METODA DIDACTICĂ

Definiție: Metoda didactică reprezintă o modalitate de cunoaștere și acțiune, un instrument cu ajutorul

căruia, elevii, sub îndrumarea dascălului sau în mod independent, își însușesc și aprofundează cunoștințe, își
formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, capacități, competențe, comportamente,
aptitudini, atitudini, etc.

”În didactică, metoda se referă la calea care e urmată, drumul ce conduce la atingerea obiectivelor
educaționale” (Constantin Cucoș, Pedagogie, Ed Polirom, 2006, p.286)

Etimologia cuvântului: odos – ”cale”; metha – ”către”

! A se deosebi de termenul metodologie didactică și procedeul didactic!

Metodologia didactică= ansamblul metodelor și procedeelor didactice utilizate în procesul de învățământ,

între care se stabilesc relații reciproce și care acționează convergent
Procedeul didactic= o componentă a metodei, o tehnică particulară, cu rol de instrument al metodei

I. Funcțiile metodelor :
a) funcția cognitivă: pentru elev metoda este un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi
b) funcția formativ-educativă: metodele supun exersării și elaborării diverse funcții psihice și fizice ale
elevilor, prin formarea unor noi deprinderi psihice și fizice ale elevilor, prin formarea unor noi
deprinderi intelectuale, a unor noi atitudini, sentimente, capacități, comportamente, etc.
c) funcția instrumentală: metoda servește drept tehnică de execuție, mijlocind atingerea obiectivelor
d) funcția normativă: metoda arată cum trebuie să se procedeze, cum trebuie să se predea și cum
trebuie să se învețe astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate

II. Criterii în alegerea metodelor și procedeelor didactice

a) Factori obiectivi:
 Obiectivele
 Principiile didactice
 Conținutul științific
 Corelarea metodelor cu conținuturile în cadrul unei strategii coerente
 Logica internă a disciplinei
b) Factori subiectivi:
 Resursele psiho-intelectuale ale elevilor
 Caracteristicile clasei de elevi
 Personalitatea profesorului
 Contextul social
III. Clasificarea metodelor
A. Metode de transmitere și însușire a cunoștințelor
A.1. Metode de comunicare orală
A1.1. Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea, povestirea, descrierea, explicația, informarea,
prelegerea școlară, prelegerea-dezbatere, cursul magistral
A.1.2. Metode de comunicare orală interactive/conversative: conversația (examinarea,
problematizarea), dezbaterea (discuţia).
A.2. Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă, dirijată), activitatea cu manualul și alte cărți,
compunerea, referatele, proiectele

B. Metode de explorare/cercetare a realității

B.1. Metode de cercetare directă a realității: observația, experimentul, cercetarea documentelor și a
vestigiilor istorice, abordarea euristică (în plan material), învățarea prin descoperire (în plan material)
B.2. Metode de cercetare indirectă/mijlocită a realității: demonstrația, modelarea, abordarea euristică
(în plan interior), învățarea prin descoperire (în plan interior)

C. Metode bazate pe acțiunea practică

C.1. Metode de acțiune reală: exercițiul, rezolvările de probleme, algoritmizarea, lucrările practice,
lucrările experimentale, studiul de caz, proiectele, jocurile didactice
C.2. Metode de acțiune simulată: jocurile de simulare, metoda dramatizării, învățarea pe simulatoare
didactice

D. Metode de raționalizare a predării și învățării: algoritmizarea, instruirea programată, instruirea

asistată de computer
E. Metode ”moderne”: Philips 6/6, metoda Frisco, metoda R.A.I., metoda ciorchinelui, metoda Lotus,
metoda Explozia stelară, metoda Share, metoda focus grup, turul galeriei, metoda pălăriilor
gânditoare, etc.