UNIVERSITATEA ” ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

LUCRARE DE LICENȚĂ

LEGENDE ISTORICE
DIN JUDEȚUL NEAMȚ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECTOR UNIVERSITAR OTILIA IGNĂTESCU

CANDIDAT:

CIURARU MARINELA-VIOLETA

Promoția 2020

1
2
 CUPRINS:

Argument ................................................................................................................................. 4

CAPITOLUL I: LITERATURA POPULARĂ

 I.1. Caracteristici generale ale literaturii populare.............................................................. 6

 I.2. Folclorul literar – caracteristici generale........................................................................ 7

CAPITOLUL II : LEGENDE ISTORICE DIN JUDEȚUL NEAMȚ:

 II.1. Legenda –trăsături, clasificare.........................................................................................11

 II.2. Culegere de legende istorice din județul Neamț..............................................................14

 II.2.1. Marina și Mihalache ................................................................................................. 14

 II.2.2. Ozana......................................................................................................................... 15

 II.2.3. Piatra lui Toader.......................................................................................................... 17

 II.2.4. Cetatea Nouă a Romanului.......................................................................................... .18

 II.2.5. Cetatea Neamțului...................................................................................................... 19

 II.2.6. ” Sfânta” de la Trifești...................................................................................................20

 II.2.7. Elisabeta Doamna....................................................................................................... 21

 II.2.8. Panaghia...................................................................................................................... 22

 II.2.9. Budu și Ana.................................................................................................................. 23

 II.2.10. Nunta Dochiei........................................................................................................... 24

CAPITOLUL III : Pe urmele eroilor noștri ( Opțional clasa a IV-a).........................................................26

Constatări .................................................................................................................................45

Bibliografie ............................................................................................................................................49

3
 Argument

”Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele,la casa părintească
din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau
mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a
merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam, noi, băieții, de-a mijoarca, și
la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de
bucurie.” ( Ion Creangă, Amintiri din copilărie). Acesta este citatul care stă la baza realizării
acestei lucrări, în care am încercat să îmbin literatura cu istoria.

În prima parte a lucrării m-am oprit asupra literaturii populare românești, care este foarte
bogată și frumoasă, transmițându-se din generație în generație.

Literatura pentru copii s-a format pe baza cărților populare, în versuri sau proză ( exemplu:
basmele, poveștile, doinele, legendele proverbele). Poetul Vasile Alecsandri spunea despre
creațiile populare că sunt ” pietre scumpe în sânul poporului, de aceea ele trebuie căutate și
ferite de noianul timpului și al uitării”.

Pasiunea pentru lectură oferă șansa instruirii fără eforturi prea mari. Maurice Blanchot
susține că ”Lectura este mai pozitivă decât creația,mai creatoare, deși nu produce nimic.”.
Lectura ne antrenează mintea, omul se naște curios și dornic de cunoaștere, iar lectura este cea
care îi poate satisface această dorință.

Prin intermediul legendelor istorice putem vorbi copiilor despre faptele eroice ale românilor,
descriindu-le curajul și dăruința cu care au luptat pentru a-și apăra neamul.

Legendele istorice pot stimula apariția și dezvoltarea sentimentului de patriotism. Personajele

istorice legendare pot fi un exemplu pentru copii, stârnindu-le dorința de a împrumuta și de a
copia curajul, demnitatea, dragostea față de țară, dragostea față de natură sau dragostea față de
vechile obiceiuri și tradiții.

Sentimentul de întoarcere în trecut ne încearcă adesea, mai ales pe cei care destinul i-a
îndepărtat de locurile natale, de casa părintească.

4
 Casa și curtea părintească, ulița copilăriei sunt locuri pline de povești, pe care nimeni și nimic
nu va reuși să ne facă să le uităm.

Județul Neamț este un județ situat în partea centrală a Moldovei, cu reședința în orașul Piatra
Neamț.

Încărcat de istorie, cu un relief bogat și cu o cultură vastă, județul Neamț reprezintă o atracție
turistică unică în România.

Cheile Bicazului pot impresiona orice turist aflat în trecere, grădina zoologică ”Dragoș
Vodă” poate fi un prilej de popas pentru cei care ajung în Târgul Neamț, iar Ceahlăul poate fi
atractiv în orice anotimp din an.

Printre scriitorii de seamă ai județului Neamț se numără: Ion Creangă, născut la 1 martie 1837
în Humulești, Otilia Cazimir, poetă, traducătoare și publicistă, născută pe 12 februarie 1894 în
comuna Horia, scriitorul Marin Sorescu, născut pe 29 februarie 1936, la Bulzești, Dumitru
Almaș, prozator, publicist, istoric și autor de romane istorice, născut pe 19 octombrie 1908 în
Negrești – Dobreni.

5
 CAPITOLUL I: LITERATURA POPULARĂ

I.1. Caracteristici generale ale literaturii populare

Literatura populară reprezintă totalitatea creațiilor literare, artistice, muzicale, plastice,

coregrafice și dramatice, create și transmise prin cuvânt și practici, de către popor. Literatura
populară reprezintă o parte importantă a istoriei literaturii române, deoarece încifrează idealurile
și aspirațiile oamenilor.1

Trăsăturile specifice ale literaturii populare:

 Caracterul tradițional – stimulează crearea unor legături puternice cu tradițiile și cultura

populară, cu scopul de a păstra tradiția și de a o înnoi.
 Caracterul colectiv – arată că , în creația populară, la realizarea faptului istoric au
contribuit mai mulți creatori.
 Caracterul oral – este trăsătură specifică folclorului literar, în care credințele și
superstițiile sunt transmise prin viu grai.
 Caracterul anonim – reprezintă o trăsătură a mentalității păstrătoare și creatoare de
folclor.
 Caracterul sincretic – presupune implicarea mai multor forme de artă la elaborarea și
realizarea creației.2
Teme și motive întâlnite în literatura populară:
 Comunitatea om – natură cu motivele transhumanța, testamentul (exemplu Balada
Miorița).
 Tema iubirii cu motivul adorației, mândriei (doinele).
 Jertfa pentru creație cu motivul zidului părăsit, al surpării zidului, al soției zidite (balada
Mănăstirea Argeșului).
 Binele și răul, cu victoria binelui asupra răului (basme și poeme populare).
 Înstrăinarea cu motivul dezrădăcinării.

1
M. Norel ,Literatura română și literatura pentru copii, 2012, p.14.
2
Ibidem, p.15.

6
  Revolta este o atitudine spirituală, întâlnită în doină,cu motivele haiducie, nenoroc,
cătănie.3

Literatura populară cuprinde:

 Poezia obiceiurilor: de Crăciun, de Anul Nou, rituri de invocare a ploii sau obiceiuri
de seceriș.
 Poezia ceremonialurilor de trecere: obiceiuri legate de naștere, nuntă sau moarte.
 Poezia descântecelor: de dragoste, de boală.
 Creația lirică în versuri:doina.
 Creația epică în versuri: balada.
 Creația epică în proză: basmul, legenda, snoava.4

Opera folclorică nu este concepută ca o activitate gândită dinainte, ea este privită ca o

improvizare în curs de organizare.

” Opera folclorică este artă tradițională moștenită și transmisă ”din gură în gură”, iar
improvizarea deschide căi noi spre analiza mijloacelor de comunicare și valorificare a creațiilor
folclorice.”5

II.1. Folclorul literar – caracteristici generale

Prin folclor se înțelege totalitatea culturii populare, care se manifestă prin literatură, artă
tradițională, dansuri și jocuri și se poate cunoaște doar prin descoperire, culegere și cercetare.
Termenul de folclor provine din limba engleză, unde ”folk” înseamnă popor, iar ”lore”
înseamnă știință. De aici înțelegem că folclorul reprezintă știința și creația unui popor.
Creația populară din domeniul literaturii, al muzicii și al dansului formează etnofonia, unde
”ethnos” înseamnă, în limba engleză, popor, iar ”phoni” înseamnă voce, sunet.
Creațiile populare materiale cum sunt cele din domeniul cusăturilor, portului popular sau al
sculpturii, formează etnografia, unde ”ethnos” înseamnă popor, iar ”graphi” înseamnă scriere,
grafică.
3
Raftulcuidei.wordpress.com.
4
www.cursuri-online.info.
5
Gh. Vrabie, Poetica Mioriței, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, București 1984, p.14 .

