Gramatica. Limba Romana

OANA LAZÄR
EDITIE
NOUÄ
rezumate la
Limba
- româna
clasele V-XII
Gramatica
VOCABULARUL
FONETICA/as
-PUNCTUATIA
MORFOLOGIA
SINTARO
TEO
Cu canonal
Created with Scanner Mini

126
CUPRINS:
I. VOCABULARUL 4
Vocabularul fundamental...... 4
Masa vocabularului. 4
Cuvântul ..... 5
Clasi carea cuvintelor 6
Miloace de îmbogätire a vocabularului 8

II. FONETICA 12
Sunetul. 12
Diftongul. 12
Triftongul. 13
Apostroful. 14
Accentul.. 14
III. PUNCTUATIA 14
IV. MORFOLOGIA 16
Genul 16
Numaru 17
Cazu 17
Persoana.. 17
Comparatia 17
Determinarea 18
Diateza.... 18
Modul verbal 18
Timpul.. 19
Substantivul 20
Articolul. 27
Adiectivul 30
Pronumele 35
Numeralul. 54
Verbul.. 60
Adverbul 80
Prepozitia. 83
Conjunctia 84
Interiectia 85

fi
127
V. SINTAXA PROPOZITIEI 87
Propozitia. 87
Subiectul 89
Predicatul 90
Atributul .. 94
Complimentul 98
VI. SINTAXA FRAZEI 106

Fraza. 106
Propozitia principalã si secundarã 106
Propozitia regentà ti subordonatã 106
Relatiile sintactice în frazã .. 107
Expansiunea si constrângerea 109
Propozitia subiectivã ........ 109

Propozitia subordonatã predicativã 1.111
Propozitia atributivã. 112
Propozitia compliment direct 113
Propozitia compliment indirect ni114
Propozitia circumstantialã de loc isc116
Propozitia circumstantialã de timp 117
Propozitia circumstantialã de mod 118

Propozitia circumstantialã de cauzã 119
Propozitia circumstantialã de scop. 120
Propozitia circumstantialã conditionalã 122
Propozitia circumstantialã concesivã ..... 123
•Propozitia circumstantialã consecutiva 124
(3) S001

4
VOCABULARUL
•. " Vocabularul sau lexicul reprezinta totalitatea cuvintelor
unei limbi. Limba româna are aproximativ 120.000 de
cuvinte.
COMPONENTELE VOCABULARULUI
- vocabularul de bazä;
- masa vocabularului:
I. LVOCABULARUL ML FUNDAMENTAL EI(FONDUL
PRINCIPAL LEXICAL) cuprinde aproximativ 1.500 de
cuvinte cunoscute si folosite de toti vorbitorii de limbà
românà si este format din:
a) cuvinte foarte vechi (mostenite sau împrumutate
din alte limbi);
(b) cuvinte folosite frecvent in vorbire;
c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice);
d) cuvinte care intrà în componenta unor locutiuni
sau expresii speci ce limbii române.
* II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor
(aproximativ 90% din totalul cuvintelor) si este compusã din:
- arhaisme;
regionalisme;
- 'elemente de jargon si de argou;
- neologisme;
- termeni tehnici, stinti ci, politici, religiosi etc.
1. Arhaismele sunt cuvinte care au dispärut din limba
comuna, dar râmân totusi în fondul pasiv al limbii, nd des
folosite de scritori în operele sale mai ales cu caracter istoric.
Existà arhaisme lexicale (spatar, pârcalab), fonetice (imbla,
samã) si gramaticale (sezum, ruinuri).
2. Regionalismele sunt cuvintele folosite numai în
anumite regiuni:
in Moldova - curechi (varzã), zämos (pepene galben),
colb (praf);

fi
fi
fi
5
Muntenia - dadã (sorà mai mare), pogon;

Oltenia - lubenità (pepene verde), fol etc.:
3. Elementele de jargon este un limbaj speci c anumitor
categorii sociale, folosit de multe ori pentru a impresiona,
pentru a se deosebi de restul vorbitorilor: bonjour, madam',
O.K., week-end.
4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii,
folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu
scopul de a nu întelesi: bistari (bani), curcan (politist),
ol • 5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din
alte limbi:
• limba latina savantà: colocviu, biblic, literà,
fabulã, picturà etc.;
• din limba francezä: monument, poezie, recamier
etc.;
o-1 • din limba italiana: capodopera, spaghete, pizza
etc.;
•din limba germana: sortiment, stachetã, tact etc.
TUni • din limba englezà: star, derbi, penalti etc. no:
6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte si expresii speci ce
unui domeniu al tehnicii: bujie, rulment, supapà etc;
• 7. Limbajul stinti c cuprinde cuvinte si expresii
folosite în diferite domenii ale stintei: adjectiv, fotosintezã,
electron, polinom etc.ua
CUVÂNTUL. SENSUL CUVINTELOR iN CONTEXT

•. Unitatea de bazã a vocabularului este cuvântul care are
douà componente:
-oformã - totalitateas sunetelor. - sau iterelor
din care este alcätuit; amir

- continutul sau sensul.
• Sensul unui cuvânt este dat de context, deoarece,
considerat izolat, cuvântul poate avea mai multe sensuri, dar
într-un context anumit acesta are o singurà semni catie.

fi
fi
fi
fi
fi
6
1. Din punct de vedere semantic, cuvintele sunt:

• monosemantice - cuvinte care au un singur
sens: atom, antibiotic, infarct, motel;
• polisemantice - cuvinte cu douã sau mai multe
sensuri:
De exemplu masa poate avea sen de:
: - obiect de mobilã: (mi-am cumpàrat o masã rotundã)
- mâncare (Am luat masa in oras)
- petrecere (De ziua lui a dat o masa mare)
• II. Dupà legatura dintre sensul lor si notiunile pe care le
denumesc, cuvintele pot avea:
1. Sensul propriu:
a) Sensul propriu de bazã este întelesul obisnuit al
unui cuvânt: aSTuriAM
Irina a bàgat o bomboanã in gurã. (parte anatomica)
b) Sensul propriu secundar •rezultã dintr-o
asemanare si depinde strict de context:

El a cazut într-o gurà de canal.
2. Sensul gurat este sensul neobisnuit al unui
cuvânt, folosit pentru a forma o imagine artistica:
Gura lumii vorbeste multe.
CLASIFICAREA CUVINTELOR DUPÃ
FORMA SI SENS
Relatii semantice (de sens) între cuvinte
1. SINONIMELE sunt cuvintele diferite ca formã, dar
apropiate sau identice ca sens.
• Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se
astfel o serie sinonimica:
• A plânge - a scânci - a se boci - a se smiorcai:
Existà mai multe tipuri de sinonime:
a) Sinonimele lexicale - relatia de sinonimie se
stabileste între douã sau mai multe cuvinte:
periculos=primejdios, tavan - plafon;

fi
7
b) Sinonimele lexico-frazeologice - relatia de

sinonimie se stabileste între un cuvânt si o expresie sau o
locutiune:
a indrazni - a-si lua inima in dinti...
c) Sinonimele frazeologice - relatia de sinonimie se
stabileste între doua expresii sau locutiuni.
a o lua la fuga - a o rupe la fugã - a spala putina..
2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu forma diferità si cu
înteles opus:
mare = mic; vorbaret = täcut; sus = jos etc.
Perechea de antonime trebuie sã e compusã din parti
de vorbire de acelasi fel.
3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formã identicã, dar cu
înteles total diferit:
Barca pluteste pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Tipuri de omonime:
• • Omonime totale - sunt identice la toate formele.
. Lac(lacuri) - lac (lacuri), leu (lei) - leu (lei)...
• • Omonime partiale - sunt identice numai în anumite
situatii: Ex: somn (somni) - somn (somnuri), bandà (bande) -
• banda (benzi)
• • Omonime morfologice - rezultate prin coincidenta a

unor forme apartinând unor pärti de vorbire diferite: EX: cer
(substantiv) - cer (verb), sare (substantiv) - sare (verb)...
r. • Omonimele care se scriu la fel se numesc
omografe, la unele nd diferit accentul:
i acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care se pronuntà la fel, nd alcatuite
din aceleasi " SUnete Si a care nu diferã nici
accentul se numesc omofone:
• Mii - mii de roiuri de albine - numeral;
Mii - mi-i drag de el - pronume + verb

fi
fi
fi
8
4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formà aproape identicã

(uneori diferà un singur sunet) si cu sensuri diferite.
Ex: familial (privitor la familie) - familiar (obisnuit) a
emigra -a imigra, literar - literal.
5. PLEONASMUL este o gresealà de exprimare, si
consta in folosirea în acelasi context, a doi termeni care se
exclud reciproc :
a aduce aportul (I concluzie nalã
a avansa înainte conducere managerialä
averse de ploaie a conlocui laolaltã
babà batrânã a conlucra imprenã
caligra e frumoasã a prefera mai bine
cel mai superior (5) procente la sutà
a cere solicitare a ramane în continuare
a ecraniza un lm a relua din nou
genunchiul piciorului a repeta încã o datã
hemoragie de sânge a rescrie lar
6. CACOFONIA este sonoritatea supärätoare a unor
silabe aläturate,,de multe ori cu tenta vulgara. Evitarea
cacofoniei se face prin intermediul câtorva pärti de vorbire,
cum ar : decât, drept, faptul cã, asemenea, intrucât (în loc
de pentru cã), articole proclitice ori pur si simplu reformulând
enuntul. Cele mai frecvente cacofoni sunt: la/la; sa/sa; ca/ca;
'ca/ce(ci); cã/ca; cu/co; cã/co; cã/cu; cä/când.
De exemplu:
• Astazi facem ora de chimie la laborator./ Astäzi facem
ora de chimie în laborator.
7. TAUTOLOGIA - utilizarea a do termeni care au
acelasi radical. Este o gresealã de exprimare:
începe de la început; proprietatea acelui proprietar.
MIJLOACE DE IMBOGÄTIRE A VOCABULARULUI
Imbogatirea vocabularului se realizeazà prin douã
mijloace principale:

fi
fi
fi
fi
9
• interne - crearea de cuvinte noi din cele existente

deja în limbä;
• externe - imprumuturi din alte limbi.
1. MIJLOACELE INTERNE sunt:
11. Derivarea cu:
- pre xe
- su xe
- parasinteticã
2. Compunerea
3. Schimbarea valorii gramaticale (valorii morfologice),
numitã si conversiune.
DERIVAREA
1. Derivarea cu pre xe
10 Pre xele sunt sunetele sau grupul de sunete CARE SE
adäugã inaintea rädacinii pentru a forma un cuvânt nou:
sträbun, nevazut, incapabil, impàduri, innourat, ®
2. Derivarea cu su xe
Su xele sunt sunetele sau grupurile de sunete adäugate
dupà rädâcinã pentru a forma un cuvânt nou: bunic (buntic);
frunzis (frunztis)
• 3. Derivarea parasintetica
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate cu su x si
cu pre x:
impädurit = îm + pâdur + it
pre x radical su x
COMPUNEREA
COMPUNEREA este procedeul de formare a unor
cuvinte prin combinarea a doua sau mai multi termeni.
• Compunerea se poate realiza prin:
- contopire
- alaturare sau juxtapunere
- elemente de compunere
- abreviere

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
10
1. Compunerea prin contopire se realizeazä între

cuvinte întregi (existente si independent in limbã), care se
scriu Împreunã devenind o singurà unitate lexicalã:
• niciodatà (nici + odatà), oarecare (oare + care)...
• 2. Compunerea prin aläturare se realizeazä tot între
cuvinte intregi, dar acestea se scriu cu cratima sau in cuvinte
separate:
Câine-lup, inginer-sef, vitä-de-vie, dis-de-dimineatä, gurä-
casca, proces-verbal, Gara de Sud, de pe, ca sã, etc.
3. Compunerea cu elemente de compunere se
realizeazä între cuvinte întregi, independente in limbã si
elemente de compunere care nu existà independent în limbà:
aeronava, anglofon, microorganisme...
•; 4. Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor
cuvinte intregi) se realizeazã prin:
• abrevieri din initiale: ceo
BNM (Banca Nationalã a Moldovei);
• din fragmente de cuvinte:
MOLDSILVA..
Pre xoidele sunt nisteelemente asemänätoare
pre xelor care se aseazà înaintea rädäcinii si dau nastere
unor cuvinte noi:
Principalele pre xoide sunt: aero-, astro-, avi-, balneo-,
bio-, demo-, lo-, foto-, kilo-, micro-, mono-, orto-, poli-, proto,
pseudo-, rario-, semi-, tele-, zoo-.
Su xoidele sunt elemente asemänãtoare su xelor care
se aseaza dupa radacinã si dau nastere unor cuvinte prin
schimbarea sensului lexical.
Principalele su xoide sunt: -ambul, -buz, -cid, -fug, -for, -
fon, -log, -man, -ped.
SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE
(CONVERSIUNEA)
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este un
mijloc intern de îmbogätire a vocabularului care const în

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
11
formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o parte de

vorbire la alta.
Substantivizare - astfel devin substantive:
-adjectivele: lenesul, tânärul
- pronumele: eul, sine
- numeralul: un noua, zecele
- verbul: ränitul, scrisul
- adverbul:binele, räul
- interiectia: oful
Adjectivizarea - astfel devin adjective:
- unele substantive: si câini mai bârbati.
- pronume: cârtile noastre, altà fatã..
- verbe: orile culese
- adverbe: haine gata ...
Adverbializare - devin adverbe unele:
-substantive: toamna, noaptea..
-adjective: scrie frumos
- verbe la participiu: vorbeste lämurit
Devin prepozitii unele:
- adverbe: deasupra norilor
- substantive: gratie härniciei
- verbe la participiu: datoritã muncii:
II. MIJLOACE EXTERNE DE IMBOGÄTIRE A

VOCABULARULUI
Imprumuturile de cuvinte reprezintà procedeul de
imbogätire a vocabularului prin pàtrunderea cuvintelor din
alte limbi. Ex: football, engl -› fotbal.
• Sunt ^mprumuturi vechi si noi (neologismele).
Imprumuturile vechi sunt cuvintele provenite din limba
slava, maghiarã, greacã, turcã pânà la secolul VIII-IX.
Ex: din slavã - apostol, voievod etc.
din maghiarä - belsug, chin, gazdã, oras etc.
din turcã - iaurt, cafea, mezel, cherestea etc.

fl
12
• Imprumuturi noi sau neologismele sunt cuvinte

împrumutate relativ recent din alte limbi.
Ex: din francezà - bal, dans, director, guvern, automobil..
din englezä - parking, baschet, bowling, ring, sponsor..
din italianà - chitarã, valutà, virament, sc...
din rusä - activist, combinat, dezinformare...
din germana - boiler, sinä, blitz..
FONETICA
Fonetica este stinta care studiazà sunetele unei limbi.
CLASIFICAREA SUNETOLOR
1. VOCALELE sunt sunetele care se pot rosti färà
ajutorul altor sunete si pot alcätui si singure silabe.
in limba românã existà sapte vocale:
,a, à, â (1), e, i, o, u
2. SEMIVOCALELE sunt sunete care se aseamänã
cu vocalele, dar nu pot alcatui singure silabe si se pronuntã
la jumatatea intensitâtii unei vocale. Ele intrà in alcâtuirea
diftongilor si triftongilor si sunt în numär de patru:
e, i, o, u
e. i. o. u pot :
* vocale: eratà, grar;
*semivocale: searä, iar, soare, oua.
3. CONSOANELE sunt sunete care nu pot pronuntate
singure, ci numai înso te de o vocalã.
in limba româna existã 22 de consoane:
b, c, c' (ce.ci), k' (che, chi), d, f, g, g' (ge, gi), g' (ghe, ghi), h, l,
m, n, p, r, s, §, t, t, V, z.
DIFTONGUL este grupul de sunete alcâtuit dintr-o vocalã

si o semivocala, rostite in aceeasi silabà.
Diftongul poate :
• ascendent, atunci când este alcätuit din semivocalã +
vocala:
iar-nã; broas-cã; deal; soa-re; pia-trã.
л

fi
fi
fi
fi
fi
13
• descendent, atunci când este alcätuit din vocalã +

semivocalã:
maica; ca-dou; vrei
л
TRIFTONGUL este grupul de sunete alcätuit

dintr-o vocalà si douà semivocale rostite in aceeasi silabã.
Triftongii sunt de doua feluri:
- progresivi, atunci când semivocalele preced vocala:
ari-pioa-rà; cre-ioa-ne; i-ni-mioa-rä
- centrati, atunci când semivocalele incadreazà vocala:
A9s'r le-oai-ca; do-reau: trä-iai: fo-iau:
e HIATUL este grupul de douã vocale aläturate a ate
în silabe diferite:
a-le-e: i-de-e: po-e-zi-e;
SILABA este sunetul sau grupul de sunete ce cuprinde în
mod obligatoriu o vocalã, care se pronuntà cu un singur efort
expirator (printr-o singurà deschidere a gurii).
Dupã numárul de silabe, cuvintele sunt:
• • monosilabice - formate dintr-o singurà silabã.
dom, beau, da, ac, fac
• plurisilabice - formate din douà sau mai multe silabe:
du-el; ar-bi-tru; câm-pi-e
Despärtirea cuvintelor in silabe.
• 1.O consoanã a atã între douà vocale - despârtirea se face
inaintea consoanel. r
ma-sa, coa-sà, a-xa,
2. Douà consoane a ate între douà vocale - despärtirea se
face între cele douã consoane.
poar-ta, mun-te
Us Exceptie fac cuvintele al caror radical se termina in
consoanele I sau r precedate de o consoanã. In acest caz
despàrtirea se face înaintea ambelor consoane.
n8o ca-blu, co-dru, co-vrig
3. Trei sau mai multe consoane a ate între vocale -
despàrtirea se face dupã prima consoanã

fl
fl
fl
fl
14
pen-tru, as-pru
4. Vocalele in hiat si grupurile vocale se despart: po-e-zi-e,
a-le-e, ro-ua
Nu se despart:
- cuvintele compuse din abrevieri (ONU, NATO)
- numeralele ordinale: al XIX-lea, al 19-lea
- silabele ini ale sau nale alcatuite dintr-o vocalã: a-pà
- nume propri de persoane: Eminescu, Vasile
APOSTROFUL (')
Apostroful este semnul gra c care marcheazã raderea
accidentala a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de
la stârsitul unui cuvânt:
'neata!; sal'tare!; deodat'apare; 'traiti!
ACCENTUL (")
Accentul reprezintã rostirea mai intensã a unei silabe dintr-
un cuvant.
in limba românã locul accentul este liber. El se
marcheazä prin semnul (*) pus deasupra vocalei din silaba
accentuatã:
ac-tór; re-gi-zor; al-bi-nã; cá-me-rã; lá-po-vi-tã
Rolul accentului:
1. diferentiaza, din punct de vedere al sensului,
cuvintele: véselã / veséla; compánie / companíe; mása / (a)
masá; срії / сорій;
• 2. diferentiazà doua forme gramaticale:
adúna - vb. la prezent aduna - vb. la perfectul simplu
PUNCTUATIA
Punctuatia este un sistem de semne conventionale care au
rolur de a marca in scris pauzele, intonatia, întreruperea
cursului vorbirii. Punctuatia stabileste importurile logice între
cuvinte, grupuri sintactice si propoziti în scopul clari cárii
sensului comunicarii.

fi
fi
fi
fi
15
eb SEMNELE DE PUNCTUATIE
ettr 1. PUNCTUL (•) este semnul gra c care marcheazà sfârsitul
unei comunicari, pauza ce se face de vorbitor intre propoziti
independente ca înteles.
2. SEMNUL INTREBÄRII (?) este folosit in scriere
pentru a marca intonatia propozitiilor sau frazelor interogative.
u 3. SEMNUL EXCLAMARII (!) marcheazà gra c intonatia
frazelor si a propozitiilor exclamative sau imperative.
4. VIRGULA () delimiteazà gra c unele propoziti in cadrul
frazei si unele pärti de propozitie, stabilind si raporturile
sintactice dintre ele. Virgula marcheazä gra c pauzele scurte din
vorbire, precum si intonatia si ritmul vorbirii.
5. PUNCTUL SI VIRGULA (;) este semnul de punctuatie
care marcheazã o pauzã mai mare decât cea redatã prin virgulã
si mai micà decât cea redatã prin punct. Punctul si virgula
desparte propozitii sau grupuri de propozitii care formeazã
unitäti relativ independente în cadrul unei fraze.
6. DOUÃ PUNCTE (:) anuntà vorbirea directà sau o
enumerare, o explicatie, o concluzie si marcheazã totodatã o
pauzã, ^n general mai micã decât cea indicatã de punct. Ele se
pun atât la sfârsitul unei fraze sau propozitii, cât si ^n interiorul
acestora.
7. SEMNELE CITÄRII (GHILIMELELE) - (« »)
s- sunt semne gra ce care se folosesc atunci când se
reproduce întocmai un text spus sau scris de cineva.
semnele citàrii se pun la începutul si sfârsitul unei citari.oa
8. LINIA DE DIALOG SI DE PAUZÀ (-) are douä
functiuni cu totul diferite:
•• linia de dialog indicà începutul vorbirii ecarei persoane
care ia parte la o convorbire:
- Ce mai faci?
- Bine, multumesc.

fi
fi
fi
fi
fi
fi
16
• linia de pauzà marcheazà, ca si alte semne de

punctuatie, pauza dintre diferitele pärti ale propozitiei, dintre
propozitii sau fraze. v
9. PARANTEZELE ROTUNDE ( ) sau DREPTE []
- aratã un adaos în interiorul unei propoziti sau al unei fraze.
10. PUNCTELE DE SUSPENSIE (.) aratã o pauzà mare in
cursul vorbiri. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu
marcheazà sfârsitul unei propoziti sau al unei fraze, ci indicã, in
general, o întrerupere a sirului vorbiri.
MORFOLOGIA
- parte a gramaticii care studiazã pärtile de vorbire si
exiunea lor.
i Din punct de vedere morfologic, pärtile de vorbire se
impart:
- pärti de vorbire exibile: declinabile (substantivul,
adjectivul, pronumele, numeralul, articolul) si care se conjugà
(verbul)
-pärti de vorbire ne exibile: (interjectia, adverbul,
prepozitia, conjunctia). Ni
Categorile morfologice sunt: genul, numarul, cazul,
persoana, comparatia, determinarea (prin articol), diateza,
modul si timpul.
Genul - categorie gramaticalã prin care se indicã sexul
substantivului - nume de nte sau substantivelor neînsu etite.
Masculin: un + doit... (bäiat, urs...)
Feminin: o + doua + .. (fatà, carte...)
Neutru: un+douät...(scaun, popor...)
Mai au gen, in functie de substantivul de care depind, si:
- adjectivul: înalt, inaltä..
- pronumele: el,ea...;
- articolul: un,o,cel,cea…...;
- participiul verbului: inteles, inteleasa..
- gerunziul acordat: palpitând, palpitânda..

fl
fl
fl
fi
fl
17
Numárul - forma pe care o ia un cuvânt spre a aràta dacã

este vorba de unul sau mai multe exemplare.
Numärul este categorie morfologicà pentru: substantiv,
adjectiv, articol si pronume.
Singular - om, carte, animal.
Plural - oameni, carti, animale.
Cazul - exprimã relatile dintre doua cuvinte.
Au cazuri - substantivul, adjectivul, articolul, pronumele si
numeralul.
Sunt cinci (5) cazuri - nominativ, genitiv, dativ, acuzativ,
vocativ.
Nominativul - exprima sau denumeste autorul actiunii.
Râspunde la întrebärile cine?. ce?.
Genitivul - exprima sau denumeste posesorul.
Raspunde la intrebarile al (a,ai, ale) cui?.
Dativul - exprimã sau denumeste adresa, directionarea.
Raspunde la întrebarea cui?
Acuzativul - exprimã sau denumeste rasfrângerea
actiunii.
Räspunde la întrebärile prepozitie + cine? (care? Ce?
Cat?; prepozitie + (când? Unde? Cum?) etc.
Vocativul
exprima sau denumeste chemarea,
atentionarea, aprobarea.
•. Persoana - categorie gramaticalà care indicã:
Pers. I - pe vorbitor
Pers. II - pe cel caruia i se adreseazã vorbitorului
Pers. III - pe cel despre care se vorbeste
Este speci ca anumitor verbe si pronume.
Comparatia - exprimà diferite grade de intensitate a
însusirii.
evi. Este speci cã adjectivului si adverbului.
Sunt trei grade de comparatie: pozitiv, comparativ (de
superioritate, de egalitate, de inferioritate) superlativ (relativ si
absolut).

fi
fi
18
Determinare - se face cu ajutorul articolului.

