului prin autopresare;

2) turnarea în forme este caracteristică pentru brânzeturile moi şi pentru unele

sortimente de brânzeturi tari. Coagulul amestecat cu zer se toarnă în forme unde se
realizează prin autopresare şi presare eliminarea zerului. Presarea trebuie făcută în trepte
de forţă pentru a da posibilitatea zerului să fie eliminat din masa de coagul.

67
Sărarea brânzeturilor.

Brânzeturile formate după presare sunt sărate. Sărarea are scop eliminarea zerului,
formarea cojii, asigurarea procesului de maturare a gustului specific precum şi
conservabilitatea produsului. Sărarea împiedică dezvoltarea microorganismelor dăunătoare.

Maturarea brânzeturilor

După faza de sărare, brânza trece la fermentare sub acţiunea enzimelor din cheag, a
bacteriilor din lapte şi a culturilor însămânţate, care conduc la formarea culorii gustului,
aromei şi desenului sortimentului respectiv.
În procesul de maturare se deosebesc trei faze:

- Prematurarea (fermentarea).
- Maturarea propriu-zisă (fermentarea principală)
- Maturarea finală (fermentarea finală).

TEHNOLOGIA DE FABRICATIE A BRANZEI DIN PASTA LACTICA

În Franţa majoritatea brânzeturilor de capră sunt fabricate pe baza unei “paste lactice” şi
consumate din prima zi de fabricaţie şi până după mai mult de o lună de maturare.
Brânzeturile de ferma sunt fabricate din lapte nefiert, un lapte de calitate trebuind să
îndeplinească următoarele condiţii :

 nu trebuie să conţină impurităţi vizibile

 nu trebuie să prezinte miros şi gust anormal
 aciditatea să fie apropiată sau uşor superioară laptelui din momentul mulsului, 18o
Torner (Dornic)
 nu trebuie să conţină antibiotice, antiseptice, produse de curăţat
 nu trebuie să conţina germeni patogeni

Etapele tehnologiei de fabricaţie a brânzei din pastâ lactică

 Filtrarea şi determinarea acidităţii laptelui (prin titrare cu biuretă)

 Coagularea, adică închegarea laptelui : cheagul (chimozina+pepsina) este un extract
lichid sau păstos care provine din macerarea stomacului rumegatoarelor tinere şi se
pastrează la 4oC la întuneric. Se ia temperatura laptelui care trebuie să fie 20-24oC ;
se adaugă zer (lactoser) 2-3% ; se adaugă cheagul în cantitate de 0,6-0,8ml la 10 litri
lapte (cu 520 mg chimozină ) cu o seringă sau eprubetă ; se amestecă laptele ; se
menţin vasele cu lapte pentru închegare la 18-23oC timp mediu de 24ore (12-36 ore),
notându-se ora când s-a adaugat cheagul.
 Modelarea se realizează astfel : se verifică laptele prins care trebuie să fie tare, neted
şi dezlipit de marginile recipientului, iar dacă este moale se fac 2-3 tăieturi cu cuţitul şi
se mai lasă 1-3ore. Se face analiza acidităţii zerului care trebuie să fie 50-65o T.
Pentru modelarea pastei sunt necesare forme speciale, adică nişte cutii din plastic cu
perforaţii dese dar mici atât pe fund cât şi pe pereţi. Se ia laptele închegat cu
polonicul, foarte usor ca să nu se sfărame prea mult şi se umplu aceste forme ; se
păstrează 20% din lapte pentru adaugarea lui ulterioară, aşa încât brânza rezultată să
aibă gramajul dorit. Dupa 2-3ore de scurgere se adaugă în forme şi cantitatea oprită.
 Scurgerea şi sărarea brânzei : formele cu lapte închegat se ţin la scurs pe o masă
de inox timp de 12-24 ore, la temperatura de 18-23oC. După primele 6-7 ore de

68
 scurgere pasta se sărează, apoi se intoarce în formă şi se sărează din nou. Sărarea
se efectuează cu scopul conservării brânzei , formării crustei, şi definitivării gustului,
doza de sare fiind de 1-2grame la 100 grame caş.
 Întărirea şi uscarea brânzei au ca scop completarea scurgerii zerului, stabilizarea
brânzei şi buna implantare a florei de maturare. Întărirea brânzei are loc la
temperatura de 16-18oC şi umiditatea de 70-80% (în funcţie de flora dorită), timp de
18-24 ore. Pentru întărire, se scot bucăţile de brânză din forme, se aşează pe un
grătar în sala de fabricaţie şi se sărează faţă de deasupra.Uscarea este de preferat
să se facă într-o încăpere specială, uscată, prevazută cu ventilator, cu temperatura de
12-16oC, umiditatea 70-85%, timp de 24 ore în medie (între 1-3 zile). Se cântăreste
brânza înainte şi după uscare :după tipul de branză, se pierde în greutate cam 10-
25%. În timpul uscării se întorc calupurile de brânza zilnic
 Maturarea : se pun grătarele cu bucăţile de brânză într-o încăpere aerisită, dar
umedă, ca să se dezvolte o flora de suprafaţa (uneori se introduc chiar mucegaiuri
sau levuri).Temperatura camerei de maturare trebuie să fie constantă (8-12oC),
umiditatea 80-85% sau chiar 90%, depinzând de flora ce trebuie să se dezvolte. În
timpul maturării se intorc bucăţile de brânză la 2-3 zile ; durata maturării (1 saptamana
–1 luna) depinde de stadiul la care se va consuma brânza, şi anume : proaspată,
semiuscată sau uscată.

Diagrama de fabricatie a branzei din pasta lactica

 Filtrarea laptelui
 dozarea aciditatii laptelui nefiert (intre 16 – 18° Dornic sau Thörner)

Inchegare ( Ziua 0) :

 Luarea temperaturii laptelui de inchegat (20 – 24°C)

 Adaugarea lactoserului (2 – 3 % din volumul laptelui de prelucrat )
 Adaugarea cheagului : 0,6 pana la 0,8 ml pentru 10 litri, cu 520 mg de chimozina
 Amestecarea laptelui de sus in jos si sub forma de « 8 »
 Plasarea galetilor sau vaselor in care se incheaga intr-o incapere la 20°C, timp de 24
ore.

Modelare (Ziua 1) :

 Verificarea aspectului laptelui prins: trebuie sa fie tare, neted si dezlipit de marginile
recipientului.
 Determinarea aciditatii lactoserului : trebuie sa fie intre 50 si 65° Dornic (Thörner)
 Modelarea cu polonicul : luarea laptelui inchegat in mod delicat, incat sa se sfarame
cat mai putin posibil. Pastrarea unei cantitati de aproximativ 20% din laptele inchegat
pentru a-l adauga pe urma, in asa fel incat sa se pastreze dimensiunea dorita a
branzei.

Adaugarea cantitatii pastrate din cagul (Z 1 + 2 h):

 Se asteapta de la 2 pana la 3 ore si se adauga restul de lapte inchegat in recipient.

