Sunteți pe pagina 1din 8

CO LG I U L NAȚ I O NA L D E CO M E RȚ A L AS E M

ME DA L I O N LI T E R A R: E LO G I U L G R A I U LU I MAT E R N Î N
P O E Z I L E P O E Ț I LO R BASA R A B E N I !

A elaborat :Ciotu Andreea,TAP-211

Profesor:Corji ța Natalia
L I M BA – C O M OA R A C EA M A I D E P R E Ţ A U N U I P O P O R !

Nu există nimic mai de preţ


pentru un popor decât graiul
matern, întrucât acesta este
plămânul prin care respiră
întregul neam şi suflarea în care Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-
se contopeşte sufletul român. ţi respecţi limba, e datoria
Prin graiul pe care-l vorbeşte fiecăruia dintre noi atât timp cât
fiece popor ajunge să-şi pretindem că suntem o părticică
dezvelească întreaga sa făptură dintr-un popor, căci avem o
lăuntrică şi spiritul său patriotic patrie căreia îi suntem devotaţi
în faţa neamurilor străine, cu tot sufletul.
dovedindu-le celor din urmă şi
un motiv demn de mândrie şi
admiraţie atât pentru
generaţiile actuale, cât şi pentru
generaţiile viitoare.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Rămas în amintirea românilor de


pe ambelor maluri ale Prutului ca
poet iubitor de neam, care a
slăvit mama în poezia sa și care l-
a avut mereu ca model pe
Eminescu, Grigore Vieru se naște
pe 14 februarie 1935 în satul
Pererîta, județul Hotin, Regatul
României, pe malul stâng al
Prutului, într-o familie de plugari
români, Pavel și Evdochia Vieru.
În satul natal absolvește șapte
clase , apoi devine absolvent al
Școlii Medii nr. 2 din orașul
Lipcani – „ani desculți și
flămânzi”, după cum se
menționează într-un tabel
cronolog despre viața sa.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Grigore Vieru a rămas în


memoria românilor din stânga și
dreapta Prutului ca poetul care
și-a iubit mama, care l-a iubit pe
Eminescu și care și-a iubit
patria românească și scrisul ei
latin. Mai târziu mărturisea că „Dragostea mea pentru cuvântul
pentru el iubirea de neam era un românesc, pentru cântecul
dat întipărit în ființa sa: nostru, pentru tot ce este
național, am moștenit ‑o prin
instinct. Mie nu mi ‑a spus
nimeni la școală că sunt român,
toți îmi spuneau că vorbesc altă
limbă. Instinctiv, glasul sângelui
mi‑a spus că limba mea este cea
română”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Prin întreaga sa operă, prin Vieru a trăit având în suflet


activitatea literară și publică,
credința şi speranța reîntregirii:
GRIGORE VIERU a promovat
conștiința unității spațiului cultural „Cred în restabilirea hotarelor
românesc, fiind prezent cu totală strămoșești şi doresc această
dăruire de sine în miezul fierbinte al legitimă restabilire. Pentru că,
celor mai importante evenimente dincolo de patriotismul meu local,
desfășurate pe ambele maluri ale basarabean, știu că Miorița s-a
Prutului. Poetul a reprezentat un născut în Vrancea, că mănăstirea
model de patriotism şi un simbol care noastră cea mare şi adâncă este
şi-a câștigat un loc de cinste în Putna (…), că stâncile din Pererîta
cultura României. mea natală, pe care le port în
Convingerea dintotdeauna a lui sufletul copilăriei mele, nu au
Grigore Vieru a fost că adevărata sa tăria Carpaților; că nu putem fi o
patrie este România, nu Republica
cultură, o știință şi o istorie
Moldova:
națională fără Eminescu şi Creangă
„Nu am nimic împotriva Republicii
(…). Cred, cu toată inima, că
Moldova, pe care am susținut-o de la
bun început şi o susțin, dar nu altfel Reunirea cu Țara mamă este
decât o treaptă spre Reîntregire”. inevitabilă”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Din această credință, din această


mare inimă de român s-au născut
multe dintre creațiile sale
poetice, care ar putea fi incluse
într-un capitol al poeziei sale Grigore Vieru reușește să dea o
patriotice. Nu trebuie neapărat definiție poetică la întrebarea:
să ne cantonăm doar la acele ce e Patria, fără măcar să
poezii unde este vorba despre amintească acest cuvânt,
Patrie, fiindcă, așa cum era şi apelând la fenomenele naturii:
credința Poetului, „o poeziei „Piatra este pâine caldă. / Vântul
bună de dragoste, o poezie ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul –
slăvind frumusețile naturii este busuioc sălbatic” (..) „Vine ziua
şi ea o poezie patriotică”. aurindu-mi pâinea / Vine seara
aromindu-mi vinul. / Vine mama
îndulcindu-mi gândul”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

O altă creație poetică a lui Vieru,


poezia „Eminescu” a devenit un
fel de imn al zilelor de 15
ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea
Soarelui, se ştie / Cerul a muncit
Multe dintre poeziile sale s-au o veşnicie./ Noi, muncind
născut din dragostea sa fierbinte întocmai ne-am ales / Ne-am
pentru tot ce este românesc. Aşa ales cu domnul Eminescu. /
este și ”Legământ”, dedicată Domul cel de pasăre măiestră,/
„dascălului” său de Limbă Domnul cel de nemurirea
română: „Ştiu: cândva, în miez de noastră, / Eminescu”
noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/
Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot
deasupra carții sale(…) // S-o
lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul
meu ori fata / Să citească mai
departe / Ce n-a dovedi nici tata”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Poe z ii pat riotice , d e s pre Țară, Patr ie :


A s cultă Eu c re d c ă P r u t u l
Auzi- ne G l o n te l e i nte r n a ț i o n a l i s t
Basarab ie cu j ale In s c r i p ț i e p e s t â l pu l p o r ț i i
Câ nte c popu lar Pa t r i a
Câ ta f rică d e s ing urăta te ai P i c te a z ă - m i o m i r i ș te
De spicare a țe s te lor RID I C Ă-T E !
Ei S c r i s o a re d i n B a s a ra b i a

S-ar putea să vă placă și