7
 Preasfințitul Antonie de la Sibiu spune că ” așa cum Sfânta Tradiție a Bisericii reprezintă
izvorul sigur al credinței și al cunoștințelor noastre despre cum să trăim pe pământ , așa și
6
folclorul stă la baza creației artistice culte”.
Vasile Alecsandri îi adresează lui Petre Ispirescu câteva cuvinte referitoare la lucrările sale
spunând că ” privind în volumul de povești populare ce mi-ai trimis la țară, îmi pare că mă aflu
față cu o comoară pe care aș fi pierdut-o de mult și am regăsit-o într-o zi de noroc... ai făcut un
bun serviciu neamului românesc adunând într-un șireag mulțime de pietre scumpe din averea
națională, un șireag care nu mai este amenințat de a se pierde.”7
Valorile folclorului sunt:

 Valoare moral – creștină: cum sunt colindele, cântecele de stea sau primele scrieri
patristice;
 Valoare istorică deoarece folclorul este un ecou al trecutului;
 Valoare documentar – lingvistică;
 Valoare moral – educativă, deoarece folclorul stimulează anumite virtuți precum cinstea,
vitejia, sau hărnicia;
 Valoare artistică, este valoarea care asigură trăinicia creației populare, folclorul fiind o
sursă de inspirație pentru creația cultă;
Diferența dintre creația populară și cea cultă este aceea că , creația populară are
următoarele caracteristici:
 Este anonimă ( nu se cunoaște autorul);
 Este produsă de popor;
 Este colectivă și realistă deoarece creația populară se inspiră din viața cotidiană a
oamenilor;
 Este orală pentru că s-a transmis prin viu grai;
 Nu poate fi preluată sau împrumutată de o altă cultură;
Prima creație populară românească a apărut acum câteva mii de ani ân urmă.8

6
Ziarul Lumina, articol de Jean Lupu, 2009;
7
Ispirescu P., Basme, Legende, Snoave, p. 299;
8
Ziarul Lumina, un articol de Jean Lupu, 2009.

8
 Categoriile folclorului literar sunt:
1. Poezia de ritual și ceremonial – este o poezie sincretică, cântată, uneori însoțită
de dans. Aceasta se clasifică în:
 Poezia obiceiurilor calendaristice: plugușorul, colindatul;
 Poezia obiceiurilor de trecere: despre obiceiurile legate de momentele
importante din viața omului;
 Poezia riturilor de naștere;
 Poezia nunții – structura acestei poezii diferă de la o zonă la alta, în
funcție de obiceiurile și tradițiile locale;
 Poezia ceremonialului de înmormântare;
 Poezia descântecelor;9
2. Literatura aforistică și enigmatică : proverbe și ghicitori.
3. Epica populară. Aici epicul cuprinde două forme de manifestare: epica în proză
și epica cântată și versificată.
Proza populară cuprinde o gamă variată de creații orale cu caracter narativ:
 Basmul despre animale – fac parte povestirile care au ca personaj principal
animale;
 Basmul fantastic – este o lucrare concepută într-un univers fantastic; acest
tip de basm pleacă de la realitate dar se desprinde de ea, iar voința omului
nu cunoaște limite.
 Legenda – reprezintă o povestire orală care explică un fapt real prin
motive fabuloase, supranaturale;
 Snoava – reprezintă acel tip de folclor care promovează umorul popular.10
4. Căntecul epic sau cântecul bătrânesc – s-a răspândit odată cu dansurile și
cuprinde:
 Epica eroică;
 Cântecul istoric și haiducesc;
 Balada nuvelistică;

9
Balazs L.,”Folclor. Noțiuni Generale de Folclor și Poetică Populară”, Cluj-Napoca, 2003, p. 56
10
Balazs L., Op.cit., p.97.

9
 5. Cântecul liric – cele mai vechi forme ale cântecului liric apar în poeziile
obiceiurilor și cuprinde:
 Cântecul de leagăn – interpretat cu scopul de a liniști și de a adormi
copilul;
 Stigăturile – însoțesc dansurile și pot fi poeme scurte, pot fi doar simple
chiuituri.11
” Balade ca Meșterul Manole sau Voichița și chiar poeme haiducești ca Miu sau Toma
Alimoș, Corbea numai românii le-au turnat ân forme de o artă cu totul deosebită prin
măiestrie .” Aceste creații folclorice sunt de o rară plasticitate și fabulozitate care conțin
adevăr istoric exprimat prin imagini tipice și prin mijloace caracteristice marilor opere de
artă literară.12

11
Balazs L., Op.cit., p. 107;
12
Ghe.Vrabie., Eposul PopularRomânesc.,Editura Albatros, București 1983, p. 327.

10
 CAPITOLUL II. LEGENDE ISTORICE DIN JUDEȚUL NEAMȚ

II.1. Legenda – trăsături și clasificare

” Legenda este o narațiune , de obicei de dimensiuni reduse, având, uneori, elemente

fantastice, bazate pe fondul real al unei întâmplări sau pe miezul imaginar, mitic, al acesteia.”13
Legenda este o specie a literaturii populare, în versuri sau în proză, care explică fenomene,
întâmplări sau caracteristici ale plantelor și animalelor. Legendele au fost culese în același timp
cu basmele și au fost deosebit de atractive datorită cauzei dusă la extrem.14
”Termenul de legendă este de proveniență cultă și a fost introdus în secolul al XIII – lea de
Iacobus de Voragine în ” Legendae sanctorum”.15
În studiile de specialitate , s-a remarcat că legenda conturează o pseudoștiință fundamentată pe
reprezentări imaginare.16
Legendele au o tematică variată: lupta dintre bine și rău, dreptate și nedreptate, adevăr și
minciună, sărăcie și bogăție, teme care se valorifică prin motivele:

 Căsătoria mitică dintre frate și soră (Soarele și Luna)

 Atracția pentru soare
 Lupta dintre voinic și balaur (Iovan Iorgovan)
 Jertfa zidirii ( Meșterul Manole)
 Recunoașterea fratelui pierdut în copilărie (Mircea Ciobănașul)17

În cultura românească termenul de legendă a fost confundat cu cel de basm, iar unii folcloriști au
folosit ca sinonim pentru legendă termenul de ” tradition”.18
” Legenda evidențiază existența pastorală a poporului român, spiritul de unitate și de
solidaritate, caracteristice poporului român.”19

13
Ibidem, p. 51.
14
www.qreferat.com.
15
Legende populare românesști, Editura Sport și turism, București 1990, p.5.
16
O. Bârlea,Folclorul românesc, Editura Minerva, București, 1981, p.47.
17
M. Norel, op.cit.,p.51.
18
Gh. Vrabie,op.cit., p.5.
19
M. Norel,op.cit., p.53.

11
 Legendele se clasifică astfel:

1.Legende etiologice : sunt legendele care se ocupă de crearea și organizarea lumii.

Faptele prezentate în acest tip de narațiune sunt de domeniul fanteziei. În aceste legende
omul este prezentat atât cu trăsăturile lui bune cât și cu cele rele. Sunt descrise caracteristicile
lui fizice, psihice dar și trăsături ale comportamentului.20

Legenda etiologică oferă adevăruri transfigurate prin modalități artistice originale despre
plante și păsări ( exemplu: Legenda florii – soarelui : ”Fata avea părul galben ca spicele
grâului, avea vocea și veselia păsărilor, iar despre frumusețe ce să mai vorbim... .”). Acest
tip de legende au un conținut fantastic care se bazează pe fapte reale. 21

2.Legende mitologice: în această categorie de legende elementele generale care

decurg din tematica lor sunt cele care rămân valabile. Aceste elemente generale pot fi:
proveniența personajelor și înfățișarea lor,sau fenomenele sub care apar, darurile pe care
le fac, mijloacele de apărare pe care le folosesc, interdicțiile pe care le au sau reședințele
lor.
Legendele mitologice prezintă ursitoarele ca fiind niște femei veșnic tinere care au băut o
licoare miraculoasă. Tot în această categorie de legende întâlnim și popoare străvechi,
imaginare în care căpcăunii cu obraz de câine și cu un ochi în frunte se hrăneau cu carne
de om, iar zmeii erau uriași, urâți, aveau ochii cât dovleacul, mâinile cât putinile și dinții
cât fiarele plugului.22
3.Legende religioase: înfățișează figuri biblice, cum ar fi sfinții și sărbătorile lor.
Temele din acet tip de legende sunt legate de viața sfinților și se leagă și de unele
obiceiuri.23
4.Legende geografice: se formează din istoria diferitelor puncte geografice. Aceste
legende pot explica originea unor denumiri geografice, oferind informații toponimice,

20
www.qreferat.com;
21
M. Norel,op.cit., p. 52.
22
www.qreferat.com.
23
Ibidem.