Prezintà diverse grade de individualizare.
Caracterizeazã substantivul.
Diateza - este o categorie speci cà verbului. Este forma
pe care o ia verbul pentru a arata in ce raport se a a actiunea
(pe care o exprimã) cu autorul acestei actiuni si cu obiectul
asupra cáruia se exercità actiunea.
AUTOR -› ACTIUNE -› OBIECT.
Sunt trei diateze: activa, pasiva si re exivã.
Modul verbal - este o categorie prin care aratã cum
considera vorbitorul actiunea exprimatã de verb.
Modurile sunt: personale (predicative) si nepersonale
(nepredicative).
Modurile personale au functie sintacticã de predicat
verbal. Verbele au marcate categoria de persoanã si numar.
Sunt cinci moduri personale: indicativul, conjunctivul,
conditional-optativ, imperativ si prezumtiv.
Indicativul - actiunea este realizabilã.
Are 7 subtimpuri - prezent, perfect simplu, perfect compus,
mai mul ca perfect, imperfectul, viitorul si viitorul anterior.
Conjunctivul - actiunea este ^ndoielnicã, nesigurã. Are sau
presupune un pronume (autor al actiunii).
Are 2 subtimpuri: prezent si perfect.
Conditionalul-optativ - exprima o dorintà, posibilitate,
presupunere.
Are doua subtimpuri: prezent si perfect.
Imperativul - exprimã o poruncã.
Are doar doua forme pers. Il singular si pers. Il plural.
Are un timp - prezentul.
Modurile nepersonale - verbele nu au marcate categoria
de persoanã si numär si deci nu pot însotite de substantive
sau pronume (autor al actiunii). an
p v Sunt patru tipuri de moduri nepersonale: in nitivul,
participiul, gerunziul si supinul.

fi
fl
fi
fi
fl
19
In nitivul - actiunea este generalà abstractã.

• Are douà subtimpuri: prezent si perfect.
Participiul - actiunea apare ca insusire (deja stabilita).
•Isi schimbà forma în functie de gen, numär si caz.
Apare ca element component pentru: in nitivul perfect,
perfectul compus si vitorul anterior.
,eir Gerunziul - actiunea este ^n desfäsurare. Are su x
gramatical speci c - ind.
Supinul - este alcätuit din prepozitie + participiul.
te Timpul--este o categorie gramaticala prin care verbul
aratà momentul când se desfãsoarã actiunea.
o Sunt tei timpuri: prezentul, trecutul su viitorul.
• Prezentul simplu - actiunea se desfäsoarã în momentul
vorbiri. Actiunea este înca nedetermiantã, n curs de
desfasurare.
Ex. eu alerg, voi cititi
(U Perfectul simplu - actiunea este terminatà în trecut si este
foarte aproape de momentul vorbirii.
le Ex. eu alegai, el merse, noi citiràm.
Perfectul compus - actiunea este terminatã în trecut.
•| Ex. eu am alergat, el a mers, noi am citit.
j. Mai mult ca perfectul - actiunea este terminata in trecut,
naintea unui moment de referintã.
Ex. noi väzuseräm ...
Imperfectul - actiunea este neterminatà, în trecut si este în
curs de desfasurare.
Ex. eu alergam, noi citeam.
Viitorul actiunea dupa momentul vorbirii. Nu se
raporteazà la momentul vorbirii. Nu se stie dacà actiunea va
terminata sau nu.
Ex. eu voi alerga, noi vom citi...
Viitorul anterior - actiunea este terminata. Dupa momentul
vorbirii dar înaintea unui moment de referinta.
Ex. voi alergat...

fi
fi
fi
fi
fi
fi
20
SUBSTANTIVUL
Substantivul este partea de vorbire exibilä, care
denumeste obiecte in sensul larg: inte (bäiat, câine),
lucruri (masà, pix, carte), fenomene ale naturii (fulger,
tunet), insusiri (frumusete, zgârcenie, intelepciune), actiuni
(mersul, cititul, alergatul), stâri su etesti (mâhnire, tristete,
optimism), senzatii (foame, frig, sete), relatii (prietenie,
concordanta) etc.
Clasi carea substantivelor
A. SUBSTANTIVE COMUNE - denumesc obiecte
de acelasi fel (casã, scoalà, apà etc.).
B. SUBSTANTIVE PROPRII -denumesc doar
anumite obiecte, pentru a le deosebi de altele de acelasi fel

si se scriu cu initialà majuscula, indiferent unde se a à ele in
cadrul propozitiei. Sunt substantive propri: numede
persoane (Valeriu, Lungu), nume de animale (Grivei, Rex),

nume localitäti (Chisināu), toponimele (Carpati,Nistru),
nume de institutii (Liceul M. Eminescu) etc.
C. SUBSTANTIVE SIMPLE sunt substantivele
formate dintr-un singur cuvânt: baiat, casã, piatrã, Chisināu...
D. SUBSTANTIVE COMPUSE - sunt substantivele
alcätuite din douã sau mai multe cuvinte: bunãvointà,
vità-de-vie,Valea Oltului, CEC (Comisia Electoralä
Centralã) etc.
CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
SUBSTANTIVELOR GENUL, NUMÄRUL SI CAZUL
1. GENUL SUBSTANTIVELOR
Substantivele au trei genuri:
a) genul masculin: un pom / doi pomi;
b) genul feminin, o carte / douã carti;
c) genul neutru: un drum / douà drumuri;
• De genul masculin fac parte urmatoarele substantive:
-numele literelor alfabetului: un "a". doi "*". trei "x"
-- numele lunilor anului:

fi
fl
fi
fl
fl
21
- numele notelor muzicale:

- numele celor mai multe cifre, exceptie fäcând
substantivele sutä si mie, care sunt feminine si
milion, millard, care sunt neutre.
- Nume de arbori (exceptie: salcie, tisa)
• De genul feminin fac parte urmätoarele substantive:
¡s - numele zilelor saptamânii:
a1 - unele momente ale zilei: o dimineata, o dupa-amiazà, o
searà, o noapte;
13- numele de fari, continente si insule care se terminã
în "-a": România, Europa, Asia; bi Iroh
- unele nume care | exprima senzatii si stäri
su etesti: foame, sete, teamã, fricã, bucurie, tristefe.
• De genul neutru fac parte urmätoarele substantive:
• - numele simturilor omenesti: auz, väz, tactil, miros;
- nume de materii: aur, sânge, lapte; al
. - numele unor vânturi: crivat, viscol, alizeu;
1 - nume de insusiri care nu au plural: patriotism,
curaj, eroism;
- numele unor sporturi: fotbal, atletism, tenis;
- numele unor tari, care nu se terminã în "-a".
Luxemburg, Congo, Vietnam, Iran, Irak, Pakistan.oo
* Existà nume de animale, päsari, insecte care au
aceeasi formã pentru genurile masculin si feminin, numite
epicene: uture, camilà, läcusta, dihor, tântar, gândac,
privighetoare, cäräbus.
II. NUMÄRUL SUBSTANTIVELOR
Substantivele au douã numere:a
a) numärul singular: casã, oare, copil;
"b) numárul plural: case, ori, copil;
Unele substantive nu au forme pentru ambele numere, ci
se folosesc numai la singular sau numai la plural; acestea se
numesc substantive defective de numär:

fl
fl
fl
fl
22
a. Au formã numai pentru singular, adicà sunt

defective de plural, urmätoarele substantive:
- majoritatea substantivelor proprii: Dunarea,
Brasov, Mihai, loana;
- substantivele comune care denumesc orânduiri
sociale (sclavagism, feudalism), religii (crestinism, catolicism,
budism, islamism), insusiri (cinste, lene), materii (aur,
argint, lapte, zahär), sporturi si discipline (fotbal, chimie,
tenis,).
Brt - b. Au forme numai pentru plural, adicã sunt
defective de singular urmatoarele substantive:
- unele substantive proprii: lasi, Bucuresti, Carpati;
- substantivele comune: icre, täiefei, Dzori.
Unele substantive au formã dublã de numar, e
la singular (berbec-berbece; utur- uture; pântec-pântece;
oaspete-oaspe) e la plural (coli-coale, ulite-uliti, boli-
boale).
Substantivele: cap, corn, cot, ochi au mai multe
forme de plural, cu sensuri diferite: capi (conducatori),
capete (parte a corpului), capuri (formã geogra cã);
coarne (la animale), corni (pomi), cornuri (de mâncat); roate
(parte a corpului), coti (unitate de masurã); ochi (parte a
corpului), ochiuri (ouà präjite).
Exista câteva substantive care au la plural
înteles diferit de al singularului: bucatã - • bucati
(cantitate) si bucate (mâncäruri); frig - friguri (boalä);
urau - grâne (cereale); lapte - lapti (la peste); er - are
(animale salbatice), pro l - pro le (contur al unor obiecte)
si pro luri (domeniu de specializare).
Substantivele colectivedenumesc totalitati sau
grupàri de inte si lucruri, adicã au formã de singular si
inteles de plural; ele respectà întocmai categorile
I gramaticale ale oricärui substantiv: ceatà, grup, grupa,

fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fl
fi
fi
fi
23
stol, turmã, tinerime, taränime, intelectualitate,

omenire, brädet, märäcinis, porumbiste, lästäris.
IIL CAZUL SUBSTANTIVELOR

•Formele pe care le iau substantivele pentru a îndeplini o
functie sintactica în propozitie se numesc cazuri.
Substantivele au cinci cazuri:
1. cazul nominativ (N)
2. cazul genitiv (G)
3. cazul dativ (D)
4. cazul acuzativ (Ac)
5. cazul vocativ (V)
Cazurile se stabilesc, în general, cu ajutorul întrebàrilor:
Nominativul - cine? ce?
Acuzativul - ce?pe cine/ce? cu cine/ce? la cine/ce?
despre cine/ce? lângã cine/ce? de la cine/ce? unde? când?
cum? etc.
Genitivul - al (a, ai, ale) cui?
Dativul - cui?
Vocativul - nu are întrebàri.

CAZUL NOMINATIV (functiile sintactice )
1. Subiect
Copilul doarme. - cine doarme?
2. Nume predicativ
v.cop. n.p.
Acesta este un copil inteligent. - ce este?
3. Atribut opozitional im
Vecinul meu, George este un elev serios. - care vecin?
CAZUL ACUZATIV (functiile sintactice)

1. Complement direct
Naratorul povesteste o intâmplare hazlie. -
povesteste?
2. Complement indirect
Vorbim despre excursie. - despre ce vorbim?

24
• Substantivele în cazul acuzativ care indeplinesc functia

sintactica de complement indirect sunt insotite de prepozitii
sau locutiuni prepozitionale speci ce acestui caz: cu, de la,
pentru, despre etc.
• 3. Complement de agent (autorul actiunii în cadrul
diatezei pasive):
Poezia scrisã de Andrei este frumoasã. - scrisã de cine?
4. Atribut substantivai prepozitional
Imi plac romanele de aventuri. - ce fel de romane?
5. Nume predicativ
v.cop. n.p.
Florile sunt de la Irina. - de la cine sunt?
Substantivele în cazul acuzativ care îndeplinesc functia
sintacticà de nume predicativ sunt însotite de prepozitii
speci ce acestui caz.
6. Complement circumstantial de loc
Mäine merg la scoalã. - unde merg?
Substantivele în cazul acuzativ. care îndeplinesc functia
sintactica de complement circumstantial de loc sunt însotite
de prepozitii sau locutiuni prepozitionale speci ce acestui
caz.
7. Complement circumstantial de timp
George va sosi odatà cu Elena. - când va sosi?
Substantivele în cazul acuzativ care îndeplinesc functia
sintactica de complement circumstantial de timp pot însotite
sau nu de prepozitii sau locutiuni prepozitionale.
8. Complement circumstantial de mod
El este înalt cât bradul. - cât de înalt?
9. Complement circumstantial de cauzã
A lesinat de foame. - din ce cauzã a lesinat?
10. Complement circumstantial de scop
A plecat dupà cumpäräturi. - cu ce scop aplecat?

fi
fi
fi
fi
25
CAZUL GENITIV (functiile sintactice)

1. Atribut substantival genitival
Romanul Elenei este interesant. - al cui roman?
2. Atribut substantival prepozitional
Gràdina din jurul casei este minunatã. - care grâdinã?
Substantivele în cazul genetiv care îndeplinesc functia de
atribut substantival prepozitional sunt înso te de prepozitii si
locutiuni prepozitionale speci ce acestui u caz: asupra,
deasupra, contra, inaintea, inapoia, În jurul, in fata, in
dreptul, in josul, in urma, etc.
53. Atribut substantival apozitional - determinã un
substantiv ^n cazul genetiv si face o precizare suplimentarã )
Caietul colegei mele, al Märiei, este foarte curat. - al
càrei colege? "
4. Nume predicativ
v.cop. n.p.
Florile sunt ale Elenei. - ale cui sunt?
Substantivele în genetiv care îndeplinesc functia de
nume predicativ sunt insotite e de articol posesiv (genitival),
e de prepozitille contra sau impotriva, care cer totdeauna
genitivul.
Se vor ridica împotriva colegilor. - împotriva cui
actioneaza?
• Substantivul este insotit de una dintre prepozitille:
asupra, impotriva, contra, speci ce acestui caz.
6. Complement circumstantial de loc
Fata se a à în fata casei, - unde este?
Substantivul în genetiv care indeplineste functia
sintactica de complement circumstantial de loc este însotit de
prepozitii si locutiuni prepozitionale speci ce acestui caz:
inaintea, Înapoia, (pe) deasupra, de-a curmezisul, din
jurul, în fata etc.
7. Complement circumstantial de timp
Am ajuns inaintea pârintilor. - când am ajuns?

fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
26
Substantivul în genetiv care indeplineste functia

sintactica de complement circumstantial de timp este însotit
de prepozitii si locutiuni prepozitionale speci ce acestui caz:
înaintea, in cursul, in toiul, in (pe) vremea, la mijlocul, pe
timpul etc.
A actionat în temeiul legii. - cum a actionat?
Substantivul în genetiv care îndeplineste functia
sintacticã de complement circumstantial de mod este însotit
de prepozitil impotriva, contra - sau ¡ locutiuni
prepozitionale - în baza, în lumina, în temeiul, pe masura -
9. Complement circumstantial de scop
Elena a învãtat cu scopul obtinerii premiului. - cu ce scop
a învâtat?
Substantivul în genetivcare indeplineste functia
sintactica de complement circumstantial de scop este însotit
de locutiuni prepozitionale - in vederea si in scopul
CAZUL DATIV (functile sintactice)

1. Atribut substantival prepozitional
Comportamentul asemenea lui
Goe este
condamnabil. - ce fel de comportament?
2. Atribut apozitional - determina un substantiv în
cazul dativ si face o precizare suplimentarã
I-am adus colegului meu, lui George. un cadou. - cärui
coleg?
3. Nume predicativ
v.cop. n.p.
El este asemenea parintilor primite. - cum este?

I-am adus Märiei un caiet. - cui am adus?
A procedat potrivit indicatiilor. - cum a procedat?

fi
fi
fi
27
6. Complement circumstantial de cauzà

Din cauza neîntelegerilor s-au despärtit. - din ce cauzã
s-au despärtit?
CAZUL VOCATIV (nu are functii sintactice)
Vocativul este cazul adresarii directe, substantivele
in acest caz nu au functie sintacticã.
Substantivele in vocativ au:
a) forma proprie, construità cu desinentele:
- e - copile! loane!
- o - fato! Mário!
b) aceeasi forma cu substantivele în nominativ:
frate, mama etc.
c) forma construita cuy ajutorul articolului
hotarat: fratilor, mamelor etc.
LOCUTIUNEA SUBSTANTIVALÃ (functii sintactice)
Grupul de cuvinte care are întelesul unui substantiv si se
comportà in propozitie ca substantivul, se numeste locutiune
substantivalã.
Cele mai multe locutiuni sunt sinonime cu un substantiv.
Sunt locutiuni substantivale: aducere aminte (amintire),
pärere de räu (regret), bagare de seamã (observare), bot
cu ochi (copil), purtätor de cuvânt (mesager), etc.
ARTICOLUL
Articolul este parte de vorbire exibila care insoteste un
substantiv.
Articolele au forme identice pentru cazurile N - Ac. si G -
D.
Articolele nu se folosesc niciodatà singure, ci numai
impreuna cu substantive, adjective, pronume sau numerale.
In limba româna existà mai multe feluri de articole:
•- articolul hotarat
- articolul nehotärât
- articolul posesiv (genitival)

fl
28
- articolul demonstrativ (adjectival)

1. ARTICOLUL HOTÄRÂT (-I, -le, -i; -a, -le; -le (lui), -i, -
lor) se ataseazä, in general, la sfârsitul (enclitic,)
substantivului si aratã cà obiectul denumit de acesta este
cunoscut vorbitorilor.
Articolul se ataseazä la substantiv sau direct la adjectiv
(casa., vulpea, minunata) sau cu ajutorul unei vocale
(balatul, cafeaua), cu exceptia numelor proprii de persoane
de genul masculin, la care, la genitiv si dativ, se ageaza
înaintea substantivelor (lui Alexandru).
Substantivele înso te de articol hotärât isi pästreazä
formele nearticulate, declinându-se numai articolul:
Copilul acela este frumos.
Pârintii copilului sunt mândri de el.
Cazul "Masculin Feminin Neutru
Sg pl Sg pl Sg [pl
N-Ac. -I -e -e
G. - D. -lui -lor | -ei -lor -lui -lor

V. -le!" -'or! "-lor! -le "or»
'La G.-D singular, articolul hotärât lui se asazà si înaintea

substantivelor comune care aratà gradele de rudenie (lui
nenea), precum si înaintea numelor proprii derivate cu un
su x masculin (lui Gabi, lui Catrinel) sau a numelor proprii de
origine sträinã (lui Caty).
2. ARTICOLUL NEHOTÄRÂT (un, unui; o, unei; niste;
unor) se aseazã totdeauna înaintea substantivului (proclitic)
si prezinta obiectul denumit de el ca individualizat, färà a-l
identi ca precis pentru vorbitori.
'Un elev serios a câstigat concursul.
Am vazut o oare albastrã.
Caz Masculin • Feminin Neutru
Sg pl Sg pl Sg pl
N-Ac un
niste O Niste un Niste
G-D unui unor unei unor unui unor

fi
fi
fl
fi
29
3. ARTICOLUL POSESIV (GENITIVAL) - al, ai; a, ale;

lor - se aseazà totdeauna inaintea substantivelor si a
pronumelor in cazul genitiv, pentru a lega numele obiectului
sosedat de numele posesorului. Ele se acordä in gen si
numar cu substantivele care denumesc obiectele posedate,
au cu cele care denumesc posesorii.
Acest stilou este al colegului meu.
Formele articolului posesiv

singular plural
M. al ai
F. ale
G-D. - plural, masculin si feminin: alor
Articolul posesiv intra si in alcatuirea numeralelor
ordinale (al doilea, ai treilea, a zecea) si a pronumelor
posesive (al meu, a mea, ale noastre, ai vostri).
4. ARTICOLUL DEMONSTRATIV (adjectival): cel, cea,

cei, cele, celui, celei, celor, leaga unele substantive de
adjectivele care le determina si se acordã în , numar si caz
cu substantivele respective.
Copacul cel batran va taiat.
Copacului celui bätrân i s-au uscat ramurile.
Articolul demonstrativ se asazà între substantiv si
adjectivul care îl însoteste, determinându-l.
• Articolul demonstrativ (adjectival) da valoare de
substantiv adiectivului sau numeralului pe care il preceda,
dacá acestea nu determina un substantiv:
Cei multi nu-i asteaptà pe cei putini.
Cei trei erau râutãciosi.
• Articolul demonstrativ (adiectival) se foloseste si pentru
formarea superlativului relativ: cel mai mare; cea mai
mare, cei mai mari; cele mai mari.

fi
30
FORMELE articolelor dupà gen, numär si caz.

SINGULAR
Cazul Nehotärât • Hotärât Demonstrativ
M. F. M. F. M. F.
N.-Ac. -I, le -a un cel cea
G.-D. - lui, unui unei celui celei

V. -le - -
PLURAL
N.-Ac. _i -e niste niste cei cele
G.-D. -lor -lor unor unor celor celor

V. -or -lor
ADJECTIVUL
Adjectivul este partea de vorbire exibilã care exprimã
caracteristica uni obiect denumit de substantivul determinat,
cu care se acordä în gen, numar si caz.
CLASIFICAREA ADJECTIVELOR
A. ADJECTIVE propriu-zise - exprimã însusiri ale
obiectelor:
a) simple: bun, räu, verde;
b) compuse: cuminte, cumsecade.
.c) primare: frumos, rece;
d) derivate cu ajutorul su xelor: -esc (românesc); -ator
(prevazator); -os (lemnos); -iu (argintiu); -ean (bihorean); -
äret (iubäref); -nic (puternic) si a pre xelor: ne- (nedrept); a-
(atipic); i- (ilegal) etc.
e) variabile:
- CU patru forme exionare; frumos-frumoasã-
frumosi-frumoase;
- cu trei forme exionare: mic-micã-mici:
- cu douã forme exionare: verde-verzi.
f) invariabile - când adjectivul nu-si schimbã forma:
maro, oliv.

fl
fl
fl
fi
fl
fi
31
B. DETERMINATIVE - provenite din alte pärti de

vorbire, prin schimbarea valorii gramaticale:
- adjective pronominale: niciun copil;
- adjective participiale: oarea ruptà;
- adjective gerunziale: mâna tremurândà;
- adiective adverbiale: asemenea om.
FLEXIUNEA ADJECTIVELOR
• Adjectivul are aceleasi categorii gramaticale cu
substantivul pe care-I determina, adicà gen, numar si caz.
• Adjectivul se declinã împreunã cu substantivul pe
care-I însofeste si stà de obicei dupà acesta.
Dupa posibilitatea de as-i schimba forma pentru a se
acorda cu substantivul determinat, adjectivele sunt de doua
feluri:
- variabile - cele care îsi schimbä forma: elev bun, elevi

buni, elevà bunã;
- invariabile - om (oameni, femeie, femei) cumsecade,
atare, asa.
• Dupà locul pe care il ocupà fatà de substantiv,
adjectivul poate :
GRADELE DE COMPARATIE ALE ADJECTIVULUI
•. Formele pe care le ia adjectivul pentru a aràta cã o
însusire poate exista in grade diferite la doua sau mai multe
obiecte comparate sau chiar la acelasi obiect în situatii
diferite se numesc grade de comparatie.
• Adiectivele au trei grade de comparatie:
* pozitiv
* comparativ
* superlativ
• GRADUL POZITIV aratà însusirea a unui obiect, fär
termen de comparatie:
•copac Înalt; apà erbinte; copil serios
• GRADUL COMPARATIV aratà cã însusirea
unui obiect este în grad diferit fatā de aceeasi însusire a

fi
fi
fl
32
altui obiect sau fatã de aceeasi însusire a lui, in situatii
diferite.
Comparativul are trei forme:
a) de superioritate - un obiect are aceeasi insusire, dar
intr-un grad mai mare decât al altui obiect.
copac mai înalt, apà mai erbinte; copil mai serios.
Comparativul de superioritate se formeazã din adjectivul
la gradul pozitiv, precedat de adverbul mai.
b) comparativ de egalitate - doua obiecte au aceeasi
însusire in acelasi grad:
copac tot atât de înalt; apà tot asa de erbinte; copil la
fel de serios.
• Comparativul de egalitate se formeazà din adjectivul la
gradul pozitiv precedat de: tot atât de, tot asa de, la fel de.
c) comparativ de inferioritate - aratà cã un obiect
are aceeasi însusire, dar intr-un grad mai mic
decât alt obiect.
copac mai putin înalt; apà mai putin erbinte: copil mai
putin serios.
Comparativul de inferioritate se formeazã din adiectivul la
gradul pozitiv, precedat de adverbele: mai si putin.
• • Gradul SUPERLATIV - aratã cã însusirea unui obiect
este la cel mai înalt sau la cel mai scäzut grad. Superlativul
are douã forme:
a) superlativul relativ - aratã cã aceeasi însusire a
unui obiect
este în cel mai înalt grad (de
superioritate) sau in cel mai mic grad (de
inferioritate) in comparatie cu a altui obiect. Vi
superioritate inferioritate
copacul cel mai înalt apa cea mai putin erbinte

