Sunteți pe pagina 1din 7

Rolul educației pentru dezvoltare durabilă în României

În 1987, Comisia Mondială pentru Mediul Înconjurător și Dezvoltare a Națiunilor Unite (sau
Comisia „Brundtland”) propunea cea mai cunoscută și acceptată definiție a dezvoltării
durabile, respectiv „satisfacerea nevoilor generațiilor prezente, fără a compromite
posibilitatea generațiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”. Educația pentru
Dezvoltare Durabilă (EDD), conform definiției UNESCO din 2014, „permite fiecărei ființe
umane să dobândească cunoștințele, competențele, atitudinile și valorile necesare pentru a
crea un viitor sustenabil”.
În 2005, în cadrul întâlnirii la nivel înalt a miniștrilor mediului și educației de la Vilnius,
UNECE propune Strategia pentru Educație pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată de România
și de către celelalte state membre UNECE, strategie care va reprezenta Decada Națiunilor
Unite a Educației pentru Dezvoltare Durabilă.
În 2015, România și celelalte 192 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite adoptă
Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, care cuprinde 17 obiective de dezvoltare durabilă,
169 de ținte și 232 indicatori. Obiectivul 4 Educație de calitate, ținta 4.7. se referă explicit la
EDD, respectiv „până în 2030, asigurarea faptului că toți elevii dobândesc cunoștințele și
competențele necesare pentru promovarea dezvoltării durabile, inclusiv, printre altele, prin
educația pentru dezvoltare durabilă și stiluri de viață durabile, drepturile omului, egalitatea de
gen, promovarea unei culturi a păcii și non-violenței, cetățenia globală și aprecierea
diversității culturale și a contribuției culturii la dezvoltarea durabilă”.
În 2016, la Batumi, România a participat la cea de-a 8-a Conferință Ministerială Mediu
pentru Europa, unde s-a adoptat cadrul pentru viitoarea implementare a Strategiei UNECE
pentru Educație pentru Dezvoltare Durabilă și s-a stabilit necesitatea implementării EDD
pentru atingerea obiectivelor din Agenda 2030, în special în ceea ce privește Obiectivul 4 și
ținta 4.7.
Educația pentru Dezvoltare Durabilă este abordată transversal in curriculumul formal din
învățământul preuniversitar din România, însă și în activitățile extracurriculare și extrașcolare
(îndeosebi în cadrul programului național Școala Altfel).
Temele cheie privind dezvoltarea durabilă abordate includ, printre altele, reducerea sărăciei,
îndatoririle cetățenești, pacea, etica, responsabilitatea, în contextul local și global, democrația
și guvernarea, justiția, securitatea, drepturile omului, sănătatea, egalitatea de gen, diversitatea
culturală, dezvoltarea rurală și urbană, economia, modelele de producție și de consum,
responsabilitatea civică, protecția mediului, managementul resurselor naturale și diversitatea
biologică și a naturii. Educația pentru Dezvoltare Durabilă se realizează nonformal și
informal și prin numeroasele parteneriate pe care MEN le are cu autorități publice centrale și
locale, operatori economici și ONG-uri. Tematicile acestor parteneriate, în ceea ce privește
învățământul preuniversitar se referă la reducerea sărăciei, drepturi civile și responsabilități
sociale la nivel local/regional/global, drepturile copilului, egalitate și diversitate, toleranță și
respect, dezvoltare rurală și urbană, protecția mediului, managementul resurselor naturale.
Temele susținute în cadrul cursurilor de formare pentru profesorii din învățământul
preuniversitar vizează: educația pentru mediu, învățarea experiențială, educația pentru
dezvoltarea sustenabilă a societății, protecția mediului ca parte a curriculumului național,
dezvoltare sustenabilă și inovativă, competențe pentru dezvoltare durabilă.
În ceea ce privește învățământul superior, universitățile au început să introducă elemente de
dezvoltare durabilă, noi discipline în curriculumul obligatoriu sau în cel opțional, în funcție
de programele de studii. Tematicile se referă la schimbări climatice, managementul efectelor
schimbărilor sociale și economice, economia mediului, politici publice și managementul
mediului înconjurător, energii alternative, ape uzate, reducerea noxelor, tehnologii verzi (în
cadrul a peste 240 de programe de studii de licență și master). Pe lângă programele de licență
specifice domeniilor de studii, un număr mare de universități au introdus programe de master
care vizează formarea în domeniul dezvoltării durabile.
Coordonator la nivel național a implementării celor 17 obiective de dezvoltare durabilă este
Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, înființat în 2017 în cadrul aparatului de lucru al
Guvernului, în subordinea prim-ministrului.
“Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea “
Nelson Mandela
Istoria ultimelor secole dezvăluie faptul că toate națiunile lumii și-au format și organizat
sistemul educațional conform propriilor planuri și ambiții. Cele mai multe și-au
conduspoporul după sintagma „Țara mea este mai presus decât toate celelalte”. Acest tip
deeducație insuflă oamenilor un sentiment de naționalism, care, dus la extrem, a culminat în
cele două războaie mondiale. În aceste două mari holocausturi, nu numai drepturileomului și
drepturile civile ale cetățenilor au fost încălcate, ci întreaga omenire a suferitnenorociri și
cruzimi de neimaginat.` În prezent, majoritatea liderilor lumii înțeleg cu adevărat importanța
bunei înțelegeri întretoate națiunile lumii. Cu alte cuvinte, trebuie să fie insuflate calități
precum empatia,cooperarea, toleranța, adaptarea și iubirea pentru aproape, în detrimentul
dezvoltăriinaționalismului agresiv, pentru ca bunăvoința și prietenia să aducă pace, libertate
și fericire întregii omeniri.
Educația pentru Dezvoltare Durabilă
(EDD) determină o reorientare a educației spre motivarea oamenilor pentru a se
responsabiliza în problemele cu care se confruntă întreagaplanetă. Dar este mai mult decât a
învăța despre dezvoltarea durabilă. Este susținută acumularea de cunoștințe pentru înțelegerea
complexității lumii, dezvoltarea înțelegeriiinterdisciplinare, a gândirii critice, dar și a
capacității de acțiune pentru a răspunde acestor provocări prin intermediul soluțiilor durabile.
Adoptarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă
Pe 25 septembrie 2015, liderii din întreaga lume şi-au asumat în cadrul Summit-ului
Naţiunilor Unite obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) pentru următorii 15 ani. Noua
Agendă 2030 redefinește modul în care comunitatea internațională conlucrează pentru a
asigura un altfel de viitor pentru oameni și planetă — unul care să aducă omenirea pe calea
dezvoltării durabile. Deși obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM)au vizat țările în

