P. 1
Vocabularul limbii române

Vocabularul limbii române

|Views: 8,661|Likes:
Published by cristinutzacatalin1

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: cristinutzacatalin1 on Apr 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/27/2015

pdf

text

original

Vocabularul limbii române

I. VOCABULARUL FUNDAMENTAL (FONDUL PRINCIPAL LEXICAL) cuprinde aproximativ 1.500 de cuvinte cunoscute i utilizate de to i vorbitorii de limb român i este format din: a) cuvinte foarte vechi (mo tenite sau împrumutate din alte limbi); b) cuvinte folosite frecvent în vorbire; c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice); d) cuvinte care intr în componen a unor locu iuni sau expresii specifice limbii române. Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii române denumesc: - p r i ale corpului omenesc: cap, ochi, gur , picior,bra etc; - alimente: ap , lapte, pâine, brânz , carne etc; - obiecte de strict necesitate i ac iuni frecvente:cas , mas , a mânca, a merge, a face, a respira, a sta, a locui etc. - p s ri i animale (în special domestice): pui, g in ,câine, pisic , porc, vac , oaie, cal etc; - arbori i fructe: castan, plop, stejar, m r, p r -pere,nuc - nuc , cais - cais etc; - grade de rudenie: mam , tat , fiu, fiic , bunic etc; - zilele s pt mânii: luni, joi, duminic etc; - momente ale zilei, anotimpuri, luni: diminea a,iarna, iunie etc; - culori folosite des: alb, negru, ro u, verde etc; - conjunc ii, prepozi ii, numerale: dar, i, peste, trei,mie etc. II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) i este compus din: - arhaisme; - regionalisme; - elemente de jargon i de argou; - neologisme; - termeni tehnici i tiin ifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale i construc ii sintactice care au disp rut din limba comun i sunt de mai multe feluri: ‡ arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ie ite din uz fie din cauz c obiectul sau profesia nu mai exist , fie c au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logof t, bejanie, opai , colib etc. ‡ arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronun are, ie ite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; ‡ arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi i structuri sintactice învechite: * morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.; * sintactice: Gazeta de Transilvania; 2. Regionalismele sunt cuvintele i formele de limb specifice vorbirii dintr-o anumit regiune: barabul (cartof), curechi (varz ), dad (sor mai mare), s m d u (porcar), sab u (croitor), cucuruz (porumb); ‡ regionalisme fonetice - forme cu circula ie restrâns a unor cuvinte de uz general: b rbat (b rbat), de te (degete), gios (jos), frace (frate) etc;

3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuin ate de anumite persoane cu inten ia de a impresiona i a- i eviden ia o pretins superioritate cultural : bonjour, madam', O.K., week-end, look. Elementele de jargon au fost adesea satirizate ilustrarea snobismului personajelor. de Alecsandri i Caragiale pentru

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi în ele i: bi tari (bani), curcan (poli ist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare), mi to (frumos sau batjocur ), na pa (urat) etc. 5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte limbi: ‡ limba latin savant : colocviu, biblic, liter , fabul , pictur etc; ‡ din limba francez : monument, poezie, recamier etc; ‡ din limba italian : capodoper , spaghete, pizza etc; ‡ din limba german : sortiment, tachet , tact etc; ‡ din limba englez : star, derbi, penalii etc Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur seism; am nunt - detaliu; ceresc - celest; (a) b nui - (a) suspecta; moarte - deces; pr pastie - abis etc 6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte i expresii specifice unui domeniu al tehnicii: biel , bar de direc ie, cheie francez ; 7. Limbajul tiin ific cuprinde cuvinte i expresii folosite în diferite domenii ale tiin ei: bisturiu, catgut, adjectiv, fotosintez , electron, polinom etc.

1. Cuvantul de baza si radacina Se pot forma cuvinte noi pe baza celor existente in limba. Cuvantul de baza serveste ca element fundamental pentru formarea altor cuvinte. Radacina este alcatuita din sunetele comune cuvantului de baza si tuturor cuvintelor obtinute de la acesta. Uneori, sunetele din radacina sunt diferite in raport cu cele din cuvantul de baza: Ex.: tanar ± tinerete 2. Sufixele Se pot obtine noi cuvinte prin adaugarea de sunete la sfarsitul unei radacini. Aceste sunete sau grupuri de sunete adaugate la sfarsitul radacinii pentru a forma un cuvant nou se numesc sufixe. Exemplu de sufixe: -oi; -araie; isoara; -uleana; -arime; - uca; -ica; -ita; -uta; -atura; -ulita; -et; -ar; oaie. Observatie:- de la un cuvant de baza se pot forma si substantive proprii.

