Astăzi, 14 februarie, Grigore Vieru ar fi împlinit 78 de ani. Poetul a însemnat mult pentru noi,
echipa de bibliotecari și pentru cititorii bibliotecii „Târgu-Mureș”. Dumnezeu l-a înzestrat cu un
excepțional har poetic, cu bunătate, cu lumină, cu duioșie, cu compasiune, cu o inimă de copil.
Nicio clipă nu ne-am îndoit că este al doilea Eminescu, deși el însuși afirma că nu reprezintă
decât o lacrimă de Eminescu. De repetate ori a fost oaspetele nostru de onoare, participând la un
șir de activități culturale organizate de bibliotecă. Am avut marele noroc să primim în dar două
cărți: Rădăcina de foc și Acum și în veac cu dedicații: „Prietenilor mei de la Biblioteca Târgu-
Mureș, bucurându-mă că au norocul de frecvența acestei biblioteci. Cu dragoste Gr. Vieru.
26.11.2001”; „Cititorilor Bibliotecii Târgu-Mureș, care-și merită numele cu dragoste și
credință în izbânda dreptății noastre. Gr. Vieru. 19.11.2001”.

     În memoria marelui poet național, la Liceul „Ion Creangă” (cl. a 10-a) am organizat o
prezentare a ultimilor cărți ale lui Grigore Vieru și dedicate poetului: Grigore Vieru 101
poeme; Cele mai frumoase poezii (transpuse în limba germană); Lumina de taină, (cu CD) și
antologia lui Daniel Corbu Grigore Vieru în amintirile contemporanilor.

    Pentru această activitate elevii au pregătit cîteva gazete de perete cu informații din viața și
activitatea lui Grigore Vieru. Ei s-au implicat activ în discuți, din care am remarcat că dispun de
profunde cunoștințe privind biografia și creația poetului. Elevii au menționat că Grigore Vieru a
jucat un rol important în perioada Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia. Frumoasa
întâlnire cu liceienii s-a încheiat cu un recital de poezie  din creația lor proprie și a nemuritorului
scriitor.

  Grigore Vieru va rămâne mereu în memoria noastră ca unul dintre rarii patrioți,
care s-a dedicate Patriei, Neamului, Limbii.

15 februarie 2012

GRIGORE VIERU POET AL NEAMULUI

 Eseu dedicat lui Grigore Vieru
Grigore Vieru... Poetul adevărului şi al credinţei, al neamului şi al
dorinţei. Poetul ce a reuşit să pătrungă adînc în sufletul neamului şi
al poporului. Poeziile sale au rămas ca o amintire a unui Geniu al
Patriei şi al sufletului omenesc. Motivul mamei este ades întîlni
Sub fundalul muzicii pe versurile lui Gr. Vieru sa desfășurat concursul declamatorilor începând de la cei mici,
mici din clasa I-a până la cei din clasa IV-a, îmbrăcați ca de sărbătoare, cu mânuțile înghețate și cu emoții
mari, concursul la deschis piciul din clasa I-a Perju Arina cu următoarele versuri: În aceeași limbă/ Toată
lumea plînge,/ În aceeași limbă/ Râde un pământ./ Ci doar în limba ta/ Durerea poți s-o
mângâi,/ Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt… Cum spunea scriitorul, Vladimir Beșleagă Un adevărat
miracol, cum poezia lui Grigore Vieru s-a împletit organic cu viața a câtorva generații: de la picii
de grădiniță la adolescenții străbătuți de primul fior al dragostei până la cei ce-și dau ultima
suflare… exact așa au fost elevii claselor primare, îndrăgostiți de poezia dedicată mamei, limbii, patriei,
femeii, națiunii. Poate sau nu, dar au trăit emoțiile versului recitat, prin voce, mimică și gesticulare am văzut
asta când a recitat Cojocaru Emil, elev al clasei a II-a poezia: Cămăşi mai vechi, mai noi./ Amară
amintire de la fiu./ De-atâtea ori fiind./ Pe la izvor spălate/ S-a ros de-acum uzorul./ Şi, alb,
bumbacul/ S-a rărit … Au recitat atâtea versuri dedicate lor, copiilor; vesele, triste, șotioase, nostalgice,
versuri în care ghiceam dorul lui Vieru de copilăria sa, după care încetul cu încetul cei mai măricei au trecut
la Mamă, Dragoste, Baștină toate pentru noi, cei care îl iubim pe Grigore Vieru.
14 februarie 2011