12
 meteorologice, etnografice sau mitologice (exemplu: legenda Mureșul și Oltul: ” Și avea
împărăteasa doi copii care se jucau în țărână, când a plecat tatăl lor să se războiască;...
unul crescuse în turnul dinspre miazănoapte, celălalt, în turnul dinspre miazăzi, ... Pe
unul îl chema Mureșul, pe celălalt Oltul. Șe de acolo,din cerștetul muntelui, li s-a
despărțit cărarea, că Mureșul a pornit spre miazănoapte, iar Oltul spre miazăzi.”)24
5.Legende istorice:înfățișează evenimente petrecute în trecut bazate pe amintiri sau
pe inchipuirea faptelor descrise. Aceste legende vorbesc despre figuri istorice fantastice,
despre haiduci, căpetenii de răscoale sau domnitori.25
Legenda istorică s-a format în perioadele de tulburare din rândul umanității și de aceea
personajele sunt reprezentate cu trăsături mitice, excepționale. Un fapt real este
înfrumusețat , deformat, mistificat sau urâțit pentru a oferi un exemplu de urmat sau de
ocolit, intenția povestitorului fiind aceea de a scoate în evidență trăsăturile unui personaj
istoric, fie actele de eroism și curaj, corectitudine, fie aspectele negative.
Legenda istorică redă fapte ale eroilor noștri populari, ale domnitorilor – simboluri ale
demnității naționale. Personajele sunt realizate la interferența dintre realitate și mit,
sensul existenței lor fiind apărarea intereselor neamului.26
În legendele istorice se mai vorbește despre reformele realizate de anumiți domnitori,
cum ar fi în creația populară despre Cuza – Vodă, sau despre detronarea unor domnitori,
cum ar fi lucrarea despre Duca – Vodă, sau despre moartea unor domnitori care este
descrisă cu mult dramatism.
Tematica legendelor istorice este variată și bogată, la fel ca și istoria unui popor, iar
personajele istorice luptă pentru libertate ele dovedind dragostea față de țară.
Vasile Alecsandri tratează în legendele sale teme inspirate din trecutul istoricsau din
folclor.
Până la legendele lui Alecsandri, temele istorice au mai fost tratate de literatura română
în poeme epice.27

24
M. Norel,op.cit., p.52.
25
www.qreferat.com.
26
M. Norel,op.cit., p.52.
27
V. Alecsandri, Poezii, Editura de stat pentru literatură și artă, p. 368.

13
 Culegere de legende istorice din județul Neamț

II.1. Marina și Mihalache

Se spune că , odată, trăia într-o colibă mică, lângă Cetatea Neamțului, chiar sub
muchia dealului, o bătrână văduvă împreună cu fiica sa pe nume Marina.
Marina era o fată foarte curajoasă, dar și nespus de frumoasă. Era înaltă , cu părul
auriu , împletit în două cozi, lungi până la brâu, iar ochii erau calzi și blânzi. Atunci când
se supăra devenea o zmeoaică, fiind o fată curajoasă, chiar dacă era subțirică.
Marina avea , împreună cu mama sa, câteva oi, pe care ea le păștea în poienile din
apropierea locuinței.
În acea perioadă trăia prin Țuțuieni un flăcău pe nume Mihalache. Acest flăcău era un
tânăr voinic, cu chipul parcă sculptat în piatră și era un fecior neînfricat.
Mihalache o îndrăgea foarte mult pe Marina și de aceea el o însoțea mereu cu vitele la
păscut, de ajungeau până aproape de zidurile cetății.
Toată lumea observa că cei doi tineri se îndrăgesc foarte mult și de aceea, cei doi, și-
au propus să facă nuntă mare în vara ce urma. O nuntă la care să cheme toți oamenii din
satul Țuțuieni, ba chiar și din satele învecinate, Condreni și Vânători.
La un timp se auzea că prin acele locuri, turcii împreună cu Racoviță – Vodă doreau să
dărâme Cetatea Neamțului. Turcii umblau să jefuiască gospodăriile oamenilor, însă mulți
dintre săteni se luptau din greu cu dușmanii care le aduceau în case multe lacrimi și
pagube.
Într-o zi de duminică, în timp ce oamenii se aflau la biserică, turcii s-au hotărât să
dărâme Cetatea și au legat de zidurile cetății butoaie cu pulbere, cărora le dădeau foc.
În acea zi, Mihalache era cu vitele la păscut și aștepta săse întâlnească cu Marina, așa
cum se întâmpla în fiecare zi.
Numai că, în dimineașa aceea, Marina a plecat cu oile sale la păscut, însă a fost văzută
de un grup de turci care au urcat dealul, pe urmele ei. Chiar dacă Marina a mânat oile
spre culme în mare grabă, turcii au ajuns-o.
Simțindu-se în primejdie, Marina, a scos cuțitul ciobănesc, pe care îl purta la brâu și îl
aruncă spre unul din acei turci. Cuțitul s-a înfipt în pieptul unuia dintre dușmanii care se
afla mai în față.

14
 Încercând să fugă, să scape de vrăjmași,Marina îl striga pe Mihalache. Turcii au reușit
să o prindă și au legat-o de trunchiul unui copac. Marina se zbătea și îi lovea cu
picioarele, strigând la Mihalache.
Mihalache a auzit țipetele fetei și a plecat să o salveze. Ajuns la fața locului,
Mihalache se luptă cu turcii, îi decapitează pe trei dintre ei și rămâne să lupte cu doi turci
mai puternici. După o liptă lungă și aprigă, Mihalache reușește să pună la pământ pe unul
dintre ei, însă celălalt dușman îi spintecă piptul cu iataganul. Chiar și așa Mihalache
reușește să îl decapiteze și pe ultimul dușman, apoi se târăște să o dezlege pe Marina, care
căzuse la pământ leșinată.
Când au ieșit de la biserică, oamenii din satul Condreni, au văzut că unda pârâului care
curgea de sus era înroșită. După ce au urcat dealul l-au văzut pe Mihalache răpus de
iatagan turcesc și pe Marina, moartă și ea, cu fața împietrită.
Dealul unde au fost găsiți cei doi tineri și pe care crește viorele și albăstrele , precum
ochii fetei, se numește Dealul Marinei, iar pârâul din apropierea dealului se numește
Pârâul lui Mihalache.

(Neculai Neamțu, 79 de ani, Târgu Neamț.)

II.2. Ozana

Demult, prin ținuturile Neamțului, la poalele Muntelui Răchita, era o stână la care era cioban
Petrea Voinea.
Acest cioban, căruia oamenii îi spuneau badea Petrea, era un om voinic și priceput la treabă.
Badea Petrea avea o fată pe care o chema Ozana.
Ozana, care crescuse la stână, ziua păștea oile, iar seara făcea mâncare pentru ciobani.
Badea Petrea avea la stână mai multe ajutoare. Pe unul dintre tinerii care lucrau la stână îl
chema Negruș și avea părul negru și ochii căprui. Pe un alt tânăr , tot de la stână, îl chema Albu.

15
Acesta era de o frumusețe rară, el avea ochii albaștri și părul blond.
Cei doi tineri, Negruș și Albu, au prins drag de Ozana și într-o zi s-au hotărât să meargă să îi
spună ciobanului.
Badea petrea îi îndrăgea la fel de mult pe cei doi tineri și după ce aceștia si-au mărturisit
dragostea ce o aveau față de Ozana, ciobanul le-a spus că fata este cea care trebuie să hotărască
pe care îl ia de bărbat.
În timpul discuției a intrat în casă Ozana. Tatăl său i-a explicat pentru ce au venit tinerii. Fără
să stea mult pe gănduri, Ozana îl alege pe Negruș.
Bucuros, Negruș se pregătea de nuntă în timp ce Albu cânta și hulea a jale.
Și-au hotărât ca nunta să aibă loc după întoarcerea oilor de la iernat, atunci când apar mugurii
primăverii.
Într-una din zile , Ozana a ieșit cu oile la păscut, în lunca apei Neamțului. Atunci a auzit
buciumul lui Negruș, care vestea întoarcerea acestuia. De bucuria venirii lui Negruș, Ozana nu a
observat că un perete de câțiva metri de apă venea dinspre munți, de acolo de unde se topise
omătul. În iarna aceea fusee o iarnă grea , cu troiene mari.
Atunci când fata a observat pericolul, imediat s-a gândit cum să salveze mioarele, însă a fost
prea târziu pentru că apele au luat în învolburarea lor și oile dar și pe Ozana.
Căzută în apă, Ozana a început să țipe. Țipetele ei au fost auzite de cei doi tineri care s-au
grăbit să sară să o salveze. Când aproape să o prindă, Albu șe Negruș au fost și ei luați de furia
apelor , iar fata nu a mai putut fi salvată și a pierit.
De atunci fata nu a mai fost de găsit, iar apa de sub Cetatea Neamțului a fost numită Ozana.
După această întâplare, cei doi tineri, Albu și Negruș , s-au despărțit. Albu a plecat cu oile
sale spre miazănoapte, iar Negruș a plect spre miazăzi.
Cei doi tineri au plâns atât de mult încât din lacrimile lor s-au format două pârâuri: Pârâul Alb
și Pârâul Negru.
(pr. Smerea Gabriel, Roman)