Ex.: Frunzescu Frunzeanu Frunzila Frunzoiu 3. Prefixele Se pot obtine noi cuvinte prin adaugarea de sunete inainte de radacina.Aceste sunete sau grupuri de sunete adaugate inaintea unei radacini pentru a forma un cuvant nou se numesc prefixe. Ex.: (a) desfrunzi Observatii:-se pot adauga in acelasi timp sunete inainte si dupa radacina. 4. Cuvintele derivate Cuvintele derivate sunt cuvintele formate cu ajutorul sufixelor si al prefixelor. Observatie:-unui cuvant derivate i se pot adauga alte sufixe sau prefixe pentru a forma cuvinte noi.

Ex.:

lapte laptar laptic laptisor laptareasa

5. Familia lexicala Familia lexicala sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obtinute prin derivare sau prin alte procedee de la un cuvant de baza. Aceste cuvinte sunt inrudite ca sens. Ex.: frunza frunzos infrunzit nedesfrunzit desfrunzit Campul lexical 1. Campul lexical cuprinde toate cuvintele care apartin aceluiasi domeniu is care au trasaturi de sens commune.

Ex.:

tata mama sora frate bunic

2. Largirea campului lexical In campul lexical intra, pe langa cuvintele care apartin aceluiasi domeniu si au trasaturi de sens comune, si : - sinonimele lor; - derivatele lor; - expresiile care le cuprind. 3. Partile de vorbire din care este alcatuit un camp lexical Campul lexical este alcatuit din aceleasi parti de vorbire (substantive, adjective, verbe). Mijloace de [mbog`\ire al vocabularului

Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care exist` [n limb`, este cel mai supus schimb`rii ]i el se mai nume]te ]i lexic. El este alc`tuit din dou` p`r\i: >Vocabularul fundamental Masa vocabularului. 1. Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai importante, folosite ]i care sunt cunoscute de to\i vorbitorii unei limbi. [n cuprinsul lui se g`sesc aproximativ 1500 de cuvinte cuvintele au cea mai mare frecven\` [n procesul comunic`rii; majoritatea sunt vechi ]i r`m@n timp [ndelungat [n limb` 2. Masa vocabularului cuprinde cuvinte care nu intr` [n vocabularul fundamental cuvintele din masa vocabularului reprezint` 90% din cuvintele limbii rom@ne. {n masa vocabularului intr` termenii ]tiin\ifici ]i tehnici, ai limbajelor de specialitate, [n general arhaismele ]i regionalismele. INTERNE EXTERNE. Mijloacele interne de [mbog`\ire a vocabularului sunt Derivarea Compunerea Schimbarea valorii gramaticale. Mijloacele de [mbog`\ire a vocabularului sunt

Derivarea mijlocu intern de [mbog`\ire al vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi cu ajutorul afixelor. Afixele sunt prefixe sufixe. Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete ad`ugate [naintea r`d`cinii pentru a forma un cuv@nt nou. Ele modific` sensul cuv@ntului de baz` fiind negative==>ne]ans`. Privative(arat` o lips`)==>a descre\i, a de]ira. Iterative(arat` o repetare)==>a r`suci, a reaminti. Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete ad`ugate dup` r`d`cina cuv@ntului. Ele sunt lexicale=>c@nd formeaz` cuvinte noi Gramaticale=>c@nd formeaz` forme gramaticale Lexico-gramaticale=>c@nd exprim`, simultan, un sens nou ]i o categorie gramatical`. Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea: agentului:b`utor, fierar, gornist. [nsu]irii:auriu, fricos, iubitor colectivit`\ii: br`det, turcime, stufi]. instrumentului:alfabetar, piperni\`. no\iunilor abstracte:cerin\`, domnie, gr`sime. modalit`\ii:b`rb`te]te. obiectelor sau [nsu]irilor mici:c`lu\, b`ie\el, copila]. obiectelor sau [nsu]irilor mari: b`ie\oi, copilandru. Derivatele parasintetice sunt cele formate prin ad`ugare de prefix ]i sufix [n acela]i timp. Compunerea mijlocu intern de [mbog`\ire al vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi, unind termeni diferi\i. Procedee de compunere sunt al`turarea, juxtapunerea sau parataxa; Subordonarea gura-leului Abrevierea sau prescurtarea C.e.c Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea mijlocul intern de [mbog`\ire a vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Prin conversiune se pot ob\ine: SUBSTANTIVE din adjective=>Am intrat [n ad@ncul [ntunecat al p`durii. Verbe le participiu=>R`t`ci\ii [n p`dure se sperie. Verbe la supin=>Mersul prin p`dure [mi place. Verbe la gerunziu=>Suferindul privea trist sprefrunze Adverbe=>{n\elegea suferin\a aproapelui s`u. Pronume=>Nu-mi pierd vremea cu ni]te nimicuri Interjec\ii=>N-a ascultat oful meu.