Scurgere – Sarare (Z 1 + 12 h) :

 Intoarcerea branzei in forme

 Sararea fetei de deasupra : sarare de maximum 1,5% ( De exemplu : 1,5 kg de sare
pentru 100 litri de lapte prelucrat)

69
Scoatere din forme – Uscare (Z 1 + 24 h)

 Se scot bucatile de branza, se rastoarna si se pun pe un gratar de uscare

 Se sareaza fata de deasupra
 Plasarea gratarelor in fata unui ventilator, daca e o productie mica, altfel intr-o sala
speciala este de dorit
 Faza de uscare : 36 – 48 ore
 Se supravegheaza branza : ATENTIE la uscarea prea rapida sau prea lenta
 Se intorc bucatile de branza o data pe zi

Maturare (Z 2 + 36 – 48 h)

 Se pun gratarele cu bucatile de branza intr-o incapere umeda ca sa dezvolte o flora

bacteriana de suprafata
 Temperatura : 10 – 14°C
 Se intorc bucatile de branza o data la 2 – 3 zile
 Durata maturarii depinde de stadiul dorit pentru consumul branzei (proaspata, semi-
uscata sau uscata)

17. Efectuarea manoperelor pentru inseminarea ovinelor si caprinelor

Particularitatile reproductiei la capra

Capra are o poliestrie sezonieră, din iulie până în decembrie. Pubertatea caprei
apare la 6 luni și este precedată de maturitatea sexuală. Talia și greutatea corporală
influențează precocitatea sexuală. La 7 luni și 33 kg, sau la 55 % din greutatea
adultei, poate intra la reproducție. Pentru a intra la reproducție în toamnp, trebuie ca
fătarea să aibă loc in decembrie-martie. Durata medie a ciclului sexual este de 21
zile. S-au observat trei categorii de cicluri:

-cicluri scurte de 5-7 zile (in 10% din cazuri)

-cicluri normale de 15-25 zile (in 80% din cazuri)

-cicluri lungi de 26-35 zile (in 10% din cazuri)

-Căldurile durează 24-48 ore, se manifestă prin agitație, sar pe alte capre și se lasă
sărite, behăie frecvent, agită rapid coada, apetitul alimentar scade, producția de lapte
se reduce.. Mucoasa vulvară devine roz, congestionată, umedă, ușor dilatată. Spre
sfârșitul căldurilor, la comisura inferioară a vulvei se observă un lichid vâscos și
transparent. Ovulația are loc la 36 ore de la debutul căldurilor. Momentul ideal pentru
montă sau înseminare este situat între 9 și 24 ore de la debutul căldurilor. Atenție - la
începutul sezonului sexual, apar călduri anovulatorii, iar la sfârșitul sezonului sexual
apar ovulații fără ca femela să prezinte semne de călduri.

70
 Tapul - pubertatea țapului este asociată cu începerea secreției de testosteron, cu
spermatogeneza și comportamentul sexual. Ejacularea de spermatozoizi viabili
începe la 6 luni sau când se ajunge la o greutate corporală care reprezintă 55% din
greutatea vie a unui adult.. Activitatea sexuală la țap este de asemeni sezonieră ca și
a caprei, testosteronul este secretat mai ales toamna., la 4 săptămâni (21 iulie) de la
debutul zilelor scurte din calendar (21 iunie) . Din acest moment, testosteronul este
responsabil de modificarea ,,mirosului de țap,, pe timpul sezonului sexual. Capra
percepe acest ,,miros de țap,, și în 10 zile capra va intra în călduri. Este momentul
când fermierul trebuie să introducă țapul încercător sau țapul titular în grupa de
capre. Până la deschiderea sezonului sexual, țapii vor sta izolați de capre, în încăperi
separate, iar începând cu 22-25 iulie vor intra în contact vizual și fizic cu caprele. În
10-15 zile se declanșează ,,căldurile,, se pot face monte sau înseminări, încât după 5
luni să fie fătări timpurii (15 decembrie - 15 ianuarie), iar ieduțele rezultate să intre la
reproductie în același an cu fătarea lor. (20 iulie).

Factori de influenta a reproductiei la capre

-durata zilei lumina – inceperea aparitiei ,,caldurilor,, coincide cu data solstitiului de

vara (21 iunie), cand ziua lumina incepe natural sa scada. Fotoperiodismul poate
fi dirijat prin metode artificiale

-alimentatia, - la 15 iunie se administreaza un ,,flux alimentar,, bogat in proteine si

glucide, care va declansa ,,caldurile,, va favoriza prolificitatea caprelor si va reduce
mortalitatea embrionara

- stadiul fiziologic – la tineretul caprin si la caprele sterpe, ,,caldurile,, incep mai

devreme si se termina mai tarziu cu o luna, in raport cu caprele aflate in lactatie

- monta cea mai eficace este la al doilea ciclu de calduri

Metode de control a reproductiei

- Gruparea montei la data dorita

- Gruparea unei grupe de capre din turma in ,,extra sezon,, sexual (martie-aprilie),
pentru a avea lapte in cantitate uniforma pe toata perioada anului

- Scurtarea perioadei de fatari permite asigurarea unor conditii bune de microclimat

pentru tineret, la costuri reduse ale energiei consumate

- prezenta masculului (,,efectul tap,,)– favorizeaza declansarea ,,caldurilor,, mai

ales daca a existat izolarea acestora de female. Ovulatia se declanseaza la 97% din
capre, in curs de 7 zile dupa introducerea tapului, urmata de un ,,corp galben,, de
scurta durata. Acest ciclu scurt permite restabilirea activitatii ovariene si
comportamentul sexual grupat al femelelor. Pentru un ,,efect tap,, eficace, trebuie ca
izolarea caprelor de tap sa fie conpleta, vizual, auditiv sau de miros. Pentru
stimularea si activarea tapilor, cu cateva zile inainte de introducerea tapilor in grupa
de capre, se aduce o capra in incaperea unde tapii au fost izolati. Raportul optim intre
sexe este de 1 tap la 10-20 capre. Este recomandata pezenta a 2 tapi intr-un lot de

71
20-40 capre, pentru a declansa efectul concurential al tapilor si a creste calitatea
spermei.

- ,,Tratamentul luminos,, - se face pentru a induce artificial declansarea ,,caldurilor,,

in extra-sezon. Hormonul melatonina, care declanseaza ,,caldurile,, este natural
secretat in cantitate suficienta cand durata zilei lumina scade (august-septeembrie,).
Pentru a stimula secretarea acestui hormon in extra-sezon (martie-aprilie), trebuie sa
declansam un program de iluminare a adapostului unde sunt cazate caprele si in
adapostul tapilor, iluminat cu o durata similara in mod natural in lunile august-
septembrie. Practic trebuie sa scurtam ziua lumina, in mod artificial si sa crestem
durata noptii. Secreția de melatonină crește în timpul nopților lungi, după o perioadă
de nopți scurte, ceea ce corespunde la toamna.

Metoda PhotINRA 3

- Simularea unei zile lungi într-o cladire, în care animalele continuă să primească
lumină naturală, se efectueaza o iluminare mai devreme dimineata. De exemplu, o
iluminare suplimentara, de minim 200 lucși la nivelul ochilor, de la ora 06,00 la
ora09,00 și de la 22,00 la 24,00.Ţapii beneficiază de tratament luminous similar cu al
caprelor. Această iluminare suplimentară mimeaza o zi de vara. Durata tratamentului
cu zile de lungă durata, trebuie să fie de 90 de zile, cu incepere de la 1 ianuarie.Tapii
se introduc în clădirea cu capre, la sfârşitul simulării.

- Simularea unei zile scurte într-o clădire, implantand caprelor melatonină.Ţapii

beneficiază de tratament luminous similar cu al caprelor, timp de 60 zile inainte de
finalul simularii caprelor, apoi se introduc în clădirea cu capre la sfârşitul simulării.

Implantul de melatonină.

Melatonina este sintetizata in mod natural de glanda pineala in timpul noptii. Zile
scurte, pot fi imitate de o eliberare constanta a melatoninei prin implanturi
subcutanate. Melatonina injectata induce in imaginea caprei zile scurte, chiar dacă
ochii lor percep zile lungi. Pentru a avea bune rezultate, se urmează o inducere de 60
zile lungi, apoi se implantează melatonină, dar nu mai târziu de 15 martie.

