Dezvoltarea durabilă o prioritate a educației

ENACHI SAVIUC PAVĂL ANA MIHAELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ALEXANDRU IOAN CUZA” DOROHOI,

JUDEȚUL BOTOȘANI

„Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi să schimbi lumea” [1], afirma
Nelson Mandela.

Echilibrul dintre viața oamenilor și mediul înconjurător a fost în totdeauna un punct critic
la nivel internațional. S-a constatat că societatea umană nu se poate dezvolta fără a fi expusă
unor perturbări ecologice, economice și sociale severe, de aceea este necesar să se ia măsuri
pentru trecerea societății și a economiei pe o traiectorie de dezvoltare durabilă. Trebuie să ținem
cont de faptul că viitorul omenirii depinde de limitarea resurselor și de conservarea
ecosistemelor. Prin urmare dezvoltarea durabilă trebuie să înceapă printr-un proces de educare
continuă pentru și în spiritul acesteia, determinând societatea să adopte comportamente și măsuri
noi pentru a asigura un viitor decent. Acest lucru este posibil prin trecerea la o societate în care
resursele naturale trebuie să fie utilizate astfel încât să asigure tuturor indivizilor accesul la o
viață de calitate fără a distruge mediul de care aceasta depinde într-o măsură din ce în ce mai
mare. De aceea este necesar un nou stil de viață, trăsături novatoare ale modelelor de producție,
consumație și cooperare.

Natura ne dăruiește necondiționat toate frumusețile sale, dar în condițiile actuale,

caracterizate prin creștere demografică, industrializare excesivă și acțiuni necontrolate ale
omului, apare tot mai des problema protecției ei.

Educația pentru protejarea mediu este criteriul principal al stilului de viață durabil și
singura modalitate de suprviețuire a omenirii în viitor, de aceea este esențială îmbinarea educației
alternative cu cea tradițională. Pentru crearea unui viitor sustenabil trebuie să conșiențizăm
necesitatea conservării resurselor, a reciclării și al managementului deșeurilor, prin punerea
accentului pe educație și cercetare, prezentarea unor soluții inovative în ceea ce privește o viață
sănătoasă și sustenabilă, reducerea impactului asupra mediului, a industriilor mari poluatoare și
propunerea soluțiilor sustenabile în aceste domenii. Adoptarea un stil de viață sănătos presupune
redescoperirea naturii prin contactul direct cu aceasta și înțelegerea faptului că ea trebuie
protejată pentru fericirea generațiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă este un proces al schimbării modului în care se realizează

exploatarea resurselor, direcția investițiilor, orientarea dezvoltării tehnice și modificarea
instituțională, realizându-se armonia dintre necesitățile generațiilor prezente cu cele ale

1
generațiilor viitoare. Ea implică implementarea ideii de sustenabilitate în viața de zi cu zi a
fiecărui om, responsabilizarea tuturor sectoarelor societății pentru a conștientiza că dezvoltarea
durabilă reală se realizează doar prin colaborarea tuturor participanților la acest deziderat, dar
mai ales responsabilizarea tinerei generații pentru alegerea soluțiilor durabile, deoarece sunt
afectate propriile lor moșteniri economice, culturale și de mediu.

Comisia de la Brundtland precizează că: „Dezvoltarea durabilă urmărește satisfacerea

nevoilor prezentului fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface
propriile nevoi”. [2] Deci prin educația ar trebui să formăm cetățeni competenți și încrezători că
pot crea noi oportunități, de a avea un stil de viață mai sănătos și productiv în armonie cu natura
și cu valorile sociale. asigurăm un viitor sustenabil pentru generațiile prezente, dar și pentru cele
viitoare.

Cea care ajută țările să își atingă obiectivele de dezvoltare durabilă este educația, ea
urmărind să atingă puncte precum creșterea conexiunii între bunăstarea oamenilor, economie și
protecția mediului înconjurător, tinzând spre o societate a bunăstării ecologice, a creșterii
înțelegeri propriei moșteniri culturale, a abilităților de interacțiune interculturală și internațională,
înbunătățind disponibilitatea și motivația de a participa și influența luarea deciziilor în calitate de
cetățeni și membrii ai comunității, oferind o varietate de abilități vocaționale, creând preachiziții
necesare dezvoltării durabile a fiecărei ramuri a industriei într-o direcție sustenabilă.

Educația pentru dezvoltare durabilă determină o reorientare a educației spre motivarea

oamenilor pentru a conșientiza și apoi a acționa în sensul diminuării problemelor cu care se
confruntă întreaga planetă. Este o componentă a vieții sociale și răspunde unor cerințe obiective
ale societății, asigură legătura între generații, conservă societatea dar o și propulsează, astfel
încât să se realizeze un echilibru între cunoștințele viitorului și cele ale trecutului, între inovație
și tradiție. De aceea este necesară acumularea cunoștințelor interdisciplinare, dezvoltarea unei
gândiri critice, dar și a capacității de acțiune pentru a răspunde acestor provocări prin intermediul
soluțiilor durabile, Din păcate cunoștințele, deprinderile și experiența actuală în diferite domenii
nu oferă soluții pentru toate problemele globale contemporane, sociale și economice. Deci
educația pentru dezvoltare durabilă este mai mult decât a preda cunoștințe și principii legate de
sustenabilitate, este educația pentru transformare socială de a crea societăți sustenabile și atinge
fiecare aspect al educației, incluzând planificarea, dezvoltarea politicilor, implementarea
programelor, curriculum, predare, învățare, evaluare și administrare. În acest fel se dorește
asigurarea interacțiunii între educație, conștientizare publică și training, având că abiectiv crearea
unui viitor mai sustenabil.

Progresul unei națiuni este măsurat prin calitatea educației cetățenilor săi care îndeamnă
permanent la responsabilitate și solidaritate, la reflecții și acțiune, răspunzând astfel unui
imperativ planetar.

2
Bibliografie:

1. http://www.intelepciune.ro,
2. http://mandelamadiba.wordpress.com/2014/01/31/education-is-t,
3. Avram S. E., Curs introductiv – dezvoltare durabilă, Editura Universitatea Tehnică,
Cluj-Napoca, 2009,
4. Nedelcu G., Educație ecologică și voluntariatul în protecția mediului, Editura
Fundației pentru cultură și educație ecologică, Cluj-Napoca, 2003