RUGĂĂ PENTRU POET

In Memoriam Grigore Vieru

Activitate extracurriculară

Propunător:
Dr. MARIANA MARIN,
IŞE, or. Chişinău, Republica Moldova

17 ianuarie 2010
RUGĂ PENTRU POET
In Memoriam Grigore Vieru
1935-2009

In Memoriam Grigore Vieru: Propunător Mariana Marin

- Pe fundalul melodiei Reaprindeţi candela şase elevi vor apărea în scenă
recitând pe rând versurile poemului-dedicaţie Sunt ostenit de-atâta
Rugăciune... - Nicolae Nicoara-Horia

Elev 1: Lăsaţi-mă să m’odihnesc Adesori nu te-am băgat în

puţin
În Lacrima ce mi-a fost dată mie
Din Ochiul Creatorului divin
Să locuiesc aici în Poezie...
Elev 2: Zăpada peste mine să se-
aştearnă-
Nu trebuia, nu trebuia să mori!
În jurul meu acum e-atâta iarnă
Şi soarele se-ascunde după nori;
Elev 3: E vinovat şi el că tu te-ai
dus,
Spre ceruri gândul dacă mi-l
ridic
Parcă aud dojana ta de sus-
„Nu am, moarte, cu tine nimic”!
Elev 4: Şi cât ai stat tu, frate,
printre fraţi,
seamă,
Ne tot vorbeai de flori şi de
Carpaţi,
Ne tot plângeai despre-o anume
Mamă,
Elev 5: De Dorul ei de pe-un
picior de plai
Că nu îşi are-Acasă toţi copiii-
La despărţirea ta şi mereu-vai!
Noi ne slăvim plecaţii şi nu
viii!
Elev 6: Sunt ostenit de-atâta
Rugăciune,
Lăsaţi-mă să m’odihnesc puţin,
Măcar acum fă, Doamne, o
minune
Cu neamul meu- să îl trezeşti.
Amin

Prezentatorul: Un an fără poet... Am avut la dispoziţie mii de zile

pentru a ne bucura de prezenţa în mijlocul nostru a lui Grigore
Vieru. N-am făcut-o. Aşa cum nu ne mai uităm de multă vreme la
cer, decât pentru a afla dacă trebuie să luăm cu noi umbrela, aşa l-
am ignorat ani la rând pe unul din cei mai sensibili poeţi din câţi au
scris în limba română, poet care, departe de a ne fi ţinut în vreun fel
la distanţă, era prietenos şi accesibil (Revista România Literară:
Alex. Ştefănescu)

In Memoriam Grigore Vieru: Propunător Mariana Marin

 - Pe fundal de melodie câte un copil va trece
de masa de scris amenajată în centrul sălii
şi vor citi din Cartea vieţii poetului.
- Răsfoind în cartea vieţii ...

Elev 1: Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie

1935, în comuna Pererâta din raionul Briceni (fostul judeţ Hotin),
comună aşezată pe malul stâng al Prutului, la mică distanţă de
Miorcanii lui Ion Pillat de pe malul drept.

Elev 2: După absolvirea liceului, la Lipcani, urmează cursurile

Institutului Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, pe care le încheie
în 1957. În acelaşi an îi apare şi prima sa carte, Alarma, cuprinzând
versuri pentru copii. Începe Facultatea de Filologie şi Istorie, dar n-o
termină, neavând mijloacele materiale necesare. Lucrează ca
redactor la revista "Nistru" a Uniunii Scriitorilor din R.S.S.
Moldovenească. Volumul de versuri Numele tău, 1968 şi cele care
urmează au ecou în conştiinţa publică, remarcându-se prin
simplitate, printr-un sentimentalism răscolitor, prin nostalgia stilului
de viaţă românesc, distrus de sovietici în Basarabia.

Elev 3: În 1973 i se îndeplineşte dorinţa arzătoare de a vizita

România: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu
viaţa întreagă am visat să trec Prutul." În România este primit cu
dragoste, ca un erou al cauzei româneşti. Şi în Basarabia începe să
aibă o aureolă de tribun.