Implantul de hormoni

Tratamentul hormonal urmăreşte inducerea ovulaţiei. Tratamentul permite

sincronizarea căldurilor în sezonul normal de montă, pentru a avea monte şi apoi
fătări grupate într-un timp scurt. În acest fel, iezii pot fi crescuţi mai bine, separat de
mame, în camere încălzite, cu alăptare la biberon, mamele şi iezii nu vor suferi
stressul de înţărcare, producţia de lapte este cunoscută, iezii vor lapte atăt cât este
necesar iar surplusul laptelui obţinut prin muls de la capre poate fi valoificat. Daca
iezii vor fi alăptaţi cu lapte praf, atunci întreaga cantitate de lapte a caprelor va fi
valorificată, iar veniturile vor fi mai mari, având în vedere că 1 litru de lapte obţinut din
lapte praf are un cost mai mic decât 1 litru de lapte natural transformat în brânzeturi.

72
 Protocolul pentru inseminari (monte) la capre, după sincronizarea hormonală pentru
inducerea oestrului (,,căldurilor,,) şi a ovulaţiei. Acţiunea se poate face doar dacă au trecut
cel puţin 170 zile de la fătarea anterioară. Sincronizarea ovulaţiei la un grup de capre se
poate face atât în sezonul natural de monte (15 sept.-15 oct.) cât şi în extrasezon (15 martie
– 15 aprilie), astfel încât să existe o producţie constantă de lapte pe tot timpul anului.

- ziua 0: inoculare vaginală a unui burete impregnat cu 45 mg Chronolone

(fluorogestonacetat - FGA), steroid cu acţiune progestativă. FGA-ul va declanşa faza
luteală a ovarului, buretele se va retrage din vagin în ziua 11, înainte de faza
foliculară ovariană, când apar ,,căldurile,, (oestru) şi apoi ovulaţia.
Tehnica aplicării:
-dezinfectarea în prealabil a Aplicatorului vaginal cu Plastiseptan.
-pulverizarea buretelui cu un spray care conţine un antibiotic (aureomicină).
-plasarea profund vaginală a buretelui cu ajutorul Aplicatorului vaginal

73
74
- ziua 9: injectare dimineaţa, înainte de ora 10 :
a. I.M. de Estrumate (Cloprostenol sodic), 50 µg sau 0,2 ml ; agent luteolitic care
provoacă regresia funcţională şi morfologică a ,,corpului galben,, în scopul reapariţiei
oestrului (,,căldurilor,,) la 2-4 zile de la injectare.
Atenţie ! Preparatul se absoarbe prin piere şi este volatil. Pentru protecţie,
femeile care manipulează acest produs vor purta mănuşi de cauciuc iar persoanele
asmatice vor purta mască nazală, fiindcă apar tulburări respiratorii (bronhospasme).
Intervenţia în acest caz se face cu bronhodilatatoare (isoprenaline sau salbutamol sub
formă de inhalant)
b. I.M. de Chrono-Gest (conc.45mg), care conţine gonadotropină serică liofilizată,
extrasă din ser de iapă gestantă (PMSG-Pregnant Mare’s Serum Gonadotrophin).
Aceasta va favoriza începerea fazei foliculare, apariţia ,,căldurilor,, şi declanşarea
ovulaţiilor sincronizate la toate caprele injectate în acelaşi moment. Flaconul de 5000
U.I. se dizolvă cu 25 ml diluant, încât 1 ml de soluţie va conţine 200 U.I.

75
 b.1. în extrasezon – se injectează cu 2 zile înainte de retragerea buretelui, o
doză
PMSG, variabilă în funcţie de producţia de lapte:
- 600 U.I. (3 ml) la capre cu producţie sub 3,5 litri/zi
- 700 U.I. (3,5 ml) la capre cu producţie peste 3,5 litri/zi
b2. în sezon natural - se injectează în momentul retragerii buretelui, o doză de
PMSG, variabilă în funcţie de producţia de lapte:
- 400 U.I. (2 ml) la capre cu producţie sub 3,5 litri/zi
- 500 U.I. (2,5 ml) la capre cu producţie peste 3,5 litri/zi
Atenţie ! - nu se amestecă Estrumate cu Chrono-Gest în aceeaşi seringă.
- ziua 11: retragere burete vaginal

- ziua 12: detectarea oestrului (,,căldurilor,,), la 28-30 ore după retragerea beretelui
vaginal

76
- ziua 13: 2 inseminări (2 monte) la 36 şi la 48 ore după retragere burete (fertilitatea 65-
80%). Înseminarea se face numai la capre adulte, prin două metode:înseminarea
cervicală sau înseminarea intra-uterină prin control endoscopic.

77
 - între prima şi a II-a montă, ţapii şi caprele vor sta în boxe alăturate.
- după 15 zile de la montă se introduc ţapi în lotul de capre pentru a depista
caprele care
revin în călduri.
- timp de 3 săptămâni după montă se evită stressul prin schimbări de boxe de
cazare,
schimbări de alimente, nu se fac deparazitări, vaccinări, fiindcă se poate diminua
fertilitatea, prolificitatea sau se pot provoca mortalităţi embrionare precoce.
- loturile de capre pentru montă (inseminări) se fac în funcţie de numărul de ţapi
disponibili, caprele se lotizează cu cel puţin 1 săptămână înainte de data
planificată pentru introducerea buretelui şi rămân în acelaşi lot cel puţin 3 săptămâni
după montă (inseminare)
- raportul de sexe este de:
- 1 ţap/5 capre/zi (în extrasezon)
- 1 ţap/10 capre/zi (în sezon natural)

Nu se face IA : - la caprele care vor fi la prima gestaţie

- la adulte infecunde sau care au avortat în anul precedent
- la capre care au mai puţin de 170 zile de lactaţie la debutul
tratamentului Hormonal
Protocolul prezentat anterior este unul standard. Se poate totuşi reţine buretele în
vagin şi mai mult de 11 zile, maxim 21 zile, astfel încât să se facă mai multe loturi de
câte 5 capre pentru a fi montate de acelaşi ţap, loturi de capre care să intre în
,,călduri,, din două în două zile. Raportul ţap/capre va fi de maxim 1/30.

Schemă de eşalonare loturi capre în extrasezon (15 martie – 15 aprilie)

Ţap A Loturi de câte 5 capre Lot 1 Lot 2 Lot 3 Lot 4 Lot 5 Lot 6 Capre
Ziua retragerii buretelui 11 13 15 17 19 21 montate =30
Ţap B Loturi de câte 5 capre Lot 7 Lot 8 Lot 9 Lot 10 Lot 11 Lot 12 Capre
Ziua retragerii buretelui 11 13 15 17 19 21 montate =30

Foarte important ! - in cazul montelor (IA) din extrasezon (15 martie-15 aprilie), este
pregătirea ţapilor cu 2 luni înainte de data montei, pregătire care constă în:
- suplimente alimentare cu ovăz şi suplimente minerale
- deparazitare, vaccinare
- cu 10 zile înainte de prima montă, trebuie să fie în apropierea a 1-2 capre aflate în
,,călduri,,.