16
 II.3. Piatra lui Toader

Trăia cândva, la Borca, Mărioara, o fată vestită în zona muntelui pentru frumusețea ei.
Mărioara, fata veselă și harnică urma să facă nuntă cu Toader de la Dorna.
Când a sosit ceasul cununiei, Toader , pleacă pe o plută, pe apa Bistriței, îndreptându-se spre
Mărioara, mireasa sa.
Deși drumul este anevoios, Toader cârmuiște pluta, o îndraptă, o doliește, iar când apa curge
lin, Toader cântă și visează la frumoasa lui logodnică.
Ca să ajungă la Mărioara, Toader trece pe la Colțul de la Acra, pe sub bolta Cheilor, acolo
unde stâncile greoaie par să se unească cu cerul.
Inima lui Toader tresare de bucurie atunci când el zărește munții Borcii, simțind că este mai
aproape de Mărioara.
Însă Toader are să scape de greu, abia după ce trece Toancele. La Toance se stârnește de sub
stânci o vijelie, iar Bistrița pare că ar fi cuprinsă de o vrajă . Toader, care a mai trecut prin
strâmtoarea înfricoșată, își face semnul crucii apoi intră fără frică.
În apele învolburate, pluta este zdrobită în mii de țăndări, iar Toader este înghițit de valuri,
lângă o stâncă fioroasă cu vârf negru și ascuțit.
De pieirea lui Toader merge vestea până la Borca, acolo unde trebuia să ajungă în fața
altarului.
Din acea clipă Mărioara nu a mai râs, nici nu a mai țesut, nici nu a mai dormit. Ea stătea, mai
mereu, lângă stânca unde Toader a pierit și se întreba unde este.
Într-o zi , Mărioara se agață de stânca cu vârful negru și ascuțit, ăl cheamă pe Toader, pe care
parcă-l vede dintr-o dată și atunci , spunând o rugăciune , se aruncă de pe stâncă.
După această întâplare , stânca fioroasă cu vârf negru și ascuțit este poreclită cu numele lui
Toade
.(Gheorghe Țigău, Piatra Neamț)

17
 II.4. Cetatea Nouă a Romanului

Pe malul stâng al Siretului, în zona comunei Gâdinți, la aproximativ 5 km de Roman, se află

Cetatea Nouă a Romanului.
Realizată din ziduri dispuse în plan stelat și înconjurată de un șanț de apărare, pavat cu lespezi
de piatră, această cetate reprezintă o fortificație unică în spațiul românesc al Moldovei.
Pe la 1466, marele voievod Ștefan cel Mare construiește o serie de fortificații la Suceava,
Neamț, Soroca, Hotin, dar și la Roman.
10 ani mai târziu, Ștefan urma să înfrunte armatele otomane, conduse de Mahomed al II-lea,
zis ”Cuceritorul”. Domnitorul moldovean a fost învins la Războieni, iar cetatea a fost distrusă de
turci.
Cetatea a fost refăcută și întărită cu ziduri care aveau turnuri circulare.
Se spune că, Cetatea Nouă a Romanului a dăinuit până pe la 1675, atunci când Dumitrașcu
Cantacuzino a dat ordin să se dărâme cetățile Moldovei.
Pe sub apa râului Siret , un tunel subteran de vreo 8 km, leagă Episcopia Romanului de cetate.
Cetatea Nouă a Romanului este numită așa deoarece, în zona orașului Roman, fostă capitală a
Moldovei, a mai existat o cetate veche, construită din lemn și pământ și care a fost ctitorită de
fostul domn al Moldovei, Roman I Mușat.
( Țurcanu Mihai, din Roman)

18
 II.5. Cetatea Neamțului

Înainte de venirea lui Ștefan Vodă la tronul Moldovei, cu mult timp înainte au venit niște
nemți și au obligat oamenii să le care piatră și să le construiască cetate.
Oamenii au fost atât de mult necăjiți de acei nemți de nu a mai rămas nimic din agoniseala
lor. Sărăcia oamenilor s-a produs din cauză că erau siliți să-și folosească vitele la cărat piatră.
După ce boii și caii au pierit, oamenii au fost obligați să pună și vacile la jug.
După ce au izbutit de construit cetatea, în împrejurimile locului a mai rămas un bou fără
coarne și o vacă fără coadă.
După ceva timp, oamenii locului i-au alungat pe nemți și le-au dărâmat cetatea.
Când a venit Ștefan Vodă la scaunul Moldovei, a construit din nou cetatea, însă el nu i-a
chinuit pe nemți pentru că a dovedit că este om bun și sfânt, cum nu a mai fost pe fața
pământului.
În Cetatea Neamțului au fost construite case domnești, biserică, iar în mijlocul curții cetății
era o fântână foarte adâncă, de ajungea la nivelul Ozanei. La jumătatea fântânii a fost făcut un
tunel lung care ducea spre capătul muntelui și ținea de la cetate până la Târgu Neamț.
Prin ținuturile acestea trăia un boier, pe nume Belobiu, care vroia să-și facă han. A pus
pietrarii să dărâme zidurile cetății și a început să care piatră, iar pietrarii au început să îi
construiască ,în târg, han și curți.
Nimeni nu spunea nimic, până când un alt boier, pe nume Alexandru Nebunul, care a ajuns
sărac, s-a împotrivit situației. El a plecat pe jos până la Iași, la domnie, unde era domnitor
Grigore Vodă cel Frumos. I-a povestit domnitorului că cetățile bătrânești se dărâmă, iar
nevrednicii își fac crâșme din ele.
Și se întoarce Alwxandru Nebunul la oamenii de prin părțile lui, cu o hârtie de la domnie în
care domnitorul a dat poruncă să iasă oamenii din toate satele dimprejurul cetății, cu câte trei
nuiele și cu câte un par și să îngrădească cetatea. Cel care nu va asculta și nu se va supune
dorinței domnitorului va pătimi foarte rău.

19
 Oamenii au ieșit și au ascultat de porunca domnitorului, însă după ce vremurile s-au schimbat
gardul s-a stricat.

( Petru Damian, 58 de ani, Târgu Neamț)

II.6.”Sfânta” de la Trifești
Acum câteva sute de ani în urmă, un cioban care își păștea turma de oi pe malul râului
Moldova, a găsit în albia râului o bucată de lemn care era adusă de ape. Ciobanul a luat lemnul
cu gând să facă focul cu el, însă și-a dat seama că acea bucată de lemn este o icoană. A luat
icoana și a prins-o cu un cârlig pe o frânghie, la uscat. În locul unde icoana a fost strânsă de
cârlig a sângerat. Atunci ciobanul s-a rugat în fața icoanei cerându-și iertare. Noaptea el a vist-o
pe Maica Domnului că ia spus să ducă icoana la biserica din Trifești, pentru că acolo este locul
ei.
De atunci această icoană este cunoscută de credincioși sub numele de ” Sfânta de la Trifești”.
Chiar și în zilele noastre credincioșii merg să se închine la icoană și obișnuiesc să urce dealul
Trifeștiului, în genunchi, în zile de secetă și fac rugăciuni aducătoare de ploi.
În vremea episcopului Melchisedec Ștefănescu icoana și-a arătat puterea prin aducerea ploilor
în vremuri de secetă și a scos la iveală hoții care aduceau pagubă localnicilor.
Ciobanul care a găsit icoana a fost înmormântat în curtea școlii din satul Trifești, iar
credincioșii merg în procesiuni în fiecare an, cu o zi înainte de Înălțarea Domnului.
S-au făcut mai multe încercări de a muta icoana în alte mănăstiri sau biserici mai mari, însă
nu a fost cu izbână.
(preot paroh Pătrăuceanu Constantin)