curs de dezvoltare, Agenda 2030 reprezintă primul acord globalde stabilire a unei agende de
acțiune cuprinzătoare și cu vocație universală, care va influența toate țările, inclusiv politicile
interne ale acestora. Cu un set ambițios de 17 obiective de dezvoltare durabilă, Agenda 2030
ar trebui să contribuie la realizarea a trei mari paşi pentru toți oamenii din toate țările:
eradicarea sărăciei extreme, combaterea inegalităţii și nedreptăţii, precum și reglementarea
schimbărilor climatice.
În Agenda 2030, obiectivul 4.7 prevede ca, până în anul 2030, fiecare țară semnatară să se
asigure că toți elevii dobândesc cunoștințele și aptitudinile necesare pentru apromova
dezvoltarea durabilă; inclusiv, printre altele, prin intermediul educației pentru dezvoltare
durabilă și stiluri de viață durabile, drepturile omului, egalitatea degen, promovarea unei
culturi a păcii și non-violenței, cetățenia globală și aprecierea diversității culturale și a
contribuției culturii la dezvoltarea durabilă. Educația este esențială pentru dezvoltarea
sustenabilă. Educația de astăzi este decisivă pentru îmbunătățirea capacității conducătorilor și
cetățenilor de a crea soluții pentru un viitor mai bun și mai sustenabil. Din păcate, fondul
nostru actual de cunoștințe,deprinderi și experiențe în domenii variate, nu oferă soluții pentru
toate problemele globale contemporane, sociale și economice. Cu toate că omenirea s-a
confruntat cu multe crize în trecut, crize pe care le-a depășit cu brio, în prezent ne confruntăm
cu probleme mult mai mari și cu o populație în creștere. Deși am putea să învățăm din istorie
pentru a rezolva problemele de astăzi, realitatea curentă ne demonstrează cănoua generație va
trebui să învețe pe cont propriu despre ce presupune sustenabilitatea.
Educația este cheia atât a învățării, cât și a unui viitor sustenabil.
EDD este mult mai mult decât a preda cunoștințe și principii legate de sustenabilitate. Este
educație pentru transformare socială cu scopul de a crea societăți sustenabile. EDD atinge
fiecare aspect al educației, incluzând planificarea, dezvoltarea politicilor, implementarea
programelor, finanțare, curriculum, predare, învățare, evaluare și administrare. EDD dorește
să asigure interacțiunea coerentă între educație, conștientizare publică și training, având ca
obiectiv crearea unui viitor mai sustenabil.
Să punem capăt sărăciei sub toate formele sale, pretutindeni.
Eradicarea sărăciei extreme pentru toți oamenii de pretutindeni până în 2030 este un obiectiv
central al Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. Între 2015 și 2018, sărăcia la nivel
mondial și-a continuat declinul istoric, rata sărăciei scăzând de la 10,1 % în 2015 la 8,6 % în
2018. Previziunile actuale sugerează că, din cauza pandemiei COVID-19, rata sărăciei la
nivel mondial a crescut brusc de la 8,3 % în 2019 la 9,2 % în 2020, ceea ce reprezintă prima
creștere a sărăciei extreme din 1998 și cea mai mare creștere din 1990 încoace și întârzie
reducerea sărăciei cu aproximativ trei ani.
Impactul pandemiei COVID-19 a inversat progresul constant al reducerii sărăciei din ultimii
25 de ani. Această inversare fără precedent este exacerbată și mai mult de creșterea inflației și
de impactul războiului din Ucraina. Se estimează că aceste crize combinate vor duce la un
număr suplimentar de 75 de milioane-95 de milioane de persoane care vor trăi în sărăcie
extremă în 2022, în comparație cu proiecțiile de dinaintea pandemiei.

Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți, la toate vârstele.
Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării la toate vârstele este esențială pentru
dezvoltarea durabilă. Pandemia COVID-19 continuă să răspândească suferința umană.
Până la jumătatea anului 2022, COVID-19 a infectat peste 500 de milioane de persoane din
întreaga lume. Cele mai recente estimări arată că "decesele în exces" la nivel mondial
atribuite direct și indirect COVID-19 ar fi putut ajunge la 15 milioane până la sfârșitul anului
2021.
Pandemia a perturbat grav serviciile de sănătate esențiale, a declanșat o creștere a prevalenței
anxietății și a depresiei, a redus speranța de viață la nivel mondial, a deraiat progresele
înregistrate în vederea eliminării HIV, a tuberculozei (TB) și a malariei și a oprit două decenii
de eforturi pentru a face universală acoperirea medicală.
Ca urmare, acoperirea vaccinării a scăzut pentru prima dată în ultimii 10 ani, iar decesele
cauzate de tuberculoză și malarie au crescut.
Până în 2030, reducerea ratei globale a mortalității materne la mai puțin de 70 la 100.000 de
nașteri vii.
Până în 2030, să pună capăt deceselor evitabile ale nou-născuților și ale copiilor cu vârsta sub
5 ani, toate țările urmărind să reducă mortalitatea neonatală la cel puțin 12 la 1.000 de nașteri
vii și mortalitatea copiilor cu vârsta sub 5 ani la cel puțin 25 la 1.000 de nașteri vii.
Până în 2030, să pună capăt epidemiilor de SIDA, tuberculoză, malarie și boli tropicale
neglijate și să combată hepatita, bolile transmise prin apă și alte boli transmisibile.
Până în 2030, să reducem cu o treime mortalitatea prematură cauzată de bolile
netransmisibile prin prevenire și tratament și să promovăm sănătatea mintală și bunăstarea.
Consolidarea prevenirii și a tratamentului abuzului de substanțe, inclusiv a abuzului de
stupefiante și a consumului nociv de alcool.
Până în 2020, înjumătățirea numărului de decese și de răniri cauzate de accidentele rutiere la
nivel mondial.
Până în 2030, să asigure accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă,
inclusiv în ceea ce privește planificarea familială, informarea și educația, precum și integrarea
sănătății reproductive în strategiile și programele naționale.
Realizarea unei acoperiri universale în domeniul sănătății, inclusiv protecția împotriva
riscurilor financiare, accesul la servicii esențiale de sănătate de calitate și accesul la
medicamente și vaccinuri esențiale sigure, eficiente, de calitate și la prețuri accesibile pentru
toți.
Până în 2030, reducerea substanțială a numărului de decese și de îmbolnăviri cauzate de
substanțe chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, a apei și a solului.
Consolidarea punerii în aplicare a Convenției-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății
privind controlul tutunului în toate țările, după caz.

