Personalitate din literatura contemporană

GRIGORE VIERU
 Date biografice

⚫ Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi
Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău.Grigore Vieru s-a născut într-o familia
de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru. În 1960 se căsătorește cu Raisa,
profesoară de română și latină, împreună avînd doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic -
Călin.Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în
grad de Mare Cruce.Cîteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o
stradă din Iaşi și Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile
înainte de ziua sa de naştere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din
Chişinău.

Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om serveşte cu dăruire poezia.
Contemporan cu noi, el este şi un exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră
naţională pe care le exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos,
mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.

⚫
⚫ Un cuvînt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de
toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în
care poezia este chiar viaţa şi sufletul omului.

⚫
 Contribuția la dezvoltarea domeniului

⚫ A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii

române şi grafiei latine pe teritoriul Republicii Moldova,
poezia acestuia fiind leagănul spiritualităţii româneşti şi
zălog al dăinuirii noastre în timp şi în spaţiu A fost poetul
care a știut să pătrundă adânc în sufletul neamului
românesc, creația lui descătușând gândirea și mintea mai
multor generații. A constituit, pentru mulți, alături de cei
şapte ani de-acasă, întâia şi cea mai durabilă şcoală a
adevăratelor valori, a omeniei şi a bunului-simţ Mai mult
decât atât a avut o intensă activitate dedicată copiilor,
fiind considerat cel mai mare poet pentru copii din
literatura română şi unul dintre cei mai mari din
literatura lumii A fost poetul dragostei de viaţă, dragostei
de ţară, dragostei de neam, dragostei de adevăr și va
rămâne mereu pilonul de rezistenţă a culturii noastre
naţionale
 Mamă, tu eşti
de Grigore Vieru
⚫ Mamă,
⚫ Tu eşti patria mea!
⚫ Creştetul tău –
⚫ Vârful muntelui
⚫ Acoperit cu nea.
⚫ Ochii tăi –
⚫ Mări albastre.
⚫ Palmele tale –
⚫ Arăturile noastre.
⚫ Respiraţia ta –
⚫ Nor
⚫ Din care curg ploi
⚫ Peste câmp şi oraş.
⚫ Inelul
⚫ Din degetul tău –
⚫ Cătare
⚫ Prin care ochesc
⚫ În vrăjmaş.
⚫ Basmaua –
⚫ Steag,
⚫ Zvâcnind
⚫ Ca inima…
⚫ Mamă,
⚫ Tu eşti patria mea!
⚫ In acest context Vieru a afirmat poetic si
profund poemic : “Mama,tu esti patria mea !”
Abordeaza acest motiv si alti poetie de la noi ,
unii realizind opere foatre bune , dar Vieru a
lucrat cu tenacitatea mesterului care isi
propuse rasturnarea unei mentalitati si
intronarea unui adevarat cult pentru mama ,
care – spre deosebire de patria sovietica –
era in adevar una , unica si – principalul –
alta de cit imperiul de necuprins.
⚫ In viziunea poetului, mama şi patria sunt două noţiuni care se
suprapun. Din poezia Mamă, tu eşti se desprinde imaginea cosmică
a patriei ca mediu geografic, a baştinei, a plaiului, cărora li se dă
viaţă prin fiinţa mamei. Caracteristicile chipului fizic al mamei sunt
complementate de sugestii ale unor trăsături spirituale: mama e
veşnică precum patria. Gândul e generat de asociaţia dintre vârful
acoperit de nea al muntelui şi părul cărunt al mamei. Ochii mamei
sunt ca nişte mări albastre care adună liniştea, frumuseţea şi
zbuciumul vieţii, mâinile mamei, asemenea arăturii, sunt dătătoare
de rod, respiraţia ei naşte ploi peste glie, insuflă viaţă pe tot
cuprinsul patriei.
⚫ Indiferent de ipostaza în care apare mama (mama reală,
mama-simbol, mama-valoare spirituală, mama-natură / cosmos
etc.), înregistrăm legătura afectivă dintre ea şi fiu / eul liric.
Neliniştea, dorul, regretul, tristeţea, bucuria de a fi alături de fiinţa
dragă, îngândurarea sunt stările dominante desprinse din universul
liric al creaţiei lui Grigore Vieru la tema maternităţii
⚫ Mama apare in acest context, precum si in literatura romana ca un simbol al adapostului, al
credintei, al hranei, al dragostei materne, care este inaltat in fruntea tuturor fenomenelor si
fiintelor de pe acest pamint. Mama devine virful emotiilor si starilor eului liric. Titlul poeziei este
structurat pe baza unei metafore profunde, care si este un inceput al descrierilor ce vor urma pe
parcursul poeziei. Multimea de idei ce reliefeaza cuvintul mama este ilustrata de punctele de
suspensie care indeamna la meditatie, la gindire profunda privind universul patriotic. Crestetul
tau-/ Virful muntelui/ Acoperit cu nea. este o metafora ce releva asemanarea dintre aceste doua
elemente diverse, insa care exprima idei ce sunt similare, ce nuanteaza imensitatea sufleteasca
raporatata la cel mai inalt punct de pe munte, si anume virful muntelui, al treilea vers sugereaza
ideea de o frumoasa batrinete, carunta ce apare in asociere cu zapada alba si catifelata de pe
munte. Metafora Palmele tale-/Araturile noastre reliefeaza imaginea miinilor muncitore si
osindite, cu o piele ridata in asociere cu paminturile Moldovei arate toamna tirziu. Sentimentul
unui adinc patriotism asociat cu cel al dragostei materne il determina pe poet sa descrie in
mantia versului pina la compararea mamei cu niste lucruri cum ar fi: patria, pamintul si altele.
Vieru aduna intr-un centru nuclear miscarile solemne ale sufletului reflectat spre mama.