Superlativul relativ se formeazã de la comparativul de
superioritate sau de inferioritate., precedat de articolul
adjectival cel, cea, cei, cele.
b) superlativul absolut - aratä cel mai înalt grad al
insusirii, lara termen de comparatie;

fi
fi
fi
fi
33
copac foarte inalt; copil foarte serios

Superlativul absolut se construieste cu adverbul foarte,
dar se poate exprima prin alte mijloace cu grad mai mare de
expresivitate:
• cu alte adverbe: prea, tare, nespus de, grozav de,
nemaipomenit
teribil de etc.
de, extraordinar de, excesiv de,
El este un copil extraordinar de serios.
• cu locutiuni adverbial: din cale afarã, cu totul si
cu totul, peste masurà etc.
El este un copil din cale afarà de destept.
• cu pre xe si cu su xe care au sens de superlativ:
arhi-; extra-; hiper-; prea-; ultra-; supra-; super-;
-isim;
arhicunoscut, hipersensibil, preafrumoasã, ultraelegant.
suprasaturat, superinteresant. rarisim.
• prin repetarea adjectivului:
Avea un glas frumos, frumos.
• prin repetarea unei vocale sau a unei consoane:
maaaare: gallillben
• cu substantive:
destept foc, frumos nevoie mare
• prin înlocuirea adjectivului cu un substantiv din
aceeasi familie lexicalà:
o frumusete de fatã
Adjective care nu au grade de comparatie:

superior, inferior, posterior, optim, minim, suprem,
superb, maxim, mort, nal, complet, intreg, principal,
unic, secundar etc.
FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

1. Atribut adiectival când este in relatie cu
substantivul:

fi
fi
fi
34
Dragul meu prieten soseste 'goo Misni ohisol 36g00

,.i 2. Nume predicativo m!endo sa luloads luvilshoqua
9b ensrv.cop. n.p. us pocolim sile nha omnoxe e160g 92 1sb
Ei sunt bätrân.
,el Când este nume predicativ, adjectivul este in relatie cu
subiectul si ca atare este totdeauna in cazul nominativ. i 8 (g g
3. Complement indirect ale ab licina'
Din albastru s-a fäcut verde › licco nu efeg 13
ia 4. Complement circumstantial de timpuituool. us -
Ì cunosc de mic. äwe§m eleog jufot vo
5. Complement circumstantial de cauzã, 1 elas 19
vils Plângea de ämând. 9160 exitue Galera
•-1. Când este folosit cu alte functii sintactice decât subiect
sau nume predicativ, cazul este precizat de prepozitil
speci ce acuzativului. @ 69 g lidianeanegin
LOCUTIUNI ADJECTIVALE Basiainireaus18W0JB261042
Locutiunea adjectivalã sunt grupuri. de cuvinte cu
înteles identic cu un adjectiv si se comporta in propozitie ca
adjectivul: soanos ienui s usa sisoov ienu consterios gira
(om) de culoare; ca lumea; cu/farà gust; de fata; de
mântuiala; de pomina; de seama; în etate; in vârstà; la
catarama; la toartà; pe cinste; dat dracului; adus la
îndeplinire; jesit la iveala, de dreapta; de stânga; in
original; de dulce; ca aceea; de nimic; al dracului;
batator la ochi; ca vai de el/ea/ei/ele; ca vai de lume; cel
din urma; cu dare de mâna; cu scaun la cap; de tot felul;
fel de fel; singur singurel; tot felul de; tot unul si unul etc.
Locutiunileadjectivale se comporta ca si adjectivele
putând sã primeascã articolul adjectival (demonstrativ) sau
sa e folosite la diferite grade de comparatie.
-Omul cel cu scaun la ca nu face imprudente.
El este mai cu scaun la cap decât colegii lui.
PRONUMELE
. IO Pronumele este partea de vorbire exibilà care tine locul
unui substantiv.

fi
fi
fl
fl
35
CLASIFICAREA PRONUMELORut 1001
1. pronume personal sau propriu-zis: ion crim S6.32,

396681
2. pronúme personal de politete; GUOV BUOS

elj
3. pronume re exiv;
iV.BV Dacen
4. pronume posesiv:
5. pronume de intarire. iov
pronume demonstrativing ols esitosinia shiforst
U° 7. pronume nehotarât; uluvinslaque 9ls 9les
8. pronume negativ; vitsairo
9. pronume interogatiVisiveb issn lizoz s 19 sosidua -
10. pronume relativ. sem spalod Isnimonong Judnis
ehsor
sineDisin
PRONUMELE PERSONALeste partea de vorbire
BO
exibilà care tine locul unui substantiv si indica persoana:

a) Persoanã: Resess s919969A inord om
Persoana I - indicà persoana care vorbeste: eu, noi;
() Persoana a II-a - indica persoana cu care se vorbeste:
tu, vol; so ni seria EJ MA •rgui brariarno
Persoana . -a. indica

10 Msac 1 persoana despre care se
vorbeste: el, ea, ei, ele.
ch sitrisia паідтоз
ID Pronumele personale au forme diferite pentru:
- numär (la toate persoanele):
le spmBl
numârul Persoana Persoana a ll-a Persoana a Ill-a jo sisbo
singular euspisel/ tuom eb Isijnst: el, ea inemilgmn 10
plural пої т voi ei, ele
s siemeniu
.69 (801601 9b
- genul se poate identi ca numai la persoana a Ill-a:
• masculin: el, ei sls inue gleleisO ivilsoiberg э
slac feminin: ea, ele ss Isvilenog Isnimonoig judi's -
1 - caz (are aceleasi cazuri ca si substantivul). La
cazurile D si Ac. are forme accentuate si neaccentuate.
jl Persoana l r Persoana lI eiamus Persoana ill nos
Cazul M EMUIS MIA Crlit
90 IGitr masculin Inomil feminin
sing. plural | sing. plural sing. plural sing. plural

fl
fl
fi
36
N. eu noi tu voi [el el ea ele
Ac.ac. mine noi tine voi el ei ea ele
neacc. mã ne te vä
il, 1 ,i le
D.acc. mie noua e vouã lui lor ei lor
neacc. Imi mi ne,ni îti ti vã.vi il,i le, li i, і le, li
G. lui lor ei or
V. tu! voi! -
Functiile sintactice ale pronumelui personal coincid cu

cele ale substantivului:
Nominativ
- subiect: El a sosit mai devreme.
- atribut pronominal: Colega mea, ea (dânsa), este foarte
inteligenta.
- nume predicativ: Mama mea este ea (dânsul).
Acuzativ
- nume predicativ: Afacerea aceasta nu e de noi
- atribut pronominal prepozitional: Floarea de la tine (de
la dânsa) s-a o lit
- compliment direct: Am vâzut-o pe dânsa în parc.
- compliment indirect: Vorbeam cu dânsele.
- compliment circumstantial de loc: La teatru am stat
lângã ei.
compliment circumstantial de timp: Am ajuns la teatru
odatà cu dânsii.
compliment circumstantial de mod: Aleargã ca dânsa.
- compliment circumstantial de agent: Cartea a fost cititã
de (catre) ea.
Genitiv
- nume predicativ: Caietele sunt ale ei.
- atribut pronominal genetival: Caietul ei (dânsei) este
impecabil.
- compliment indirect: Soldatii s-au nãpustit asupra lor.
- compliment circumstantial de loc: lon stà în fata lui.
- compliment circumstantial de timp: Am ajuns înaintea
lor la scoalã.

fi
fi
fi
37
- compliment circumstantial de cauzã: Din cauza lor am

întârziat.
Dativ
- nume predicativ: Irina a devenit asemenea ei.

- Compliment indirect: Ti-am adus o oare.
- compliment circumstantial de loc: In fata-mi se asezase
mama Anei.
- compliment circumstantial de mod: Merge asemenea
ei.
PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE
Pronumele prin care se exprimã respectul fatã de cineva
se numesc pronume de politete. El are formã numai pentru
persoanele a ll-a si a III-a, singular si plural.
Persoana a ll-a
Cazul Singular abreviere - Plural abreviere
N.-Ac.-V dumneata d-ta dumneavoasträd-voastrà
D. -G. dumitale d-tale dumneavoastrà dv; dvs.
Persoana a Ill-a
N. - Ac. m. dumnealui d-lui dumnealor d-lor
G.-D. If. dumneaei d-ei dumnealor d-lor
Functile sintactice ale pronumelui personal de politete
sunt aceleasi cu ale pronumelui personal.
PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele re exiv tine locul obiectului asupra càruia se
re ectã în mod direct sau indirect actiunea verbului pe care-I
insoteste.
Când actiunea se re ectä în mod direct, pronumele stä în
cazul acuzativ, iar când se re ectä în mod indirect stä in
cazul dativ.
• Pronúmele re exiv are forme proprii numai pentru
persoana a lll-a, iar acestea sunt invariabile, adicà nu se
schimbà dupà gen si numar.

fl
fl
fl
fl
fl
fl
38
MC Pentru persoanele (b si a all-a, pronumele o re exiv

împrumutã formele neaccentuate de Ac. si D. ale pronumelui
personal. VITGE
FORMELE PRONUMELULREFLEXIV sibg:a emun
Persoana a Ill-a - forme proprii rei tramiamon
Cazul Formele accentuate Formele neaccentuate
D sie, siesi isi, si
Ac. (pe) sine se
Persoanele I si a Il-a - identice cu formele neaccentuate

ale pronumelui personal srimaxe 92 9180 ning ster бло
Cazul Persoana pl 916 151 Persoana a II-a

singular splural # sinaulari oluran
D îmi, mi. ne
Iti, ti va,v- rIS
Ac. mã, m- (-m-) ne te vä
PRONUMELE REFLEXIV - FUNCTII SINTACTICE

Functile sintactice ale pronumelui re exiv sunt speci ce
celor douà cazuri: acuzativ si dativ s cr202
Acuzativ - b 10|ssnmeb MiCS wish rat

v.cop. -n.p.
- nume predicativ: Totul este pentru sine.

e'e1 - atribut pronominal: Lauda de sine nu miroase-a bine.
ce fel de laudã? 16002180 10
- compliment direct: Mã privesc în oglindã.
9¿ - compliment indirect: Vorbeste numai despre sine, §
1-91s - Complement circumstantial de loc: Lucrurile le-a pus
ânga sine. - unde a pus?
ni 6:Dativ uno1g 199rib boir ai 67 03 E900198
- Complement indirect: isi cumparã o carte. - cui

cumpärã? siesi-isi
wia - Atribut pronominal (dativul posesiv): Si-a revopsit
masina. Determinã un substantiv si are - sens posesIV,
.16mun 12 1190 sQub

fl
fl
fi
39
deoarece prepozitia acceptà adjectiv i pronominal posesiv:

masina (sa) sisnurim
VilsSUDA
PRONUMELE POSESIVv me-I werib Inerholamo?
Pronumele posesivh tine o locul posesorului, arätând
persoana si numarul acestuia, dar si a obiectelor posedate,
identi când genul si numarul acestora. ;vitss
ia Pronumele posesiv se clasi cã în functie de numárul
posesorilor (unul saus mai multi) si de numarul obiectelor
posedate (unul sau mai multe).Instamuario inemelamos
Pronumele posesiv se schimbà dupä: _161
is 6- numarul si persoana posesorului; io tnomelamos
- numarul si genul obiectului posedat; ,itieov
- caz se schimbä numai viler articolul
posesiv/genitival) Is sinnoC:lsvit nob Isf m
Pronumele posesive au totdeauna înaintea lor unul dintre
articolele posesive: al, a, ai, ale.191g
Numärul 616020 91.
SB1O1 9180
obiectelor Genul Un singur posesoreo/ Mai multi posesori

posedate
Pers 16 Pers a ) Pers a Pers I. ile Pers a ll-a

I-a I-а
Un obiect M al meu al täu al sau al nostru al vostru

F a mea a ta a sa a noastrã a voastrã
Mai multe
M ai mei ai täi ai säi ai nostri ai vostri
ale ale
F ale tale ale sale ale voastre
mele noastre
Clivi6o me ino
PRONUMELE POSESIV
vo Bhsoo ea 13 :bon lemelamo0
am (functile sintactice) Is cenemees snim
Nominativ
- Subiect: Ai mei sunt plecati la munte. |UVITO=LCIA
163 Jahazo [emunoia
GrimeNume predicativ: Pâmântul este al nostru. IL02880g 13

fi
fi
fi
40
- Atribut apozitional: Casa aceea, a voastra, este

minunata.
- Acuzativ
- Complement direct: I-am vazut pe ai tai în parc.
- Complement indirect: Vorbim despre ai täi.
- Complement de agent: Meciul fost câstigat de ai nostri.
- Nume predicativ: Cadourile sunt pentru ai mei.
- Atribut pronominal prepozitional: El este om de-ai nostri.
- Complement circumstantial de loc: Mã duc la ai mei. -
- Complement circumstantial de timp: A sosit odatã cu ai
tai.
- Complement circumstantial de mod: Se comportã ca ai
vostri.
Genetiv
- Atribut pronominal genitival:Dorinta alor mei este ordin
pentru mine. - ale cui dorinte?
- Atribut pronominal prepozitional: Lupta contra alor mei
nu este usoarà. - care luptà?
- Nume predicativ: Aceastã casã a fost a alor tai.
- Complement circumstantial de cauzã: Am întârziat din
cauza alor vostri. - din ce cauza am întârziat?
- - Complement circumstantial de loc: S-a asezat în fata
alor tai. - unde s-a asezat?
- Complement circumstantial de timp: A ajuns acolo
¡naintea alor mei. - când a ajuns?
Dativ
- Complement indirect: Le-am däruit alor täi niste carti. -

cui am daruit?
- Complement circumstantial de mod: El se poartã cu
mine asemenea alor mei. - cum se poartã?
ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Pronumele posesiv înlocuieste atât obiectul posedat, cât
si posesorul. Când înlocuieste numai posesorul si determinã

41
substantivul care denumeste obiectul posedat cu care se

acordä in gen, numar si caz, nu este pronume posesiv, ci
adiectiv pronominal posesiv.
• Ideea sa este minunatã. - "sa" este adjectiv pronominal
posesiv, deoarece se acordä in gen, numär si caz cu
substantivul "ideea", care denumeste obiectul posedat:
rei - ideea - substantiv, genul feminin, numarul singular;
• - sa - adjectiv pronominal posesiv, genul feminin,
numarul singular.
PRONUMELE DE ÎNTÄRIRE
• Pronumele de întärire (ca orice pronume) tine locul unui
substantiv sau unei persoane, insistând asupra acestuia
(acesteia).
Formele pronumelui de întàrire se diferentiazà dupà gen,
numär, caz si persoanã.
Singular
Cazul Plural
masculin feminin masculin feminin
Persoana N-Ac. însumi însâmi
G-D însemi insine însene
Persoana a N-Ac. însäti
|-a G-D însu înseti ingivà înseva
Persoana a N-Ac însäsi însesi

I-а G-D însusi însesi insisi (însele)
ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTÄRIRE

Atunci când pronumele de întärire insotesc si
determina substantive, cu care se acordà în gen, numar si
caz., sau pronumele personale (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei,
ele), cu care se acordã În persoana (gen), numar si caz, ele

fi
42
isi schimbà valoarea gramaticalà si devin adjective

pronominale de intarire. Un s60 18 16mun nop ni 6br
Ea insasi a scris acea telegramá. og lanimonorg vilos
Ieni Adjectivul pronominal: de întärirei îndeplineste functia
sintacticã de atribut adiectival b1003 92 9309609D VIZERC
PRONUMELE DEMONSTRATIVica "sasbi" wuvins:
Pronumele demonstrativ înlocuieste numele unui obiect
(substantiv) arätând apropierea, departarea; identitatea si
diferentierea acestuia fatã de alt obiect. Formele pronumelui
demonstrativ sunt:
I. Pronumele demonstrativ de аргоре MUM099
Cazul ol eni) Masculina s9iro 60)) atiFemininlemuric
8101293
singularDr plural sinqular arld plural"III
N.-Ac. acesta, acestia aceasta, acestea,
П190 6 âsta àstia92 818 asta astea
G- D acestuia, acestora, acesteia, acestora,

àstuia àstora asteia
astora
2. Pronumele demonstrativ de depärtare
Cazul. Masculin™TE NU?Feminin
singular plural singular plural
N.-Ac. acela,viz aceia USem aceea,i acelea,
âla ãia Joan aia alea
808159
G-D aceluia,18 acelora, aceleia, acelora, S-1
aluia âlora âleia álora
ATOBLOA
3. Pronumele demonstrativ de identitate jondiA
Cazul Masculin 88 915 Feminin 8120 la enimislos
singular ! plural) singular plural " 2.360
alr

43
IN.-Ac. acelasi aceiasitu laceeasi aceleasi

G-D laceluiasi acelorasi aceleiasi acelorasi
4. Pronumele demonstrativ de diferentiere
616c a) care exprimã apropierea: Іларя
Cazul Masculin ,53 120 Feminin
singular plural singular plural

2
IN.-Ac. cestälalt, cestilalti, st ceastälaltã, cestelalte,

ästälalt àstilalti astälaltä tiz astelalte
G-D cestuilalt, cestorlalti, cesteilalte, cestorlalte,
ästuilalt astorlalti ästeilalte astorlalte
b) care exprimã depàrtarea:
Cazul Masculin Feminin
singular Splural 16 singular plural
N.- celälalt, ceilalti, äilalti. cealalta,ng celelalte,
AC. ästälalt ailaltã alelalte
G-D celuilalt, celorlalti, celeilalte, celorlalte,
aluilalt alorlalti âleilalte älorlalte
ib
FUNCTIILE SINTACTICE WO ALE" PRONUMELUI
DEMONSTRATIV
1926 9120 8916101
Nominativ
luing
- Subiect: Ceilalti au venit repede. - cine au venit?
- Nume predicativ: Irina a râmas aceeasi.
- Atribut pronominal apozitional: Prietenul meu, acesta,
este castigatorul concursului.ifamvonio
Acuzativ
- Nume predicativ: Floarea este de la acela.
- Atribut pronominal prepozitional: Cadourile de la acestia
mi-au pläcut.

44 - Complement direct: Am väzut-o pe aceea si ieri. - pe
cine am väzut?
- Complement indirect: Vorbeam despre aceea. - despre
cine vorbeam?
- Complement de agent: Toate premile au fost câstigate
de ceilalti. - de cine a fost câstigate?
- Complement circumstantial de loc: S-a oprit lângà
aceea. - unde s-a oprit?
- Complement circumstantial de timp: A sosit odatà cu
aceia. - când a sosit?
- Complement circumstantial de mod: Invatã ca ceilalti. -
cum invata?
Genetiv
- Nume predicativ: Dreptatea este a celorlalti.
- Atribut pronominal genitival: Pozele acestea sunt
frumoase.
- Atribut pronominal prepozitional: Lupta contra acestuia
nu va usoarà.
- Complement circumstantial de loc: M-am oprit in fata
acestora
- Complement circumstantial de timp: Am ajuns la scoalã
înaintea celorlalti. - când am ajuns?
-.
.Complement circumstantial de cauzã: Din pricina
celorlalti am pierdut concursul. - di ce cauzã am pierdut?
Dativ
- Nume predicativ: Lucrarea este asemenea celeilalte.
- - Atribut pronominal prepozitional: Comportamentul
asemenea acestuia este condamnabil.
- Complement indirect: I-am adus acestua o carte. - cui
am adus?
- Complement circumstantial demod: Vorbeste
asemenea acestula. - cum vorbeste?
ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

fi
45
Atunci când pronumele demonstrativ determinã un

substantiv si se acorda cu acesta in gen, numar si caz
(intocmai adjectivului) formele pronumelui demonstrativ
devin, schimbându-si valoarea gramaticala, adjective
pronominale demonstrative.
•Pârerea acestora este interesanta.
* acestora - este pronume demonstrativ, deoarece
nu se acordä in gen, numar si caz cu substantivul "pàrerea",
pe care îl determinã.
Párerea aceasta este interesantã.
* aceasta - este adjectiv pronominal demonstrativ,
deoarece se acorda în gen, numar si caz cu substantivul
"pârerea", pe care-I determina.
Formele cel, cea, cei, cele ale adjectivului pronominal
demonstrativ apar mai ales în textele populare. Adjectivul
pronominal demonstrativ se deosebeste de articolul
demonstrativ prin faptul ca nu este urmat de un adjectiv, de
un numeral sau de alt cuvânt cu valoare adjectivalã, ci apare
singur in stânga substantivului determinat, îndeplinind el
insusi functia de atribut.
PRONUMELE NEHOTÄRÂTor
Pronumele nehotärât tine locul unui substantiv farã a da
vreo indicatie precisã asupra obiectului denumit de acesta.
Pronumele nehotärâte se impart în doua categorii:
- simple: unul, altul, unii, al i, una, alta, unele, altele,
tot, toti, toate etc. -
- compuse: ecare, ecine, oricine, oricare, orice,
cineva, ceva, careva, altcineva, altceva, vreunul, vreuna,
cativa etc.
• Formele compuse sunt alcätuite, în general, cu ajutorul
prenumelor interogativ-relative.
• Pronumele nehotärâte Îsi schimbà, ^n general, forma
dupà gen, numär si caz.

fi
fi
fi
46
4 Atentieliob lardeno1g : br.ba

• • pronumele nehotárâte formate cu ce nu-si schimbà
forma.? langunolo olomot [SITURE
svi • pronumele nehotärâte compuse cu cine au forme

numai pentru singular, dar exioneazà dupà caz. cismiri
• pronumele nehotärâte compuse cu care au forme
deosebite dupã gen numai la G-D singular.
. • pronumele nehotärâte cineva si oricine au forme,
numai pentru numärul singular. BrumiG sM # 91
FORMELE PRONUMELUI NEHOTÄRÂTos 691919

Cazul ornst | Singularig vispibs g1ePlural :$596
RUVEOR imasculino 12 feminin . masculin o feminin
N-Ac. unul una UT Uni Ounele 3
Isnimionano altuldosios saltalso 19. altiia3 te altelen!
luvilagi
A cinevaoa el cineva able em 7608 vasTer
lulosife ecare ecea ecare a vistanorieb_smimd
96 vis so ietost 1010 vissien
oarecare troarecare
91696 13 .E oricare s 31 oricare ir Bvio-lis 91 0B2 -515
is brimice oricine mmeoricineuvinstedua dpnsla- ni
mult multä multinig at multe
tot toatã toti toate
G-D unuia uneia* • unora •unora
sb s imii vialtuia U2 ¡r alteia 31 altora le i altora
6329: s cuiva 118 U cuiva o riqueo satoBig s1s0ibr
• ecaruia O ecareia C• eleuiteden ejeruno
elelle oarecaruiaoarecareia® Tusla ICCIE
oricaruia oricareia oricârora oricarora

,00110 315 oricui ar Of oricui 35. 0153911 .82021109
,6081971 M1348
Bis aven multora multora slenio
tuturor tuturor (a)|/£2
MCFUNCTILE S SINTACTICE TU ALE ICMIPRONUMELUI
NEHOTÄRÂT evieler-vitscoroini olerui
El Nominativ: ni summloe les eldissoren slemunore
- Subiect: Aici a venit altcineva. cine a venit? 19p Gqua

fi
fi
fi
fi
fl
47
b - Nume predicativ: De câteva zile, George pare altul.