20
 II.7.Elisabeta doamna

Se spune că, în urma Reformei agrare din 1878, când s-au întors de pe front mai mulți tineri,
aceștia primeau pământ și astfel s-au înființat mai multe sate în zona Moldovei.
Exista în Moldova, în ținuturile Neamțului, un sat care se numea Brătianu, după numele
primului ministru din acea perioadă.
Carol I a dorit să vadă acest sat, care era așezat pe o colină, regele fiind însoțit de o suită
regală din care făcea parte și regina Elisabeta Doamna.
Curios despre așezarea satului pe acea colină, regele a primit drept răspuns că terenul drept
este folosit pentru agricultură. Atunci Carol I a hotărât să înființeze un sat nou, pe un teren drept
și care să îi poarte numele. Apoi regele a plecat împreună cu însoțitorii săi, cu un tren dinRoman
și se îndreptau spre București.
Trecând peste râul Moldova, regina Elisabeta a zărit, din tren, un teren cu o suprafață dreaptă,
acoperit de o pădure de ulmi. S-a sfătuit apoi cu regele și a spus că pe acel teren dărește să
înființeze și ea un sat care sa-i poarte numele. A chemat un arhitect belgian de origine germană și
a întocmit proiectul satului.
Satul înființat de regină urma să fie numit Elisabeta Doamna și să aibă străzile drepte așezate
paralel și perpendicular, asemenea unei table de șah.
Satul reginei Elisabeta a fost format pe locul unde se afla o pădure numită Pădurea
Dumbrăvița, aproape de orașul Roman. Aici s-au stabilit tineri întorși de pe front care proveneau
din localitățile învecinate, îndepărtate de oraș.
Bătrânii satului declară că satul reginei Elisabeta a fost un ” colțișor de Paris”, în care se
găseau multe măcelării și multe prăvălii. Locuitorii satului erau oameni vânjoși care au luptat
pentru apărarea pământului străbun.
Se spune că în satul Elisabeta Doamna nunțile durau trei, patru zile și se făceau doar cu
consimțământul părinților, părinții erau și cei care se împăcau în privința averii tinerilor, viitori
miri.

21
 În zilele de Paști se organizau jocuri și hore cu muzică adusă și plătită de flăcăii satului.
Astăzi satul reginei Elisabeta este numit Horia, o comună care are în componență două sate.

(primarul satului Horia, Baciu Gheorghe)

II.8. Panaghia

Panaghia era o fată din satul Răpciuni, care a crescut la vechiul Palat al Cnejilor. Ea era
fată de casă a Mariei Cantacuzino.
După ce stăpâna palatului își pierde soțul, ucis de Duca-Vodă și ginerele, fiul lui
Brâncoveanu, este decapitat, Panaghia pleacă de la palat.
Toți flăcăii din sat erau fermecați de frumusețea Panaghiei, încât, pe la hore, duminica se
strângeau toți în jurul ei. Oamenii din sat credeau că fiii lor sunt vrăjiți de Panaghia și au mers să
îi dezlege de farmece.
Cu scopul de a scăpa de fată, Panaghia a fost urcată pe platoul Ceahlăului, unde se adăposteau
ereticii și caprele negre.
Dorind să-și găsească liniștea , Panaghia urcă pe vârful Toaca, unde văzu Soarele.
Vrăjită de razele Soarelui, Panaghia pierdea ore întregi privindu-l, iar Soarele își prelungera
șederea sa deasupra Ceahlăului.
Se spune că Dumnezeu apedepsit Soarele îndrăgostit și de atunci Ceahlăul a fost înveșmântat
de neguri negre.
Panaghia a vrut să coboare în sat, însă, la poalele vârfului Toaca, a simțit cum picioarele îi
prind rădăcini iar umerii și brațele au rămas încremenite ca o piatră. Nu putea decât să privească
Soarele care-și trimitea timid razele printre neguri.
De atunci inima Pnanaghiei bate neîncetat, iar Soarele poposește mai mult deasupra

22
Ceahlăului, unde a rămas stânca Panaghiei.
(pr. Avădănii Paisie)

II.9. Budu și Ana

În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, era un tânăr voinic și frumos, de la poalele
Ceahlăului, pe nume Budu. El avea îndemânare la aruncarea buzduganului și a săgeții.
Ana, fiica lui Alexandru cel Bun a prins drag de Budu, care și el o îndrăgea.
Primind binecuvântarea voievodului, cei doi tineri s-au hotărât să facă nunta și și-au jurat
credința veșnică.
Într-o zi , în partea de răsărit a Moldovei, focurile vesteau venirea primejdiei tătarilor.
În fruntea oastei moldovene se afla Budu. El a fost răpus de o săgeată venită din partea
dușmanilor.
Ana a aflat de moartea logodnicului ei și neputând să rabde o asemenea pierdere a cerut
ajutorul duhurilor negre cu gândul să îi aducă logodnicul de dincolo de moarte.
Chemat de farmecele unei vrăjitoare , Budu a venit într-o noapte și a luat-o pe Ana pe un cal
alb și înaripat și au plecat pe platoul Ceahlăului.
În zorii zilei Budu și Ana au cazut lângă Creasta Cocoșului, vrăjile fiind destrămate. Cei doi
tineri s-au transformat în două pietre gemene: una mai mare Budu și alăturea una mai mică Ana.
Bătrânii satului spun că atunci când este lună plină, umbra lui Budu coboară deasupra
Palatului Cnejilor , iar cel care se găsește în acel moment printre ruinele palatului se va
transforma și el în strigoi, din cauza vrăjilor în care a fost cuprins Budu.

( Diaconu Paul )

23
 II.10. Nunta Dochiei

Se spune că, în zona Ceahlăului de astăzi, era, cu mult timp în urmă, o pietrărie ce aparținea
unui meșter priceput, dar care era cam ursuz. Singura lui bucurie era atunci cînd o vedea pe
Dochia, fiica lui, lângă el.
Acest meșter, pe nume Onu, cioplea din piatră voinici cu piepturi largi și mâini noduroase.
Unul dintre voinicii din piatră, cel mai mare, era numit de meșter, Ceahlău și avea în loc de
ochi două diamante mari strălucitoare.
Pe acest voinic, meșterul îl sculptase cu un genunchi lăsat pe pământ, iar Dochia se urca
mereu pe genunchiul voinicului să privească zările.
Vestea despre meșterul pietrar a ajuns până la craiul țării care a venit să vadă cu ochii lui cele
lucrate de Onu. Craiul avea numai cuvinte de laudă despre lucrările meșterului și chiar se arăta
interesat, însă lui îi cazuse dragă Dochia.
După ce Dochia și craiul și-au mărturisit dragostea au stabilit ziua nunții. Ei doreau să facă
nunta în luna august pentru că atunci muntele este mai frumos ca oricând, este acoperit de o
puzderie de flori albe și roșii, iar păsările fac să pară că îngerii au coborât pe pământ.
În acele vremuri un alt crai, din miazănoapte, dorea să cucerească Țara Moldovei și a iscat
motiv de război. Acest crai a trimis pețitori să ceară mâna Dochiei că altfel va avea loc o mare
luptă. Atunci, craiul din răsărit, împreună cu meșterul Onu s-au pregătit de război.
În timp ce tatăl și logodnicul au ieșit să țină piept luptei, Dochia a rămas la pietrărie și se urca
mereu pe Ceahlău, voinicul sculptat din piatră și se uita în depărtări.
Atunci când a observat că focurile sunt tot mai aproape, a crezut că tatăl și logodnicul ei sunt
învinși.
Tatăl său o povățuise, în cazul în care vor fi copleșiți, să taie iezii albi și să stropească cu
sângele lor pe voinicii din piatră, iar aceștia vor prinde viață.
Dochia a ascultat de cuvintele tatălui ei, iar uriașii au plecat la luptă, măturându-i pe dușmani.
Dochia se urcă, din nou, pe uriașul Ceahlău și zări un șir lung de lumini care se apropia.

24
Pentru că nu mai avea iezi, Dochia și-a tăiat încheieturile mâinilor și cu sângele ei să stropească
pe Ceahlău, astfel acesta prinde viață. Însă fata nua mai reușit să-și lege încheieturile, iar sângele
s-a scurs o dată cu viața Dochiei. Dochia s-a prăbușit între iezi.
Împreună cu Onu și craiul, Ceahlău plângea și din ochii săi de diamant s-au scurs șiroaie de
lacrimi.
În jurul său toate au împietrit, cuprinse de lacrimi, iar Dochia s-a prefăcut la picioarele lui, în
Stâncă. Iezii o înconjoară și astăzi. Ceahlăul a rămas să îi păzească, iar din ochii săi au tot curs
lacrimi.