ADJECTIVE din

Verbe la participiu=>Privem lumina filtrat` prin ramuri Verbe la gerunziu=>{mi pl`ceau pletele flutur@nde ale ei. Pronume=>Ace]ti brazi sunt mici. Adverbe=>Mi-am luat haina gata. Adjective=>Vorbe]te frumos despre natur`. Verbe la participiu=>C@nt` [ng@nat. Substantive(care denumesc elemente legate de timp) Adverbe=>Deasupra crengii s-a a]ezat o pas`re. Substantive=>Picta frumos gra\ie talentului. Verbe la participiu=>A terminat de recoltat mul\umit` lui [mprumuturile Neologismele.

ADVERBE din

PREPOZI|II din

Mijloacele externe de [mbog`\ire a limbii rom@ne sunt

{n limba rom@na, unele cuvinte sunt mo]tenite din limba latin`, altele sunt [mprumutate din diverse limbi iar altele sunt formate [n interiorul limbii. {mprumuturile pot fi f`cute pe cale direct` cale indirect`. {mprumuturile pot fi vechi(din:slav`,turc`,greac`,maghiar`) noi(din:francez`,englez`,italian`,german`,latin`) Neologismele sunt cuvinte noi [mprumutate din alte limbi sau create [n interiorul limbii prin derivare sau compunere av@nd obligatoriu un component neologic. .

Sinomime
Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acela i sens. Ele sunt folosite pentru a nuan a i a preciza ideea expus în cadrul unei comunic ri. Sinonimele au diferite grade de echivalen între ele. În general nu exist echivalen perfect a cuvintelor existente într-o limb .[1] Sinonimele pot fi clasificate în trei categorii:
y y

sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic în toat sfera lor de în elesuri. sinonime par iale (relative sau imperfecte), adic cele ale c ror sensuri nu se suprapun în mod absolut. Ele se întâlnesc în special la cuvintele vechi i polisemantice:

y

sinonime aproximative. Acestea sunt comune în stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coinciden e de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale m rind sfera semantic a cuvintelor prin conota ii imprevizibile cu o mare expresivitate.

Sinonimia poate fi descoperit între:[2]
y y y

dou cuvinte; un cuvânt i o expresie; dou expresii.

Antonime

Un antonim este un cuvânt care, considerat în raport cu altul, are un sens contrar Antonimele pot fi:
y y y y y y y

cu radical diferit: cald-rece, curajos-la ; cu acela i radical, prefixat: corespunz tor-necorespunz tor, vizibil-invizibil, purimpur, tipic-atipic. Exemple: Verbe: a intra-a ie i Substantive: noapte-zi Adjective: mic-mare Adverbe: înainte-înapoi

Paromine Paronimele sunt cuvinte asem n toare ca form dar cu în eles diferit Drept paronime sunt considerate urm toarele trei tipuri de cupluri:[3] 1. cuvinte alc tuite din acela i num r de foneme, dar deosebite prin metateza a cel mult dou dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbitonbarbotin, cardan-cadran, manej-menaj; 2. cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adaptaadopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar; 3. cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii cuplului: abac-abac , calmarcalemar, simula-stimula, spic-aspic.

Exemple
y

anual (o dat pe an) - anuar (publica ie care apare odat pe an)

y y y

trocar (instrument chirurgical) - troacar (pardesiu) atlas (colec ie de h r i) - atlaz ( es tur ) opis (list de acte, registru) - opus (invers / termen care denume te, împreun cu un num r de clasificare, o oper a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucr rilor sale)

Omonime Omonimia i polisemia reprezint dou categorii de sensuri ale cuvintelor, care, îmbinate în comunic ri diferite, conduc spre descoperirea adev ratului în eles al acestora. Omonimul este un cuvânt care are aceea i form i aceea i pronun ie cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care difer ca sens i ca origine.[1] Omonimele se pot clasifica astfel:[2]
y

Omonime lexicale - aceea i clas morfologic , sens diferit: o broasc - substantiv, cu sensul de batracian; o broasc - substantiv, cu sensul de mecanism. Omonime gramaticale - acela i sens, aceea i parte de vorbire, dar persoane diferite: o vin - verb, timpul prezent, persoana I, num rul singular; o vin - verb, timpul prezent, persoana a III-a, num rul plural. Omonime lexico-gramaticale - clas morfologic diferit , sens diferit: o sare - substantiv, cu sensul de aliment; o sare - verb, cu sensul de a s ri.