Acuzativ 610
Bho- Nume predicativ: Florile sunt pentru altcineva.
- Atribut pronominalo prepozitional: Cadourile pentru
fecare se a à sub brad. - care cadouri? 9 J
nu - Complement direct: Cumpär altceva. - ce cumpar? A
eler- Complement indirect: Vorbim despre orice. - despre ce
vorbim?sasdm noa пло niveb isiBloren i0le 1010 6
- Complement de agent: A fost lovit de cineva. - de cine a
fost lovit? .Bonsd ed Glis 9a
8? - Complement circumstantial de loc: Mã duc la unul dintre
ei. - 'unde má duc? leb [emso sa luvinstedua vo seo ni stroos
- Complement circumstantial de timp: Am ajuns acolo
odatà cu toti. - când am ajuns?noia viboeibs el29 - 91801
- Complement circumstantial de mod: El se poartà ca
oricare - cum se poartã? torleri Ismimon1o10 TUVIOSIDA
Genetiv levitosibs Judins sb Soilosinia
- Nume predicativ: Meritele sunt ale altora.
- Atribut pronominal genitival: Compunerile unora sunt
interesante. - ale cui compuneri? ini viieren slomiano
- Atribut pronominal prepozitional: Lupta impotriva tuturor

este inutilã. - care luptã? insmin fUssv 6-
16] - Complement circumstantial de loc: Am pus dinaintea

ecâruia câte o oare. - unde am pus? vilsper stes silisogoro
- Complement circumstantial de timp: Elena a ajuns
acolo ¡naintea tuturor. - când a ajuns?in insmin ielqmia
- Complement circumstantial de cauzä:/ Totul s-a
întâmplat din cauza altora. - din ce cauza? min michovi ni
Dativ I-O sliunsmin srmot ens inomin asi snilogb se un
- Nume predicativ: Tu esti asemenea tuturor, mIs-V
- Atribut pronominal prepozitional: Comportamentul
asemenea altora înseamna imitatie. - ce fel ce
comportament? 10 (5 6129 Um nOl813 1200,

fi
fl
fl
48
- Complement indirect: Aduce tuturor un cadou de

Crâciun. - cui aduce?
- Complement circumstantial de mod: Se comportà
asemenea tuturor. - cum se comportà?
ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTÄRÂT
Atunci când pronumele nehotärât determina un
substantiv si se acordà cu acesta in gen, numär $i caz, unele
forme ale pronumelui nehotärt devin prin schimbarea valorii
gramaticale adjective pronominale nehotärâte.
Cärtile tuturor se a ã pe bancã.
•*tuturor - este pronume nehotarât, deoarece nu se
acorda in caz cu substantivul pe care-I determinã, "cartile".
Toate cârtile se a ã pe bancà,
*toate - este adjectiv pronominal nehotärât, deoarece se
acordã cu substantivul "cartile", pe care-I determinã.
Adiectivul pronominalnehotärât îndeplineste functia
sintacticã de atribut adiectival
PRONUMELE NEGATIV
Pronumele negativ înlocuieste substantivele negând
prezenta lor. Ele apar numai în propozitii negative.
Nu l-a vazut nimeni.
| Nu - adverbul negativ neagã predicatul, jar
propozitia este negativã.
Dupà alcàtuire, pronumele negative sunt:
- simple: nimeni, nimic
- compuse: niciunul. niciuna
In vorbire, nimic rämâne întotdeauna neschimbat, adicä
nu se declina, iar nimeni are forma nimanui la G-D.
N-am väzut pe nimeni. (Ac.)
N-a venit nimeni. (N.)
N-am adus nimänui nimic. (D.)
Acest creion nu este al nimänui. (G.)

fl
fl
49
Pronumele negative niciunul, niciuna isi schimbà forma

dupä gen, numar si caz.

Singular Plural Singular Plural
N - Ac. niciunul niciunii Iniciuna niciunele
G-D niciunuia niciunora niciuneia niciunora
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEGATIV

Nominativ
- Subiect: Nimeni nu spune nimic. - cine nu spune?
- Nume predicativ: Fericit nu este niciunul.
Acuzativ
- Nume predicativ: Lucrurile nu este de la nimeni.
- Atribut pronominal prepozitional: Cadoul de la niciunul
dintre prieteni n-a fost frumos.
- Complement direct: Nu am väzut pe nimeni.
- Complement indirect: Nu am vorbit despre nimeni.
- Complement de agent: N-a fost asteptat de nimeni
- Complement circumstantial de loc: Nu mã duc la
nimeni.
Dativ
- Complement indirect: N-a am dat nimanui cartile.
- Nume predicativ: Fata nu este asemenea nimánui.
Genetiv
- Nume predicativ: Caietul nu este al niciunuia dintre ei.
- Atribut pronominal genitival: Cartile niciunora nu au fost
interesante
ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV
Când pronumele negativ determina un substantiv si se
acorda cu acesta in gen, numar si caz, ¡si schimbà valoarea
gramaticalã si devine adjectiv pronominal negativ.

50
ein Adjective pronominale negative sunt doar niciun si nicio,

care îsi schimba forma dupà genul, numarul . si cazul
substantivului pe care il determinã si care apare nearticulat.
Singular Plural Singular Plural
N-Ac. niciun niciunii nicio niciunele
G-D niciunui niciunor niciunei niciunor
Adjectivele pronominale negative au întotdeauna functia
sintacticà de atribut adiectival.
PRONUMELE INTEROGATIV
Pronumele interogativ tine locul unui substantiv asteptat
ca raspuns la o întrebare si apare numai în propozitii
interogative.
Pronume interogative sunt: care?, cine?, ce?, cât?
(câtã, câti, câte).
Cine strigä? -› Copilul strigä.
Subiect subiect
Cu pronumele interogativ cine? se întreaba, de obicei,
despre nte, iar cu ce? despre lucruri. Pronumele interogativ
care? se referà atât la nte, cât si la lucruri, iar cât? (câtà,
câti, câte?) la o cantitate.
Pronumele interogativ ce? este invariabil (nu-si schimbà
forma), iar cine?, care?, cât? au urmätoarele forme:
Cazul cine? care? cât

masc singular plural Singular plural
si fem.
masc. fem m.+ f. masc. fem. masc. fem.
N-Ac. cine? care? care? care? cât?. câtã? câ ? câte?
G-D cui? caruia? cáreia?carora? câtor?câtor?
Locul pronumelor interogative este totdeauna la

inceputul propozitiei.

fi
fi
fi
51
Ca si substantivele ife dare e inlocuieso pronumele

nterogative pot avea diferite functii sintactice:
Nominativ
- Subiect: Cine a luat notà mare?
- Nume predicativ: Cine este el?
ACUZATIV
- Nume predicativ: De la cine sunt orile?
- Complement direct: Pe cine astept?
.Complement indirect: Cu cine pleci?
-• Complement de agent: De cine a tost clita cartea?
• Complement circumstantial de loc: La cine pleci?
- Complement circumstantial de timp: Dupà cine ai ajuns
la scoalã?
•- Complement circumstantial de mod: Ca cine se poartã?
Genetiv
- nume predicativ: Ale cui sunt cartile?
... - Atribut pronominal genitival: A cui lucrare a fost mai
bunã?
- Complement circumstantial de cauzã: Din cauza cui a
pierdut?
Dativ
- Complement indirect: Cui ai dat cärtile?
- nume predicativ: Asemenea cui este baiatul?
- compliment circumstantial de mod: Asemenea cui vrei
sa te porti?
ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV
Când determina un substantiv si se acorda cu acesta in
gen, numar si caz, formele pronumelui interogativ ce, care,
cat, devin, prin schimbarea valorii gramaticale, adjective
pronominale interogative.
Al cui elev esti? ( Sunt elevul profesorului)
Al cui - tine locul unui substantiv si nu se acorda cu
substantivul elev (al cui?gazul genitiv; elev - cazul
hominativ), deci este pronume interogativ.

fl
52
Carei colege ii oferi ori? ((i ofer ori Mariei)

Adiectivul pronominal | interogativ areavi functia
sintacticã de atribut adiectival
PRONUMELE RELATIV
Pronumele relativ este partea de vorbire exibilà care are
rolul de a face legatura între o prepozitie subordonata si
regenta ei, stabilind astfel o relatie de subordonare între douà
propozitii.
Pronumele relative leaga doua propozitii, dar tin si locul
unor substantive exprimate in propozitia regentã, atunci când
introduc o propozitie atributivã.
- Pronumele relative se clasi cã astfel:
- simple: care, cine, ce, cât, al câtelea, de
(regionalism);
compuse: cel ce, ceea ce (alcâtuite din pronumele
demonstrativ cel, ceea si pronumele relativ ce). 1g e
is Pronumele relative ce si de sunt invariabile. "Ce" se
referã în general la lucruri, iar care si cine, mai ales la nte.
Pronumele cât aratã cantitatea.
Pronumele relative are aceleasi forme ca si pronumele

interogative:
Cazul Singular/ Plural
N-Ac. care, cine, care, cine, care, cati care, cate
cât câtã
G-D caruia, cui câreia, cui carora, câtor carora, câtor
Cazul Singular Plural

N-Ac. cel ce cei ce ceea ce cele ce
G-D celui ce celor ce celei ce celor ce

fl
fi
fl
fl
fi
53
FUNCTIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV

Nominativ
- Subiect: Frunza care a cäzut era ruginie.
- Nume predicativ: Nu stiu care este pârerea ta.
Acuzativ
- Complement direct: Omul pe care il cauti nu este aici.
- Complement indirect: Acesta era un prieten in care eu
am crezut.
- Complement de agent: Mã întreb de cine ai fost citità
cartea.
- Complement circumstantial de loc: Mã intereseazã la
cine vei merge.o
Genetiv
- Nume predicativ: I-am întrebat a cui este cartea.
- Atribut pronominal genitival: Mi-a spus a cui melodie a
câstigat.
- Complementcircumstantial de cauzä: Nu mã
intereseazã din pricina cui ai pierdut concursul.
- Complement circumstantial de loc: Am väzut în fata cui
s-au asezat.
Dativ
• - Complement indirect: Ofer aceastä oare cui vreau eu.

• . - Complement circumstantial de cauzã: Nu am stabilit
datoritã cui s-au întâmplat toate acestea.
1 - Complement circumstantial de mod: mi-am dat seama
asemenea cui arata.
ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV
Atunci când formele pronumelui relativ care, ce, cat
determinã un substantiv nearticulat si se a à asezate
inaintea lui, devin adjective pronominale relative si se
acorda in gen, numär si caz cu substantivul respectiv.
Am a at care este mai puternic. (care - pronume relativ)
Am a at care luptätor este mai puternic. (care - adjectiv
pronominal relativ).

fl
fl
fl
fl
54
Ca toate adjectivele pronominale, adjectivul pronominal

relativ are functia sintacticã de atribut adjectival.
NUMERALUL
Numeralul este partea de vorbire exibila care aratà:
• un numär abstract: doi, patru, sapte mii;
• numarul obiectelor: trei lei, patru borcane.
• ordinea obiectelor: primul, al cincilea, a noua.
Numeralele sunt de douã feluri:
1 - cardinale;
II - ordinale.
1. NUMERALUL CARDINAL
- numeral cardinal propriu-zis: unu, doi, optzeci;
- numeral colectiv: amândoi, tustrei;
- numeral multiplicativ: dublu, triplu;
- numeral distributiv: câte doi, câte cinci;
- numeral fractionar, sfert, jumatate;
) - numeral adverbial: de doua ori, de trei ori.
A. NUMERALUL CARDINAL PROPRIU-ZIS aratã
numarul strict al obiectelor:
Per masa se a ã cinci carti.
Dupa alcatuire, numeralele cardinale sunt de doua feluri:
- simple: unu, doi, zece, sutà, mie, milion;
- compuse: unsprezece, douazeci, saizeci si sapte,
cinci sute nouazeci si trei, o mie doua sute zece.
Numeralele compuse se formeazã astfel:
a) de la zece pâna la douazeci, din numeral + prepozitie
+ numeral:
un "unsprezece
doi doisprezece
trei treisprezece
pai (patru) paisprezece
cinci + spre + zece cincisprezece
sai (sase) saisprezece
sapte saptesprezece

fl
fl
55
opt optsprezece
nouã nouäsprezece
b) de la douazeci la nouäzeci si nouà, numeralul compus
se formeazà din numeral + numeral + cuvânt de legatura +
numeral:
douã † zeci + si unu
doi
trei trei
patru
cinci patru
sase cinci
sapte sase
opt sapte
nouä opt
Atentie!
• Numeralele unu (un) si doi ¡si modi ca forma in functie
de gen.
• Numeralele cardinale compuse care contin pe unu (un)
si doi isi modi cà si ele forma in functie de gen.
Masculin - unu, doi, doisprezece
Feminin - una, doua, douasprezece
Numeralul cardinal cu valoare adjectivalä are
intotdeauna functia sintacticã de atribut adjectival.

Când numeralul cu valoare adjectivalä însoteste un
substantiv precedat de prepozitie, numeralul stà între
prepozitie si substantiv.
Am dat carti la cinci elevi.
Am certat pe al doilea elev.
Numeralul cardinal cu valoare substantivalã poate
indeplini aceleasi functii sintactice ca si substantivul.
B. NUMERALUL COLECTIV exprimà înso rea, arätând
din câte obiecte este formatã o colectivitate.
Numeralul colectiv are mai multe forme: amândoi,
amandoua, ambii, ambele, tustrei (tus + patru / cinci etc.)
to trei (toti + patru / cinci etc.).

fi
fi
fi
fi
56
Numeralele colective amândoi (amândouã) si ambii

(ambele) isi schimbà forma dupã cazuri:
Cazul •masculin feminin masculin feminin
N-Ac. amândoi amândouã ambii ambele
G-D amândurora amândurora ambilor ambelor
Numeralul colectiv poate avea:
- valoare substantivalã - atunci când tine locul unui
substantiv
Tustrei au plecat la spectacol.
- valoare adjectivalã - atunci când însoteste si
determinã un substantiv
Ambele avioane au decolat de la Chisinau.
C. NUMERALUL FRACTIONAR - denumeste o fractie, o
parte dintr-un întreg si are numai valoare substantivalã.
El are mai multe forme: jumatate, sfert, o doime, o
treime, douà cincimi, o zecime, sapte sutimi, o miime etc.
• De obicei, numeralul fractionar se formeazã prin
derivare de la numeralul cardinal propriu-zis, la care se
adaugã su xul "-ime"
• Numeralele fractionare se declina si se articuleazà la fel
ca substantivele: doimea, doimei, o doime, unei doimi.
Sferturile de mär erau pe farfurie.
• Numeralul fractionar îndeplineste aceleasi functii
sintactice ca si substantivul.
D. NUMERALUL MULTIPLICATIV aratä în ce proportie
creste o cantitate sau o calitate.
Numeralele multiplicative se formeazã de la numeralul
cardinal propriu-zis, prin derivare parasinteticã, cu ajutorul
pre xului "in" si a su xului "it": întreit; însutit etc.
Unele forme ale numeralului multiplicativ au sinonime
neologice: îndoit - dubiu; întreit - triplu; împàtrit - cvadruplu.
In comunicare, numeralele multiplicative au mai multe
valori:

fi
fi
fi
57
a) valoare adjectivalã.
Munca inzecità aduce rezultate foarte bune.
• Când au valoare adjectivala, numeralele
multiplicative isi schimba forma dupa gen, numar si caz.
Funcia sintactica este de atribut adjectival
b) valoare adverbialã:
L-am räsplatit inzecit.
E. NUMERALUL DISTRIBUTIV exprima repartizarea si
gruparea numericã a obiectelor.
Numeralul distributiv se formeazã cu ajutorul numeralelor
cardinale precedate de adverbul câte: câte doi, câte cinci
etc.
Uneori, se repeta numeralul cardinal care urmeazã dupã
câte: doi câte doi, trei câte trei etc.
Numeralul distributiv are doua valori:
a) valoare adjectivala - când însofeste si determinã
un substantiv.
Mersul câte doi este cel mai ordonat.
Functia sintacticã este de atribut adjectival.
b) valoare adverbialä - când determinã un verb.
Mergeam câte doi în rând.
F. NUMERALUL ADVERBIAL aratã de câte ori se
indeplineste o actiune sau in ce proportie se gaseste o
calitate sau o cantitate a unui obiect.
Ele se formeazà din prepozitia "de" + numeral cardinal
+ ori (substantiv - pluralul de la oarà): de dou ori, de zece
ori, de o sutà de ori.
Primul termen al seriei este o datã (în douã cuvinte).
Numeralul adverbial are numai valoare adverbialã, adicã
determina un verb, un adjectiv sau un adverb si îndeplineste
functia sintacticã de complement circumstantial de mod.
•. NUMERALUL ORDINAL exprimã ordinea numericã a
obiectelor si râspund la întrebârile: al câtelea? a câta?

58
Numeralele ordinale au forme diferite dupa gen: intaiul,

intáia, primul, prima, al doilea, a doua etc.
Cu exceptia numeralului ordinal corespunzator lui unu,
una, numeralele ordinale se formeazã din numeralele
cardinale propriu-zise precedate de articolul posesiv
(genitival) al, a, urmate la masculin si neutru de -lea, iar la
feminin -a.
al doilea a doua
al treilea a treia
al zecelea a zecea
al o sutà treizecilea a o sutã treizecea som

Sirul numeralelor ordinale incepe cu întâiul, întâia, cel
dintãi, cea dintâi, primul, prima.
Uneori, numeralele cardinale sunt precedate de articolul
cel (cea) sau de acest articol si de prepozitia de, care
formeazã silabà impreunã cu articolul al (a): cel (cea) dintãi;
cel de-al doilea; cea de-a doua etc.
Numeralele întâiul si primul se declinã ca orice adjectiv
având forme articulate enclitic - intâiul cântec, prima
‚nregistrare - si forme nearticulate - un prim rezultat.
Cazul singular plural
masc. si feminin masculin fem. si neutru
neutru
N.-Ac. întâiul întâia întâii întâile
primul prima primii primele
G.-D. întâiului întâii întâilor întâilor
primului primei primilor primelor
In declinarea numeralelor ordinale formate cu ajutorul
articolului demonstrativ cel, doar acest articol isi schimba
forma dupa numar, gen si caz. A,/
masc. + neutru feminin
N-Ac. cel de-al doilea cea de-a doua
G-D celui de-al doilea celui de-a doua

59
Atentie!
. Numeralul intai este invariabil cand se a a dupa
substantiv (clasa intai). | /
când se a a inaintea substantivului, forma este: întâia
dasà.
Numeralele ordinale au douà valori:
a) valoare adjectivala - când insofesc si determinã un
substantiv
Al doilea copil era mai serios.
Functia sintacticà a numeralului ordinal cu valoare
adjectivalà este de atribut adjectival.
bl valoare substantivalä - când n locul unui substantiv.
Al treilea era mai înalt.
Numeralele ordinale cu valoare substantival indeplinesc
functile sintactice speci ce substantivelor.
FUNCTIILE SINTACTICE ALE NUMERALELOR
Nominativ
- Subiect: Trei au fost la bunica.
- Apozitie: Fratele lui, adica al treilea, a luat-o la fuga.
- Nume predicativ: El este al treilea din clasa.
Acuzativ
- Nume predicativ: Caietul este de la al doilea.
- Atribut prepozitional: Discutia despre a treia mi-a
displäcut.
- Compliment direct: L-am väzut pe primul.
- Compliment indirect: Vorbeam despre doi dintre elevi.
- Compliment circumstantial de loc: Vine de la al doilea.
- Compliment circumstantial de timp: Am sosit de la al
doilea.
- Compliment circumstantial de mod: Stau câte doi.
- Compliment circumstantial de scop: A plecat la garà
pentru al patrulea.
Genitiv
- Nume predicativ: El a ràmas al doilea.

fl
fi
fi
fl
60
- Atribut genetival: cartile celui de-al treilea sunt noi.

- Compliment indirect: S-au revoltat împotriva celor doi.
- Compliment circumstantial de loc: Fata stà in fata celui
de-al doilea.
- Compliment circumstantial de timp: Am ajuns inaintea
primului.
- Compliment circumstantial de cauza: m-am mutat de
acolo din cauza amândurora.
Dativ
• - Nume predicativ: El este asemenea celui de-al doilea.
- Compliment indirect: I-am däruit primului un cadou.
VERBUL iRM H
Verbul este partea de vorbire exibila care actiuni si stäri:
- o actiune: a citi, a merge, a scrie, a zoura.
- o stare: a sta, a se odihni, a tàcea, a dormi
- existenta: a , a exista
CLASIFICAREA VERBELOR
.1. Verbe predicative - au înteles de sine stätator si
formeazà singure predicatul (predicat verbal), când se a a la un
mod personal: citesc, va cânta, sã cânti, ar cânta.
2. Verbe nepredicative - nu au înteles de sine
statator si nu pot forma singure predicatul: ings
a) verbe copulative - intrã în alcâtuirea predicatului
nominal impreuna cu un nume predicativ; cele mai folosite
verbe copulative sunt: a , a deveni, a ajunge, a se face, a
iesi, a ramâne, a însemna, aparea, a se numi, a se chema,
a se naste.
b) verbe auxiliare - intrà în alcàtuirea modurilor si
timpurilor verbale compuse, in limba româna sunt folosite
ca auxlliare verbele a , a avea si a vrea.
• verbul a este auxiliar în realizarea formelor de vitor
anterior, conjunctiv perfect, conditional-optativ perfect si in nitiv
perfect: voi citit, sä citit, as citit, a citit.

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fl
fi
Tvabul a avea este auxilar in realizarea formelor la perfoct
21 - ло роди0ог $ сово ona tages tam du, 05 65

averoul
Tesc, as citia vrea este auxllar in realizarea timpului vitor: voi
. Verbe personale au forme pentru toate

usianele si por realiza o relatie ou un subiect ou care se
poda in persoana si humar (adicà se pot conjuga la loate
posonele, singular si pural); a olit - eu citesc, el cteste, noi
atim; a desena - tu desenezi, voi desenati ei deseneara
.
etc. Verbe impersonale, numite si unipersonale - au o
ingura fomma, numai pentru persoana a ll-a singular, iar actiunea
vor nu poate atribuità unei persoane.
a) nu au subiect gramatical;
. verbele impersonale absolute: ninge, ploua, tunã,
tuberà, se innopteaza, se insenineazà, se innoreazã.
b) au subiect gramatical exprimat printr-o parte de
vorbire (care nu denumeste o persoanã) sau printr-o
prepozitie subordonatà subiectivà (SB):
- verbul a predicativ - când are valoare existentialã
in constructii de tipul:
•e frig, e dimineatà, e joi, este varā(frig etc.-subiect)
• e nevoie, este vorba, e cazul (nevoie etc. - subiect)
*a(-i) foame. a(-i) frig. a(-i) teamä
(substantivele ce însotesc verbul denumesc senzatii sau stäri
su etesti).
- verbe personale, devenite impersonale au ca subiect
o propozitie subordonatà subiectiva : a menta, a ajunge, a
tâmáne, a(-i deranja, a(-i) avantaja, a(-i) plâcea etc. *
- verbe unipersonale prin formã si impersonale prin
continut au ca subiect o propozitie subordonatà subiectiva:
trebuie, se cade, se cuvine, se intâmplà, separe, se zice, se
spune etc.

fl
fi
fi
fi
fi
fi
62
- verbul a copulativ - când formeaza predicatul

nominal cu un adverb, ca nume predicativ: a greul usor/
necesar/ util/ admirabil/ de mirare etc. Acest predicat
nominal are ca subiect o propozitie subiectiva:
. Verbele impersonale pot la diateza activa (ninge),
diateza re exiva (Nu se citeste bine la lumina lampii.),
diateza pasivà (Ti-a fost dat sä ai talent actoricesc.).
• 5. Tranzitive - verbele se pot combina cu un
complement direct: a citi (ceva): a cumpara (ceva): a
spune (ceva). Actiunea verbelor tranzitive se rasfrânge in
mod direct asupra unui obiect, iar întrebärile care se pun
acestora sunt pe cine? ce?
Mihai a cumpârat cadouri. - ce a cumpârat?
L-am intâlnit pe George. - pe cine am întâlnit?
6. Verbe intranzitive - sunt verbele care nu pot avea
complement direct, nu räspund la întrebärile pe cine? ce?.
Unele verbe intranzitive pot usor recunoscute dupà ceea
ce exprimã. Astfel verbele de miscare (a veni, a pleca, a merge
etc.) si cele care exprimã o stare (a sta, a sedea, a exista) sunt
intranzitive, pentru ca ele nu exprimã actiuni care sã se exercite
asupra unui obiect.
(CONJUGÄRILE
in limba româna existà patru conjugari, stabilite dupã
sunetul sau grupul de sunete care compune terminatia la in nitiv
a verbului:
Conjugarea I - terminatia este vocala a:
a cânta, a învata, a veghea, a alerga s.a.
Conjugarea a II-a - terminatia este diftongul ea:
a putea, a parea, a plcea, a vedea, a bea, a tâcea s-a.
Conjugarea a III-a - terminatia este vocala e:
a crede, a merge, a duce, a bate s.a.
Conjugarea a Iv-a - terminatia este vocala i sau vocal §: a
citi, a iubi, a , a trai, a cobori, a hotari, a doborì s.a.

fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
63
FLEXIUNEA VERBULUI - CONJUGAREA

