Grigore Vieru
Operele
1957 - Alarma (versuri pentru copii)
1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura
„Cartea Moldovenească”
1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri,
povestiri și cântece).
1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat
poetului nepereche Mihai Eminescu.
1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion
Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului
în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul”
Nicolae Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit,
dedicația scoasă.
1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de
Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit
prezentă în orice grădiniță de copii.
1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon
Vangheli și pictorul Igor Vieru)
1972 - Trei iezi
1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată
de Igor Vieru)
1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care
poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova
(1978).
1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna
cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba
bulgară de Ognean Stamboliev.
2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[16] - еd.
Avangardprint, Bulgaria - traducere în bulgară și prefață de
Ognean Stamboliev - 100 poezii
Momente din viața lui
Vieru
În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de
tipar în 1970, se găsea și poezia Curcubeul, în care sub
Vieru,
prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drap
tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare elul
cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o ,
la
topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.[12]
Tot în 1970, apare și Abecedarul, elaborat de Vier
colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli. De pe u în
manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpuluiacest
învață și astazi micii basarabeni în clasa I. În 1989, ,
Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latintot
Abecedarului. ăa
Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru
coloana sonoră a filmului cu desene animate Mar
Mirabela, iar poezia lui Vieru Dragă Otee a fost pus ia
muzică și interpretată de Iurie Sadovnic. Ulterior ă pe
a fost preluată și de Zdob si Zdub. , piesa
În 1988 în ziarul Literatura și arta din Chișinău a apă
primul text cu grafie latină din Basarabia postbel rut
Autor - Grigore Vieru.[13] ică.
În iunie 1989, obținând aprobarea autorităților sovi
de a publica săptămânalul Literatura și arta în graf etice
latină, redactorii ziarului s-au pomenit că în toată ie
Moldova Sovietică nu există nicio mașină de scris
litere latine, în afară de cea de la Academia de Știi cu
RSSM și de una aparținând profesorului Iulius Popnțe din
Bălți. În aceste condiții, Grigore Vieru și redactor a de la
de la Literatura și arta, Nicolae Dabija, merg la Bucul-șef
pentru a obține o mașină de scris pentru ziar. urești
Autoritățile române tărăgănează răspunsul, iar
anticariatul din care puteau să cumpere o astfel de
mașină este închis în acele zile din motive tehnice.
și Dabija sunt ajutați însă de preotul Vasile ȚepordVieru
care le aduce la gară o pungă în care se află cele 31ei,
semne metalice ale alfabetului latin, tăiate de ace de
propria mașină de scris. La Chișinău, semnele latinsta din
sudate la o mașină de scris în locul celor chirilice e sunt
că Literatura și arta devine primul ziar din Basarab , astfel
ia care
începe să iasă sistematic în grafie latină.
În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat
ajunși la putere în Moldova, renunță la imnul deAgr stat
ar,
Deșteaptă-te, române și le propun poetului Grigore
și compozitorului Eugen Doga să compună versurile Vieru
și,
respectiv, muzica pentru un nou imn.
„Sunt iarbă. Mai simplu nu
Biografie
Grigore Vieru s-a născut în data de 14
februarie 1935, în satul Pererîta, județul
Hotin, Regatul României (astăzi raionul
Hotin, Ucraina), în familia lui Pavel și
Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit
școala de 7 clase din satul natal, în anul
1950, după care urmează școala medie
din orașul Lipcani, pe care o termină în
1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind
student) cu o plachetă de versuri pentru
copii, Alarma, apreciată de critica literară.
În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic
„Ion Creangă” din Chișinău, facultatea
Filologie și Istorie. Se angajează ca
redactor la redacția numită revista
pentru copii „Scînteia Leninistă”,
actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul
leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
pot fi” – aşa se definea
poetul Grigore Vieru,
maestru al cuvântului,
iubitor de plai, de limbă şi
de neam.
Pentru a-l omagia pe cel
care a ştiut cel mai bine să
aşeze alături cuvintele Grai,
Mamă, Patrie, Iubire,
Motivul mamei în creația lui
Grigore Vieru
O stea mi-atinge faţa,
Ori poate-a ta năframă,
Sunt alb, bătân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
(Grigore Vieru,
„Mi-e dor de tine, mamă”)
Din copilărie până la cărunteţe, mama este mângâierea, alinarea şi dragostea supremă.