Elev 4: În perioada 1987-1989 participă cu înflăcărare şi curaj,

alături de alţi intelectuali basarabeni, la bătălia pentru limba română,
care se încheie victorios prin adoptarea, la 31 august 1989, a unei
legi care consacră folosirea limbii române ca limbă oficială şi
revenirea la alfabetul latin.

Prezentarea expoziţiei de carte vieriană

In Memoriam Grigore Vieru: Propunător Mariana Marin

In Memoriam Grigore Vieru: Propunător Mariana Marin
Elev 5: A lăsat pentru generaţii întregi
cărţi pentru copii. Alarma, Chişinău,
1957 (versuri); Poezii de seama
voastră, Chişinău, 1967; Abecedarul
(în colab.), Chişinău, 1970; Albinuţa
(abecedar), Chişinău, 1979 (ed. a II-a,
Buc., 1994); Să facem cunoştinţă,
versuri pentru cei mici, Chişinău,
1989; Spune-i soarelui o poezie,
versuri pentru copii, Chişinău, 1989.
Elev 6: Poeziile sale vor bucura secole
înainte sufletele omeneşti: Numele
tău, Chişinău, 1968; Aproape,
Chişinău, 1974; Un verde ne vede,
Chişinău, Ed. Lumina, 1976; Fiindcă
iubesc, Chişinău, Ed. Literatura
artistică, 1980; Izvorul şi clipa, ant. de
Mircea Radu Iacoban, pref. de Marin
Sorescu, portret de Sabin Bălaşa, Buc.,
Ed. Alb., col. "CMFP", 1981; Taina
care mă apără, Chişinău, 1983; Scrieri
alese, Chişinău, Ed. Literatura
artistică, 1984; Cel care sunt, ant. şi
pref. de Mihai Cimpoi, Chişinău, Ed.
Literatura artistică, 1987 (cupr. şi
confesiuni, interviuri etc.), Rădăcina
de foc, poeme şi confesiuni, cuv. în. de
Ioan Alexandru, postf. de Victor
Crăciun, ed. ilustr. de Sabin Bălaşa,
ant. şi îngr. de ed. Arcadie Donos,
Buc., Ed. Univ., 1988; Mama,
Chişinău, 1989; Hristos nu are nici o
vină (poeme şi cântece), cuv. în. de
Carolina Ilica, ant., îngr. ed. şi postf.
de Dumitru M. Ion, Bucureşti, Ed.
Orient/Occident, 1991; Curăţirea
fântânii, Galaţi, Ed. Porto-Franco,
1993; Rugăciune pentru mama,
Craiova, 1994; Taina care mă apără,
prefaţă de Mihai Ungheanu, Buc., Ed.
Minerva, 1997. La editura Litera
Internaţional şi Grupul Editorial Litera
apare ediţia a IV-a, revăzută şi
adăugită a cărţii “Acum şi in veac”
(Colecţia Biblioteca şcolarului, serie
nouă) şi ediţia a II-a revăzută şi
adăugită a cărţii “Strigat-am către
tine” (Colecţia Biblioteca de aur, serie
nouă). (2001) La editura Litera
Internaţional – Volum Ontologic de
autor 550 pagini – “Cartea Vietii
Mele” (Colecţia Biblioteca de aur,
serie nouă) (2002); „Taina care mă
apără. Opera poetică”, Colecţia Ediţii
Critice, 2009
Prezentatorul:

Fiecare popor are o lume aparte, de aceea Atotştiutorul l-a înzestrat

şi cu unele însemne. Neamul nostru n-a fost mai sărac în acest sens
decât multe altele. Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare, Daniel
Sihastru, Mihai Viteazul, Constantin Brîncoveanu, Alexandru Ioan
Cuza, Eminescu sunt aştrii noştri călăuzitori şi protectori. Sclipitori
emanând lumină, căldură. Dar şi speranţa. Noi urmând doar să-i
descoperim. Să le apreciem importanţa şi semnificaţia. Izvor spre
potolirea setei de cunoaştere avem în vechile cronici a lui Ureche şi
Costin; în operele marilor clasici: Alecsandri şi Eminescu, şi,
desigur, valoroasele opere a lui Lucian Blaga şi Stănescu, Zadnipru
şi Vieru.