Conjugarea este modi carea formei verbale ( exiunea)
dupà diatezà, mod, timp, persoana si numar, care constituie
categorile gramaticale ale verbului.
in limba româna verbul are trei diateze: activa, re exiva si
pasivã.
*I. DIATEZA - stabileste raportul dintre actiunea exprimatã de
verb si subiect (autorul care face actiunea).
1. Diateza activà aratà cã actiunea este fãcutã de subiectul
gramatical:
Copi culeg. Märia scrie. Noi alergäm.
2. Diateza pasivã aratã cã subiectul gramatical
suportà o actiune fäcutà de altcineva, care are functii
sintacticà de complement de agent.
S.gramatical P.V. c.de agent
• Florile au fost plantate de mama.
i. Orice verb la diateza pasivã presupune existenti unui autor
al actiunii suferite de subiect, deci a unu complement de agent,
indiferent dacã acesta este exprima sau nu:
Ei au fost certati ieri de douã ori. (au fost certati de cineva,
care nu este exprimat, ci numai subînteles) v
• Verbele la diateza pasivã sunt construite cu verbul auxiliar a
+ participiul verbului de conjugat:
vb.auxiliar vb.de conjugat
(la participiu)
Poezia a fost invatatà usor.
Verbul a Îsi modi ca forma dupà mod, timp persoanã si
numar, iar verbul de conjugat a at la participiu se acordã cu
subiectul în gen si numar.
Romanul va citit.
Nuvelele au fost citite.
Opozitia activ-pasiv se poate realiza numai in cazul verbelor
tranzitive, deoarece trecerea unui verb de la diateza activ la
cea pasivã presupune transformarea complementului direct în
subiect, iar a subiectului în complement de agent:

fi
fi
fi
fi
fi
fl
fl
fl
64
Subiect c.direct
Mihai a scris poezia. .(d. activä)
Subiect c.de agent
Poezia a fost scrisa de Mihai. (d. pasivã)
Verbele la diateza pasivã, atunci când verbul a este lu
un mod predicativ, formeazà predicat verbal:
Complementul de agent mai poate determina si alte
pärti de vorbire:
- un adjectiv provenit din participiu: Cartea ruptã de
ea este incompletã (de ea = complement de agent);
- un verb la modul supin: Poezia este usor de învätat
de câtre copi, (de câtre copi = complement de agent).
3. Diateza re exivä aratà cã subiectul gramatical este
autorul unei actiuni la care participà intens, deoarece tot el o
suportã.
Verbele la diateza re exivã sunt însotite obligatoriu de
pronumele re exive în cazul acuzativ (El se teme de câini.) sau
în cazul dativ (El isi închipuie o întâmplare.).
Pronumele re exiv intrã în structura verbului si nu se
analizeazà separat de acesta. .
'Verbele re exive au e sens dinamic (a se gândi, a se
teme, a se ruga, a se zbuciuma, a-si inchipui, a-si aminti
s.a.), e sens impersonal (a se zice, s se însera, a se cuveni s.a.), e
sens pasiv (a se construi, a se repara, a se citi s.a.)
Când pronumele re exiv are functie ' sintacticã
proprie, analizându-se independent de verb, verbul este la
diateza activa; acestea se numesc verbe active
pronominale. Ele pot exprima e reciprocitatea (a se
saluta = unul pe altul; a se certa = unul cu altul; a-si
reprosa = unul altuia), e posesia (a-si curata = ceva al säu),
e obiectul actiunii (a se spala = pe sine; a-si reprosa
= siesi), in acest ultim caz, forma neaccentuatà a pronumelui
re exiv putând dublatà de forma lui accentuatã: El se laudã
pe sine. El isi impune siesi.

fi
fl
fi
fl
fl
fl
fl
fi
fl
fl
fi
fi
fi
fi
fi
65
Pronumele re exive care însotesc verbele active
pronominale se analizeazä separat - în analizà pronumele
re exiv se scrie in parantezã:
II. MODUL VERBULUI

Modurile sunt formele pe care le ia verbul pentru a aräta
cum considera vorbitorul actiunea si se împart ^n douã
categorii:
• Predicative sau personale - verbele isi schimba
forma in functie de persoana si au functie sintacticã
de predicat.
• Nepredicative sau nepersonale - verbele nu-si
schimbà forma dupà persoanã si, în general, nu pot
avea functia sintacticã de predicat.
III. TIMPUL VERBULUI

Timpurile sunt formele pe care le au verbele pentru a arta
când se petrece actiunea fatã de momentul vorbirii.
'IV. PERSOANA VERBULUI indicà forma pe care o ia verbul
pentru a preciza:
a. cine vorbeste: persoana l - eu cânt;
b. cu cine se vorbeste: persoana a ll-a - tu ascul ;
c. despre cine se vorbeste: persoana a Ii-a - el
învatã.
V. NUMARUL VERBULUI este forma pe care o ia
verbul pentru a se preciza cã actiunea este facuta de una sau
mai multe persoane:
a singular: eu alerg - tu alergi - el (ea) aleargã;
b. plural: noi citim - voi cititi - ei (ele) citesc
A. MODURI PREDICATIVE (PERSONALE)
1. MODUL INDICATIV - aratã o actiune sigurà, realã si
are toate timpurile:
PREZENTUL - indicà desfasurarea actiunii în momentul
vorbirii.

fl
fl
fi
66
Su xele si desinentele de prezent sunt:

Conjugarea I
a alerga a desena aa a
alerg desenez a u
alergi desenezi a i
aleargã deseneazã a ã
alergam desenam a äm
alergati desenati a ati
aleargã deseneazã a ã
Tot de conjugarea | sunt si verbale a crea si a agrea, care
primesc la prezent su xe si desinente ca si verbul a desena (a
lucra):
Creez, creezi, creeazà, cream, creati, creeazã
Conjugarea a Il-a Conjugarea a l-a
a putea a alege
pot aleg
г.poti alegi
poate alege
putem alegem
puteti alegeti
pot a aleg
Coniugarea a IV-a
a dormi a citi a cobori • a hotäri
dorm citesc cobor hotärasc
dormi citesti cobori hotärästi
doarme citeste coboarã hotäräste
dormim ctm coborâm hotärâm
dormiti cititi coborâti hotärâti
dorm citesc coboarã hotarasc
TRECUTUL indicã desfäsurarea actiunii înainte de
momentul vorbirii. Sunt mai multe forme de trecut:
a. Imperfectul exprima o actiune trecutã, dar
neterminatà, care s-a desfäsurat în acelasi timp cu o actiune
trecuta, indicând durata.

fl
fl
fl
fl
fl
fl
fi
fl
fi
67
Conj.l. Conj. alla

alergam (cream) puteam
alergai (creai) puteai

alerga (crea) putea
alergam (cream) 70. puteam
alergati (creati) mort puteati

alergau (creau) puteau
Conj. a ll-a Conj. alV-a

alegeam coboram (dormeam)
alegeai coborai (dormeai)
alegea cobora (dormea)
alegeam coboram (dormeam)
alegeati coborati (dormeati)
alegeau coborau (dormeau)
b. Perfectul compus exprimã o actiune trecutà si
terminata in momentul vorbirii. Este compus din forme speci ce
ale verbului auxiliar a avea plus participiul verbului de
conjugat:
am
alergat am coborât
ai putut ati dormit
ales au creat
c. Perfectul simplu exprimã o actiune trecutã si

incheiata de curând. @
Su xele si desinentele de perfect simplu sunt:
Conj.l Coni. a ll-a
alergai alergaram putui • puturäm
alergasi alergarati putusi puturäti
alerga alergarä putu puturã
Conj. Ill-a Conj. a lIV-a
alesei aleseram dormii dormirâm
alesesi aleserati dormisi dormirati
alese aleserã dormi dormirä

fi
fi
68
d. Mai-mult-ca-perfectul exprima o actiune trecutà si

terminata Înaintea altei actiuni trecute.
Su xele si desinentele de mai-mult-ca-perfect urmeazà dupà
su xul de perfect simplu si sunt: Uq
Conj.l • © Coni. a ll-a (1
alergasem alergaseräm putusem putuseram
alergasesi alergaserati putusesi putuseräti
alergase alergaserà putuse putuserã
Conj. a Ill-a Conj. a IV-a
alesesem alesesesi dormisem dormiseräm
alesese aleseseräm dormisesi dormiseräti
aleseràti aleseserà dormise dormisera
VIITORUL indica o actiune care se va desfãsura! dupà

momentul vorbirii. Viitorul are forme literare de limba scrisã si
forme de limbà vorbitã.
eo Viitorul pentru limba scrisã se formeaza cu ajutorul
formelor speci ce ale verbului auxiliar a vrea plus in nitivul verbului
de conjugat:
Voi alerga, vei putea, va alege, vom cobori, veti dormi, vor
crea.
Viitorul anterior aratà o actiune vitoare terminatã

inaintea altei actiuni viitoare. (Este un timp verbal
învechit). Este alcätuit din verbul auxiliar a la vitor plus
participiul verbului de conjugat.
voi alergat / voi putut / voi dormit
2.MODUL CONJUNCTIV aratà o actiune posibilà,
realizabilà. Se formeazã cu ajutorul conjunctiei sã (de aici si
numele modului) si are doua timpuri: prezent si perfect. ®
Prezentul indicà o actiune posibilà, desfäsuratà in
prezent sau in vitor. Se formeazà cu ajutorul conjunctiei sã plus
forme ale indicativului prezent al verbului de conjugat (exceptie
face persoana a III-a):

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
69
§'
sà alerg, sã alergi, sã alerge, sà alergam, sã alergati,
sã alerge
i Perfectul este un timp compus, format din:
sà conjunctie + verbul auxiliar a •+ participiul verbului de
conjugat
sã alergat
sã putut
ales
sã dormit
La timpul perfect, verbul are aceeasi forma pentru toate
persoanele, la singular si la plural:
(eu) sä alergat (noi) sa alergat
(tu) sã alergat (voi) sà alergat
(el,ea) sà alergat (ei,ele) sã alergat
3. MODUL CONDITIONAL-OPTATIV - exprima o conditie, o
dorintà si are douà timpuri: prezent si perfect.
Prezentul indicà o actiune desfasuratà în momentul vorbirii
sau în vitor. Este alcätuit din forme speci ce ale verbului
auxiliar a avea plus in nitivul verbului di conjugat:
(eu) as cânta (noi) am cobori
(tu) ai vedea (voi) ati citi
(el,ea) ar merge (ei,ele) ar putea
Perfectul indicã o actiune care nu s-a realizat:
As cântat dacà ar avut loc spectacolul, (asadar, n-am
cântat)
Este alcatuit din verbul auxiliar a avea plus verbul auxiliar a
la conditional-optativ prezent plus participiul verbului de conjugat:
verbul auxiliar a avea verbul auxiliar a participiul verbului de
conjugat
as jucat
Q. jucat
ar jucat
am jucat
ati jucat
ar jucat

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
70
• Propozitia al cârei predicat este format dintr-un verb la

modul conditional-optativ (prezent sau perfect) exprimã o
dorintà si se numeste propozitie optativa. Dupà propozitia
optativà se pune, de obicei, punct.
4. MODUL IMPERATIV exprimã un indemn, o poruncã, o
rugaminte.
La acest mod nu existà timpuri si se conjugà numai la
persoana a ll-a singular si plural.
Singular Plural
cântã! cântati!
scrie! scrie !
Când exprima o porunca, un ordin si este folosit singur,
cu valoarea unei propozitii, verbul la imperativ este urmat de
semnul exclamarii:
Taci!,; Du-te!; Opreste-te!
Modul imperativ are dou aspecte:
* a rmativ: Spune tu! Spuneti voi!
.* negativ: Nú spune! Nu spuneti!
Forma negativà a persoanei a Il-a singular se
formeaza de la in nitivul verbului precedat de negatia nu:
a spune =- ---- nU Spune!
a face ---- nu face!
a rmativ negativ
Fä! Nu face!
Faceti. Nu faceti!
B. MODURI NEPREDICATIVE (NEPERSONALE)

Verbele la aceste moduri nu pot forma predicatul si nu-si
schimba forma in functie de persoanã. Modurile nepredicative
sunt:
a) in nitiv
b) gerunziu
c) participiu
d) . supin

fi
fi
fi
fi
fi
71
•) NFINITIVUL exprima numele aciuni, al stari, stabileste

numárul conjugari verbului.
0 nsemnul distinctiv al in nitivului este prepozitia a.
Verbele la modul in nitiv au doua forme:
a rmativä: a vorbi, a vedea, a deschide etc.
0 negativa: a nu vorbi, a nu deschide etc.
Dupa terminalia in nitivului verioele se grupeaza in patru
conjugari: In nitivul Caracteristica
Conjugarea conjugärii
a lucra, a taia -a
a vedea, a avea •-ea

-a g -e
• a cere, a face
Iv-a
a citi, a privi mr-i sau -†
• Verbele la modul in nitiv pot îndeplini urmatoarele functii
sintactice:
- Subiect: E usor a scrie versuri. - ce este usor?
- Nume predicativ: Plàcerea mea este de a citi.
- Atribut: Placerea de a desena o are loana
- Complement direct: Vrem a desena un dinozaur. - ce
vrem?
•1 - Complement indirect: Se gândeste a desena un ursulet.
- la ce se gândeste?
- Complement circumstantial de timp: Inainte de a desena
isi ascute creioanele. - când ascute?
- Complement circumstantial de mod: Picteaza fara a
desena mai întãi. - cum picteazã?
.- Complement circumstantial de scop: Pentru a desena
are nevoie de creioane. - în ce scop are nevoie?
b) GERUNZIUL exprima actiuni în desfäsurare. Se formeaza
cu su xele -ând (coborând) si -ind (citind).
Forma negativà a verbului la gerunziu se ob ne cu ajutorul
pre xului ne- (necitind).

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
72
Verbele la modul gerunziu pot îndeplini urmatoarele functii
sintactice:
- Subiect: Din camera cealaltã, se auzea strigând. -
ce se auzea?
- Complement direct: George auzea strigând in curte. -
ce auzea?
- Complement circumstantial de mod: Mânca înghitind
repede. - cum mânca?
- Complement circumstantial de timp: Privind tabloul
a fost impresionat. - când a fost impresionat?
- Complement circumstantial de cauzä: Mergând prea
repede a cäzut. - din ce cauzã a cäzut?
c) PARTICIPIUL exprimã actiuni terminate si suferite de
o inta sau de un lucru. Verbele la participiu se terminà în -$
sau in -s.: citit, spus..
El se foloseste:
- ca element de bazà - verb de coniugat - in
alcatuirea unor timpuri compuse;
- ca element care determinã substantivul - valoare
adiectivala - sau verbul - valoare adverbiala; =
Atentie!
Atunci când verbul la participiu are valoare
adjectivalã, determina un substantiv si aratã o însusire a
acestuia, in aceste situatii, participiul se acordä in gen,
numar si caz cu substantivul determinat si poate îndeplini
urmätoarele functii sintactice:
-atribut adjectival: El poartã un costum deschis la
culoare. - ce fel de costum?
- nume predicativ: Culoarea costumului sãu era
deschisã.
- • Atunci când verbul : la participiu are valoare
adverbiala, determina un verb si aratã o insusire a
actiunii, in aceasta situatie participiul îndeplineste

fl
_73
functia sintactica de complement circumstantial de

mod:
El isi exprima deschis pàrerile. - cum exprima?
. Verbul la participiu poate deveni substantiv prin
articularea formei de participiu, in aceasta situatie
verbul poate indeplini toate functile sintactice ale
substantivului:
Cel deschis îmi place mai mult. - subiect: ce place?
• Verbele la modul participiu au si o forma negativà, care
se formeazã cu ajutorul pre xului -ne. Aceste participii se
scriu totdeauna într-un singur cuvânt.
auzit: - neauzit; - nemaiauzit
lucrat: - nelucrat; - nemailucrat
d) SUPINUL denumeste actiuni, ce urmeazä sã e
realizate. Acest mod este alcätuit din prepozitile de, dupa,
la, pentru plus participiul verbului de conjugat: de învatat; la
vânat, pentru cusut; dupã cules.
Aspectul negativ al verbelor la modul supin se
realizeazà cu ajutorul pre xului ne-:
a rmativ negativ
de invatat de neinvatat
Functiile sintactice ale supinului:
- subiect: De învätat este usor. - ce este usor?
- nume predicativ; Poezia este de învatat.
- atribut: Poezia de învätat este frumoasã. - care
poezie?
- complement direct: Avem de învätat o poezie. - ce
avem?
- complement indirect: S-a saturat de învatat. - de ce
s-a säturat?
- complement circumstantial de loc: Am dat o raita pe
la scäldat, - pe unde am dat o raità?
- complement circumstantial de scop; A plecat la
invätat. - cu ce scop aplecat?

fi
fi
fi
fi
74
Când are valoare de imperativ, verbul la modul supin

poate avea functie sintacticà de predicat.
De invâtat schema recapitulativã!
LOCUTIUNI VERBALE
Locutiunile verbale sunt grupurile de cuvinte care, luate
impreuna, au valoare de verb si formeazà singure predicatul.
Acestea sunt formate totdeauna dintr-un verb plus alte parti
de vorbire. Cele mai frecvente verbe întâlnite în locutiuni
verbale sunt: a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage.
Cele mai întâlnite locutiuni verbale sunt: a avea loc, a da
foc, a da navala, a face rost, a lua apararea, a lua loc, a
lua nastere, a lua sfârsit, a tine cont, a-si etc.en
•Locutiunile verbale se pot inlocui, de regula cu un verb
care are acelasi înteles: a face cu mána (a chema, a saluta),
a pune la cale (a plänui). futi
Locutiunile verbale au urmätoarele caracteristici:
- au in alcatuirea lor, obligatoriu, un verb;
- exiunea locutiunii este datà de verb, prin mod,
timp, numär si persoanã;
-apar la toate cele trei diateze;
- in alcatuirea unei locutiuni nu pot intra verbele
copulative;
- au aceleasi functi sintactice ca si verbele.
CONJUGAREA VERBELOR LA DIATEZA PASIVA
A läudat
MODURI PERSONALE
MODUL INDICATIV
Prezent Mai-mult-ca-perfect
sunt läudat (ã) fusesem laudat ä)
esti läudat (ã) fusesesi läudat (ä)
este laudat (а) fusese tiläudat (ã)
suntem laudati (te) fuseseram laudati (te)
sunteti läudati (te) fuseseräti läudati (te)
sunt läudati (te) fuseserà läudati (te)

fl
fi
75
Viitor
Imperfect
eram läudat (ã) voi läudat (ã)
erai ludat (ã) vei läudat (ã)
era läudat (ã) va läudat(ã)
eram läudati (te) vom läudati (te)
erati läudati (te) veti läudati (te)
erau läudati (te) vor läudati (te)
Perfect simplu Viitor anterior
läudat (ã) fui läudat (à) voi fost läudat (ã)
fusi laudat (à) • vei fost läudat (ã)
fu läudat (à) va fost läudat (ã)
furäm läudati (te) vom fost läudati (te)
furâti läudati (te) ve fost laudati (te)
furà laudati (te) vor fast läudati (te)
Perfect compus
am fost läudat (ã) am fost läudati (te)
ai fost läudat (ã) ati fost läudati (te)
a fost läudat (ã) au fost läudati (te)
MODUL CONJUNCTIV
Prezent Perfect
sà u läudat (ã) sà fost läudat (ã)
sà i läudat (ã) sà fost läudat (ã)
sà e läudat (ã) sà fost läudat (ã)
sà m läudati (te) sà fost lāudati (te)
sà ti laudati (te) sà fost läudati (te)
sà e läudati (te) sã fost läudati (te)
MODUL CONDITIONAL-OPTATIV
Prezent Perfect
as läudat (ã) as fost läudat (ã)
ai läudat (ä) ai fost läudat (ã)
ar läudat (ä) ar fost läudat (ä)
am laudati (te) am fost läudati (te)
ati läudati (te) ati fost läudati (te)
ar lâudati (te) ar fost läudati. (te)

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
se gandi
76 ne gandiram
MODURI NEPERSONALE va gandiräti
MODUL INFINITIV
se gandirà
Prezent
a läudat (ã) m-am gandit
Perfect
a fost läudat (ã) te-ai gandit
MODUL GERUNZIU s-a gandit
ind läudat (а)
ind läudati (te) MODUL CONJ
La diateza pasiva, verbele nu au modurile Prezent
participiu si supin. sà má gândesc
CONJUGAREA VERBELOR sà te gândesti
LA DIATEZA REFLEXIVÃ
sà se gândeas
A. CU PRONUMELE REFLEXIV IN ACUZATIV®
A se gândi 39 sä ne gândim
MODURI PERSONALE sa va gânditi
MODUL INDICATIV 11 81 3 sa se gândeas
Prezent 47 Mai-mult-ca-perfect MODUL CONI
mã gândesc M W.PD.. ma gândisem
te gândesti Prezent
ro te gândisesi m-as gand
se gândeste se gândise
ne gandim ne gândiseräm
te-ai gândi
và gânditi s-ar gândi
se gândesc
va gândiseräti
se gândiserà ne-am gândi
Imperfect Viitor v-aji gândi
mã gândeam
te gândeai mã voi gândi s-ar gândi
se gândea (4 te vei gândi
ne gândeam se va gândi Prezent
vã gândeati ne vom gândi gandeste-tel
se gândeau 14 12ni va veti gândi
Perfect simplu 1 С"1 1• 1%
se vor gandi MODUL INFI
Viitor anterior
ma gândil 11 in,alvanlit je mã voi gândit a ma gândi
te gândisi
te vei gândit a te gândi
a se gândi

fl
fi
fi
fi
fi
fi
77
se gândi se va gândit
ne gândiräm ne vom gândit
vá gândiràti vã veti gândit
se gândirà se vor gândit
Perfect compus
m-am gândit ne-am gândit
te-ai gândit • v-ati gândit
s-a gândit s-au gândit
MODUL CONJUNCTIV
Prezent Perfect
sà má gândesc sã mà gândit
sâte gândesti sà te gândit
sà se gândeascã sã se gândit
sà ne gândim sã ne gândit
sà vã gândi sà vã gândit
sa se gândeascã sã se gândit
Prezent Perfect
m-as gând m-as gândit
te-ai gândi te-ai gândit
s-ar gândi* s-ar gândit
ne-am gândi ne-am gândit
v-ati gândi v-ati gândit
s-ar gândi s-ar gândit
I MODUL IMPERATIV
Prezent
gandeste-te! gânditi-valE
_ MODURILE NEPERSONALE
MODUL INFINITIV
a mã gândi a ne gândi
a te gândi a va gândi
a se gândi a se gândi

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
78
GERUNZIU
gândindu-mã gândindu-ne
gândindu-te gândindu-vã
gândindu-se gândindu-se
B. CU PRONUMELE REFLEXIV iN DATIV
A-si închipui
MODURI PERSONALE
MODUL INDICATIV
Prezent Perfect simplu
îmi închipui (-iesc) îmi închipuii
îti închipui (-iesti) iti inchipuisi
Îsi închipuie (-ieste) Îsi închipui
ne închipuim ne închipuiräm
và închipuiti vã închipuirâti
Îsi închipuie (-iese) Îsi închipuirã §D er
Imperfect Perfect compus
îmi închipuiam mi-am închipuit
îti închipuiai 1 ti-ai închipuit
Îsi inchipuia si-a închipuit
ne închipuiam ne-am închipuit
và închipuiati v-ati inchipuit
îsi închipuiau si-au inchipuit
mai-mult-ca-perfect Viitor
îmi închipuisem îmi voi închipui
îti închipuisesi îti vei închipui
Îsi închipuise îsi va închipui
ne închipuiseräm ne vom inchipui
và închipuiserati vã veti închipui
îsi închipuiserà Îsi vor închipui
Viitor anterior
îmi voi închipuit ne vom închipuit
îti vei închipuit va veti inchipuit
Îsi va inchipuit Îsi vor închipuit

fi
fi
fi
fi
fi
fi
79
MODUL CONJUNCTIV
Prezent • Perfect
sa-mi închipui sã-mi închipuit
sa- închipui sa-ti închipuit
sã-si închipuie sã-si închipuit
sä ne închipuim sã ne închipuit
sã và închipuiti sã vã închipuit
sã-si închipule sã-si închipuit
Prezent Perfect
mi-as închipui so mi-as închipuit
ti-ai închipui ti-ai închipuit
si-ar închipui si-ar închipuit
ne-am închipui ne-am închipuit
v-ati închipui v-ati închipuit
si-ar închipui si-ar închipuit
Modul imperativ
Pozitiv
inchipuie (-ieste)-ti
închipuiti-vã
Negativ
nu-ti închipui
nu vä închipuiti
MODURILE NEPERSONALE
MODUL INFINITIV MODUL GERUNZIU
a-mi închipui închipuindu-mi
a-t inchipui închipuindu-ti
a-si Închipui închipuindu-si
a ne închipui închipuindu-ne
a va inchipui închipuindu-vä
a-si închipui închipuindu-si
La diateza re exivã, verbele nu au modurile
participiu si supin.