Te simţi legat de ea cu toate gândurile, dorurile, visele tale, prin paşii spre viaţa viitoare.
Temele majore, cum ar fi dragostea pentru pământul natal, popor, mamă şi femeie, află
o expresie din cele mai puternice în creaţia lirică a lui Grigore Vieru.
Tema maternă trece ca un fir roşu prin toată opera sa: mâinile mamei legănând copilul şi
pe care le sărută poetul, ochii ei înlăcrimaţi, pâinea mamei, nopţile ei albe... Ajunsă la
apusul soarelui, mama devine uşoară, c-ar putea să calce„ pe seminţele ce zboară între
ceruri şi pământ”. Demnitatea maternă este modestă şi tăcută ca natura-mamă. Munca
sfântă a mamei este fructificată prin pâinea scoasă din cuptor, ce umple cu aroma ei
toată mahalaua. Mama iese la drum să-l ospăteze pe primul trecător cu o felie de pâine,
apoi cheamă vecinele s-o guste cu un păhar de apă rece:
,,Pâinea asta mult ce-mi place mie,
Coaja ei, o, coaja ei îmi are
Cu năsprite palme-asemănare”.
Rostul vieţii mamei sunt copilul şi munca. Într-un mic poem a încăput întregul univers
matern: mama continuatoare a vieţii pe pământ, întruchipată în imaginea păsării-mamă,
care:
,,Când s-a întors
La piui ei cu hrana,
Găsise cuibul gol
Şi amuţit.
I-a căutat
Pân-îi albise pana,
Pân-când în cioc
Sămânţa a-ncolţit”.
De-acum înainte viaţa mamei e un nesfârşit chin al căutării, al zbuciumului, care nu se
alină niciodată. Dorul mamei nu este un sentiment de ocazie, vremelnic, ci o
permanenţă mereu vie a sufletului omenesc. Trăirile dramatice ale mamei din poemul
„Cămăşile” sunt redate prin intermediul „amintirilor amare”, lăsate de fiul căzut în război.
Cămăşile sunt nădejdea mamei, sprijinul ei de-a întâlni dimineaţa zorii, de a-şi porni
mâinile la treabă şi toată ziua - lungă de vară ori scurtă de iarnă - să fie însoţită de gândul
la fecior. Ea nu se va împăca niciodată cu dispariţia fiului drag şi în fiecare sâmbătă va
spăla cămăşile, căci „mâine vor face băieţii horă-n sat”. Şi aşa zi după zi, an după an, mama
aşteaptă.
Fiecare poezie a lui Grigore Vieru, consacrată mamei, este demnă de pensula unui
pictor, fiind ca o icoană a Sfintei Născătoare, care a îndurat straşnica durere a
crucificării Fiului ei şi Mântuitorului nostru.
În poezia „Buzele mamei” vibrează sfânta memorie şi marele ei devotament. Buzele
mamei sunt o veşnică rană, care exprimă îndureratul sentiment al dragostei faţă de
bărbatul căzut la datorie, dar mereu viu şi tânăr în cugetul şi inima ei suferindă:
„O, buzele ce sărutară
Al tatei mormânt
Mai mult ca pre dânsul,
Pre tata-n
Puţinii lui ani pe pământ.”
Într-un interviu, Grigore Vieru menţiona: „Pomul schilodit de obuze, pământul ucis de
secetă... Mă urmăreşte un fel de teamă în faţa neploii, a nezăpezii, în faţa îngheţului din
primăvară sau a frigului căzut în plină vară”. De aceea poetul slăveşte floarea, rodul,
mărgelele de aur ale pomului înverzit.
În poezia „Făptura mamei” întâlnim imagini cu adevărat surprinzătoare. Făptura mamei,
ajunsă la capătul vieţii trăite intens şi plină de rosturi supreme, este ca un mit. Dăruită
copiilor, muncii, binelui şi frumosului, mama apare ca ceva sacru şi aproape
supranatural. A călca anume pe sămânţă, pe verdele de mâine ce va aduce rod,
înseamnă a dispărea nedispărând, a perpetua mereu:
„Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ”.
Realizat: Botnari Denis
Grupa:     En0120
Anul 2
Institutia: Centrul de Excelenta in Energetica si
Electronica
Profesor: Fedosiu Lilia