(Mocanu Constantin , din Horia)

25
 Capitolul III. PE URMELE EROILOR NOȘTRI. OPȚIONAL CLASA A IV-a

FIŞĂ DE AVIZARE
A PROIECTULUI DE PROGRAMĂ PENTRU OPŢIONAL

A. Avizul şcolii:
Denumirea opționalului: Pe urmele eroilor noștri
Clasa: a IV-a
Anul şcolar: 2019/2020
Număr de ore pe săptămână: 1h
Autorul: Ciuraru Marinela - Violeta

B. Avizul Consiliului de curriculum al Şcolii (CCŞ)

CRITERII ŞI INDICATORI DE EVALUARE
DA NU DA, cu
recomandare
I. Respectarea structurii standard a programei
 Argument
 Obiective specifice
 Activităţi de învăţare (cel puţin una pentru fiecare
obiectiv)
 Conţinuturi
 Modalităţi de evaluare
II. Existenţa unei bibliografii
III. Elemente de calitate
 Respectarea particularităţilor de vârstă ale elevilor
 Concordanţă cu etosul şcolii, cu interesele elevilor şi
cu nevoile comunităţii
 Conţinutul argumentului
- oportunitatea opţionalului
- realismul în raport cu resursele disponibile
 Corelarea obiectivelor cu activităţile de învăţare

26
 Corelarea obiectivelor cu unităţile de conţinut
 Adecvarea modalităţilor de evaluare la demersul
didactic propus

DA DA, cu NU
recomandări

........................................................
Avizul conducerii şcolii .....................................

NOTĂ: Pentru a fi acceptat proiectul de programă trebuie să întrunească „DA” la punctele I

şi II şi cel puţin 5 „DA/DA, cu recomandări” la punctul III.

27
 OPŢIONAL

Pe urmele eroilor noștri

Propunator.:
Director:

An şcolar 2019/2020

28
 Argument

Aceast opţional promovează o viziune integrată asupra fiinţei umane, cu accent explicit
pe următoarele aspecte: - dinamica bio-comportamentală: identitate, , , aptitudini, obiceiuri-
deprinderi sănătoase, abilităţi de organizare şi autogestionare; - dinamica psiho-emoţională:,
sentimente, emoţii, impulsuri; autocunoaştere, autoacceptare şi siguranţă, încredere în sine;
obiceiuri comportamentale; - dinamica spirituală: dezvoltare intelectuală; dezvoltare morală –
corectitudine, integrare, libertate şi responsabilitate, respectul pentru viaţă; dezvoltare spirituală
– relaţiile persoanei cu sine, cu lucrurile, cu ceilalţi; acceptarea propriei vocaţii; - dinamica
relaţională: gestionarea relaţiilor în cadrul familiei, al grupului de prieteni, în
comunitate/societate, în alte categorii de relaţii..

Copiii trebuie să înţeleagă specificul poporului din care fac parte, aspiraţiile lui, idealurile
de ieri şi de azi.
Educându-i, prin diverse activităţi desfăşurate în familie şi în unităţile de învăţământ,
învăţându-i să îndrăgească limba pe care o vorbesc şi obiceiurile şi istoria ţării în care s-au
născut, ne putem asigura că tradiţiile vor avea continuitate în generaţiile următoare.
Opţionalul – sursă de îmbogăţire spirituală şi de plăcere – dispune de valenţe estetice şi
morale sigure, cultivându-le simţurile frumoase şi sentimentele alese. Iniţierea micilor şcolari în
lectura unor opere literare cu răsunet în inimile lor le dezvoltă inteligenţa, sensibilitatea şi
imaginaţia, îi trimite pe copii într-o lume de poveste, în care vor trăi alături de minţi ascuţite, de
animale cunoscute şi de alte puteri nemărginite.
Pasiunea pentru lectură este un mare câştig pentru învăţător şi mai ales pentru elevii care
îndrăgesc cartea. Ei citesc pentru a se instrui fără eforturi prea mari, adesea delectându-se. Când
pasiunea aceasta se împleteşte armonios, organic cu pasiunea pentru studiu, când elevul înţelege
literatura având puterea de a raporta impresiile, trăirile autorului la propria lui experienţă de
viaţă, lectura devine necesară ca « apa pe care o bem ». Raportul dintre lectura extraşcolară şi

29
materia prevazută de programa şcolară este unul de consolidare şi clarificare reciprocă a unor
probleme.
Vorbindu-le copiilor despre faptele eroice ale românilor,despre curajul şi dăruinţa lor în
lupta cu cei ce au dorit să ne cotropească ţara, copiii vor înţelege că trebuie să poarte respect şi
recunoştinţă acestor eroi.
Dragotea de ţară şi iubirea pentu eroii neamului trebuie înfiripată în mintea şi conştiinţa
copiilor de la cea mai fragedă vârstă pentu că, aşa cum arăta Dumitru Almaş: ,,Istoria care nu se
uită devine legendă, iar legenda este aureola care împodobeşte istoria şi luminează cu spor de
lumină dragostea de ţară. Mult aş dori ca, aşa după cum nu uită poveştile copilăriei, generaţiile
noi, să cunoască tot mai adânc şi să nu uite niciodată faptele străbunilor. Să le adune şi să le
adăpostească în conştiinţă ca pe propriile lor fapte, gânduri şi sentimente, integrate organic în
propria lor fiinţă. Am credinţa că o conştiinţă îmbogăţită cu datele oferite de istorie se cunună cu
veşnicia. Căci, chiar dacă omul e pieritor, poporul şi ţara sunt eterne”.

30
Aria curriculară: Om şi societate
Clasa: a IV-a
Durata: 1 an
Nr.ore pe săptămână:1 oră

Competenţele generale:

1. Distingerea unor personaje,obiecte din trecutul poporului

2. Orientareea in timpul si spatiul istoric al Romaniei
3. Utilizarea unui limbaj de specialitate
4. Stimularea interesului pentru studiul istoriei

Competenţele specifice:

1. Distingerea unor personaje, fapte, obiecte din trecutul poporului.

Competenţele specifice Activităti de invăţare

1.1. să identifice personaje istorice
1.2. sa descrie un fapt sau proces
istoric
exercitii de observare a unor imagini ce reprezinta
personaje istorice;
- exercitii de lecturi a unor texte ce descriu personaje
istorice;
- completarea unor texte lacunare ce contin descrierea unor
personaje;
- completarea unor rebusuri;
- exercitii de dramatizare pentru prezentarea unui personaj
istoric;
- exercitii de comparare a insusirilor unor personaje
istorice;
exercitii de lecturi a unor texte ce reprezentand un fapt
istoric;

31

1.3. sa recunoasca obiecte,
reprezentative pentru un fapt si
personaj istoric
2. Orientarea in timpul si spatiul istoric al Romaniei
Competenţele specifice
2.1. sa identifice perioade de timp in
care s-au desfasurat evenimente,
au aparut personaje/izvoare
- vizionarea unor filme, diapozitive;
- exercitii de comparare a faptelor istorice punand in
evidenta schimbarile survenite;
- exercitii de completare a unor scheme ce contin etape ale
desfasurarii unui proces istoric:
- exercitii de alcatuire a unei scheme de desfasurare a unui
fapt istoric;
- exercitii de alcatuire a unor compuneri despre un fapt
istoric;
- exercitii de exprimare a opiniei personale despre un
eveniment istoric;
- exercitii de observare a unor imagini ce contin
obiecte,monumente, constructii;
- exercitii de realizare a corespondentei personaj
istoric/eveniment obiect;
- exercitii de descriere a unui obiect monument;
- exercitiide identificare a unor ocupatii, constructii;
- exercitii de enumerare a unor obiecte;
- exercitii de clasificare a obiectelor istorice
Activităti de invăţare
-exercitii de hasurare/colorare pe banda timpului a
evenimentelor cand au aparut personaje/documente
obiecte;
- exercitii de scriere pe banda timpului a anilor in cares –
au desfasurat evenimente, corespondenta anilor- secolul
- exercitii completarea unor datei in tabele;
32

2.2. sa recunoasca pe harta Romaniei
localitati/regiuni in care s-au
desfasurat evenimente istorice
3. Utilizarea unui vocabular de specialitate
Competenţele specifice
3.1. sa defineasca termeni istorici
3.2, să utilizeze termenii istorici in
formularea unor enunturi
4. Stimularea interesului pentru studiul istoriei
Competenţele specifice
4.1. sa identifice informatii din
surse istorice diferite
4.2. sa sintetizeze informatii din
surse istorice diferite
- exercitii de realizarea corespondentei: evenimenit istoric
- anul –secolul
- exercitii de observare a hartilor istorice ale Romaniei ;
- exercitii de marcare pe harta a traseului unor batalii;
- exercitii de realizare a corespondentei
Activităti de invăţare
- exercitii de consultare a dictionarelor;
- exercitii de definire a termenilor istorici;
- exercitii de selectare a termenilor istorici
dupa un criteriu;
- exercitii de completare a unor enunturi lacunare.
exercitii de completare a unor scheme;
- exercitii de formulare a raspunsului unor intrebari;
- exercitii de redactare a unor compuneri dupa un plan
simplu de idei;
- exercitlii de exprimarea opiniei personale in legaturi cu
un fapt/personaj istoric;
- exercitii de realizare a unor eseuri
Activităti de invăţare
- exerctii de relatare a vizitei la un muzeu,
arhiva, biblioteca. expozitie:
- alcatuire de expozitie cu obiecte vechi;
- exercitii de realizare a unor fise de lectura
33
 cuprinzand extrase din documente;
- exercitii de relatare a unei excursii tematice;
- exercitii de realizare a schitelor unor batalii;
- activitati de exersare a lucrului in echipa

Continuturi

1. Marina și Mihalache
2. Poiana Negrii
3. Dragoș – Vodă
4. Ocaua lui Cuza
5. Ozana
6. Muma lui Ștefan cel Mare
7. Comoara îngropată
8. Fântân doamnei
9. Pietrele Doamnei
10. Dealul lui Ivan
11. Movila lui Răzvan
12. Cetatea tătarilor
13. Broștenii și tătarii
14. Plaiul tătarilor
15. Tatarca și Tatarcuța.
16. Evaluare.