- Pe fondal de melodie apar doi elevi dialogând:

Elev 1: Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi – modest afirma poetul,

evocând de fapt sacrificiul în numele crezului de salvare a sufletelor
românilor. În anumite împrejurări avea să spună: A fi simplu nu este
o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare
zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarba. Iar mai
simplu ca iarba ce poate fi?!

Elev 2: Poetul este mare, or, numai un om cu adevărat mare şi

puternic poate fi şi fir de iarbă.

- Autobiografie sonoră: Grigore Vieru despre viaţa sa.

Audiţie: http://www.youtube.com/watch?v=Z4kJ1Yio-ys

Prezentatorul:

"Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil". A avut
grijă poetul să ne simţim copii. Măria sa ne-a mângâiat pe creştet
fiind copilaşi de grădiniţă, din paginile „Albinuţei”. Şi astăzi trăim
copliăria evocând magicele versuri care ne fac să fim optimişti.

- Recital Poezia Albinuţa – de Cezarina Adamescu

Elev 1: Şi deschide Albinuţa
Hai, copile, dă fuguţa Şi-ai să vezi, din ea tresar
Flori cu aripi ca-n ierbar.
Să culegi sfios buchetul
Să se bucure Poetul,
Tatăl ei ce-a zămislit-o
Şi cu drag ţi-a dăruit-o.
Elev 2:
Vei găsi în ea de toate,
Tu, primeşte-le, nepoate,
Băieţele ori fetiţă
Cât ai fi de neghiniţă.
Ca-n palatul de cleştar
Vorbele din ea tresar,
Poezii şi cântecele
Pentru vârste mititele
Prichindei şi prichinduţe
Privegheaţi de Albinuţe.
 - Recital de versuri

TU, IARBĂ, Semeni cu „Învaţă de mititel

TOT AI MAMĂ? măicuţa mea! Şi ţi-a fi mai
Tu, iarbă, tot ai -Drept, copile, tot uşurel!”
mamă? aşa,
De ai, de bună Aleargă şi maica Ursuleţul se sili
seamă: ta, Să-l înveţe într-o
Atunci când Aleargă şi maica zi.
înverzeşti, ta! Tatăl zise: „Mai
De ea îţi aminteşti. încet,
-Albinuţă, cum Te mai joacă prin
Tu, floare, tot ai lucrezi? făget.
mamă? Colo-n stup nimic
De ai, de bună nu vezi, E destul, aş socoti,
seamă: Colo-n stup nimic Câte-o literă pe zi.
Atunci când nu vezi! Ştii zicala cu
înfloreşti, -Fagurul şi cu răbdarea?
De ea îţi aminteşti. mierea Cu răbdarea treci
Luminează casa şi marea!”
Tu, steauă, tot ai mea!
mamă? Luminează casa OUL
De ai, de bună mea! Am găsit în prag
seamă: un ou,
Atunci când te URSUL Ouşorul este nou.
iveşti, Ursul prin pădure Nou ca roua de
De ea îţi aminteşti. umblă, sub stele,
ALBINA Ursuleţul stă la Cald ca gura
Zum-zum-zum, cu umbră mamei mele.
mare zor, Şi bea apă din
Unde vreau acolo urcior. CÂNTECUL
zbor. -Ce căldură! Mor- OCHILOR
Nu mă-ntreabă mor-mor! -Unde-aţi fost voi,
nici un om ochişori?
Ce caut la el în -În pădure, după
pom. flori!
Ochişorii le
ALBINUŢA URSULEŢUL găseau
-Albinuţă mititea, Martinel primi în Mânuţele le
Semeni cu dar strângeau.
măicuţa mea, Un frumos
abecedar.
-Unde-aţi fost voi, -După fragii Cu tăicuţa
ochişori? roşiori! mângâiaţi!
-Mingea am jucat Ochişorii îi căta MELCUL
în zori! Şi guriţa în mânca. -Unde mergi tu,
Ochişorii o melcule?
vedeau, -Cum o duceţi, -Merg la mare,
Picioruţele-o ochilor? mielule!
loveau. -Bine-o ducem, -Cum e marea,
florilor! melcule?
-Unde-aţi fost voi, De măicuţa -Este mare,
ochişori? sărutaţi, mielule!