Lactaţia prelungită – această tehnică umăreşte reţinerea de la reproducţie a caprelor

foarte bune producătoare de lapte. Practic, se alternează o fătare în sezon normal
(ianuaie-februarie) cu o fătare în extra-sezon (august-septembrie). Producţia şi calitatea
laptelui nu se modifică prin prelungirea lactaţiei (CHASTIN şi alţii, 2001).
78
 GESTATIA CAPRELOR

Particularităţile gestaţiei la capre

- Durata 150 +/- 2 zile

- Menţinerea gestaţiei depinde de interacţiunea dintre embrion-uter şi corpul galben
ovarian.Trofoblastul produce un semnal de recunoaștere şi trofoblastina permite
menținerea corpul luteal prin inhibarea secretiei de prostaglandină (DRION , 1996).
Placenta este de tip epiteliocorială. Fătul măsoară 1cm la sfârșitul primei luni și 9 cm
în luna a treia. Centrele de osificare apar în luna a doua. Fătul se dezvoltă foarte
repede în luna 4 şi 5. În luna 5 măsoară 32 cm şi se acoperă complet cu păr. Iedul
este mai mic la primipare și la capre bătrâne.
- Se constată la aproximativ 3-5% dintre capre, pseudo-gestaţii (hidrometre), care sunt
primele cauze de infertilitate (BRICE, 2003).Cauzele sunt neclare: reproducţia în
extra-sezon, origini alimentare (lucernacare conține în exces hormoni estrogeni),
tratamente hormonale ... Aceasta boala se caracterizeaza prin aceleasi semne ca şi o
sarcină normală : o persistentă de corp galben, progesteronemie, lipsa estrului și
ovulației (DUQUESNEL, 1992). Uterul este umplut cu 1-7 litri de lichid steril. O
remarcă este coada umedă a caprelor implicate (ZARROUK, 2000).
- in ultimele 2 săptămâni de gestație, datorită măririi în volum a fătului, se diminuează
consumul de substanțe uscate. Se utilizează o rație mai bogată în concentrate și
furaje de calitate, bogate în vitamina A și E, zinc și cupru, pentru a preveni toxemia de
gestație.

Toxemia de gestație se manifestă:

- în ultimile cinci săptămâni de gestație, mai ales la gestații multi-gemelare și la
capre primipare cu gestație bi-gemelară.
- la capre sub-alimentate sau care au consumat în prima parte a gestație furaje
necalitative apoi au primit furaje de calitate.
- la caprele care la sfârșitul gestației au o greutate corporală redusă.
La sfărșitul gestației, scade capacitatea de consum furaje, fapt ce conduce la o
scăzută secreție de acizi grași volatili, precursori de glucoză. În reacție, organismul
utilizează rezerve corporale care eliberează și corpi cetonici. Dar, ficatul are nevoie de
glucoză pentru a transforma corpii cetonici. Acumularea corpilor cetonici afectează
celulele hepatice și nervoase ale caprelor.
Simptomele toxemiei sunt:
- reducerea apetitului finalizat cu refuzul furajului
- caprele devin triste
- se deplasează dificil, își pierd echilibrul
- au o halenă de acetonă (miros de măr)
Tratamentul - precursori de glucoză: propilen glicol, 20-30 ml/zi, iar în situații
grave, 200 ml conc. 5%, injectat intravenos. propionat de sodiu: 20 gr./zi

Diagnosticul gestaţiei

- revenirea căldurilor - (atenţie ! pot exista manifestări de călduri la femele gestante, cu

creşterea în greutate, şi slăbirea ligamentelor (Baril, 1993).
- Echografie Doppler
- Palpare trans-abdominală, trans-rectală
- Radiografie
79
- Laparoscopie trans-abdominală
- Laparotomie
- Biopsie vaginală
- Frotiuri vaginale
- Dozaj hormonal :
-factor precoce de gestaţie = Pregnancy Specific Protein B – negativ dacă <1,1ng/ml
(HUMBLOT, 1990)
-progesteron – negativ dacă <1ng/dl (BARIL , 1993)
-hormon lactogen placentar ( sulfat de estronă) - negativ dacă < 0,3 ng/dl. Această
analiză permite diferenţierea gestaţiei de pseudo-gestaţie, unde persistă corpul
galben dar în pseudo-gestaţie, concentrația de sulfat de estronă în lapte sau în
sânge nu crește, pe când în gestaţie, creşte peste 0,3 ng/dl.

Tabel de comparare a diferitelor metode de diagnostic a gestaţiei (CPAQ, 1998)

metode cost eficacitate echipamente preocitate

Obsevaţia:
- Întoarcerea căldurilor 0 + 0 ziua 21
- Dezvoltarea mamelei 0 + 0 luna 5
- Creşterea în greutate 0 + 0 luna 2
- Relaxarea ligamentelor 0 +++ 0 antepartum
Palpaţia : - trans-abdominală 0 + 0 luna 5
- Recto-abdomina 0 ++ 0 luna 2
Radiografie ++ ++ +++
Laparoscopie trans-abdominală ++ ++ ++ ziua 17
Laparatomie ++ ++ ++ ziua 10
Biopsie vaginală + ND ++ ziua 10
Frotiu vaginal + ++ + ziua 10
Echografie - Doppler + ++ + Luna 2
- Mod A + ++ + Luna 2
- Mod B + ++ ++ Ziua 28
Dozaj hormonal - PSPB ND ++ ND ziua 21-24
- Hormon placentar lactogen ND +++ ++ sapt 10-16
- Sulfat de estronă + +++ ++ după ziua 40
- Progesteron + ++ ++ ziua 20-23
- Proteine specifice gestaţiei + ++ ++ după ziua 24
Legendă:
0 = fără necesar de echipamente sau alte costuri
ND = informaţii nedisponibile
+ = cost sub 4 euro/femelă
++ = cost peste 4 euro/femelă
Eficacitate = + : 70 %
++ : 71 - 98 %
+++ : 100 %
Echipamente = + : uşoare
++ : specializate
+++ : foarte specializate

80
 Planificarea rotativă a reproducţiei – se face pe un panou în formă de cerc, unde
sunt scrise etapele importante ale unui ciclu productiv anual: fătarea, alimentaţia
dinaintea fătării, data înţărcării, diagnosticul gestaţiei, întoarcerea căldurilor, monta,
sincronizarea căldurilor şi a montei. Fiecare capră are o etichetă cu numărul ei matricol,
etichetă colorată care indică etapa ciclului productiv în care se află aceasta. ROŞU –
montate; VERDE – gestante; GALBEN – înţărcate. ALBASTRU – căpriţe nemontate. În
fiecare zi, fermierul face rotaţia discului în sens invers acelor de ceasornic.

81
 18. Efectuarea unui proiect pentru construirea unui adapost de crestere a
caprelor

Parametrii fiziologici la capre

Parametru Valori normale

o
38.6-40 C la nivel rectal; variază în funcţie de temperatura
Temperatura aerului, mişcare, excitare, cantitatea de păr care acoperă
corpul şi starea de sănătate
Puls 70-80/minut
Respiraţie 12-20/minut
Pubertate 4-12 luni în funcţie de precocitate
Ciclu estral 18-23 zile
Perioada de călduri 18-24 de ore în medie; interval de variaţie 12-36 ore
Gestaţie 150 de zile în medie; interval de variaţie 148-153 zile
Greutatea la fătare 3,6 kg în medie

Mediul ambiant
Calitatea ambientului contribuie la exprimarea potenţialului genetic al caprelor. Diferiţi
parametri pot fi cauza unei ambianţe rele într-o fermă sau o clădire unde se cresc capre,
cum ar fi de exemplu o densitate mare a animalelor, o rea orientare a clădirii faţă de
vântul dominant, o ventilare insuficientă a adăpostului, etc.
1. Adăpostul de creştere
Pentru analiza adăpostului se veifică detaliile refeitoare la :
-direcţia vântului dominant şi direcţia ploilor, să fie la partea închisă a clădirii
Caprele crescute numai în stabulaţie, depind de condiţiile adăpostului. O investiţie în
adăpost de capre depinde de :
- condiţiile de creştere şi sănătate oferite animalelor
- condiţile de muncă din clădire
Amplasarea clădiri : se face în funcţie de direcţia vântului dominant, cu latura mică pe
direcţia vântului sau cu un colţ al clădirii pe direcţia vântului. Dacă clădirea va avea
ferestre doar pe o singură latură lungă a clăditii, atunci ele vor avea dispunere spre est
sau sud-est.