Omagiu poetului - Grigore Vieru

ESEU - GRIGORE VIERU POETUL ŞI CETĂŢEANUL

Buhnă Valentina,
elevă clasa a XI-a
Liecul Elena Alistar

Un mare critic afirma: adevăratul poet reprezintă o alcătuire artistică atît de

mistică și de neobișnuită, încît atunci cînd îi este dat să zboare, el se înalță
mai sus decît orice om, iar atunci cînd îi este dat să cadă, el se prăbușește mai
puternic decît ar putea-o face orce muritor de rînd.
În aceste cuvinte cred ca se încadrează și poetul nostru,deoarece de tînăr a fost
alături de neamul său, avînd și aprecieri dar și mari „izbiri”. …
Viața lui Grigore Vieru a fost criticată în nenumărate rînduri.Tot ce doresc eu însă
să spun e că, în pofida gurilor rele, eu știu cu siguranță că el pentru
poporul acesta dar și pentru cel de peste Prut a ocupat un loc aparte în
inimile oamenilor. În inima mea el s-a luat de mînă cu Mihai Eminescu. Și asta nu
că e basarabean sau că l-a iubit pe Eminescu cu toată inima, dar că a descris în
operele sale neamul românesc, dorul, dragostea și durerea lui.
La întrebarea rămasă înafara copertelor:
-De ce scrieți atît de mult despre mamă, plai, copil, grai?
El răspunde:
-Fiindcă iubesc!-cred că acest răspuns servește drept argument celor spuse de
mine mai sus. …
„A fi zilnic frumos”- iată ce-și dorea Grigore Vieru…și asta cred că i-a
reușit. El a rămas FRUMOS și după moarte,a rămas frumos în amintiri. …Și asta
cred că e cel mai mare merit a lui, cel mai mare premiu. ….

MOARTEA LUI VIERU 

Nicolae Dabija

Spitalul de Urgență s-a trezit

și-i bântuit de-o veste tot mai grea:
Vieru zace, undeva,strivit,
căci s-a găsit și pentru dînsu o șosea.
E scos Poetul, pe fragmente, dintre șine…
„Sunte’i Vieru?”
„Da…”
„Și ce vă doare?”
„Doar Basarabia…
Ea… suferă mai tare…
Pe ea salvați-o-ntîi,
și-apoi pe mine…”
I-i sîngele cu fiare-amestecat
ca Prutul lui cu sîrmă ucigașă:
„Unde vă doare cel mai mult?”
„Nu sub cămașă…
Ci Neamul meu… că-i… cel mai
dezbinat.”
Lui-medici voi,cu harul vostru sfint!-,
scos de sub roți ca de pe răstignire,
mai dați-i viață, ca să mai respire
și să mai scrie încă-unLegământ.
Viața în cel din trupul lui se scurge,
La el Spitalului i-i greu s-ajungă,
și Prutul tot e-o lacrimă
prelungă pe fața Eupopei care curge…
Și, ca-n povestea cea cu lupi și iezi,
singurătatea s-a facut mai mare…
Iar țara seamănă cu-o lumînare
ce pîlpîie uitată în zăpezi…
Cu mersul lui, tăcut, de heruvim
el s-a-nălțat la Ceruri: și învie.
Și numai noi,rămași în străinie,
nici nu ne naștem și nici nu murim…
Gr. Vieru- un mare nume al literaturii române, poetul epocii noastre. Noi bibliotecarii ne străduim să-i
promovăm creația literară.
În biblioteca noastră au avut loc diferite activități culturale: prezentări de carte, ore de lectură,
recitaluri de poezie și serate literare.
 
 
 

Dedicație lui Grigore Vieru ”Poetul-

Dumnezeu”
de Mariana Lupașcu, Gimnaziul Teatral
”Ion Luca  Caragiale”

Am organizat un concurs literar-artistic ”Dedicație lui Gr. Vieru”, în cadrul căruia elevi din clasele I-
VIII-a (din liceele ”M. Kogălniceanu”, ”Ion Creangă”, Șt. Cel Mare”, Gh. Asachi”, Gimnaziul ”I. L.
Caragiale”ș.a.) au prezentat atît poezii,  eseuri cît și desene (30 de desene). Din toate aceste lucrări
am selectat 5 cele mai reușite desene și o poezie, care au fost premiate. Tematica fiind diversă.

Patria, Domnița Popescu, și-o imaginează în felul următor: lanuri de grâu și podgorii de viță de vie.

Lupașcu Mariana de la Gimnaziul cu profil teatral ”Ion Luca Caragiale” s–a inspirat din poezia ”Casă
nouă”, a desenat un sat cu case. Tot ea a mai desenat mâna poetului, care este în proces de
muncă-așterne noi versuri pe hârtie, numindu-l: ”Scriitorul Dumnezeu”.
Vanesa Hraban, elevă din clasa a III-a a gimnaziului sus numit a desenat un fragment din poezia
”Iese tata la balcon”.
Gorea Lavinia de la Liceul ”M. Kogălniceanu” a desenat o fetiță, fiind impresionată de poezia ”O
fetiță”.
 

