IPG ”Alexandru cel Bun”

s.Slobozia

Proiect educațional
la istoria romînilor și universală
”Personalități marcante din
sec. al IX, începutul sec XX”.
Grigore Vieru

A elaborat eleva clasei a VIII-”A”:

Rusu Dana.
Conducătorul proiectului prof.IRU:
Prutean Natalia.
Slobozia 2023
1
Cuprins:
1. Foaia de titlu
2. Cuprins
3. Introducere
4. Motto
5. 6. 7.Despre Grigore Vieru
8. O pagină de miere
9. Concluzii/ Bibliografie.

2
Introducere
În procesul de gândire la
evenimentele istorice, se pune
întotdeauna întrebarea despre rolul
figurilor istorice: cum a făcut o
anumită personalitate alegerea
uneia sau altei alternative de
dezvoltare? Cursul istoriei a fost
schimbat de rezultatul activităților
ei, și cu cât de mult? O astfel de
schimbare a fost sau nu
inevitabilă?
Personalitățile istorice adesea erau
criticate cu privire la modul de
gîndire sau chiar expunere a
gîndurilor sub diferite forme. Cu
toate acestea, personalitățile erau
criticate doar pentru a stoarce ce,
pentru ce, cum și de ce din ceea ce
au făcut, sau au gîndit.

3
Motto: ” Istoria
pentru noi trebuie să
fie un izvor nesecat de
poezie sănătoasă, un
șir de icoane sfinte de
unde să căpătăm
totdeauna învățătură
de adevăr și insuflare
de virtute.”
Ion Luca Caragiale

4
 Grigore Vieru – maestru al
cuvântului, iubitor de plai, de
limbă şi de neam.
A iubit poporul până la lacrimi şi şi-a consacrat
întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor,
lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate
şi frumuseţe rară. Poet al mamei, al dorului şi al
dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al
lucrurilor sacre, care astăzi cu părere de rău se duc în
umbră. Poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să
aşeze alături cuvintele Grai, Mamă, Patrie, Iubire. El
a fost poetul dragostei de viaţă, dragostei de ţară,
dragostei de neam, dragostei de adevăr.
Vieru a fost acel muritor, care a dus pe umerii
săi firavi crucea neamului nostru românesc spre a ne
uni prin Cuvânt, Bunătate şi Iubire de aproape pe cei
ce avem „... o ţară, un grai!”.
Vieru a fost mai mult decât un poet. El a fost
însuşi sufletul Basarabiei. A fost, este şi va fi Pilonul
de rezistenţă a culturii noastre naţionale.
A fost ales de Dumnezeu şi trimis pe pământ, ca
o pasăre măiastră, să ne lase drept avere „limba
noastră ce-i comoară”, ca noi s-o luăm, s-o păstrăm,
s-o cultivăm şi s-o transmitem generaţiilor ce
urmează, fiindcă, noi prin grai suntem popor şi
existăm prin neam ca limbă”.
5
 Grigore Vieru – părintele
limbii române
Pe care neamul l-a îndrăgit nu numai ca poet,
ci ca şi pe un om simplu, sincer, bun,
fermecător, plin de taine, de legăminte, blând şi
viteaz, tradiţionalist şi modern.
Încărcându-l cu răbdare, înţelepciune şi nouă
frumuseţe, ca mai apoi să-l întoarcă semenilor
săi, care-i deschid de voie bună inima să-l
primească. Un asemenea poet va rămâne „suflet
din sufletul neamului său”.
În ciuda simplităţii versului său, el se numără
prin acei poeţi „ce-au scris o limbă ca un fagure
de miere”.
Opera lui ne-a menţinut demnitatea de neam,
ne-a hrănit-o cu speranţă şi cu putere de a
continua cu fruntea sus. „Ne-am ţinut veşnic de
limba română într-un deşert aprins în care
singura umbră era – umbra ecoului”, zicea
Poetul. Creaţia viereană a fost şi rămâne umbra
ecoului care ne-a apărat limba română şi
demnitatea de neam.

6
 Ne mândrim mult cu Grigore Vieru.
Moştenirea ce ne-a lăsat-o o vor admira-o multe
generaţii, mângâindu-şi sufletul cu versurile lui.
Noi, generaţia crescută şi legănată de versul
blând şi dulce al Poetului, suntem datori să-l
aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un
tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vreme,
căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe
care le creează şi le păstrează cu sfinţenie.
Vieru a lăsat cel mai de preţ testament carel-
ar fi putut lăsa cineva vreodată omenirii –
POEZIA!

7
 Frumoasă-i limba noastră
de Grigore Vieru

Pe ramul verde tace

O pasăre măiastră,
Cu drag și cu mirare
Ascultă limba noastră
De-ar spune și cuvinte
Cînd cîntă la fereastră,
Ea le-ar lua, știu bine,
Din limba sfîntă-a noastră.

8
Concluzii: este foarte bine să
ne mai amentim de
personalitățile istorice și să mai
citim operele lor. Istoria însăși
este o artă care se uită dacă nu
o mai recitim din nou și din
nou.

Bibliografie: Intermediul
online,manualul de istorie.