82
 -prezenţa plasei antivânt, etanşare pereţi, uşi laterale
-dimensiunile clădirii
-amenajarea interioară
-ventilaţia, curenţi de aer, temperatura, umiditatea, luminozitatea sa fie bună
-miros de amoniac
-tip de clădire ( tunel, clădire semideschisă, adăpost închis
-acoperişul (folie polyetylenă, vată de sticlă, culoarea acoperişului

-zona de adăpare în interior şi la păşune. Pierderile de apă din interior

măresc umiditatea, solul va fi umed şi rece, rău pentru capre, care preferă teren uscat
şi sănătos.

2. Parametrii ambientali
Capra evaporă zilnic 1,2-1,5 litri de apă, la care se adaugă apa din urina eliminată
în aşternutul permanent. De la adăpători se pot elimina prin pierderi variabile, cantităţi
de apă care ajung în aşternut. Această apă din adăpost se transformă în vapori, care
trebuie eliminaţi din adăpost, pentru a nu vicia mediul ambiant din adăpost.
Umiditatea relativă nu trebuie să depăşească 80%, măsurată cu higrometrul.

În adăposturi foarte umede, dimineaţa se constată brumă, tavanul are condens,

care apoi va uda aşternutul de paie şi părul caprelor.
Se verifică:
-prezenţa de mucegai pe pereți sau acoperiș, sau pânză de păianjen negru
-grinzi de lemn putrezite, stâlpi sau plăci ruginite
-umiditatea părului la animale
Identificarea de zone umede relevă o ventilaţie insuficientă.

83
- Temperatura

Capra suportă bine frigul, dacă el se instalează progresiv. Animalele cedează din
căldura lor corporală în aerul ambiant. O altă parte din căldură este cedată la contactul
direct cu diverse materiale, de exemplu un perete rece sau solul betonat. Caprele, ca şi
alte rumegătoare, au două sisteme de combatere a frigului:
- prin intermediul părului, care este un bun izolant şi limitează pierderile termice, dacă
nu este umed.
- prin intermediul fermentaţiilor din rumen, care este ca o ,,încălzire centrală,, pentru
adulţii care consumă furaje. Iezii, care la început sunt monogastrici, nu beneficiază de
acest aport caloric, şi deci au nevoie de o temperatură de confort mai ridicată decât a
adulţilor.
Temperatura trebuie să fie mai ridicată în apropierea animalului, în restul clădirii poate
fi şi o temperatură mai scăzută.

Temperatura
ambiantă optimă
(°C)
Iezi nou-născuţi 25 cu ajutorul lămpilor infra-
roșu sau căldură radiantă
Iezi sub 1 lună 18
Tineret caprin la 7 luni 13-15
adulţi 13-15

- gaze toxice - În adăpost se degajă amoniac şi bioxid de carbon din aşternut.

Practic, aprecierea concentraţiei acestor două gaze nocive, se face prin percepţia
directă a aerului din adăpost. Detectarea mirosului de amoniac se face la nivelul
locului unde este cazat animalul. În cazul în care există o podea cu grătare, perceptia
poate fi distorsionată prin prezența gropii gunoiului de grajd. Prezența sau absența
unei cantităţi mari de amoniac în aer, reflectă calitatea aşternutului și a ventilație
clădirii.

Aprecierea valorii amoniacului în clădirile de creştere a caprelor (BTPL, 1994)

amoniac Sub 0,5 5 ppm 10 pmm 20 ppm peste 20 ppm

ppm
percepţie insesizabil puţin foarte miros agresiune asupra
sesizabil mirositor dezagreabil mucoasei oculare
şi nazale

-luminozitatea Se asigură natural şi artificial. Pentru calculul iluminatului natural,

raportul dintre suprafaţa ferestrelor şi suprafaţa pardoselei trebuie să fie de 1/20. Este
de preferat ca lumina să vină din lateral, pentru a evita riscul ca în timpul verii să fie
foarte cald în clădire.

84
 Plăcile translucide din plafoane, asigură o bună luminozitate în clădire (RENOU,2012).
Acestea trebuie însă amplasate doar deasupra aleii de furajare, fiindcă amplasarea
deasupra animalelor crează un efect de seră la animale. Iluminarea bună face posibilă o
bună observare a animalelor şi oferă condiţii mai bune de muncă.
Pentru iluminatul artificial, este suficient 1W/m² pardoseală, iar în perioada de
stimularea a ,,căldurilor,, în extrasezon, este necesar 2W/m², sau 200 lucşi la nivelul
ochilor caprelor (BTPL, 1994).
-ventilaţia – o ventilaţie necorespunzătoare poate fi responsabilă de un mare număr de
patologii, mai ales respiratorii şi digestive. O capră elimină 2-3 litri de apă/zi, sub formă
de vapori de apă şi gaze (metan, amoniac), dejecţii. Volumul calculat de aer necesar în
clădire, este de 8-10 m³/capră.
În adăpost se va recircula permanent aerul, apelând la sisteme de ventilare.
Ventilaţia naturală - reînnoirea aerului trebuie să fie de:
- 30 m³aer/oră/animal (iarna)
- 120-150 m³aer/oră/animal (vara)
La clădirile unde se vor caza mai mult de 300 capre, se vor instala extractoare electrice
de aer.
– Dacă vântul dominant este perpendicular cu peretele lung al cădirii, acolo unde sunt şi
ferestrele, se crează un circuit de aer prin clădire dintr-o parte în alta, cu condiţia ca
deschiderile de pe ambele părţi să fie suficiente. Se crează astfel ,,efectul
vânt,,(HUFFMAN,2010), în clădirile fără evacuare naturală prin coamă.

Efectul vânt (HUFFMAN,2010)

85
 - În clădirile proiectate şi construite cu evacuare naturală prin coamă, se crează ,,
efectul coş,,. Aerul exterior intră în clădire, mai mult sau mai puţin rece, se încălzeşte
în contact cu animalele şi gunoiul care generează căldură. Aerul încălzit devine mai
uşor, se ridică spre tavan şi gurile de evacuare, antrenează praful, gazele nocive,
umiditatea.

Efectul coş (HUFFMAN, 2010)

Debitul de aer evacuat este condiţionat de:

- diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior
- diferenţa de înălţime dintre intrare şi ieşire
- diferenţa de suprafaţă dintre intrarea şi ieşirea aerului (intrarea are suprafaţa de 2 ori
mai mare decât ieşirea). Uşile nu sunt considerate zone de intrare.
Fluxul de aer trebuie să fie întotdeauna mai sus decât zona animalelor, altfel ele
stau în curent de aer. Ferestrele se construiesc la o înălţime minimă de 2 m de la
suprafaţa animalelor sau punctul maxim atins de gunoi de grajd, dacă caprele stau pe
aştenut permanent (BTPL, 1994).
Pentru caprine, este recomandabil să nu se lase ferestrele complet deschise.
Principalele mijloace utilizate pentru a controla curenţii de aer sunt:
-plase paravânt: aceasta trebuie să fie de culoare deschisă şi curăţate periodic.

-prezenţa unui luminator din lemn sau metal perforat,care produce divizare lentă şi
omogenizarea aerului
-clapeta cu balamale pentru a modula admisia aerului, niciodată nu ar trebui să fie
complet închis.

86
 Normele pentru viteza aeului, sunt: adulte:0,5 m/sec. , tineret: 0,2-0,3 m/sec.

Ventilaţia mecanică

În cazul creşterii intensive a caprinelor de lapte, animalele sunt în stabulaţie

permanentă şi în timpul verii. Ventilaţia doar prin metoda naturală nu mai este eficace
pe timp călduros şi se intevine cu ventilaţie atificială, prin extragerea aerului cu
ventilatoare, 100 m3/h/capră sau 1.5m3/h/kg greutate vie.