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
80
M ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire ne exibilà, care
determina un verb, un adjectiv, un alt adverb sau o interjectie
si exprimã caracteristicele unei actiuni, stäri etc.
CLASIFICAREA ADVERBELOR
1. Dupà înteles:
a) adverbe de loc; aici, acolo, aproape, imprejur,
undeva, deasupra, dedesubt, sus, unde, pretutindeni etc.
b) adverbe de timp; acum, atunci, astazi, ieri, târziu, 919
devreme, odatã, îndatà, când, asearà, deocamdatà etc. /B-in
c) adverbe de mod; asa, astfel, abia, alene, uneori, bine,
degrabà, da, nu, impreunã, cum, bärbäteste etc.
2. Dupã structurã: F1G-SA
a) simple: asa, abia, atunci, cum, unde, când etc. 118-1
b) compuse: azi-noapte, deasupra, îndeaproape,
astazi, rareori, departe, devreme, oarecum, oricând, undeva,
vreodata, niciodatà, cândva, câteodatà etc.
3. Dupà modul de comunicare a circumstantei si rolul
adverbelor in enunt:
a) adverbe interogative - apar în propozitii interogative:
unde, cum, când, cât
b) adverbe relative - apar în frazä si stabilesc
raportul de subordonare între propozitia pe care o introduc si
regenta ei:
unde, cum, când, cât
• in propozitille pe care le introduc adverbele unde, când
si cum, acestea sunt pârti de propozi e si au urmatoarele
functii sintactice: complemente circumstantiale de loc, de
timp si de mod
c) adverbe nehotarâte: altundeva, undeva, cândva,
cumva, oriunde, oricând, oricum etc.
d) adverbe predicative - îndeplinesc singure functia de
predicat verbal in propozitie, in aceastà situatie, adverbele

fl
fi
81
sunt urmate de conjunctiile subordonatoare ca sau

sà: desigur, reste, poate, negregit, probabil, pesemne
etf.
Adverbele isi schimbà valoarea gramaticalä, putând sã
devina:
a) adjective:
adj. adv. molarres
corect - scris corect - scrie corect omidicien
b) substantive: (ig inergslonno?
adverb
Seara stam in casa. 1953
BISI elcunuso.
GRADELE DE COMPARATIE ALE ADVERBULUI aslinu
Unele adverbe pot avea grade de comparatie, care se
formeazà în acelasi fel ca si la adjective: evbs olinutuco.]
• POZITIV: leana scrie repede, nsiedue + sitisonsia -
•COMPARATIV;105 s 0116762 03 .sli0lmon 15
- de egalitate: lleana scrie la fel de repede is 09910
- de inferioritate: lleana scrie mai putin repede decât
Maria. M1821 6*1109 Mib
- de superioritate: lleana scrie mai repede decât Maria. si
• SUPERLATIV: resiv; isla0u2 viggiba + 91 00910
- relativ: lleana scrie cel mai repede enop ni von nito
- absolut: Ileana scrie foarte repede. un ~ si sogsia -
• Au grade de comparatie: k) VO GMU MO
- cele mai multe adverbe de mod: rolsan sl 6n6o

frumos, urût, greu, bine, räu, iute, tare etc. socerg -
- unele adverbe de loc si de timp: ublsb ;sles oblus
aproape, departe, târziu, devreme etc. is cru enso
.• Ca si la adjective, si în cazul adverbelor existã
constructi care au valoare de superlativ absolut:
• Ea scria frumos, frumos. = foarte frumos
Elena desena tare frumos. = foarte frumos

fi
fi
82
FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR

-- Predicat verbal: Pesemne cã nu mai vine.
- Nume predicativ: El este altfel
- Atribut adverbial: Ziua de mâine este nesigurã.
- Complement circumstantial de loc: Am pus cartea
suS.
- Complement circumstantial de timp: Pleacà
poimâine.
- Complement circumstantial de mod: Merge alene.
LOCUTIUNILE ADVERBIALE
Locutiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu sens
unitar, care au valoarea unui adverb si se comportà in
propozitii ca adverbul. »
Locutiunile adverbiale sunt alcatuite din:
- prepozitie + substantiv articulat:
cu nemiluita, cu târaita, din contra; pe de o parte
- prepozitie + substantiv nearticulat:
de cu searã, de cu vreme, din vreme, de dimineatã,
din conträ, în jur, in preajmä, în sfârsit, in voie, în zadar,
la fel, pe rând, fãrà îndoialã;
- prepozitie + adjectiv substantivizat:
din nou, in general, in van, pe larg, pe scurt;
- prepozitie + numeral:
cu una, cu doua; de-al doilea: pentru întâia oarà;
pânã la una/unu;
- prepozitie + pronume:
cu/de asta; de/dupà/pentru aceea; peste tot;
pânã una, alta;
- prepozitie + verb la participiu - cu forma de plural
feminin:
din auzite; pe alese; pe ghicite; pe ocolite; pe särite;
- prepozitie + advero:

_83
de-abia; de altminteri; de asemenea; într-aiurea; pe

dinafarã; pe furis;
- cuvinte repetate:
an de an; din ce in ce; din când in când; din clipä în
clipà; rând pe rând; unul câte unul; zi de zi;
- cuvinte rimate:
de jur împrejur; de milã, de silã; de voie, de nevoie;
pe vrute, pe nevrute; tac-pac;
- continand structura de-a.
n cu de-a sila; de-a berbeleacul; de-a binelea; de-a
curmezisul; de-a dreptul; de-a dura; de-a gata; de-a latul;
de-a lungul; de-a pururea; pe de-a-ntregul;
• - structuri diverse:
nU acum un an; cel mult; cel putin; cel târziu; cu chiu cu
vai; cu noaptea-n cap; cu toate astea; de-aici înainte; din
cale-afara; din capul locului; mai ales; mai apoi; mai
întâi; nevoie mare; pentru întáia oarã; pânã una-alta; pur
si simplu;.
PREPOZITIA
Partea de vorbire ne exibilã care leagã un atribut sau un
complement de cuvântul pe care îl determinã se numeste
prepozitie.
Ar Prepozitile nu au functie sintacticã, ci intrã în alcatuirea
unei parti de propozitie, impreunà cu un al cuvânt.
• CLASIFICAREA PREPOZITIILOR
A. Dupà alcätuire:
- simple: pe, la, spre, cu, sub, in, pentru, lânga, prin;
- compuse: înspre, de ctre, despre, dinspre, de lânga,
de la, de pe la, de pe lângã;
B. Dupà cazul pe care îl cer:
- cer cazul acuzativ: toate prepozitile enumerate mai
sUS;

fl
84
- cer cazul genitiv: impotriva, asupra, inaintea, inapoia,

îndärâtul, imprejurul, deasupra, dedesubtul, contra;
- cer cazul dativ:
gratie, multumita, datorità,
asemenea, aidoma, contrar, conform, potrivit.
C. Provenite din:
- substantive: gra e...
• - verbe la participiu: datoritã, potrivit..
- adverbe: inaintea, deasupra, Împotriva etc.
LOCUTIUNILE PREPOZITIONALE
• Locutiunile prepozitionale sunt grupuri de cuvinte cu
sens unitar care au valoarea unei prepozitii. in alcätuirea
locutiunilor prepozitionale se a ã obligatoriu o prepozi e.
• Ca si prepozitiile, locutiunile prepozitionale NU
au functii; sintactice, ci intrã * împreunã " CU : un
cuvânt în alcatuirea unei pàrti de propozitie.

•• Dupã cazurile pe care le cer locutiunilor prepozitionale
se impart in:
- cer cazul acuzativ: aläturi de; cu referire la; cu tot cu;
de façà cu; dincoace de; fatà de; în afarã de; în loc de etc.
- cer cazul genitiv: de pe/din in urma; in afarä; din
pricina; din cauza; de-a lungul; etc.
CONJUNCTIA
Conjunctia este partea de vorbire ne exibilà, care leagã,
in propozitie, doua pàrti de propozitie de acelasi fel (subiecte,
nume predicative, atribute, complemente), stabilind un raport
de coordonare intre acestea, iar in frazã doua propozitii (de
acelasi fel sau diferite), stabilind un raport de coordonare sau
de subordonare intre ele.
Irina si loana deseneazã frumos.
- elementele subiectului multiplu sunt legate
prin conjunctia coordonatoare si;
El nu e inteligent, ci este doar insolent.

fi
fl
fl
fi
85
- coniunctia Ci leaga douã propozitii

principale.
CLASIFICAREA CONJUNCTIILOR
A. Dupà structurã:
- simple: dar; iar; ci; ca; daca; incât etc.;
- compuse: ca sã, fãrà sã; ci si; deoarece; ndca etc.
B. Dupä rolul lor in enunt:
1. conjunctie coordonatoare, când leagà (realizeazä
jonctiunea) în propozitie pärtile de propozitie de acelasi fel
sau în frazà, propozitii de acelasi fel;
2. conjunctie subordonatoare - când leagã
propozitille subordonate (secundare) de regentele
or.
• Conjunctile nu au functie sintacticã.
LOCUTIUNILE CONJUNCTIONALE
Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu
inteles unitar si cu rol de conjunctie, in alcâtuirea lor intrã
totdeauna o coniunctie sau o altã parte de vorbire cu valoare
de conjunctie: pronume nehotärât, adjectiv pronominal
nehotärât sau adverb relativ.1a
Cele mai frecvente conjunctii cu ajutorul cârora se
formeazà locutiunile conjunctionale sunt: ca, sã, casã,
dacã, de, si cu, etc.
Locutiunile conjunctionale nu au functii sintactice.
INTERJECTIA 2
* - Interjectia este partea de vorbire care exprimã o stare
su eteascã sau imitã sunete si zgomote din naturã.
• Ca si adverbele, prepozitile si conjunctile, interjectille
sunt ne exibile.

fl
fl
fi
86
CLASIFICAREA INTERJECTIILOR
A. Dupà înteles:
a) interjectii propriu-zise - exprimà sentimente, senzati
sau manifestarea unei vointe: ah! ha! of! ti! vai! hail dii! nanit
etc.
b) interiectii de adresare:
- cu valoare apropiatà de vocativ: bai, fa, bre, má
etc.
- cu valoare apropiatã de imperativ: hail ho! na!
mars! nani! etc.;
c) interjectii onomatopeice - imità sunete sau zgomote
din natura: trosc! pleosc! miau!
d) interjectii predicative - are valoarea unui verb si au
functie sintacticã de predicat verbal: hai! (vino); iatà
(priveste); pleosc; poc; zdrong; zdup etc.
B. Dupã alcätuire:
-- simple: ah; of; boc; miau etc.;
*- compuse - formate numai din interjecti: tic-tac; hei-
rup; haida-de; hodoronc-tronc etc.
FUNCTII SINTACTICE
- Subiect: S-a auzit trosc! - ce s-a auzit?
- Predicat verbal: latã-I acolo.
- Nume predicativ: Va vai de mine.
- Atribut interiectional: Mersul lor teleap-teleap! era
suparator. - care mers?
- Complement direct: Am auzit trosc, din pädure. - ce
am auzit?
- Complement circumstantial de mod: Mergea lipa-
lipa. - cum mergea?
LOCUTIUNI INTERJECTIONALE
Locutiunile interjectionale sunt grupuri de cuvinte cu sens
unitar care jin locul unei interjectii: la te uita; pe naiba; nu
zau; Doamne, ferestel; pacatele mele.

fi
87
SINTAXA
Parte a gramaticii care studiazã functile cuvintelor si ale
propozitilor in vorbire si care stabileste regulile privitoare la
construirea propozitiilor si a frazelor
SINTAXA PROPOZITIEI
Propozitia este unitatea fundamentalã a sintaxei, nd
cea mai micà unitate de sine statatoare.
A. Pärtile principale de propozitie:
1. Subiectul (S): * exprimat:
- simplu
- multiplu
* neexprimat:
- inclus:
- subinteles.
2. Predicatul:
* predicat verbal (P.V.)
* predicat nominal (P.N.)
B. Pärtile secundare de propozitie:
1. Atributul (A):
- atribut adiectival;
- atribut substantival;
- atribut pronominal;
- atribut verbal:
- atribut adverbial.
2. Complementul (C):
*necircumstantiale:
- complement direct;
- complement indirect;
- complement de agent;
*Circumstantiale:
- complement circumstantial de loc;
- complement circumstantial de timp;
- complement circumstantial de mod;
- complement circumstantial de cauzà;

fi
88
- complement circumstantial de scop;

C. Propozitii färã subiect:
Ninge. Plouã. Se înnopteazã.
CLASIFICAREA PROPOZITIILOR
A. Dupà structurã:
1. propozitii simple:
Plouã. (P)
Ileana citeste. (S+P)
2. propozitii dezvoltate:
Mama mea citeste o poezie. (S+A+P+C)
Mama mea citeste. (S+A+P)
Mama citeste o carte. (S+P+C)
leri a nins. (C+P)
B. Dupà aspectul verbului-predicat:
1. propozitii a rmative:
Copiii citesc.
2. propozitii negative:
Copiii nu citesc. 0111582 8 89139
C. Dupà scopul comunicärii:
a) propozitii enuntiative: jonis
(vorbitorul informeazã) JaMiss
• propriu-zise: Poezia este lungã. Tudin
• optative: As pleca la munte.
• imperative: Scrieti frumos!
b) propozitii interogative:
(vorbitorul întreabã)
• propriu-zise: Ce ai acolo?
• optative: Ai mânca o pràjiturã?
D. Dupà modul verbului:
a) imperative predicatul st este exprimat
printr-un verb la modul imperativ:
Invatati poezia!
b) optative - predicatul este exprimat printr-un verb la
modul conditional-optativ:

fi
89
As cumpara un stilou.
SUBIECTUL
Subiectul este partea principalã de propozitie care aratà
cine face actiunea exprimatà de predicatul verbal, cui i se
atribuie insusirea sau o caracteristica exprimatã de un
predicat nominal sau cine suferà actiunea realizata de un
verb la diateza pasiva.
Subiectul raspunde la întrebärile cine? sau ce?
Felurile subiectelor:
1. Subiect exprimat - atunci când apare in
propozitie:
a) subiect simplu - exprimat printr-un singur cuvânt;
Vine ploaia.
b) subiect multiplu - exprimat prin douã sau mai
multe pärti de vorbire coordonate între ele;
George si Ileana sunt elevi.
2. Subiect neexprimat - nu apare în propozitie:
a) subiect subînteles - dintr-o propozitie anterioarã sau
din context în cazul când verbul-predicativ este la persoana a
-а.
Copilul mergea spre scoala " si se gândea / la ce va
face acolo. /
- in propozitiile a doua si a treia subiectul este subinteles
(copilul)
b) subiect inclus - se deduce din desinentele de
persoana | si a ll-a singular si plural ale verbelor cu functia
sintactica de predicat.
Plecäm mâine. (noi)
Subiectul se exprimã prin urmatoarele pârti de vorbire:
1. Substantiv - în cazul nominativ (N):
A räsärit soarele
• 2. Locutiune substantivalã în cazul nominativ (N):
Pärerile de räu nu-l päraseau.
3. Pronume în cazul nominativ (N):

90
a) pronume personal
•El pleacà mâine.
b) pronume personal de politete
Dumneata esti câstigatorul
c) pronume demonstrativ
Acesta este prietenul meu.
d) pronume posesiv
Al meu este mai frumos.
e) pronume nehotarât
Fiecare a luat cuvântul.
f) pronume de întärire
Insumi am fost de fata.
g) pronume negativ
Niciunul nu m-a ajutat.
h) pronume interogativ
Cine a venit?
i) pronume relativ
Nu stiu cine a venit.
4. Numeral în cazul nominativ (N):
Doi se bat al treilea câstigã.
5. Verb: г
a) la modul in nitiv;
E usor a promite.
b) la modul supin:
De invatat este greu.
TOPICA SUBIECTULUI
• 1. Subiectul stã de obicei la începutul propozitiei:
Maria a plecat.
PREDICATUL
Predicatul este partea principalã de propozitie care aratà
ce face, cine este, ce este sau cum este subiectul.
Predicatul este de doua feluri si räspunde la întrebàrile:

fi
91
1. Predicatul verbal. - exprima o actiune si este

transmitâtorul unei informati, el raspunde la intrebärile ce
face?, ce se spune despre subiect?
2. Predicatul nominal - cine este?, ce este?, cum este?
A. PREDICATUL VERBAL - atribuie subiectului o actiune
sau o stare si aratà ce face acesta.
Predicatul verbal se exprimã prin:
1. verb predicativ - la orice diateza, folosit la un mod
predicativ (personal):
Elevii învatà zilnic. - diateza activã
Ramâne sà stabilim planul de actiune. - verb impersonal,
diateza activa
Poezia va învätatã pânã mâine. - diateza pasivã
O poezie scurtã se învatà repede. - diateza re exiva
2. locutiune verbalà - la orice diatezä, cu verbul la un
mod predicativ-personal:
Au luat-o la fugá spre casa...
3. interjectie predicativà: Hai cu repede!
4. adverb sau locutiune adverbialã:
Fireste cà má bucur.
B. PREDICATUL NOMINAL atribuie subiectului o
caracteristica (prin numele predicativ) si arata cine este, ce

este sau cum este subiectul.
Predicatul nominal este alcätuit din:
1. verb copulativ
2. nume predicativ
1. Verbele copulative sunt acele verbe care nu au
inteles de sine statätor si fac legätura între subiect si numele
predicativ.
v.cop n.p.
cerul este senin.
Verbe copulative sunt:
• a deveni - este folosit exclusiv ca verb copulativ
Timpul, va devin frumos.

fi
fl
92
•• a - este verb copulativ când nu este auxiliar si nu

are sensurile de a exista, a se a a, a träi, a se gasi, a se
duce, a trece, a se intâmpla etc.
v.cop. n.p.
El este un elev silitor.

• a iegi, a ajunge, a se face - sunt verbe copulative,
atunci când au sens cu a deveni,.
El a ajuns un om important. (El a devenit ..
• a insemna, a constitui, a reprezenta, a se chema -
sunt verbe copulative atunci când au sensurile lor de bazà:
P.N.
A sti înseamnã a învata mereu.
v.cop. n.p.
• a párea - verb copulativ atunci când:
* este personal:
P.N.
El párea cuminte.
v.cop. n.p.
* este impersonal in expresii verbale
impersonale), dar nu re exivul impersonal:
P.N.
Párea mai usor sà fugã.
v.cop. n.p.
.• a rämane - este verb copulativ atunci când aratã

cã subiectului nu i s-a schimbat caracteristica:
P.N.
El va ramâne lenes.
v.cop. n.p.
• a se naste - este verb copulativ atunci când nu are

intelesul de "a veni pe lume "
P.N.
El s-a näscut destept.
v.cop. n.p.
2. Numelepredicativ aratã o caracteristicã ce se

atribuie subiectului cu ajutorul verbului copulativ
Numele predicativ este exprimat prin:

fi
fl
fl
93
a. Substantiv
comun sau propriu in cazurile
nominativ, genitiv, dativ si acuzativ:
Dan este vecinul meu. - caz N
Caietul este al lui George. - caz G
El este contra temelor pentru acasã. - caz G cu
prepozitie
Casa a iegit conform proiectului. - caz D cu prepozitie
Caietul este pentru Irina. - caz Ac. cu prepozitie
b. Adjectiv propriu-zis a orice grad de
comparatie.
* Când adjectivul propriu-zis este nume predicativ, se a ã
totdeauna in cazul nominativ.
P.N.
lonel nu este cuminte
c) Pronumele la orice fel, la aceleasi cazuri ca si
substantivul:
Creionul acesta este al meu. - cazul nominativ
Cartea aceasta este a tuturor. - cazul genitiv
Reusita a fost datorità dumneavoastrã. - cazul dativ
Laudele nu sunt pentru niciunul dintre ei. - cazul
acuzativ
d). Numeral cu valoare substantivala:
El a iesit primul la concurs. - cazul nominativ
El este împotriva celor doi. - cazul genitiv
Reusita a fost datorità celor doi. - cazul dativ
Cartea este pentru amândoi. - cazul acuzativ
e). Verb la un mod nepredicativ (nepersonal)
* in nitiv: Plâcerea mea este de a desena.
* supin: Floarea este de oferit.
* participiu: Frunza este îngälbenita.
f). Adverb sau locutiune adverbialã: El va rämâne asa.
g). Interjectia: Va vai de noi.

fi
fi
fl
94
VALORILE PREDICATIVE SI COPULATIVE ALE UNOR

VERBE CU DUBLA FUNCTIUNE
A FI
• valoare predicativà - predicat verbal (PV)
Creionul este in penar.
Acolo a fost un accident.
Ce este? S-a întâmplat ceva?
• valoare copulativà - verb copulativ + nume predicativ =
predicat nominal
v.cop. n.p.
El este un elev silitor.

A AJUNGE
• valoare predicativà - predicat verbal (PV)
Trenul a ajuns ^n garã.
• valoare copulativã - ver copulativ + • nume
predicativ = predicat nominal (PN)

v.cop. n.p.
El a ajuns primul din clasã.
AIESI
• valoare predicativã - predicat verbal (PV)
A iesit în curte.
• valoare copulativã - verb copulativ + nume
predicativ -- predicat nominal (PN)
v.cop. n.p.
El a iesit doctor.
TOPICA PREDICATULUI
• Predicatul sta, de obicei, dupä subiect, dar, când se
insista asupra lui, poate sta si înaintea acestuia:
Elena locuieste la bloc.
Impärat slävit e codru.
ATRIBUTUL
Atributul este partea secundarà de propozitie care
determinã un substantiv sau un substituit al acestuia
(pronume, numeral)

_95
Copilul de acolo este campion. - care copil?