34
Standarde curriculare minime de performanta

Competenţele generale Standarde de performanta

1. Distingerea unor personaje, fapte,
iecte din trecutul poporului
2. Orientarea in spatiul istoric al
Romaniei si al Europei
3. Utilizarea unui limbaj de
specialitate
4. Stimularea interesului pentru
studiul istoriei
1.1. Sa aleaga dintr-o serie de imagini un anumit
personaj istoric
1.2. Sa clasifice obiecte, monumente istorice dupa un
anumit criteriu
1.3. Sa prezinte un fapt istoirc intr-o maniera concisa si
clara
2.1. Sa selecteze corespondenta corecta: perioada
istorica, localitate, evenimente, personaj
3.1. Sa selecteze termeni istorici in cadrul unor itemi cu
alegere multipla.
3.2. Sa selecteze un fapt istoric pe baza unui
plan simplu de idei utilizand termeni istorici
4.1. Sa realizeze un dosar tematic

Bibliografie:

„Programe orientative pentru disciplinele optionale”, Ed. Carminis, Pitesti- coordonator Roxana
Enache
„Legende Populare Romanesti”, Ed. Albatros,Colectia Lyceum – Bucuresti, 1982
„Balade Istorice”, Ed. Minerva – Bucuresti, 1975
,,Povestiri istorice pentru copii şi şcolari ”de Dumitru Almaş
,,Istoria românilor ,epoca modernă şi contemporană” Editura Didactică şi Pedagogică,R.A.-
Bucureşti,1998

35
 PROIECT DIDACTIC

Data: 25.01.2019/ 23.01.2020

Clasa: a IV- a
Număr elevi: 22/ 16
Invatatoare: Ciuaru Marinela
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Opțional: pe urmele eroilor noștri
Subiectul lecției: Legenda istorică Ocaua lui Cuza
Tipul lecţiei: predare – învățare
Timpul alocat: 50 minute
Locul de desfășurare: sala de clasă.
Competențe generale:
1. Distingerea unor personaje, fapte, obiecte din trecutul poporului.
2. Orientarea în timpul și spațiul istoric al României
3. Utilizarea vocabularului de specialitate.
4. Stimularea interesului față de lectură și istorie.
Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

O1. Să cunoască sensul civintelor: oca, sarică, târg, ulcică, pârcălab.

O2. Să identifice, din text, personajele istorice.

O3. Să citească cursiv textul legendei

O4. Să descrie unul din personajele din text.

Metode și strategii didactice: conversația, explicația, jocul de rol.

Materiale didactice: cartea de legende istorice, dicționarul explicativ al limbii române,

costume și obiecte de epocă.

36
 Demersul didactic

Momentele Ob. Elemente de conținut Metode și Material Evaluare

lecției strategii didactice
op

1.Moment Se asigură crearea condițiilor optime Carte cu legende

de desfășurare a lecției. istorice;
Organizatoric.
Se pregătește materialul didactic și Dicționarul
conversația
se amenajează spațiul de desfășurare explicativ;
a lecției.
Costume de
epocă;

2.Captarea Se prezintă elevilor o imagine cu

atenției. Alexandru Ioan Cuza și o ulcică.
Conversația Tablou care il
Elevii sunt întrebați cine este reprezintă pe
Explicația Apreciază
personajul din imagine ș ice Al.I.Cuza.
răspunsuri-
importanță are el pentru români.
ulcica le elevilor
A doua întrebare adresată elevilor
este dacă știu cum se numește , în
termini populari, cănița din lut.

37
3.Anunțarea Se notează titlul lecției pe tablă conversația Tabla, creta,
temei și a Ocaua lui Cuza, și se enumeră caietele de lucru.
obiectivelor obiectivele.

4.Desfășurarea Elevii primesc pliante cu textul Conversația Textul cu Observare

lecției legendei (anexa 1) legenda sistematică
Explicația
Se citește legenda cu voce tare. Dicționarul Apreceire
O3 Jocul de rol
explicativ verbală
O2 Elevii subliniază și scot din text
civintele necunoscute care apoi vor Costume de
fi explicate. epocă

Elevii clasei sunt împărțiți în grupe ulcică

de câte trei.

Fiecare elev de la fiecare grupă va

primi căte un rol: unul va fi
naratorul, unul va fi Cuza și un alt
elev va fi negustorul.

Elevii clasei vor citi textul pe roluri,

O4 îmbrăcați în costume specific
perioadei istorice și vor primi și
recuzita necesară.

5.Obținerea Li se adresează elevilor întrebări din

performanței lecția de zi:
O2 Conversația Textul legendei
1.Care sunt personajele principale

38
 din legenda studiată?

2. Cum s-a deghizat Cuza? Conversația Textul legendei Apreciază

răspunsurile
3. Cu ce vindea negustorul vinul?
elevilor.
O4 4. care era măsura lui Cuza?

5.Care sunt trăsăturile care îl

caracterizează pe Alexandru Ioan
Cuza?

6.Cum îl descrieți pe negustor?

6.Încheierea Se fac aprecieri despre modul de Conversația Apreciere

activității desfășurare a activității. verbală

Anexa 1.
Ocaua lui Cuza

” Într-o seară, ce-i veni lui Cuza, fiind în Galați, hai să vadă singur dacă negustorii
vând cu oca lui.
Și-a tras o sarică mițoasă deasupra hainelor strălucitoare, militărești, luă o căciulă
ciobănească pe cap, îndesând-o până peste urechi, și cum era și întuneric și ningea de nu
se vedea om cu om, o luă razna, tocmai spre târgul cel nou.

- Bună vreme, jupân negustor!

- Bună să-ți fie inima, voinice! Socotindu-l a fi vreun țăran venit la târg. Ger și ninge-
ntruna, hai? Îi mai spuse negustorul.
- Frig și-aș vrea să mă încălzesc. Ian adă o ocă de-a lui Cuza! După puțin timp domnitorul
se trezește c-o ulcică de lut ca de-o jumătate de ocă.
- D-apoi bine, jupâne negustor, asta-i oca lui Cuza?
- Vezi bine că pentru voi , țăranii, asta-i!

39
Domnitorul se grăbi să plătească și porni.
A doua zi, negustorul se pomeni chemat de pârcălab, care porunci de-i lega de gât
negustorului ulcelele de lut în care vindea vinul drep oca lui Cuza; ș-a fost purtat așa
prin târgul cel nou și rușinat. Din ziua aceea nu s-a mai găsit nici un negustor care să nu
vândă cu oca cea dreaptă a lui Cuza, una pentru boieri, și una pentru țărani.
Așa știa domnitorul Cuza să afle și să facă dreptate poporului”
(Legende populare românești, Editura pentru literatură, București 1966)

40
 Proiect didactic

Data: 6.03.2019/ 3.03.2020

Clasa: a IV- a
Număr elevi: 22/ 16
Invatatoare: Ciuaru Marinela
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Opțional: pe urmele eroilor noștri
Subiectul lecției: Legenda istorică muma lui Ștefan cel Mare
Tipul lecţiei: predare – învățare
Timpul alocat: 50 minute
Locul de desfășurare: sala de clasă.
Competențe generale:
1. Distingerea unor personaje, fapte, obiecte din trecutul poporului.
2. Orientarea în timpul și spațiul istoric al României
3. Utilizarea vocabularului de specialitate.
4. Stimularea interesului față de lectură și istorie.
Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

O1. Să de aexemple de sinonime pentru cuvintele: soartă, oștire, braț, orologiu.

O2. Să identifice, din text, personajele istorice.