Izolaţia clădirii

Izolarea unei clădiri imbunătăţeşte semnificativ mediului prin reducerea variaţiilor de

temperatură. Cu toate acestea, izolaţia nu trebuie să fie în detrimentul de ventilaţie.
Se acceptă o clădire un pic rece şi bine ventilată, decât o clădiree caldă, dar în care
stagnează aer viciat. Capra rezistă mai bine la temperaturile scazute decât la
temperaturi ridicate, peste 20°C. Capra este adaptată la căldură uscată, însă izolaţia
clădirii va trebui să facă faţă căldurilor estivale, în condiţiile uşilor închise, pentru o
funcţionare optimă a dispozitivului izolant.
Materiale izolante:
-polystyren expandat (atenţie la rozătoare !)
-polystyren extrudat
-spumă de polyuretan (atenţie se dărâmă uşor !)

3. Caracteristici tehnice

Suprafaţa de cazare – (după BTPL, 1994)

Suprafaţa zonei cu paie/animal (m²)
Iezi sub 2 luni 0,20 - 20 cm front de furajare
Iezi la înţărcare 0,75 - 25 cm front de furajare
Tineret caprin la 7 luni 1,50 - 33 cm front de furajare
Capre adulte 1,50 - 33 cm front de furajare

Consum de paie : 1 kg/zi/capră

volumul de aer din adăpostul închis – (după CAPEDEVILLE, 2005)

Volum aer Viteza maximă Intrare Iesire aer

(m3/animal) a aerului (m/s) aer (m²/anim.)
(m²/anim.)
Caprițe 1-3 luni 3-4 0,2 0,04 0,02
Tineret la 7 luni 5-6 0,5 0,04 0,02
Capra adulte – 70 kg 8-10 0,5 0,06 0,03

O bună ventilaţie trebuie să permită menţinerea concentraţiei de amoniac sub

valoarea de 5 ppm (fără de anomiac miros la nivelul nasului) şi umiditate între 70-80%
(părul caprei rămâne uscat).

87
Viteza aerului în adăpost – se poate determina cu un anemometru sau cu o brichetă
aprinsă. Interpretare (după CHARTIER, 2010):
-flacără dreaptă : < 0,1 m/s
-flacără oscilantă până la 30° : între 0,1 şi 0,3 m/s
-flacără oscilantă peste 60° : 0,3 şi 0,8 m/s

4. Amenajări interioare

montanţi CORNADIS – realizaţi din lemn sau metal

http://www.cornadis-houdelot.com

Montanţii din lemn se construiesc din stejar, salcam, lemn din esenţă tare şi fără
asperităţi, pentru a preveni formarea de abcese în zona gâtului. Blocarea animalelor
poate fi automată sau manuală, pe grupe de capre sau individual.

88
Lărgimea frontului de furajare
cm g/zi

Iezi sub 1 lună 20

Iezi la îngrăşat 10-20

Căpriţe la înţărcare 25 200-250

Căpriţe la 7 luni 33 600

Capre adulte 33 250-300

Înălţimea fundului ulucului faţă de solul cu paie : 40 cm

http://anousleschevres.canalblog.com

http://www.alliance-elevage.com

89
 http://www.cornadis-houdelot.com

http://www.cornadis-houdelot.com

Avantajele folosirii montantelor: (cornadis)

- Montantul nu permite realizarea pierderilor de furaje, prin tragerea de către capre a
furajelor spre ele, furajele cad pe aşternut, sunt călcate în picioare şi sunt pierdute
fiindcă nu mai sunt consumate.
- Montantul permit caprelor să consume furaje fără a fi deranjate de alte capre, dacă
nontantul se află în poziţia închis.
- Montantul poate imobiliza capre peentru a fi efectuate tratamente sanitare
(deparazitări, vaccinări, igiena ongloanelor, tratamente injectabile, stimulare
hormonală, inseminări, depistarea căldurilor de către ţapul încercător,
Caprele nu pot rămâne blocat prea mult timp. Poziţia în picioare şi în imobilitate este
traumatizantă pentru articulaţiile picioarelor, şi caprele trebuie să bea repede apă
după mese şi înainte de a se culca pentru rumegarea furajelor consumate.

90
-zona cu aşternut din paie – unde caprele se culcă, trebuie să fie curată, confortabilă,
cu o suprafaţă adaptată cu numărul de animale, aşternutul va fi împrospătat zilnic cu
paie curate, folosind 1 kg de paie/capră/zi. Solul poate fi din pământ bătut, calcar
compactat, zgură sau beton, care să faciliteze curăţarea şi dezinfectarea.
Aşternutul din paie este o sursă de poluare (amoniac, muşte...), îndepărtarea lui ar
trebui să fie efectuată la interval de minim 2-3 luni.
Calitatea aşternutului de paie pot fi evaluată prin măsurarea temperaturii sale la 10
cm adâncime. Acesta trebuie să fie mai mică de 40°C (BTPL, 1994). Acest parametru
este totuşi puţin important la capre, fiindcă mamita colibacilară nu este frecventă la
această specie.
-zonele de adăpare ; Capra are nevoie de apă pentru metabolizare şi producţia de
lapte. Această apă trebuie să fie curată, disponibilă în orice moment, în cantităţi
adecvate (între 3 şi 12 litri pe zi, în funcţie de alimentele consumate şi producţia de
lapte), de o calitate chimică şi bacteriologică ireproşabilă. Este nevoie de o
adăpătoare la 25 de capre. Există diferite tipuri de adăpători, pentru caprine sunt
recomandate cele cu nivel constant şi adăpătorile cu clapetă.

http://www.alliance-elevage.com

Adăpătorile se fixează la peretele opus aleii de furajare, la 1m înălţime de stratul de

paie, sub adăpătoarese plasează un mic eşafod cu 2 trepte, la 40 şi la 60 cm înălţime
de sol, obligând caprele să se caţăre pentru a bea apă (simulează mediul natural cu
pietre stâncoase), eşafod care va fi de folos atunci când grosimea paielor din aşternut
este mai mică.

-zona de alăptare artificială :

Număr iezi/casetă de alăptare 15

Număr iezi/tetină 12
Cantitatea lapte praf/ied de reproducţie 10-12
Cantitatea lapte praf/ied la îngrăşat 6-7
Temperatura laptelui preparat 55-65°C
Concentraţia diluţiei pentru ied la îngrăşat 170-190 g/litru apă
Concentraţia diluţiei pentru ied de reproducţie 150-180 g/litru apă
Timp de diluţie 2-3 minute
Temperatură lapte la tetină 35-40°C

91
 Tipuri de adăposturi pentru capre

Tip 1 – adăpost longitudinal, alimentat cu tractor

Tip 2 – adăpost transversal

Tip 3 – adăpost transversal cu iesle mobilă

92
93
94
95
96
97
98
 Referinţe bibliografice:

1. AGRESTE Auvergne, 2008 , Le prix du lait

URL : draf.auvergne.agriculture.gouv.fr/IMG/pdf/Prix_cle8e11bb.pdf

2. ALLIANCE PASTORALE, page consultée le 25/10/2012 Caprins...quelques normes pour les bâtiments
URL: www.alliancepastorale.fr/c__13_29_Fiche_103__1__Caprin_Quelques_normes_pour_les_batiments.html

3. ALRAHMOUNI W., MASSON C., TISSERANT JL., 1986 Etude comparée de l'activité microbienne de le
rumen chez les caprins et les ovins Ann. Zoot., 35 (2), 109-120

4. ASSOCIATION INTERPROFESSIONELLE DU MOHAIR FRANÇAIS, page consultée le 25/10/2012

Historique de la filière Mohair en France URL : www.mohair-france.com/interpro-mohair-france/historique-
filiere-mohair-france/