Să sprijine cercetarea și dezvoltarea de vaccinuri și medicamente pentru bolile transmisibile


și netransmisibile care afectează în primul rând țările în curs de dezvoltare, să asigure accesul
la medicamente și vaccinuri esențiale la prețuri accesibile, în conformitate cu Declarația de la
Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, care afirmă dreptul țărilor în curs de
dezvoltare de a utiliza pe deplin dispozițiile Acordului privind aspectele legate de comerț ale
drepturilor de proprietate intelectuală referitoare la flexibilitățile pentru a proteja sănătatea
publică și, în special, de a asigura accesul tuturor la medicamente.
Să sporească substanțial finanțarea sănătății și recrutarea, dezvoltarea, formarea și menținerea
forței de muncă în domeniul sănătății în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai
puțin dezvoltate și în micile state insulare în curs de dezvoltare.
Consolidarea capacității tuturor țărilor, în special a țărilor în curs de dezvoltare, de avertizare
timpurie, de reducere a riscurilor și de gestionare a riscurilor pentru sănătate la nivel național
și mondial.

Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor


Egalitatea de gen nu este doar un drept fundamental al omului, ci și o bază necesară pentru o
lume pașnică, prosperă și durabilă. S-au înregistrat progrese în ultimele decenii, dar lumea nu
este pe drumul cel bun pentru a realiza egalitatea de gen până în 2030.
Consecințele sociale și economice ale pandemiei COVID-19 au făcut ca situația să fie și mai
sumbră. Progresele înregistrate în multe domenii, inclusiv în ceea ce privește timpul dedicat
îngrijirii neremunerate și muncii casnice, procesul decizional în ceea ce privește sănătatea
sexuală și reproductivă și bugetarea sensibilă la dimensiunea de gen, sunt în urmă.
Serviciile de sănătate pentru femei, deja slab finanțate, s-au confruntat cu perturbări majore.
Violența împotriva femeilor rămâne endemică. Și, în ciuda rolului de lider al femeilor în
răspunsul la COVID-19, acestea sunt încă în urma bărbaților în ceea ce privește asigurarea
pozițiilor de decizie pe care le merită.
Este nevoie de angajament și de acțiuni îndrăznețe pentru a accelera progresele, inclusiv prin
promovarea de legi, politici, bugete și instituții care să promoveze egalitatea de gen.

Asigurarea accesului la apă și canalizare pentru toți


Accesul la apă potabilă, canalizare și igienă este cea mai elementară nevoie umană pentru
sănătate și bunăstare. Miliarde de oameni nu vor avea acces la aceste servicii de bază în 2030,
dacă progresele nu se vor cvadrupla. Cererea de apă este în creștere din cauza creșterii rapide
a populației, a urbanizării și a nevoilor tot mai mari de apă din agricultură, industrie și
sectoarele energetice.
Zeci de ani de utilizare abuzivă, de gestionare deficitară, de extragere excesivă a apelor
subterane și de contaminare a rezervelor de apă dulce au exacerbat stresul hidric.