O3. Să citească cursiv textul legendei

O4. Să asocieze un personaj istoric cu un membru din familie.

Metode și strategii didactice: conversația, explicația, dezbaterea.

Materiale didactice: cartea de legende istorice, dicționarul explicativ al limbii române,

imagini cu personaje istorice legendare.

41
 Demersul didactic

Momentele Ob. Elemente de conținut Metode și Material Evaluare

lecției Op. strategii didactic
1.Moment Se pregătește sala de clasă, Conversația
organizatoric materialul didactic și mediul
optim de desfășurare a lecției.
Se citește catalogul.
2.Captarea Se citește elevilor câteva ghicitori Conversația Carte de Apreciază
atenției despre familie: ghicitori răspunsurile
”ne iubește, ne răsfață, elevilor
zi de zi ne dă povașă,
desigur, va-ți dat seama,
nu e alta, decât….(mama)”
”e nins de ani îmbatrânit,
Eu îl ascult doar sunt mai mic
Iar el este bunul meu….(bunic)”

3.Anunțarea Se scrie titlul lecției pe tablă conversația Tabla,

temei și a Muma lui Ștefan cel Mare și se caietele de
obiectivelor enumeră obiectivele lucru
4.Desfășurarea O2 Se împarte elevilor pliante cu Conversația Pliante cu Apreciere
lecției textul ce urmează a fi studiat textul verbal
(anexa 2). Explicația legendei
Se citește cu voce tare legenda.
Elevii subliniază cuvintele Exercițiul Dicționarul
necunoscute din text. explicative
Se explică cuvintele noi. Dezbaterea
Elevii recites textul . Caietele de
O3 Se adresează câteva întrebări lucru
despre personajele întâlnite în

42
 legenda de față?
1.Cum este Ștefan cel Mare?
R: curajos, luptător, bun strategic,
patriot, cinstit,viteaz.
2.Cum este mama lui Ștefan cel
Mare?
R: iubitoare, grijulie, își iubește
fiul dar și țara și onoarea.
Elevii primesc ca sarcină de lucru
O4 să asocieze un personaj din
legendă cu un membru din
familie. Trebuie să argumenteze
asemănările dintre cele două
personae.

5.Obținerea Elevii sunt rugați să găsească Conversația Apreciază

performanței O1 sinonime pentru cuvintele: soartă, exercițiul Caietele de răspunsurile
oștire, brat, orologiu. lucru elevilor
6.Încheierea Felicită elevii pentru implicare. Conversația Apreciere
lecției verbală și
notează în
catalog cele
mai
frumoase
compuneri

43
 Anexa 2 -” Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe

Muma lui Ștefan cel Mare Brațul său prin taberi miide morți împarte

I Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;

”Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu.

Unde cură-n vale un râu mititel, ..........................................................

Plânge și suspină tânăra domniță, Du-te la oștire! Pentru țară mori!

Dulce și suavă ca o garofiță. Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”

Căci în bătălie soțul ei dorit, III

A plecat cu oastea și n-a mai venit. Ștefan se întoarce și din cornu-i sună;

.................................................... Oastea lui zdrobită de prin văi adună.

Însă doamna soacră lână ea vegează Lupta iar începe...dușmanii zdrobiți

Și cu dulci cuvinte o îmbărbătează. Cad ca niște spice, de securi loviți.”

II ( Dimitrie Bolintineanu, Legende

istorice.Basme.)
Un orologiu sună noaptea jumătate:

În castel în poartă oare cine bate?

-” Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;

Eu, și de la oaste mă întorc rănit.

Soarta noastă fuse crudă astă dată:

Mica mea oștire fuge sfărămată.

Dar deschideți poarta...Turcii mă-nconjor...

Vântul suflă rece...rănile mă dor!

44
 Constatări

Menționez că cele două proiecte didactice, prezentate în lucrare au fost aplicate la clasă astfel:
în anul școlar 2018/2019, am aplicat proiectele didactice, la data și la clasa menționată în proiect,
la o școală din mediul urban; în anul școlar 2019/2020, am aplicat aceleași proiecte la o școală
din mediul rural.

Având șansa de a comunica cu elevi de aceeași vârstă dar din medii diferite, am avut
posibilitatea să compar gradul de implicare și plăcerea de a participa la astfel de lecții, în fucție
de mediul de proveniență.

Numele Tota Total Total Ocaua lui Cuza Muma lui Număr total de elevi
instituției Număr Număr număr Ștefan cel Mare care au fost încântați
elevi fete băieți de lecție
1.Școala -12/14 fete au -8/14 fete au -18/22 elevi au fost
”Constantin 22 14 8 fost încântate de fost încântate de încântați de legenda
Parfene” lecție. lecție. Ocaua lui Cuza.
,Vaslui. -5/8 băieți au -3/8 băieți au -11/22 elevi au fost
fost încântați de fost încântați de încântați de legenda
lecție lecție Muma lui Ștefan cel
Mare.

2.Școala -5/9 fete au fost -9/9 fete au fost -9/16 elevi au fost
Numarul 1, 16 9 7 încântate de încântate de încântați de legenda
Bogdana. lecție. lecție. Ocaua lui Cuza.
-4/7 băieți au -6/7 băieți au -15/16 elevi au fost
fost încântați de fost încântați de încântați de legenda
lecție. lecție. Muma lui Ștefan cel
Mare.

45
 Elevii

25

20

15

10

Număr total elevi urban

Număr total elevi rural

ELEVI

14

12

10

Număr de fete
urban Număr de fete
rural Număr de
băieți rural Număr de
băieți urban

Număr de fete urban Număr de fete rural

Număr de băieți rural Număr de băieți urban

46
 Ocaua lui Cuza

12

10

0
RURAL ÎNCÂNTATE URBAN ÎNCÂNTATE RURAL ÎNCÂNTAȚI URBAN ÎNCÂNTAȚI
FETE FETE BĂIEȚI BÎIEȚI

Rural încântate fete Urban încântate fete Rural încântați băieți Urban încântați bîieți

9
8
7
6
5
4
3
2
1
0

Rural încântate
fete Urban Încântate
fete Rural încântați
băieți Urban încântați
băieți

Muma lui Ștefan cel Mare

47
 Numărul total de elevi care au fost încântați
de lecție
18

16

14

12
Rural - Elevi încântați de legenda Ocaua
10 lui Cuza

8 Urban- Elevi încântați de legenda Ocaua

lui Cuza
6
Rural- Elevi încântați de legenda Muma
4 lui Ștefan cel Mare
Urban -Elevi încântați de legenda Muma
2
lui Ștefan cel Mare
0
RURAL - ELEVI URBAN- ELEVI RURAL- ELEVI URBAN -ELEVI
ÎNCÂNTAȚI DE ÎNCÂNTAȚI DE ÎNCÂNTAȚI DE ÎNCÂNTAȚI DE
LEGENDA LEGENDA LEGENDA MUMA LEGENDA MUMA
OCAUA LUI CUZA OCAUA LUI CUZA LUI ȘTEFAN CEL LUI ȘTEFAN CEL
MARE MARE

48
 Bibliografie

 Alecsandri Vasile,” Poezii”, Editura de stat pentru literatură și artă.

 Almaș Dumitru, ”Povestiri istorice pentru copii și școlari”.
 Balazs Lajos, ”Folclor. Noțiuni generale de folclor și poetică populară”,Cluj-Napoca,
2003.
 Bolintineanu Dimitrie, ”Legende istorice.Basme”, Editura Agora.
 Bârlea Ovidiu,” Folclorul românes”c, Editura Minerva, București 1981.
 Norel Mariana, ”Literatura română și literatura pentru copii”, 2012.
 Ispirescu Petre,” Basme, Legende, Snoave.”,Ediție îngrijită de Radu Albala, București
1915.
 Vrabie Gheorghe, ”Poetica Mioriței”, Editura Academiei Republicii Socialiste
România,București 1984.

 ”Legende populare românești”, Editura Sport și Turism, București 1990

 ”Legende populare românești”, Antologie, prefață și note de Adăscăliței Vasile. Colecția
biblioteca pentru toți, Editura pentru literatură, București 1966.
 „Programe orientative pentru disciplinele optionale”, Ed. Carminis, Pitesti- coordonator
Roxana Enache
 „Legende Populare Romanesti”, Ed. Albatros, Colectia Lyceum – Bucuresti, 1982
 „Balade Istorice”, Ed. Minerva – Bucuresti, 1975
 ,,Istoria românilor ,epoca modernă şi contemporană” Editura Didactică şi
Pedagogică,R.A.-Bucureşti,1998

 Raftul cu idei.wordpress.com
 www.cursuri.online.info.
 www.qreferat.com.

49