5. BARIL G., REMY B., VALLET JC., BECKERS JF., 1992 Observation sur l’utilisation de traitements
gonadotropes répétés chez la chèvre laitière Ann. Zoot., 41, 291-296

6. BARIL G.., BREBION P., CHESNE P., 1993 Manuel de formation pratique pour la transplantation
embryonnaire chez la brebis et la chèvre In : Etude FAO : production et santé animale, FAO, n°115, 175p

7. BAUDRY C.; MERCIER P., MALLEREAU MP., LENFANT D., 2000 Evaluation de l'efficacité du post-
trempage chez la chèvre. Rev. Med. Vét., 151, 1035-1040

8. BILLON P., 2006 Installations de traite pour les chèvres INSTITUT DE l'ELEVAGE,, 156p 83

9. BOSSIS N., 2004 page consultée le 25/10/2012 L'abreuvement des chèvres Institut de l'élevage, Conduite et
alimentation du troupeau laitier
URL: www.inst-elevage.asso.fr/spip.php?page=article_espace&id_espace=931&id_article=4714

10. BRICE G., LEBOEUF B., BROQA C., 2003 La pseudo-gestation chez la chèvre laitière
Point Vét., 237, 50-52

11. BUREAU TECHNIQUE DE PROMOTION LAITIERE (BTPL), 1994 Dossier bâtiments caprins
Ed : BTPL Charentes

12. CAPEDEVILLE J., INSTITUT DE L'ELEVAGE, 2005 L'ambiance dans les bâtiments d'élevage bovin, ovin,
caprin et équin Ed : le Point sur..., 64p

13. CAPGENES, page consultée le 25/10/2012 Les Races

URL : www.capgenes.com/spip.php?rubrique11

14. CHARTIER C., 2010 Pathologie caprine: du diagnostic à la prévention

Ed. Point Vétérinaire (Maisons-Alfort)., 325p.

15. CHASTIN P., MARTIN J., MONOD F., MANFREDI E., 2001 Les lactations longues en élevage caprin
Réussir :la Chèvre, 242, 17-20

16. CHEMINEAU P., 1989 L’effet bouc : mode d’action et efficacité pour stimuler la reproduction des chèvres
en anoestrus INRA Prod.anim., 2, 97-104

17. CHEMINEAU P., DELGADILLO JA, 1994 Neuroendocrinologie de la reproduction chez les caprins
INRA Prod. Anim., 7 (5), 315-326 84

18. CHILLIARD Y., SAUVANT D., BAS P., PASCAL G. et MORAND-FEHR P. ,1981
Importance relative et activités métaboliques des différents tissus adipeux de la chèvre laitière
In : Nutrition et Systèmes d'alimentation des chèvres. MORAND-FEHR P., BOURBOUZE A, SIMIANE M.
Symp. International Tours, France, 12-15 Mai 1981, INRA-ITOVIC, 80-89.

19. CIGR (Commission Internationale du Génie Rural), 1984 Report of working group on climatization of animal
houses Scottish farm Building Investigation Unit, Craibstone, Scotland, 72p

99
20. CORCY J-C.,1991 La chèvre La Maison rustique, Paris, 253p

21. CPAQ, 1998 Guide chèvre Ed : Conseil des Productions Animales du Québec, Québec, 400p

22. DE CREMOUX R., HEUCHEL V., CHATELIN Y.M. ,2001, Evaluation des stratégies de contrôle de
comptage des cellules somatiques des laits de mélange en élevage caprin
Renc. Rech. Ruminants, 8, 157-160

23. DE CREMOUX R., POUTREL B., COCHARD T., CROUIN P., POIRIER V., VERNEAU D., BILLON P.,
2010 Efficacité et faisabilité du pré-trempage des trayons chez la chèvre Bull. GTV, 56, 27-34

24. DESNOYERS M., GIFER-REVERDIN S., DUVAUX-PONTER C., LEBARBIER E., SAUVANT D., 2008
Modélisation des épisodes d'acidose sub-clinique et du comportement alimentaire associé: application à la
chèvre laitière. Renc. Rech. Ruminants, 15, 339-342 85

25. DRION PV., ECTORS FJ., HANZEN C., HOUTAIN P., LONERGAM P., BECKERS JF, 1996
Régulation de la croissance folliculaire et lutéale Point Vét., 28, 49-56

26. DUQUESNEL R., PARISOT D. , PIROT G., MIALOT JP., SABOUREAU L, ETIENNE P., DELAVAL J.,
GUERAUD JM., PRENGERE E., DEMONTIGNY G., GERRAULT P., PERRIN G., HUMBLOT P., DE
FONTAUBERT Y., CHEMINEAU P., 1992 La pseudo-gestation chez la chèvre Ann. Zoot., 41, 407-415

27. EBERT RA., SOLAIMAN SG, 2010 Animal Evaluation In: Goat Science and Production
Ed: Willey-Blackwell, 212-235 N° d’édition à verifier pour les autres livres

28. ELEVAGE-NET, page consultée le 25/10/2012 Cotation physique du lait

URL: www.web-agri.fr/observatoire marches/lait.html

29. FAO, 2012, page consultée le 25/10/2012 Archives FAO

URL : www.fao.org/documents/fr/docrep.jsp

30. FATET A., LEBOEUF B., FRERET S., DRUART X ., BODIN L., CAILLAT H., DAVID I., PALHIERE I.,
BOUE P., LAGRIFFOUL G.2008 L’insémination dans les filières ovines et caprines Renc . Rech. Ruminants,
15, 355-358

31. FERRE D., 2011 La visite en alimentation méthode des 4R Proceeding Congrès SNGTV, Nantes, , 95-108

32. HERVIEU J., COLOMER-ROCHER F., BRANCA A., MORAND-FEHR P., 1989 Définition de la note d’état
corporel des caprins Réseaux AGRIMED et FAO de recherche coopérative sur les productions ovines et
caprines, p5 86

33. HERVIEU J., MORAND-FEHR P., DELFA R., 1995 Mise en place d'une échelle de notes caudales pour
estimer l'état corporel des chèvres In: Body condition of sheep and goats: Methodological aspects and
applications. Ed : Purroy A., CIHEAM-IAMZ, 24-31 lieu d’édition?

34. HUMBLOT P., DE MONTIGNY G., JEANGUYOT N., 1990

Pregnancy-specific protein B and progesterone concentrations in French Alpine goats troughout gestation
J. Reprod. Fertil., 89, 205-212

35. HONHOLD N., PETIT H. et HALLIWELL R.W.,1989 Condition scoring scheme for small East African goats
in Zimbabwe Trop. Anim. Health Prod.., 21, 121-127

36. HUFFMAN H., 2010 Ventilation de l'écurie Fiche technique n°10-060 du ministère de l'agriculture, de
l'alimentation et des affaires rurales de l'Ontario URL : www.omafra.gov.on.ca/french/engineer/facts/10-060.htm

37. INRA (collectif), 2007 Alimentation des bovins, ovins et caprins – Besoins des animaux – Valeurs des
aliments. Tables INRA 2007 Editions QUAE, Paris, 310 p.