Prezentatorul:

Grigore Vieru nu a murit. Şi-a dat întâlnire cu mama sa de care-i era

dor... Şi-a luat un răgaz, o clipă de veşnicie să mai fie cu ea.

Elev 1:
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti -
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.

Prezentatorul:

Mama are capacitatea magică de a repara şi a întreţine întregul,

starea de echilibru a omului şi universului

Elev 2:

Mamă, Respiraţia ta ? În vrăjmaş.

Tu eşti patria mea! Nor Basmaua ?
Creştetul tău ? Din care curg ploi Steag,
Vârful muntelui Peste câmp şi Zvâcnind
Acoperit cu nea. oraş. Ca inima?
Ochii tăi ? Inelul Mamă,
Mări albastre. Din degetul tău ? Tu eşti patria mea!
Palmele tale ? Cătare
Arăturile noastre Prin care ochesc

Prezentatorul:

Mama poetului, concretă, reală, veghetoare şi însufleţitoare a

spaţiului copilăriei care este unul matern, devine Mama Naturii şi a
Cosmosului, Muma în genere.
Se interpretează cântecul: Sub stele trece apa

Sub stele trece apa Măicuţo, tu: vecie, Cu vifore în

Cu lacrima de-o Nemuritoare carte coamă.
samă, De dor şi omenie Mi-e dor de
Mi-e dor de-a ta Şi cântec fără vorba-ţi caldă,
privire, moarte! Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine, Vânt hulpav pom mamă.
mamă. cuprinde O stea mi-atinge
Măicuţa mea: Şi frunza o faţa
grădină destramă. Ori poate-a ta
Cu flori, cu nuci şi Mi-e dor de-a tale năframă.
mere, braţe, Sunt alb, bătrân
A ochilor lumină, Mi-e dor de tine, aproape,
Văzduhul gurii mamă. Mi-e dor de tine,
mele! Tot cască leul mamă.
iernii

Elev 1:
Pruncii îl zuruie. Orfanii îl lacrimă.
Bătrânii îl visează. Răniţii îl cheamă.
Bolnavii îl şoptesc. Iar ceilalţi îl uită.
Muţii îl gândesc. O, Mamă! O, Mamă!
Fricoşii îl strigă.

- Dialog improvizat. În scenă apare un elev care va

răspunde unui ecou (o voce care va da întrebări):

Ecoul: Domnule Grigore meu. În manuale, în filme, în

Vieru, când l-aţi cunoscut pe spectacole, românul este
Mihai Eminescu? duşmanul neamului nostru, un
ocupant al Basarabiei.
Eu fac parte din cea mai Jandarmul care ne-a bătut, ne-a
nenorocită generaţie de români umilit, ne-a jefuit şi ne-a furat
basarabeni. O generaţie care l- era român. Aşa ştiam noi de la
a cunoscut pe Eminescu abia la şcoală şi abia la facultate am
facultate. Am cunoscut istoria cunoscut publicistica lui
românilor în mare taină abia în Eminescu. Atunci mi-am dat
1957. Zic în mare taină pentru seama ca vorbim aceeaşi
că istoria românilor era limbă. Limba română. De
interzisă în Basarabia. Eu atunci şi până astăzi,
ştiam o istorie străină, nu ştiam publicistica lui Eminescu a fost
nimic din istoria neamului manualul meu fundamental de
istorie a românilor. Iar poezia
genialului poet - nepereche,
cum spunea Calinescu, a rămas
manualul meu fundamental de
limbă română.
Ecoul: Prutul mai poate
despărţi, astăzi, satele în care
se nasc poeţi?
Eu sunt născut pe malul stâng
al Prutului. Prin fundul gradinii
noastre trece sârma ghimpată.
Prutul desparte satul meu natal
de Miorcanii marelui poet Ion
Pillat. Când ne-au ocupat cei
fără credinţă au lovit, în primul
rând, în credinţă. În general,
bisericile au fost rase de pe
faţa pământului. La noi au fost
preschimbate în depozite,
mănăstirile - în spitale sau în
puşcării pentru minori. Totul s-
a petrecut în modul cel mai
sfidător. Ne-au schilodit limba
şi istoria.