• Atributul räspunde la întrebàrile:
care? ce fel de? al, a, ai, ale cui? al câtelea? a câta?
Felul atributului este dat de partea de vorbire prin care se
exprima:
1. Atributul adjectival se exprima prin:
a) adjectiv propriu-zis la toate gradele de comparatie:
Carte mare, groasa, frumoasa...
b) adjectiv pronominal posesiv, demonstrativ, nehotärât,
de întarire, negativ, interogativ, relativ:
Colegul meu este ocupat. - (adj. pron. posesiv)
Copilul acesta este cuminte. - (adj. pron. demonstr.)
Fiecare om are drept la fericire. - (adj. pron. nehotarât)
El însusi a fäcut aceastà casã. - (adj.pron.de întárire)
Niciun om nu e împrejur. - (adj. pron. negativ)
Care iepuras este mai zglobiu? - (adj. pron. interogativ)
Nu stiu care iepuras este mai zglobiu. - (adj. pron. relativ)
c) numeral cu valoare adjectivalà: cardinal, ordinal,
colectiv, multiplicativ, distributiv.
• Am cumparat un caiet. - (cardinal)
Am discutat cu al doilea copil. - (ordinal)
Amândoi drumeti au ajuns. - (colectiv)
Efortul înzecit aduce satisfactii. - (multiplicativ)
Fiecare primea câte douã pâini. - (distributiv)
d) verb la moduri nepersonale:
femeie suferinda... (gerunziu acordat)
trenuri conduse…(participiu)
2. Atributul substantival se exprimä printr-un substantiv

(locutiune substantivalã) sau printr-un numeral cardinal
propriu-zis, ordinal, colectiv, distributiv cus valoare
substantivalä:
a) atributul substantival genitival se exprimã printr-un
substantiv sau printr-un numeral substantivizat:

96
Caietul Märiei este cel mai îngrijit. - al cui caiet?

b) atributul substantival prepozitional se exprima
printr-un substantiv sau printr-un numeral cu valoare
substantivala precedat de o prepozitie sau de o
locutiune prepozitionalã cu regim de G, D sau Ac.
Lupta impotriva drogurilor continuã. (G)
Reusita conform pronosticului m-a impresionat. (D)
Cartea de geogra e este interesantã. (Ac.)
c) atributul substantival apozitional aduce
explicatie suplimentara si se exprima printr-un
substantiv sau printr-un) " numeral la cazurile N,
G, D, Ac. El se acordä in caz cu substantivul pe
care-I determina.
Elevul Popescu este cel mai serios. (N)
Pe vecinul meu, pe lonel, l-am vazut ieri. (Ac.)
1-am adus prietenei mele, loanei, un caiet. (D)
Cartea colegei mele, a loanei, s-a pierdut. (G)
Atributul apozitional (apozitia) ' poate simplu sau
dezvoltat. Apozitia dezvoltata contine obligatoriu un atribut
apozitional si se analizeazä ecare element al ei. Ea este
totdeauna izolata intre virgule. i
3. Atributul pronominal se exprimã prin pronume de
diverse tipuri si este, ca si atributul substantival, de mai multe
feluri:
a) atributul pronominal genitival se exprimã prin opt
din cele zece feluri de pronume (in afarã de pronumele
re exiv si de întärire):
Ideile lor (dumnealor, acelora, alor mei, tuturor, niciunora)
nu sunt prea interesante.
Al cui copil a spart geamul?
b) atributul pronominal prepozitional se exprimã
de regula prin pronume in cazul acuzativ cu prepozitie:

fl
fi
fi
fi
97
Felicitarea de la tine (de la dumneavoastra,

de la ai tai, de la acesta, de la unul, de la niciunul) m-a
impresionat.
Lauda de sine este periculoasã.
c) atributu pronominal in dativ (dativul posesiv)
fara prepozitie poate exprimat prin:
- pronume personal care aratà posesia
Päru-i blond ii acoperea umerii, (pârul säu)
- pronume re exiv care aratã posesia
Si-a reparat bicicleta, (bicicleta sa)
d) atributul pronominal apozitional se exprimã prin
pronume în cazul nominativ. Apozitia pronominalã
aduce o explicatie, face o precizare si apare mai rar
în comunicare. Ea se desparte prin virgulã sau prin
linii de pauzã de restul propozitiei. Apozitia
pronominalã poate simplã sau dezvoltata.
Copili, acestia, sunt minunati.
Copii, cei de acolo, sunt minunati.
4. Atributul verbal se exprimã prin verb sau prin
locu une verbala la modurile in nitiv, supin sau
gerunziu.
verb: El si-a exprimat intentia de a scrie o carte. -
(in nitiv)
Masina de spälat e defectã. - (supin)
Se vedea o oaste mergând. - (gerunziu)
locutiune verbalã: Piromanii au plãcerea de a da foc. -
(in nitiv):
Sarcina de adus la îndeplinire era di cilã. - (supin)
5. Atributul adverbial se exprimä printr-un adverb, sau
locutiune adverbialã.
Mersul acolo m-a obosit.
Galagia de afarã mã deranja.
6. Atributul interjectional se exprimã printr-o interjectie
sau o locutiune interjectionalã.

fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
98
Indemnul Hail I-a mobilizat.
COMPLEMENTUL
Complementul este partea secundara de propozitie care
determina un verb (la un mod predicativ sau nepredicativ), un
adjectiv, un adverb sau o interjectie cu valoare predicativa.
Grâdina era plinã de buruieni.
CLASIFICAREA COMPLEMENTELOR
A. COMPLEMENTE NECIRCUMSTANTIALE
• nu exprima \mprejuràri, ci fac referire la obiecte, actiuni,
însusiri, caracteristici:
1. Complementul direct
2. Complementul indirect,
.3. Complementul de agent
B. COMPLEMENTE CIRCUMSTANTIALE - exprimà
imprejuràrile desfäsuràrii actiunii:
1. Complementul circumstantial de loc
2. Complementul circumstantial de timp
3. Complementul circumstantial de mod
4. Complementul circumstantial de cauzä
5. Complementul circumstantial de scop
A. COMPLEMENTE NECIRCUMSTANTIALE
1. COMPLEMENTUL DIRECT aratà obiectul. ( ntà, lucru,
fenomen) asupra caruia se exercità în mod direct actiunea
verbului determinat.
Complementul direct rãspunde la întrebàrile:
* pe cine? - când este exprimat prin nume de persoana;
* се? - când este exprimat prin nume de lucruri sau
tenomene;
Complementul direct determinã:
a) un verb:
Scriu o carte.
b) o locutiune verbalã:

fi
99
Am în vedere reusita la examen.

c) o interiectie cu valoare predicativã:
Lupul hat! pe ied.
Complementul direct se exprimã prin urmätoarele pàrti
de vorbire:
a) substantiv în cazul acuzativ, cu sau färà
prepozitia pe:
Citesc o carte in parc.
ii astept pe colegi
b) locutiune substantivalã în cazul acuzativ:
Tho El n-are spirit de observatie. it
c) pronume în cazul acuzativ, cu sau färà prepozitia
pe:
.nio L-am vazut pe el (pe dânsul, pe dumnealui, pe acesta,
pe al meu, pe unul).
N-am cumpärat nimic.
ov.d) numeral cu valoare substantivalã cu sau -färã
prepozitia pe:
Am vazut pe doi dintre ei.
e) verb la modurile in nitiv, gerunziu sau supin:
incep a scrie
Am auzit ciripind.
Avem de scris.
• Topicã:
Complementul direct stà, de obicei, dupà cuvântul
determinat, insa poate sta si inaintea acestuia când se
insistã asupra lui:
Pe el I-am întâlnit ieri.
918 leri l-am intâlnit pe el.
2. COMPLEMENTUL INDIRECT este partea secundarã

de propozitie care determina un verb, un adjectiv sau
numeral cu valoare adjectivalã. 1 6
• Complementul indirect räspunde la întrebárile:

fi
100
cui?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, despre
cine?, despre ce?..
Complementul indirect determinã:
a) un verb sau locutiune verbalä:
Îti adresezi o întrebare.
Nu-si dadea seama de greseala.
b) un adjectiv sau o locutiune adjectivala:
Grâdina era plina de ori.
c) un adverb: rezolvä mai rapid decât mine.
d) o interjectie: Vai de noi.
Complementul indirect se exprimã prin
urmätoarele pärti de vorbire:
- substantiv în dativ: Acord elevelor un premiu.
- substantiv in acuzativ cu prepozitille (cu, despre, din,
fatà de, pentru, catre ...)
- substantivul în genitiv: Am luptat contra ei. 1
- pronume (personale, personale de politete, negative,
interogativ-relative, demonstrative, posesiv, nehotärât) in
cazul:
- dativ: Lui § vorbeste?
- acuzativ: imi vorbeste despre sine
- genitiv:Avionul zburase destul deasupra lui.
- numeral: Imi amintesc de amândoi.
- verb: la modul in nitiv, supin si gerunziu:
M-am hotarât a cultiva pàmântul.
M-am saturat de scris
M-am plictisit stând
Complementul indirect poate :
- anticipat prin formele neaccentuate ale
pronumelui personal atunci când stã dupã verb:
. li dau Irinei o carte.
unr - reluat prin formele neaccentuate ale pronumelui
personal, atunci când se a à înaintea verbului:
Irinei ii scriu o poezie.

fi
fl
fl
fi
101
• Topica:
Complementul indirect stà de obicei dupà cuvântul
determinat
4. COMPLEMENTUL DE AGENT este partea
secundarã de propozitie care aratã cine face actiunea unui
verb la diateza pasiva.
Complementul de agent raspunde la întrebàrile:
de cine (ce)? de cätre cine (ce)?
Complimentul de agent determinã:
a) un verb sau locutiune verbalã la diateza pasivã:
El a fost certat de cätre colegi.
b) un verb la diateza re exivã cu sens pasiv:
Ajutorul i s-a acordat de un juriu specializat.
•c) un verb la participiu sau supin cu valoare pasiva:
Cartea rupta de tine am înapoiat-o.
• Complementul de agent poate exprimat prin:
a) substantiv in acuzativ, precedat de prepozitille
de sau de cätre:
Casa a fost cumpáratà de parinti.
b) numerale in acuzativ, cu prepozitile de sau de cätre:
El a fost bâtut de cei doi
c) pronume în acuzativ cu prepozitille de sau de
catre:
Romanul a fost scris de el.
B. COMPLEMENTE CIRCUMSTANTIALE
Bi 1. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE LOC aratã
locul unde se desfasoarà actiunea.

• Complementul circumstantial de loc räspunde la
intrebárile:
unde? de unde? pânã unde? pe unde? încotro?
• Complementul circumstantial de loc determinã:
a) un verb: Merg spre Soroca.
b) o locutiune verbalã: A fugit spre râu.

fl
fi
102
c) o interiectie cu valoare predicativã: Hai acasa!

• Complementul circumstantia de loc se exprimã
prin urmätoarele pàrti de vorbire:
a) substantiv (propriu, comun, colectiv, etc)
Au plecat spre Cahul.
b) pronume (personal, personal de politete, negativ,
interogativ-relativ, demonstrativ, nehotärât, posesiv)
A frânat tocmai lângã mine, in
c) numeral cu valoare substantivalã în cazul:
acuzativ cu prepozitie:
Locuia numai în douã dintre camere.
genitiv cu prepozitie sau locutiune prepozitionala:
S-a oprit înaintea celor doi.
d) adiectiv pronominal posesiv precedat de prepozitii sau
locutiuni prepozitionale cu regim cazual de genitiv:
El s-a oprit înaintea mea.
e) verb la modul supin (apare destul de rar)
Intârziase la pescuit.
f) adverbe si locutiuni adverbiale: Mâine va o zi
frumoasã
Topica: Poate asezat dupà termenul regent dar si
înainte:
Norii s-au adunat deasupra satului.
•La tarã este bine.
2. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE TIMP aratà
timpul când se desfasoarà o actiune.
• • Complementul circumstantial de timp räspunde la
întrebàrile:
când? de când? pânã când? cât timp?
• Complementul circumstantial de timp determinã:
a) un verb: Vine mâine.
b) o locutiune verbalã: A dat imediat bir cu fugitii.
c) o interjectie: Hai acum.
d) un adjectiv: Este bolnava de o sptàmânã.

fi
fi
103
• Complementul circumstantial de timp se exprimã

prin urmatoarele parti de vorbire.
a) adverbe de timp cu sau färã prepozitie:
Te astept de ieri.
b) locutiune adverbialã de timp:
Mergem acolo an de an.
c) substantiv în cazurile acuzativ si genetiv:
Plec Înaintea mamei.
A început prin septembrie.
d) pronume de diferite feluri în cazurile acuzativ si
genetiv:
A sosit dupà mine.
A sosit înaintea lui.
e) numeral: A scris dupà cei doi.
A terminat lucrarea înaintea celor doi.
f) adjectiv: O stiu de micã.
g) verb la modurile in nitiv si gerunziu:
A terminat tema pânã a se însera.
Mânca privind la televizor.
Topica: se plaseazã înaintea sau dupà elementul regent
leri am terminat de citit.
Incep lectura romanului mâine.
3. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE MOD aratã
felul in care se desfasoarà o actiune sau felul în care se
infatiseazà o stare, o insusire.
• • Complementul circumstantial de mod raspunde la
intrebärile:
cum? în ce fel? În ce chip? in ce mod? cât? cât de?
• Complementul circumstantial de mod determina:
a) un verb: Merge agale.
b) o locutiune verbalã: Si-a dat seama usor de gresealã.
c) o interjectie cu valoare predicativã: Hai repede!
d) un adverb: El striga destul de tare.
e) un adjectiv: Era asa de frumoasã.

fi
104
• Complementul circumstantial de mod se exprima
prin urmätoarele párti de vorbire:
a) adverb de mod: A învãtat poezia pe de rost.
b) locutiune adverbialã de mod: A sosit pe negândite.
c) substantiv în cazurile acuzativ si dativ cu prepozitie:
Lucreaza în täcere.
A procedat conform obiceiurilor.
d) pronume de diverse feluri în cazurile:
El este mai destept ca tine.
dativ cu prepozitie:
A procedat asemenea lui.
e) numeral cu valoare substantivalã în cazurile:
Ea este mai desteaptà decât cele douã.
dativ cu prepozitie:
George se poartã asemenea celor doi.
f) verb la modurile:
in nitiv: A plecat färà a spune.
gerunziu: Manâncà inghitind repede,
g) interiectie: Mergea teleap-teleap
Topica:
poate asezat dupà cuvântul determinant
Stralucea ca soarele.
Poate asezat înaintea elementului regent:
Ca o arà s-a dezläntuit.
4.COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE CAUZÃ

aratà cauza unei actiune, a unei însusiri sau a unei stàri.
• Complementul circumstantial de cauzã räspunde la
întrebarile:
din ce cauzã? din ce pricinã?
• Complementul circumstantial de cauzã determinã:
a) un verb: Tremura de fricã.

fi
fi
fi
fi
105
b) o locutiune verbalã: A luat-o la fugã de fricã.
c) un adjectiv: El e negru de suparare.
• Complementul circumstantial de cauzà se exprimã prin
urmatoarele pärti de vorbire:
a) substantiv in cazurile acuzativ su genetiv:
A înghetat de frig.
A intârziat din pricina ploii.
b) pronume în cazurile acuzativ su genetiv:
M-a certat pentru el.
Din cauza lui m-am îmbolnävit.
c) numeral cu valoare substantivalã în cazurile acuzativ
su genetiv:
Pentru cel de-al doilea te-a certat.
Din cauza primului dintre concurenti ai pierdut startul.
d) adiectiv cu prepozitie sau locutiune prepozitionalã:
L-am respins de prost.
e) verb la modul in nitiv: Ajunsese acolo fárà a alerga.
f) adverb: De urât ce scrie.
f) locutiune adverbialã de cauzã: De aceea s-au uscat.
Topica: poate asezat înaintea elementului regent:
Din pricina programului întârzia.
Dar si dupà elementul regent:
S-a trezit din cauza zgomotului.
G 5. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE SCOP
aratà scopul unei actiuni.
•. • Complementul circumstantial de scop räspunde la
intrebärile: cu ce scop? În ce scop? de ce? pentru ce?
• Complementul circumstantial de scop determinã:
a) un verb: Invatäm pentru a sti.
b) o locutiune verbalã:
A luat-o la goanà pentru a nu întârzia.
• c) o interjectie predicativa: Hai la masa!
• Complementul circumstantial de scop se exprimã
prin urmatoarele pârti de vorbire:

fi
fi
106
a) substantiv în cazurile:
acuzativ cu prepozitile dupa, pentru, spre, la:
Am fost dupa ori.
genitiv cu locutiunile prepozitionale in scopul, cu
scopul, in vederea:
A venit în scopul acordarii ajutoarelor umanitare.
b) pronume în cazurile:
acuzativ: S-a zbätut mult pentru ecare dintre ei.
genitiv cu locutiune prepozitionalã: In folosul cui lucrezi?
c) numeral cu valoare substantivalã în cazurile:
Ne vom strädui pentru cele douã dintre probe.
genitiv cu locutiune prepozitionala:
Am facut lucrarea in folosul amândurora.
d) verb la in nitiv si supin:
Invatà pentru a sti.
e) locutiune adverbialã de scop:
De asta am invätat atât, ca sà reusesc in viatã.
Topica: Complementul circumstantial de scop în general
stà dupà elementul regent.
A plecat la fotbal.
SINTAXA FRAZEI
FRAZA este o comunicare fäcutà prin intermediul mai
multor propozitii in care trebuie sa existe cel putin o
propozitie principala ti alta tot principalã sau secundarã.
Propozitille dintr-o frazã pot :
• principale si secundare
• regente si subordonate
PROPOZITIA PRINCIPALÃ SI PROPOZITIA
SECUNDARÄ
Propozitia principalã are înteles de sine statator si nu
depinde de sensul altor propozitii.
George joacà sah '/ ca sà câstige. /

fi
fl
fi
fi
107
Prima propozitie, scoasà din frazã, are un înteles de sine

statator, independent si se poate pune punct dupà ea:
A doua propozitie din aceastà frazà, luata singura, nu are
inteles de sine statator, sensul ei depinde de prima propozitie
si nu se poate pune punct dupà ea, dacã aceasta incepe
fraza.
PROPOZITIA REGENTÄ SI PROPOZITIA
SUBORDONATÄ
Propozitiile regente sunt propozitii (principale sau
secundare) de care depind alte propozitii.
Propozitia care depinde de o altà propozitie si intregeste
infelesul acesteia se numeste propozitie subordonatã.
• Subordonatele depind de cele mai multe ori de
verbul predicat, mai rar de o altã parte de vorbire
din propozitia regentã.
• Cuvântul determinat de propozitia subordonatã
se numeste element (termen) regent.
Te-am intrebat '/unde ai pus cartile ⅔/de care ai nevoie. 3/
P1 - este propozitia principalã are înteles independent
de al propozitiei nr.2, iar P2 depinde de ea; e
- rezultà cã P1 este propozi e regentà pentru P2;
P2 - este propozitie secundara, deoarece întregeste
intelesul primei propozitii si depinde de ea;
- rezultã cã P2 este propozitie subordonatã
propozitiei nr.1 totodatà propozitie regentä
si
pentru propozitia nr.3, care depinde de propozitia
nr.2;
P3 - propozitie secundarã, deoarece întregeste intelesul
propozitiei nr.2 si, depinzând de aceasta, este subordonatã
propozitiei nr.2.
• Toate propozitille secundare sunt ид.
subordonate.
RELATIILE SINTACTICE ÎN FRAZA

fi
108
între propozitiile unei fraze se stabilesc douà tipuri de

raporturi:
A. RAPORTUL DE COORDONARE se stabileste între
pârti de propozitie de acelasi fel sau între:
1. douà sau mai multe propozitii principale:
PP PP PP
Ana scrie, '/ Dan citeste ⅔/ si eu ascult muzicä. 3/

2. douā sau mai multe propozitii secundare care depind
de aceeasi regentã:
Elevul " care invatà ? si care este serios / ia note
mari."/
Care elev? - care învatà si care este serios.
Raportul de coordonare se realizeazà prin:

1. Juxtapunere (alaturare) prin virgulã, punct si virgulã
sau doua puncte:
Eu, tu su el plecàm la scoalã
2. Jonctiune cu coniunctii si in locutiuni
conjunctionale coordonatoare:
a) copulativa - prin conjunctile si, nici, ci si, dar si
Cerul era senin '/ si albastru."2/0 4
b) adversativä - prin conjunctiile care exprimã ideea de
opozitie: dar, iar, or, însã
Fl era scund ¼. dar puternic. 2/
c) disjunctiva - prin conjunctile sau, ori, e, ori cã:
Nu va intereseazà '/ sau sunteti obositi.
d) conclusivã - prin conjunctile: deci, asadar, care
exprimá ideea de concluzie;
Nu stii nimic, " deci n-ai invatat. 2/
B. RAPORTUL DE SUBORDONARE se
stabileste între:
• o propozitie secundarà si regenta ei, e cã aceasta este
o propozitie principalã, e cà este si ea tot secundarã:
PP PS PS

fi
fi
fi
109
El vola " (sàl plece mai repede ? ca s§l nu intârzie. /

pPT
^ sà
P2 - subordonatã la PI
ps?
† sã
P3 - subordonatã la P2
psi
Raportul de subordonare se realizeazà prin:
1. conjunctil si locutiuni conjunctionale
subordonatoare (fara functii sintactice):
cà, sã, dacà, de, ca...sã, desi, încât, indcà, deoarece,
farà sà etc.;
2. pronume si adjective pronominale relative, dar si
compusii acestora cu ori:
cine, ce, care, ceea ce, oricine, oricare, orice
3. adverbe relative sau adverbe nehotarâte:
unde când, cum;cât, oriunde, oricand, oricum,
oricât;
EXPANSIUNEA SI CONTRAGEREA
I. Expansiunea sau dezvoltarea este procesul prin care
se trece de la o propozitie la o frazã, transformându-se pàrtile
de propozitie în propozitii subordonate.
In procesul de expansiune apar un predicat (pentru cà
apare o propozitie) si un element subordonator (pentru cã
propozitia este subordonatà).
Am un câine blând si jucäusi
Am un câine "/ care este blānd si jucäusi ?
II. Contragerea este procesul invers expansiunii.
in procesul de contragere dispar predicatul si elementul
subordonator deoarece dispare propozitia subordonata.
Se cunoaste deja'/ cine este câstigatorul?/.
Se cunoaste deja câstigatorul concursului.
PROPOZITIA SUBIECTIVÃ (SB)

fi
110
Propozitia subordonatà subiectivà îndeplineste ^n frazã

functia de subiect al propozitiei regente.
SB PP
Cine invatà '/ ia note mari. "/

Propozitia subordonata subiectivà raspunde la întrebàrile
subiectului:
cine? ce? - adresate termenului regent, care este
predicatul propozitiei regente
• Predicatul regent al unei propozitii subiective poate
exprimat prin:
a) verb personal predicativ:
Cine se scoala dimineata'/ departe ajunge.? P1=SB,
P2=PP
b) verb si constructii impersonale:
- verbul impersonal a trebui, a placea, a ramâne, a
putea:
Trebuie " sä invätäm mai bine.?/ P1=PP, P2=SB
- verbe re exive impersonale: se stie, se zice, se crede...
Se audeV ca vine seful?/. P1=SB, P2=PP
- expresii verbale impersonale: e bine, e räu, e posibil, e
frumos, e greu, e cu putinta.
E bine '/ sa învätäm întâi regulamentul /. P1=PP, P2=SB
- verbe impersonale pasive: e dovedit, e stabilit.
Va stabilit / ce avem de fäcut 2. P1=PP, P2=SB
- verbe personale devenite impersonale, singure sau
inso te de pronume personal in dativ si acuzativ: place,
râmâne, ajunge, pasà, vine..
Ramâne"/ sä vorbim 3/. P1=PP, P2=SB
c) adverb sau locutiune adverbialã predicativa:
desigur, bineînteles, reste, probabil, poate, negresit,
pesemne, cu siguranta, cu certitudine, färã-ndoialã, de
buna seamã etc.
Fireste '/ cà vom veni cât mai repede /. P1=PP, P2=SB
Elemente de relatie:

fi
fi
fl
fi
fi
111
a) pronume relative:
Cine invatä '/ stie."/ P1=SB, P2=PP
b) adiective pronominale relative:
Care elev va sti '/ va lua examenul. / P1=SB, P2=PP
c) pronume nehotarâte:
Oricine invata '/ stie."/ P1=SB, P2-PP
d) adiective pronominale nehotärâte:
(Oricârui elev i-am explicat '/ a inteles."/ P1=SB, P2-PP
- conjunctii subordonatoare:
cà, sã, ca sà (ca...sã), dacã, de
Negregit ' cã va veni primul.?/ P1=PP, P2=SB
e) adverbe relative: unde, cum, când, cât
Nu se stie " cum vom calätori. / P1=PP, P2=SB
Topica si punctuatia:
SB poate sta inainte sau dupà regentà si nu se desparte
prin virgula de aceasta.
PROPOZITIA SUBORDONATÃ PREDICATIVÃ (PR)

PR este acea propozitie care îndeplineste functia de
nume predicativ al unui verb copulativ din propozitia regentã.
Ea arata, prin intermediul verbului copulativ, insusirea sau
caracteristica atribuità subiectului din propozitia regentã.
PR râspunde la întrebarea: ce?
Termenul regent al PR este verbul copulativ de care se
leagã propozitia predicativã si \mpreunã cu care ea
constituie, de fapt, predicatul regentei este exprimat, ca într-
un predicat nominal obisnuit prin verbele:
a , a deveni, a iesi, a se face, a ajunge, a rämâne, a
insemna, a pàrea, a se chema
Deoarece predicatul din propozitia regentà este format
numai din verbul copulativ el se numeste predicat nominal
incomplet.
Fata a devenit '/ ceea ce a fost si bunica sa. 1=PP,
2=PR

fi
112
a) pronume relative:
Intrebarea este " cine va reusi primul.?/ 1=PP, 2=PR
El va ajunge ' ce si-a dorit. / 1=PP, 2=PR
b) adiectiv pronominal relativ:
Intrebarea era '/ cine va ajunge primul.?/ 1=PP, 2=PR
c) pronume nehotärât:
Castigatorul va ' oricine ajunge primul. 2/1=PP, 2=PR
d) adiective pronominale nehotarâte:
Câstigätorul este " orice copil ajunge primul. 3/ 1-PP,
2=PR
e) adverbe relative: unde, când, cum, cât.
Intrebarea este " când te intorci. 2/1=PP, 2=PR
f) conjunctii subordonatoare: cã, sã, ca...sã, dacã, de;
Vântul pârea " cal s-a potolit. 2/ 1=PP, 2=PR
g) locutiuni conjunctionale subordonatoare: ca si cum,
ca si când, dupà cum, de parcã,
A invata mult este 1/ ca si cum te gândesti la viitor. 2/
1=PP, 2=PR
Propozitia subordonatà predicativa stã, de obicei, dupà
verbul din regenta, dar poate sã stea si înainte dacã se
insistã asupra celor comunicate prin propozitia predicativã.
Cuml e oarea de cires '/ era fata mosului. ≥/
Indiferent de locul fata de regentà, predicativa NU se
desparte prin virgulã de aceasta.
PROPOZITIA ATRIBUTIVÃ (AT)