38. INSTITUT DE L’ELEVAGE-GEB, page consultée le 25/10/2012 Chiffres clés 2011- Productions caprines
lait et viande URL : www.fnec.fr/IMG/pdf/pdf_CR_1160032-Chiffres_cles_caprins_2011-2.pdf

39. INSTITUT DE L’ELEVAGE-GEB, 2011 Lait de chèvre Tend. lait et viande, 217, 18-19 87

100
40. INSTITUT DE L’ELEVAGE – FEDERATION du CONTROLE LAITIER, 2007 Résultats de contrôle laitier –
Espèce caprine FCL, 16 p

41. JANUDEEN MR., WAHID H., HAFEZ ESE, 2000 Reproduction in farm animals
Ed: HAFEZ ESE, 509p(ville et pays d’édition?)

42. LAUMONNIER G., 2010 Appréciation d'un bâtiment d'élevage Guide Intervet: pathologie respiratoire bovine

43. LE DREAN-QUENEC'HDU, KAMMERER, 2004 Suspecter et résoudre la mauvaise qualité d’eau.

Point Vét., 248, 32-37

44. LEDUC A.,(page consultée le 08/11/2011) Inversion des taux: causes et moyens d'action L'égide, CRDC
URL: www.crdc.fr/pdf_legide/inversion_taux.pdf

45. LEDUC A., 1996 Etude des systèmes alimentaires des caprins: caractéristiques techniques et
conséquences économiques. Rapport d'étude. Chambre d'agriculture Poitou-Charentes, 27p.

46. LEFRILEUX Y., 1995, page consultée le 25/10/2012 Analyse de profils de l'état corporel des chèvres
conduites dans différents systèmes d'alimentation CIHEAM- Options méditerrannéennes
URL: ressources.ciheam.org/om/pdf/a27/96605604.pdf

47. LE GUILLOU S., 2010 Alimentation des chèvres laitières (2ème partie) : les outils pour composer ou
contrôler une ration. Bull. GTV , 53, 71-82 88

48. LE GUILLOU S., 2009 Alimentation des chèvres laitières (1ère partie) : quelques bases
Bull.GTV , 51, 77-84

49. LE GUILLOU S., 2006 Gérer l'état corporel des chèvres laitières Point Vét., 266, 60-63

50. LEMELIN M., 2011, page consultée le 25/10/2012 Rôle et évaluation des réserves corporelles chez la
chèvre au cours de son cycle de production Salon INPACQ élevage 2011
URL :
www.mapaq.gouv.qc.ca/SiteCollectionDocuments/Regions/CentreduQuebec/ConferencesINPACQ2011/INPAC
Q_Caprins_2011_MichelLemelin.pdf

51. LU CD., POTCHOIRA M., LOETZ ER.,1991 Influence of the Vacuum level, pulsator ratio and rate on
milking performance and udder health in dairy goats. Small Rum. Res., 5, 1-8

52. MARNET P.G, GOMIS B., GUINARD-FLAMENT J., et BOUTINAUD M., LOLLIVIER V., 2009
Conduite en monotraite chez la chèvre alpine : application dès la mise bas ou après une à trois semaines de
traite biquotidienne ou de conduite mixte monotraite / tétée ? Renc. Rech. Ruminants, 16, 179-182

53. MARNET PG., GOMIS B., GUINARD-FLAMENT J., BOUTINAUD M., 2005 Aptitude à la traite mécanique
chez la chèvre : variabilité génétique et bases physiologiques du débit du lait. Renc. Rech. Ruminants, 8, 321-
327

54. MARNET P.G, GOMIS B., GUINARD-FLAMENT J., et BOUTINAUD M.,2005, Effet d’une seule traite par
jour sur les performances zootechniques et les caractéristiques physico-chimiques du lait chez les chèvres
Alpines à haut potentiel. Renc. Rech. Ruminants, 12, 226-228 89

55. MEITES J., WEBSTER HD ;? YOUNG FW., THORP F., HATCH RN., 1951 Effects of corpora lutea removal
and replacement with progesterone on pregnancy in goats. J. Anim. Sc., 10, 411-416

56. MENDIZABAL J.A., DELFA R., ARANA A., PURROY A., 2010 A comparison of different pre and post-
slaughter measurement for estimating fat reserves in Spanish Blanca Ceitierica goats. Can. J. Anim. Sc., 90,
437-444

57. MOORE NW., EPPLESTON J ., 1979 Embryo transfer in the Angora goat Aust. J. Agric. Res. , 30, 973-981

58. MORAND-FEHR P., HERVIEU J., 1999 Apprécier l'état corporel des chèvres: intérêt et méthode
Réussir : la chèvre, 231, 22-33

59. MORAND-FEHR P., 1996 Inversion des taux La chèvre, 213, 10-13

101
60. MORAND-FEHR P., HERVIEU J., SAUVANT D., 1980 Contribution à la description de la prise alimentaire
chez la chèvre Reprod. Nutr. Dévelop., (20), 1641-1644

61. MORAND-FEHR P., 1980 Particularités nutritionnelles des caprins Proceedings of: Séminaire GTV-INRA, 7
oct. 1980, Tours, 5 -21

62. MOREAU V., 2005 La ventilation thermique des bergeries et chèvreries Ed : ITOVIC Filière ovine et
caprine, 13, 1-5 90

63. PAZZOLA M., BALIA F. , CARCANGIU V., DETTORI ML., PIRAS G., VACCA GM., 2012 Higher somatic
cells counted by the electronic counter method do not influence renneting properties of goat milk. S. Rum.
Res.,102 , 32-36

64. PIACERE A., CLEMENT V., 2006, page consultée le 25/10/2012 Règlement technique du contrôle laitier
caprin Institut de l'élevage URL : www.inst-elevage.asso.fr/spip.php?article17428

65. REVEAU A., BROQUA C., BOSSIS N., CHERBONNIER J., POUPIN B., FOUILLAND C., JENOT F.,
LAURET A., LETOURNEAU P., 1998 La mamelle : anatomie et sécrétion du lait L’éleveur de chèvres, 4, 1-3

66. ROBELIN J., CASTEILLA L., 1990 Différenciation, croissance et développement du tissu adipeux
INRA Prod. Anim. 3 (4), 243-252

67. SANTUCCI P.M., BRANCA, A., NAPOLEONE M., BOUCHE R., AUMONT G., POISOT F. , ALEXANDRE
G., 1991 Body condition scoring of goats in extensive conditions. In : Goat Nutrition. Ed: MORAND-FEHR
Wageningen, p. 240-255

68. SAUVANT, BAS, PASCAL, MORAND-FEHR, 1981 Importance relative et activité métabolique des tissus
adipeux de la chèvre laitière Symposium international de Tours sur quoi ?

69. SCHMITT VAN DE LEEMPUT E., et al., 2010 Fonctionnement de la machine à traire: le contrôle
dynamique Point Vét., 309, 48-53

70. SHELTON M., 1960 Influence of presence of a male goat on initiation of estrous cycling and ovulation of
Angora goat does. J. Anim. Sc., 19, 368-375 91

71. VANASSE C., LAGACE JP.,LEMAY JP. et al. 2003 Chèvre laitière- Le cadran de régie.
In : Trousse d’information et de démarrage. Production caprine. 2ème édition. Ed : CRAAQ (comité chèvre du
centre de référence en agriculture et agroalimentaire du Québec). ,115p.

72. VAN SAUN RJ., HEINRICHS AJ., page consultée le 12/11/2011 Diagnostic des troubles de l'ensilage
Pennsylvania State University
URL: www.das.psu.edu/research-extension/dairy/nutrition/pdf/diagnostic-troubles-ensilage.pdf

73. VAN WYK JA, BATH GF, 2002 The FAMACHA system for managing haemonchosis in sheep and goats by
clinically identifying individual animals for treatment, Vet. Res., 33, 509-529

74. ZARROUCK A., DRION P.V.,DRAME ED., BECKERS JF., 2000 Pseudo gestation chez la chèvre ; facteur
d’infécondité Ann. Méd. Vét., 144, 19-21

75. ZARROUCK A., SOUILEM O., DRION P.V., BECKERS JF., 2001 Caractéristiques de la reproduction de
l’espèce caprine Ann. Méd. Vét., 145, 98-105

102