Prezentatorul: Peste ani, cuvântul vierian devine tot mai profund şi

mai puternic. Luptând pentru crezul naţional, După cum este şi
firesc, poetul afirma că „în aceeaşi limbă / toată lumea plânge, / în
aceeaşi limbă / râde un pământ”, dar totodată ne face atenţi la faptul
că – „doar în limba ta / durerea poţi s-o mângâi, / iar bucuria / s-o
preschimbi în cânt”.

Se interpretează cîntecul: În aceeaşi limbă după versurile lui

Grigore Vieru

În aceeaşi limbă În limba ta Iar când nu poţi

Toată lumea Ţi-e dor de mama, Nici plânge şi nici
plânge, Şi vinul e mai vin, râde,
În aceeaşi limbă Şi prânzul e mai Când nu poţi
Râde un pământ. prânz. mângîia
Ci doar în limba ta Şi doar în limba ta Şi nici cânta,
Durerea poţi s-o Poţi râde singur, Cu-al tău pământ,
mângâi, Şi doar în limba ta Cu cerul tău în
Iar bucuria Te poţi opri din faţă,
S-o preschimbi în plâns, Tu taci atunce
cânt. Tot în limba ta.

Prezentatorul:

Versurile-i cântate de către Doina şi Ion Aldea-Teodorovici în anii de

redeşteptare naţională erau adevărate îndemnuri ale unui veritabil
conducător de oşti la al cărui îndemn ieşeam din case cu miile, cu
zecile de mii.
Interpretarea cîntecului Pentru Ea
1. Pentru ea la Putna clopot
bate
Pentru ea mi-i teamă de
păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră
- Refren:
Pentru limba noastră.
Refren:
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.
2. Pentru ea ninsori se cern
din spaţii
Prezentatorul:
Venii târziu acasa,
Să văd ce-i zice tu,
Luai puţin din masă,
Să văd ce-i zice tu,
Mi-a râs pe drum o fată,
Şi-a prorocit soarta. S-a stins pe 18 ianuarie 2009, într-o noapte de
duminică, când inima i-a stat în loc.
- Recital pe fondal de melodie sau audiţie (înregistrare audio)
Elev 1:
Ştiu: cândva, la miez de noapte
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Elev 2:
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
Prezentatorul:
- “Sunteţi Vieru?”
- “Da…”
- “Şi ce vă doare?”
Pentru ea puternici sunt
Carpaţii
Pentru ea e caldă vatra poamei
-
Pentru limba mamei.
3. Pentru ea noi văruim
pereţii,
Pentru ea mai sunt răniţi
poeţii,
Pentru ea cresc florile visării -
Pentru limba ţării.
Refren:
Să văd ce-i zice tu,
Sunt palid ca lămâiul,
Să văd ce-i zice tu,
Să mor as vrea întâiul,
Să văd ce-i zice tu.
Elev 3:
S-o lăsaţi aşa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Elev 4:
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.
 - “Doar Basarabia…

Lăsaţi orice speranţă - cei care intră aici. Ca un ecou absurd

spusele lui Dante Alighieri zvoneau la Spitalul de urgenţă! La
moartea lui Vieru scriitorul Nicolae Dabija integra scena de adio a
marelui poet care în clipele de deznădejde avea să se gândească tot la
Ea - la Patria sa:

- Dramatizare (fără mişcări scenice), după poemul Moartea

lui Vieru de N. Dabija.
Elev 1 :
Spitalul de Urgenţă s-a trezit Elev 1 :
şi-i bântuit de-o veste tot mai ”Lui –
grea: medici voi, cu harul vostru
Vieru zace, undeva, strivit, sfânt! –
căci s-a găsit şi pentru dânsul o scos de sub roţi ca de pe
şosea. răstignire,
E scos Poetul, pe fragmente, mai daţi-i viaţă, ca să mai
dintre şine… respire
şi să mai scrie încă-un
Elev 2 : “Legământ”.
“Sunteţi Vieru?” Viaţa
încet
Elev 3: din trupul lui
“Da…” se scurge,
la el Spitalului i-i greu s-
Elev 2: ajungă,
“Şi ce vă doare?” şi Prutul tot
e-o lacrimă
Elev3 : prelungă
“Doar Basarabia… pe faţa Europei care curge…
Ea… suferă mai tare…
Pe ea salvaţi-o-ntâi, Elev 4 :
şi-apoi pe mine…” Şi, ca-n povestea cea cu lupi şi
I-i sângele cu fiare-amestecat iezi,
ca Prutul lui cu sârmă ucigaşă: singurătatea s-a făcut mai
mare…
Elev 2 : Iar ţara seamănă cu-o lumânare
“Unde vă doare cel mai mult?” ce pâlpâie uitată în zăpezi…
Elev 3 : Elev 5 :
“Nu sub cămaşă… Cu mersul lui, tăcut, de
Ci Neamul meu… că-i… cel heruvim
mai
dezbinat. el s-a-nălţat la Ceruri: şi învie.
Şi numai noi, rămaşi în
străinie,
nici nu ne naştem şi nici nu
murim…
-
Audiţie - recital de poet Nu am, moarte, cu tine nimic:

http://www.youtube.com/watch?v=f07hStLS3RU

Nu am, moarte, cu tine nimic, Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să
zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Prezentatorul:
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă
trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Azi, la un an de pierderea irecuperabilă a poetului recităm

Somnoroase păsărele gândindu-ne la tăcerea predestinată de către
poetul Eminescu prietenului său tainic Grigore Vieru:

Audiţia unui fragment din poemul cîntat „Somnoroase păsărele” de

Mihai Eminescu

Doar izvoarele suspină, Trece lebăda pe ape

Pe când codrul negru tace; Între trestii să se culce -
Dorm şi florile-n grădină - Fie-ţi îngerii aproape,
Dormi în pace! Somnul dulce!

Recital perechi de elevi, în cor: Rugă pentru poet de Raisa Tâbârnă

Secvenţă de film:
http://www.youtube.com/watch?v=eDr9zMwseFw&feature=related

Perechea 1: Şi de taina simţurilor

Doamne, nu usca lacrima pe înălţătoare.
faţa Poetului,
Ci las-o să curgă curăţătoare, Perechea 2:
Să ne pătrundem de măreţia Doamne, nu şterge culorile
Profetului acestui
Frumos Curcubeu,
Ci lasă-l aşa proptit în ceruri,
Să ne pătrundem de strălucirea
Poetului-zeu
Şi a slovelor pline de
adevăruri.
Perechea 3: Prezentatorul:
Doamne, nu arunca pe umerii
mamei Doamne, nu-nchide cartea
cămaşa uitării, Poetului cu nepăsare,
Ci las-o să stea lângă noi Ci las-o deschisă pentru Copiii
iubitoare, mei,
Să-nvăţăm de la ea rugăciunea- Să se pătrundă de-nţelepciunea
nchinării atotştiutoare
În faţa a tot, ce trăieşte sub Şi de Iubirea din ochii tăi
Soare.

Resurse:
1. http://www.grigorevieru.md/index.php/mediateca/video/89-
ultimul-interviu-al-poetulu
2. http://www.grigorevieru.md/
3. http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-01-29&id=248505
4. Crimincean Olga Rolul creaţiei lui Grigore Vieru în formarea
personalităţii tânărului contemporan. Concursul „Moştenire”.
Secţiunea „Literatura română”
5. http://www.revistanoinu.com/Mesianicul-simbol-al-Mamei-in-
lirica-lui-Grigore-Vieru.html
6. Albinuta - Cezarina Adamescu
7. http://www.trilulilu.ro
8. http://www.youtube.com/watch?v=qNs-
h0VuCCE&feature=related
9. http://www.youtube.com/watch?v=Z4kJ1Yio-ys
10.http://www.grigorevieru.md/index.php/mediateca/video/45-te2