În plus, țările se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari legate de ecosistemele


degradate legate de apă, de deficitul de apă cauzat de schimbările climatice, de investițiile
insuficiente în apă și în salubritate și de cooperarea insuficientă în ceea ce privește apele
transfrontaliere.
Pentru a se ajunge la accesul universal la apă potabilă, la canalizare și la igienă până în 2030,
ar trebui ca ratele actuale de progres să fie de patru ori mai mari. Atingerea acestor obiective
ar salva anual 829 000 de persoane, care mor din cauza bolilor direct imputabile apei
nesigure, a condițiilor sanitare inadecvate și a practicilor de igienă precare.

Asigurarea accesului la energie accesibilă, fiabilă, durabilă și modernă


Asigurarea accesului la energie curată și la prețuri accesibile, care este esențială pentru
dezvoltarea agriculturii, a afacerilor, a comunicațiilor, a educației, a asistenței medicale și a
transporturilor. Lipsa accesului la energie împiedică dezvoltarea economică și umană.
Cele mai recente date sugerează că lumea continuă să avanseze în direcția atingerii
obiectivelor privind energia durabilă. Cu toate acestea, ritmul actual de progres este
insuficient pentru a atinge obiectivul 7 până în 2030. Persistă disparități uriașe în ceea ce
privește accesul la energie modernă și durabilă.
Prețurile în creștere ale materiilor prime, ale energiei și ale transportului maritim au mărit
costurile de producție și de transport al modulelor fotovoltaice solare, al turbinelor eoliene și
al biocombustibililor la nivel mondial, ceea ce sporește incertitudinea unei traiectorii de
dezvoltare care este deja cu mult sub ambițiile Obiectivului 7. Realizarea obiectivelor
energetice și climatice va necesita un sprijin politic continuu și o mobilizare masivă de capital
public și privat pentru energia curată și regenerabilă, în special în țările în curs de dezvoltare.

Promovarea creșterii economice favorabile incluziunii și durabile, a ocupării forței de muncă


și a muncii decente pentru toți.
Deși economia mondială a început să își revină în 2021, aducând o oarecare îmbunătățire a
șomajului, redresarea rămâne evazivă și fragilă. Până la sfârșitul anului 2021, redresarea
economică mondială a fost împiedicată de noi valuri de infecții COVID-19, de presiunile
inflaționiste în creștere, de perturbări majore ale lanțului de aprovizionare, de incertitudinile
legate de politici și de provocările persistente de pe piața forței de muncă.
Măsuri urgente pentru a combate schimbările climatice și impactul acestora
Prin urmare, luarea de măsuri urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor
devastatoare ale acestora este un imperativ pentru a salva vieți și mijloace de subzistență și
este esențială pentru a transforma în realitate Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cele
17 obiective ale acesteia - proiectul pentru un viitor mai bun.

Revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă


Revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă. Agenda 2030 este universală
și solicită acțiuni din partea tuturor țărilor - dezvoltate și în curs de dezvoltare - pentru a se
asigura că nimeni nu este lăsat în urmă. Ea necesită parteneriate între guverne, sectorul privat
și societatea civilă. Obiectivele de dezvoltare durabilă pot fi realizate numai cu un angajaent
ferm față de parteneriatul și cooperarea la nivel mondial.
Rămân în continuare provocări semnificative. Asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) nu
a atins nivelul vizat; fluxurile de investiții private nu sunt bine aliniate la dezvoltarea
durabilă; există în continuare un decalaj digital semnificativ; și există tensiuni comerciale
continue. Pentru a avea succes, toată lumea va trebui să mobilizeze atât resursele existente,
cât și cele suplimentare, iar țările dezvoltate vor trebui să își îndeplinească angajamentele
privind asistența oficială pentru dezvoltare.

Bibliografie - România Durabilă (gov.ro)


- Global Partnerships - United Nations Sustainable Development
- Educație pentru Dezvoltare Durabilă | Ministerul Educației

Grosu Stefania Camelia

Grupa 50689

S-ar putea să vă placă și