AT indeplineste functia de atribut al unui substantiv, unui
pronume sau numeral din propozitia regentã.
AT räspunde la întrebàrile atributului:
care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? - adresate
termenului regent

fl
fi
113
Termen regent:
1 Substantiv: Filmul '/ e care I-am väzut mi-a pläcut 2
1=PP, 2=AT
2) Pronume: Am auzit ceva " care m-a emotionat'/.
1=PP, 2=AT
3) numeral: Au plecat amândoi'/ pe care ii stiam. 2/
1=PP, 2=AT
a) pronume relative: care, ce, cine, ceea ce, cât.
Va face meseria ' care-I pasioneaza.?/ 1=PP, 2=AT
b) adjective pronominale relative:
Intrebarea "/ ce poezie vom invata ?/ mi-a pus-o Elena. '/
1=PP, 2=AT
c) pronume nehotarâte compuse cu:ori, oricare, oricäruia
Fl urmeazà sfatul "/ oricuil il ajuta. ⅔/ 1=PP, 2=AT
d) adverbe relative: unde, cum, când, cât
Ziua " când vom absolvi ? este foarte importantä.'/
1=PP, 2=AT
e) conjunctii subordonatoare: cã, sã, ca..sã, dacã, de;
Pärerea 1/ cã vom reusi2 o impärtäsesc si ei.'/ 1=PP,
2=AT
Propozitia subordonatà atributivà stà totdeauna dupã
termenul regent, de obicei imediat dupà acesta, si de aceea
este deseori intercalatã în regentã.
in general, atributiva nu se desparte prin virgula de
regentã.
In situatia în care aduce o explicatie suplimentarã
(atributiva explicativã) subordonata atributivã se desparte prin
virgulà de regentã.
PROPOZITIA COMPLETIVÃ DIRECTÃ (CD)

CD indeplineste functia complementului direct al
propozitiei regente. el

114
CD räspunde la întrebàrile complementului direct:

pe cine? ce? - adresate termenului regent
¡ti aduc ' pe cine nu te astepti. /
pe cine aduc? - pe cine nu te astepti = CD
Termen regent
- verb sau locutiune verbala tranzitivã: Fata a cântat'/ ce
i-a pläcut mamei '/ 1=PP, 2=CD.
- interiectie predicativa tranzitiva:Uite"/ (ce s-a intâmplat ?
1=PP, 2=CD.
a) pronume relativ: Am a at ' cine te-a lovit?/
b) adiective pronominale relative: Am invatat "/ ce poezie
am vrut.?/1=PP, 2=CD
c) pronume nehotärâte: Citesc / orice e interesant.?)
Primesc cu placere '/ pe oricine vine la mine.?)
d) adjective pronominale nehotarâte:
Citesc "/ orice carte gasesc.21 c
e) conjunctii subordonatoare: cà, sà, ca...sã, dacà, de;
Am auzit '/ ca ai luat notà bunä. /1=PP, 2=CD
f) locutiuni conjunctionale subordonatoare: cum ca,
precum ca
• Zicea ' cum ca nu e încântat de tine. /
9 g) adverbe relative: unde, când, cum, cât
CD
Am vazut "/ unde s-a dus.?/ 1=PP, 2=CD

• Topica si punctuatia:
- CD sta, de obicei, dupa regentã. Pentru evidentiere,
poate plasatã $i înaintea
nno - CD asezata dupa regentà nu se desparte de aceasta
prin virgulä. Atunci când stã Înaintea regentei, folosirea
virgulei este permisa, aceasta ne nd obligatorie.
PROPOZITIA COMPLETIVÀ INDIRECTA (CI)

Cl îndeplineste in frazã functia complementului.

fi
fl
fi
115
mi Completiva indirecta raspunde la întrebàrile:

cui?; de cine/ce?; despre cinelce?; cu cine/ce?; la
cine/ce?; pentru cine/ce?; adresate termenului regent.
A trimis räspuns '/ cui a fäcut peti a. /1=PP, 2=CI
cui a trimis? - cui a fâcut petitia = CI
Termen regent:
- verb sau locutiune verbalà predicativã:
Mä gândesc 1/ la ce le-a spus profesorul??/ 1=PP, 2=CI
L - adjectiv sau locutiune adjectivalã: ®.
Elevul nu este atent '/, la ce ii spune profesorul? 1-PP,
2=CI
•- adverb: E rau'/ de cine nu are nimic. 2/ 1=PP, 2=CI
- interjectie predicativa: Vai' de cine nu munceste. /
1=PP, 2=CI
a) pronume relative: Trimit raspuns "/ cui mi-a scris.
b) adijective pronominale relative: Mä gândesc */
cadou sã-ti fac.
c) pronume nehotarâte: Aduc laude "/ oricuil merita.?/
d) adjective pronominale nehotärâte:
Lupta '/ impotriva Oricarui om necinstit. 2/
e) conjunctii subordonatoare: cã, sã, ca...sã, dacã (de)
El se teme '/ cal va intârzia.?/ 1=PP, 2=CI
Jes
f) locutiuni coniunctionale subordonatoare: ca nu cumva
sã, ca nu care cumva sã
El se teme "/ ca nu cumva sã intârzie.?/
g) adverbe relative: unde, cum, când, cât
El se gândeste " unde sà plece in vacantã.3/
- CI stà, de obicei, dupä termenul regent. Pentru
evidentierea ei poate plasatã si Înaintea acestuia.

fi
fi
116
- Când este asezata dupà regentà nu se desparte prin

virgulã de aceasta, dacã stã înaintea regentei se poate
despârti de regentà prin virgulã.
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÀ DE LOC (CL)

CL indeplineste in fraza functia complementului
circumstantial de loc.
CL räspunde la întrebàrile:
unde?; de unde?; pânà unde?; încotro?; dincotro?
- adresate termenului regent
Mergem " lunde vrei tu.?/
unde mergem? - unde vrei tu = CL
Termen regent:
- verb predicativ: De unde nu 1/ e nici Dumnezeu nu
cere. /1=CL, 2=PP
- locutiune verbala: Am luat-o la fuga'/ de unde mã a am.
7/1=PP, 2=CL
- interiectie predicativa: Hail/ pe unde vrei ⅔/1 =PP, 2=CL
- adjectiv: Radu nu este atent '/ pe unde merge. 2/1=PP,
2=CL
- adverb: Acolo unde ai pus caietul, ½/ nu-l mai vei gâsi.
7/1=PP, 2=CL
a) pronume relative: Mã duc 1/ spre cine ma astepta.?
b) adiective pronominale relative:
Merg " pe ce drum vreau. 2/
c) pronume nehotärâte:
Alerg " spre oricine mã cheama. 2/
d) adjective pronominale nehotärâte:
Alerg '/ spre oricare copil ma cheama. 7/

fl
117
e) adverbe relative - unde; încotro: Stau '/ undel e mai

cald. ?
Voi pleca"/ incotro vad cu ochii.?/
f) adverbe nehotärâte - oriunde; orincotro:
Pot pleca "/ boriunde vreau.?/
•Topica si punctuatia:
in mod obisnuit, CL stà dupà propozitia regenta. Ea
poate sta însà si Înaintea acesteia sau poate intercalatã în
regentã:
Când se a a dupa regentà, CL nu se desparte prin
virgula de aceasta, Înaintea regentei se desparte prin virgulã
atunci când nu se insistã asupra ei si are în regentà un
adverb corelativ.
-. Intercalatà in regenta, circumstantiala de loc se desparte
prin virgulà, numai dacà este înaintea predicatului
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALA DE TIMP (CT)

Propozitia circumstantiala de timp indeplineste în frazã
functia complementului circumstantial de timp.
CT räspunde la întrebàrile complementului circumstantial
de timp:
când?; de când?; pâna când?; cât timp? - adresate
termenului regent.
Când vine toamna '/ frunzele copacilor se ingälbenesc.?/
când se îngälbenesc? - când vine toamna = CT
Termen regent:
- verb si locutiune verbalà predicativa: Vino'/ când
termin orele. ⅔/ 1=PP, 2=CT
- adverb: Merg atunci '/ când vreau.?/ 1=PP, 2=CT
- adjectiv: Studentii devin silitori"/ când au examen. 2/
1=PP, 2=CT
- interjectie predicativã: Hai'/ când vrei. 2/ 1=PP, 2=CT
a) adverbe relative - când, cât, cum:

fl
fi
118
• Vom veni '/ când vom putea.?1=PP, 2=CT
b) adverbe nehotärâte - oricând, oricât:
Vino la mine '/ oricând vrei.?/1=PP, 2=CT
c) conjunctia pânã:
A stat acolo "/ pâna s-a intunecat?/1=PP, 2=CT
d) locutiuni coniunctionale subordonatoare - inainte
(ca...) sã; îndatã ce; imediat ce; dupà ce; pe datà ce; in
timp ce; cât timp; câtà vreme; ori de câte etc.:
Voi pleca '/ indata ce stà ploaia.?/ 1=PP, 2=CT
e) ' pronume si adiective pronominale relative si
nehotärâte - cine, cui, cât, oricine, oricare.
Musa rii au sosit "/ linaintea cuil era särbätorit.?/
• Propozitia subordonatã circumstantialã de timp are
topica liberà: poate sta Înaintea regentei, dupa aceasta sau
poate intercalatà în regentã.
• Circumstantiala temporalà se desparte prin virgulà
atunci când nu exprimã o circumstantã esentialã, atunci
când este antepusa si are un corelativ sau atunci când este
intercalata si este asezatà inaintea predicatului din regentã.
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÀ DE MOD (CM)

CM îndeplineste în frazà functia complimentului de mod.
Propozitia circumstantialà de mod räspunde la întrebàrile
complementului circumstantial de mod:
cum?; in ce fel?; in ce mod?; in ce chip?; cât? -
adresate termenului regent
Bunica merge ' cum poate.?/
cum merge? - cum poate = CM
Termen regent:
- verb si locutiune verbalā predicativa: Manânc'/ cât
trebuie. /1=PP, 2=CM
- adverb: Copii citesc expresiv"/ cum i-a invätat
profesorul. 2/1=PP, 2=CM

fi
fi
119
- adjectiv: Fata era frumoasa'/ cum ne-o aduceam

aminte.?/1=PP, 2=CM
- interiectie predicativa: Hai'/ cum vrei. ⅔/1=PP, 2=CM
Elemente de relatie: o
a) adverbe relative - cum, precum, cât:
Copilul se comporta 1/ cum a fost educat.?/1=PP, 2=CT
b) locutiuni conjunctionale subordonatoare - dupã
cum; ca si cum; ca si când; de parcã; pe masurà ce etc.:
Eijucau " dupã cuml le cânta.?/ 1=PP, 2=CM
Propozitia subordonatã circumstantialã de mod pote
avea ca elemente corelative, ^n regentã, adverbe si locutiuni
adverbiale: asa; astfel; atât; întocmai:
Asa vom face ' cum am stabilit.?/
• • Topica si punctuatia:
•Topica subordonatei circumstantiale de mod este liberã:
poate sta Înaintea regentei, dupã aceasta sau poate
intercalatà în regentã. Modalele introduse prin "de cum" si
"de parcã" stau întotdeauna dupà regentã.
417,Când se a à inaintea regentei, modala se desparte
obligatoriu prin virgulã, dacã are un corelativ ^n regentã, ar
atunci când este intercalatà se izoleazã prin virgule, dacã
se a à inaintea predicatului.
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÀ DE CAUZÃ (CZ)

Propozitia subordonatã circumstantialã de cauzã
îndeplineste in frazã functia . complementului
circumstantial de cauza,arätând cauza actiunii sau a
însusiri din regentã.

CZ räspunde la întrebärile complementului circumstantial
de cauzã:
din ce cauza?; din ce pricina? - adresate termenului
regent
Mi s-au inrogit urechile '/ deoarece era frig.?/
din ce cauzã s-au înrosit? - deoarece era frig = CZ

fl
fl
fi
120
Termen regent:
- verb si locutiune verbalà predicativa: Profesori i plac, "/
pentru cã este respectuos.7/1=PP, 2=CZ
- adjectiv: Elevul a ajuns corigent, " pentru cà nu a
invatat.?/ 1=PP, 2=CZ
"- adverb: Elevii merg repede'/ pentru ca au intârziat. 2/
1=PP, 2=CZ
- interjectii predicative: Hai, / ca incepe lmul. 4/ 1=PP,
2=CZ
• a) conjunctii subordonatoare - ndcà; deoarece; càci;
întrucât; cã;dacã (de):
Sunt supärata, '/ indcã nu ai invätat.?/ 1 =PP, 2=CZ
b) locutiuni coniunctionale subordonatoare - din cauzà
cã; din pricina cã; de vreme ce; din moment ce; pentru
ca:
Din cauzä ca ai intârziat,'/ am pierdut trenul. /1=PP,
2=CZ
c) adverbe relative-cum si unde, cu valoare
coniunctionalã (färã functie sintactica în propozitie):
Cum nu esti cuminte, '/ te voi pedepsi. 4/
CZ poate avea ca elemente corelative in regenta
adverbe si locutiuni adverbiale: apoi; atunci; de aceea;
pentru aceea; de asta; de aceasta:
Odatã ce m-ai mintit, 1/ apoi nu te mai cred.2/
CZ poate sta înainte sau dupà regenta.
Cauzala se desparte - în general - prin virgulã de
regenta, indiferent de locul pe care îl are fatã de aceasta.
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÃ DE SCOP (CS)

CS îndeplineste în frazà functia complementului
circumstantial de scop, aratând scopul în vederea caruia se
realizeazã actiunea verbului din regentã.

fi
fi
fi
121
• CS räspunde la întrebàrile complementului circumstantial
de scop:
• cu ce scop?; in ce scop? de ce? - adresate termenului
regent.
Ai venit'/ ca sã-ti dau scrisoarea. /
cu ce scop ai venit? - ca sã-ti dau scrisoarea = CS
Termen regent
- verbe si locutiuni verbale predicative: Elevii invata "/ ca
sal ia nota zece la examen. ⅔/1=PP, 2=CS
- adjectiv: Elevul este atent, '/ ca sa re na mai bine.
71=PP, 2=CS
adverb: Elevul recitä expresiv1) ca sã placã
profesorului. 2/1=PP. 2=CS
- interjectie predicativa: Hai'/ dupä ei! 2/1=PP, 2=CS
a) conjunctii subordonatoare - ca sã; sã; de:
Invat '/ ca sa stiu.
b) locutiunea conjunctionalã pentru ca sã:
L-a chemat 1 bentru ca sã-i ajute la treabã.?/
Propozitia CS poate avea ca elemente corelative in
regentà adverbe sau locutiuni adverbiale: anume; înadins;
de asta; pentru aceea:
Anume a exersat mult, ' ca sa ia premiu la concurs.?
in general, CS urmeazä regentei. Uneori insã ele o pot
preceda.
Când se a ä Înaintea regentei, CS se desparte prin
virgula de aceasta. Când urmeazà regentei, se desparte prin
virgulã atunci când se subliniazã cã nu este un element
esential in frazà. 3
CS introduse prin de si sã nu se despart prin virgulã de
regentã. Totdeauna se desparte prin virgulà, indiferent de
topica, circumstantiala de scop care are in regentà un
corelativ.

fl
fi
122
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÀ CONDITIONALÃ (CT)
Propozitia circumstantialã conditionalà exprima conditia
sau ipoteza de îndeplinirea càreia depinde realizarea actiunii
exprimate de verbul din propozitia regentã si determinã un
verb sau o locutiune verbalä.
Propozitia circumstantialà conditionalã raspunde la
întrebarea cu ce conditie?, adresatà termenului din regentã:
Mergem la plimbare, '/ daca stà ploaia.?/
cu ce conditie mergem? - dacã stã ploaia = CT
Termen regent:
- verb si locutiune verbala predicativa: Invatâm"/ dacà
avem timp. /1=PP, 2=CT
- adjectiv: Sportivul va deveni câstigator'/ dacà va evolua
bine.2/1=PP, 2=CT
- adverb: Nu alerga repede 1 dacã vrei sà nu cazi.
41=PP, 2=CT
- interjectie predicativa: Daca doresti portocale"/ haide la
piatä.?/ 1=PP, 2=CT
a) conjunctii subordonatoare - dacã; de; sã:
Daca te pregätesti serios, '/ iei examenul.?/1=PP, 2=CT
b) locutiunea coniunctionalã subordonatoare în caz cã:
in caz cal ploua, '/ ramai acasã.?/1=PP, 2=CT
in general, propozitiile conditionale preced regentele lor.
Când se insistà asupra regentei, conditionala ^ì urmeazã.
Oricare ar asezarea ei fatà de regentã, propozitia
conditionalà se desparte de aceasta prin virgula, in afara de
cazul in care se insistä în mod deosebit asupra conditionalei.

fi
123
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÀ CONCESIVÃ (CV)

Propozitia subordonata circumstantiala concesiva aratã o
împrejurare în masurà sã împiedice realizarea actiunii din
regentà, dar nu o impiedicã.
Propozitia circumstantialã concesivà räspunde la
întrebarea:
în ciuda carui fapt? - adresatà termenului regent
Chiar dacä ninge, " nu mergem la munte. /1=PP, 2=CV
Termen regent:
- verb si locutiune verbalã predicativa: Desi învatasem
destul de mult, "/ la tezà nu am scris mai nimic.2/1=CV 2=PP
- adjectiv: Masina este in regulã, " desi se aude un
zgomot.≥/1=PP, 2=CV
- interjectie predicativa: Hai acasã, desi nu vreau."/
1=PP, 2=CV
IC Elemente de relatie:
a) conjunctii subordonatoare: desi; dacã; de; cà; sã;
Desi nu te apreciez, '/ nu te critic.?/1=PP, 2=CV
b) locutiuni coniunctionale subordonatoare:
• cu toate ca, macar ca, chiar daca, färã sã, chit sã, nici
dacã, nici de:
Cu toatel ca i-am spus, '/ nu mai stie nimic. /1=PP, 2=CV
c) adverbe nehotarâte - oricât, oricum, oriunde:
Oricât ti-as da, '/ nu-ti ajunge.?/ 1=PP, 2=CV
d) pronume si adiective pronominale nehotàrâte:
Oricâte prostii spui, '/ tot esti simpatic.?/ 1=PP, 2=CV
Propozitia subordonatã circumstantialã concesivà poate
avea ca elemente corelative în regentã unul dintre adverbele:
tot, totusi sau locutiunea adverbialà cu toate acestea.
Desi era dimineatà, '/ soarele totusi ardea cu putere.?/

124
• CV stä, de obicei, Înaintea regentei. Atunci când se
insistà asupra regentei, concesiva iì urmeaza.
Oricare ar locul ei fatã de regentã, propozitia concesiva
se desparte totdeauna prin virgulã de regenta ei.
PROPOZITIA CIRCUMSTANTIALÃ CONSECUTIVA

(CNS)
Propozitia subordonatäcircumstantialãconsecutivä
exprima rezultatul (consecinta) unei actiuni, despre care s-a
vorbit in regentä.
Propozitia subordonatà circumstantialã consecutivã
râspunde la întrebarea:
- care este urmarea faptului ...?
Termen regent:
- verb si locutiune verbalã predicativã: Vorbeste asa de
tare " cä se aude la vecini. 31=PP, 2=CNS
- adiectiv: Sportivul era atât de puternic'/ incât a uimit to
spectatorii.?/ 1=PP, 2=CNS
- adverb: A mers asa de repede '/ încât a obosit ? 1=PP,
2=CNS
- interjectie predicativa: Poftim cartea 1/ Isã nu te mai
plângi.?/ 1=PP, 2=CNS
a) conjunctii subordonatoare - încât; de; cà; sa; ca sà:
A intrat atât de repede, lIcã m-am speriat."/ 1=PP,
2=CNS
b) locutiuni coniunctionale subordonatoare - încât sã;
asa ca; cât sã:
Vorbea asa de tare, ' incât säl te sperie.?/ 1=PP, 2=CNS
Propozitia subordonatà circumstantialà consecutiva are
in regenta ca elemente corelative adverbele: asa; astfel; atât
sau locutiunea adverbialã în asa fel.

fi
fi
125
Uneori, aceste adverbe sunt in asa fel unite cu

conjunctile introductive, incât se analizeazà impreunã: aça
ca; asa încât; astfel încât.
CSN sta totdeauna dupa regentele lor si se despart, prin
virgula de acestea.

126
CUPRINS:
I. VOCABULARUL 4
Vocabularul fundamental... 4
Masa vocabularului. 4
Cuvântul 5
Clasi carea cuvintelor ...... 6
Miloace de îmbogatire a vocabularului 8
II. FONETICA 12
Sunetul. 12
Diftongul. 12
Triftongul. 13
Apostroful.. 14
Accentul.. 14
III. PUNCTUATIA 14
IV. MORFOLOGIA 16
Genul. 16
Numarul 17
Cazul ... 17
Persoana. 17
Comparatia 17
Determinarea 18
Diateza.. 18
Modul verbal 18
Timpul.. 19
Substantivul 20
Articolul.. 27
Adiectivul 30
Pronumele. 35
Numeralul. 54
Verbul. 60
Adverbul 80
Prepozitia. 83
Coniunctia 84
Interiectia 85

fi
127
V. SINTAXA PROPOZITIEI 87
Propozitia .... 87
Subiectul 89
Predicatul 90
Atributul 94
Complimentul 98
VI. SINTAXA FRAZEI 106
Fraza .. 106
"Propozitia principalã si secundarã 106
Propozitia regenta ti subordonatã 106
Relatile sintactice în frazã .. 107
Expansiunea si constrângerea. 109
Propozitia subiectiva ....... 109
Propozitia subordonatà predicativã 17. 111
Propozitia atributivã. 3112
Propozitia compliment direct 0113

Propozitia compliment indirect 114
Propozitia circumstantialã de loc .116
Propozitia circumstantialà de timp 117
Propozitia circumstantialã de mod 118

Propozitia circumstantialã de cauzã 119
Propozitia circumstantialã de scop. 120
Propozitia circumstantialã conditionalã. 122
Propozitia circumstantialã concesivã ...... 123
Propozitia circumstantialã consecutivã 124
101

Gramatica. Limba Romana

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gramatica. Limba Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OANA LAZÄR

Created with Scanner Mini

Clasi carea cuvintelor 6

Miloace de îmbogätire a vocabularului 8

Created with Scanner Mini

VI. SINTAXA FRAZEI 106

Propozitia subiectivã ........ 109

Propozitia circumstantialã de mod 118

Created with Scanner Mini

Created with Scanner Mini

Muntenia - dadã (sorà mai mare), pogon;

CUVÂNTUL. SENSUL CUVINTELOR iN CONTEXT

din care este alcätuit; amir

Created with Scanner Mini

1. Din punct de vedere semantic, cuvintele sunt:

asemanare si depinde strict de context:

Created with Scanner Mini

b) Sinonimele lexico-frazeologice - relatia de

• • Omonime morfologice - rezultate prin coincidenta a

Created with Scanner Mini

4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formà aproape identicã

Created with Scanner Mini

• interne - crearea de cuvinte noi din cele existente

Created with Scanner Mini

1. Compunerea prin contopire se realizeazä între

Created with Scanner Mini

formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o parte de

II. MIJLOACE EXTERNE DE IMBOGÄTIRE A

Created with Scanner Mini

• Imprumuturi noi sau neologismele sunt cuvinte

DIFTONGUL este grupul de sunete alcâtuit dintr-o vocalã

Created with Scanner Mini

• descendent, atunci când este alcätuit din vocalã +

TRIFTONGUL este grupul de sunete alcätuit

despàrtirea se face dupã prima consoanã

Created with Scanner Mini

Created with Scanner Mini

Created with Scanner Mini

• linia de pauzà marcheazà, ca si alte semne de

Created with Scanner Mini

Numárul - forma pe care o ia un cuvânt spre a aràta dacã

Created with Scanner Mini

Determinare - se face cu ajutorul articolului.

Created with Scanner Mini

In nitivul - actiunea este generalà abstractã.

Created with Scanner Mini

anumite obiecte, pentru a le deosebi de altele de acelasi fel

persoane (Valeriu, Lungu), nume de animale (Grivei, Rex),

Created with Scanner Mini

- numele notelor muzicale:

Created with Scanner Mini

a. Au formã numai pentru singular, adicà sunt

Created with Scanner Mini

stol, turmã, tinerime, taränime, intelectualitate,

IIL CAZUL SUBSTANTIVELOR

Vocativul - nu are întrebàri.

CAZUL ACUZATIV (functiile sintactice)

Created with Scanner Mini

• Substantivele în cazul acuzativ care indeplinesc functia

Created with Scanner Mini

CAZUL GENITIV (functiile sintactice)

Created with Scanner Mini

Substantivul în genetiv care indeplineste functia

CAZUL DATIV (functile sintactice)