CO LG I U L NAȚ I O NA L D E CO M E RȚ A L AS E M

ME DA L I O N LI T E R A R: E LO G I U L G R A I U LU I MAT E R N Î N
P O E Z I L E P O E Ț I LO R BASA R A B E N I !

A elaborat :Ciotu Andreea,TAP-211

Profesor:Corji ța Natalia
 L I M BA – C O M OA R A C EA M A I D E P R E Ţ A U N U I P O P O R !

Nu există nimic mai de preţ

pentru un popor decât graiul
matern, întrucât acesta este
plămânul prin care respiră
întregul neam şi suflarea în care Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-
se contopeşte sufletul român. ţi respecţi limba, e datoria
Prin graiul pe care-l vorbeşte fiecăruia dintre noi atât timp cât
fiece popor ajunge să-şi pretindem că suntem o părticică
dezvelească întreaga sa făptură dintr-un popor, căci avem o
lăuntrică şi spiritul său patriotic patrie căreia îi suntem devotaţi
în faţa neamurilor străine, cu tot sufletul.
dovedindu-le celor din urmă şi
un motiv demn de mândrie şi
admiraţie atât pentru
generaţiile actuale, cât şi pentru
generaţiile viitoare.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Rămas în amintirea românilor de

pe ambelor maluri ale Prutului ca
poet iubitor de neam, care a
slăvit mama în poezia sa și care l-
a avut mereu ca model pe
Eminescu, Grigore Vieru se naște
pe 14 februarie 1935 în satul
Pererîta, județul Hotin, Regatul
României, pe malul stâng al
Prutului, într-o familie de plugari
români, Pavel și Evdochia Vieru.
În satul natal absolvește șapte
clase , apoi devine absolvent al
Școlii Medii nr. 2 din orașul
Lipcani – „ani desculți și
flămânzi”, după cum se
menționează într-un tabel
cronolog despre viața sa.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Grigore Vieru a rămas în

memoria românilor din stânga și
dreapta Prutului ca poetul care
și-a iubit mama, care l-a iubit pe
Eminescu și care și-a iubit
patria românească și scrisul ei
latin. Mai târziu mărturisea că
pentru el iubirea de neam era un
dat întipărit în ființa sa:
„Dragostea mea pentru cuvântul
românesc, pentru cântecul
nostru, pentru tot ce este
național, am moștenit ‑o prin
instinct. Mie nu mi ‑a spus
nimeni la școală că sunt român,
toți îmi spuneau că vorbesc altă
limbă. Instinctiv, glasul sângelui
mi‑a spus că limba mea este cea
română”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !
Prin întreaga sa operă, prin
activitatea literară și publică,
GRIGORE VIERU a promovat
conștiința unității spațiului cultural
românesc, fiind prezent cu totală
dăruire de sine în miezul fierbinte al
celor mai importante evenimente
desfășurate pe ambele maluri ale
Prutului. Poetul a reprezentat un
model de patriotism şi un simbol care
şi-a câștigat un loc de cinste în
cultura României.
Convingerea dintotdeauna a lui
Grigore Vieru a fost că adevărata sa
patrie este România, nu Republica
Moldova:
„Nu am nimic împotriva Republicii
Moldova, pe care am susținut-o de la
bun început şi o susțin, dar nu altfel
decât o treaptă spre Reîntregire”.
Vieru a trăit având în suflet
credința şi speranța reîntregirii:
„Cred în restabilirea hotarelor
strămoșești şi doresc această
legitimă restabilire. Pentru că,
dincolo de patriotismul meu local,
basarabean, știu că Miorița s-a
născut în Vrancea, că mănăstirea
noastră cea mare şi adâncă este
Putna (…), că stâncile din Pererîta
mea natală, pe care le port în
sufletul copilăriei mele, nu au
tăria Carpaților; că nu putem fi o
cultură, o știință şi o istorie
națională fără Eminescu şi Creangă
(…). Cred, cu toată inima, că
Reunirea cu Țara mamă este
inevitabilă”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Din această credință, din această

mare inimă de român s-au născut
multe dintre creațiile sale
poetice, care ar putea fi incluse
într-un capitol al poeziei sale
patriotice. Nu trebuie neapărat
să ne cantonăm doar la acele
poezii unde este vorba despre
Patrie, fiindcă, așa cum era şi
credința Poetului, „o poeziei
bună de dragoste, o poezie
slăvind frumusețile naturii este
şi ea o poezie patriotică”.
Grigore Vieru reușește să dea o
definiție poetică la întrebarea:
ce e Patria, fără măcar să
amintească acest cuvânt,
apelând la fenomenele naturii:
„Piatra este pâine caldă. / Vântul
ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul –
busuioc sălbatic” (..) „Vine ziua
aurindu-mi pâinea / Vine seara
aromindu-mi vinul. / Vine mama
îndulcindu-mi gândul”.
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

O altă creație poetică a lui Vieru,

Multe dintre poeziile sale s-au
născut din dragostea sa fierbinte
pentru tot ce este românesc. Aşa
este și ”Legământ”, dedicată
„dascălului” său de Limbă
română: „Ştiu: cândva, în miez de
noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/
Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot
deasupra carții sale(…) // S-o
lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul
meu ori fata / Să citească mai
departe / Ce n-a dovedi nici tata”.
poezia „Eminescu” a devenit un
fel de imn al zilelor de 15
ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea
Soarelui, se ştie / Cerul a muncit
o veşnicie./ Noi, muncind
întocmai ne-am ales / Ne-am
ales cu domnul Eminescu. /
Domul cel de pasăre măiestră,/
Domnul cel de nemurirea
noastră, / Eminescu”
G R I G O R E V I E RU – M A E ST RU A L C U VÂ N T U LU I , I U B I TO R D E PAT R I E
ȘI N EA M !

Poe z ii pat riotice , d e s pre Țară, Patr ie :

A s cultă Eu c re d c ă P r u t u l
Auzi- ne G l o n te l e i nte r n a ț i o n a l i s t
Basarab ie cu j ale In s c r i p ț i e p e s t â l pu l p o r ț i i
Câ nte c popu lar Pa t r i a
Câ ta f rică d e s ing urăta te ai P i c te a z ă - m i o m i r i ș te
De spicare a țe s te lor RID I C Ă-T E !
Ei S c r i s o a re d i n B a s a ra b i a