Desen de Lavinia Gorea, pe marginea

poeziei lui Grigore Vieru ”O fetiță”

Incă o dedicație în versuri cu titlul Grigore Vieru ne-a adus eleva de la Liceul ”Gh. Asachi” Ingrid
Bîrca.

O stea căzătoare
Pe iubitul împărat
Ce-a domnit prin poezie
Pentru-a fi tot timpul vie.
Poezia lui cea sfântă
Plin de farmec ne încântă.
Și redă prin vers magia,
Ce-o produce poezia.
Vieru-poet neasemuit
Un om ce țara și-a iubit.
Ne-a lăsat drept moștenire
A sa veșnică iubire.

   Stii oare ca astazi se implinesc saptezeci si sapte de ani de la nasterea marelui poet Grigore
Vieru ?
Ma doare sa stiu ca lumea uita,  uita esentialul si lucrurile cu adevarat valoroase. Mai stii tu ROMANE
cine ti-a cantat tara, limba si neamul ? Admiram idealuri straine toata viata si murim in patima nestiintei
caci mereu ne gandim la ce are vecinul in ograda si nu evaluam comorile noastre, nici dupa ce le-am
pierdut…
      …si eu uit…
      Am crescut cu poeziile lui Grigore Vieru si mult mi-a placut graiul lui atat de simplu si melodios. A trait
ca un om simplu, dedicandu-se idealurilor sale si a murit cu aceeasi credinta. Ce frumos mi-au alintat
auzul in copilarie "Casa Parinteasca", "In limba ta", "Mi-e dor de tine mama", "Multumim pentru pace" si
multe alte versuri pe care ar trebui sa le pastram cu sfintenie astazi si sa le transmitem copiilor asemeni
unui testament cultural.
      Poezia "In limba ta" a avut un impact deosebit asupra copilului din mine. Sinceritatea sentimentelor
exprimate este si aici prezenta, asa cum se poate observa in fiecare poezie scrisa de Grigore Vieru.
Simplitatea trairilor releva un caracter puternic al scriitorului, deoarece tocmai aceste trairi simple au
reusit sa sensibilizeze spiritul meu din copilarie.
In limba ta
In aceeasi limba
Toata lumea plange, 
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai, 
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama, 
Si vinul e mai vin, 
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur, 
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti

Nici plange si nici rade, 
Cand nu poti mangaia
Si nici canta, 
Cu-al tau pamant, 
Cu cerul tau in fata, 
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

      Imi amintesc foarte clar cum de 8 martie era nelipsita poezia "Mi-e dor de tine mama" si de fiecare
data, cel care o recita incerca emotii puternice. Poate din cauza audientei, dar sunt sigura ca si cuvintele
aveau importanta lor. "Stele, lacrima, privire, mama, gradina, lumina, vazduhul gurii, nemuritoare carte,
dor, omenire, fara moarte, coama, vorba-ti calda, naframa, aproape"… Atatea cuvinte sensibile adunate
in versuri melodioase cu siguranta ating coardele sufletului.
Mi-e dor de tine, mama
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o sama, 
Mi-e dor de-a ta privire, 
Mi-e dor de tine, mama.

Maicuta mea: gradina

Cu flori, cu nuci si mere, 
A ochilor lumina, 
Vazduhul gurii mele!

Maicuto, tu: vecie, 

Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cîntec fara moarte!

Vînt hulpav pom cuprinde

Si frunza o destrama.
Mi-e dor de-a tale brate, 
 Mi-e dor de tine, mama.

Tot casca leul iernii

Cu vifore în coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda, 
Mi-e dor de tine, mama.

O stea mi-atinge fata

Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb, batrîn aproape, 
Mi-e dor de tine, mama.
 
      Azi vreau doar sa-mi reamintesc cu drag acele cuvinte care mi-au inseninat copilaria. In aceasta zi
vreau sa cant "In limba mea" "Mi-e dor de tine mama" sperand ca si voi veti "Reaprinde(ti) candela" in
casa sufletului vostru luminandu-va fiinta romaneasca.

Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument în favoarea unităţii limbii române. A scris într-o
singură limbă şi a fost iubit la fel de mult de ambele părţi ale Prutului. A demonstrat că nu suntem
două popoare diferite, că nu avem două limbi diferite şi că visurile noastre nu au fost şi nu vor fi
niciodată diferite. În toate felurile posibile, Grigore Vieru a fost poetul unui neam, nu al unui
stat. A plâns şi ne-a făcut să plângem, s-a bucurat şi ne-a făcut să ne bucurăm, a trăit şi ne-a făcut
să vrem să trăim şi noi. Cu aceleaşi cuvinte pe care le-am auzit şi de la alţii, fără a avea vreodată
acelaşi efect. Astăzi, pare nedrept să ne amintim de Grigore Vieru doar prin cuvinte, când întreaga sa
viaţă a fost despre sentimente, lacrimi şi speranţe.