y

y

y y

UNIT I FRAZEOLOGICE LOCU IUNI I EXPRESII 1. De i frazeologia trebuie separat atât de sintax , cât i de lexicologie, ea se aproprie cel mai mult de aceasta din urm prin obiectul ei de cercetare i prin metodele de investiga ie pe care le folose te. Spre aceea i concluzie ne conduce i examinarea principalelor tipuri de unit i frazeologice, care (oricât de diferite ar p rea) seam n , totu i, cu cele lexicale din foarte multe puncte de vedere. Mai întâi, asemenea cuvintelor, i frazeologismele au un în eles unitar, iar acest lucru se observ cel mai bine în cazul l o c u i u n i l o r, care, în unele privin e, constituie principala categorie de
y

y

y

y

y

y

unit i frazeologice. În Gramatica Academiei, aceste îmbin ri lexicale, care se folosesc cu valoarea unor p r i de vorbire, sunt corect i clar definite: Grupul de cuvinte mai mult sau mai pu in sudat care are în eles unitar i se comport din punct de vedere gramatical ca o singur parte de vorbire se nume te locu iune (în GLR, vol. I, p. 34). Din aceea i lucrare i din cele citate în bibliografie rezult c exist locu iuni echivalente cu toate p r ile de vorbire afar de articol. Este interesant de remarcat c o bun parte dintre locu iunile substantivale i adjectivale provin din cele verbale prin fenomenul pe care l-am denumit d e r i v a r e f r a z e o l o g i c : aducere aminte (din a- i aduce aminte), b gare de seam (din a b ga de seam ), b taie de joc (din a- i bate joc), luare în primire i dare în primire (din a lua i, respectiv, a da în primire) etc. Dintre cele adjectivale, re inem pe: dat peste cap (din a da peste cap), scos din fire (din a scoate din fire), dat la brazd (din a da la brazd ), întors pe dos Äsup rat, nec jit´ (din a întoarce pe dos) i altele. Teoretic vorbind, problema locu iunilor pare destul de clar , din cauz c ea a i fost mult studiat . Dificult ile încep în momentul în care trebuie s facem o distinc ie cât mai net între anumite locu iuni i imbin rile libere de cuvinte, între unele locu iuni (foarte sudate) i cuvintele compuse sau între locu iuni i expresii (cum se va vedea imediat). Pentru criteriile de care trebuie s ne servim în rezolvarea acestor dificile probleme, vezi [«] FCLR, vol. I, p. 8-18). La observa ia c i unele îmbin ri libere de cuvinte pot desemna realit i Äpercepute ca o unitate´ (de pild : examen de sfâr it de an, st pânul casei i altele citate în GLR, I, p. 15), se poate r spunde c acestea nu pot fi confundate cu unit ile frazeologice autentice din cauza frecven ei lor mult mai reduse. În al i termeni, ele nu sunt consacrate de uzul general sau cvasigeneral i, din acela i motiv, nu sunt inserate nici în dic ionare. Precizare. Întrucât exist riscul de a considera frazeologisme chiar unele asocia ii libere de cuvinte (adic accidentale, trec toare sau instabile), preciz m c aproape toate faptele pe care le-am discutat pân aici sau le vom discuta în continuare sunt înregistrate ca unit i frazeologice în cel pu in dou dic ionare române ti i, eventual, str ine (dac în limba noastr ele se explic prin calc sau împrumut). În leg tur cu locu iunile [«], mai pot fi citate i alte contribu ii care con in un material destul de bogat i de valoros, îns nu întotdeauna i conving tor.

y

y

y

y

Not m în ordine cronologic : E u g. I o a n i e s c u, Locu iunile, în LR, an. V(1956), nr. 6, p. 48-54; G h. P o a l e l u n g i, Locu iunile adjectivale, în LR, an. XII(1963), nr. 2, p. 133-146 i D u m i t r u N i c a, Locu iunile substantivale în limba român , în LR, an. XII(1963), nr. 5, p. 514-526. Pentru unele observa ii critice prilejuite de apari ia primelor dou articole, vezi, de asemenea, G h. N. D r a g o m i r e s c u, Problema locu iunilor ca obiect al analizei gramaticale, în LR, an. XII(1963), nr. 6, p. 618-625. Referitor la locu iunile prepozi ionale i cele conjunctionale, sunt de re inut, în primul rând, urm toarele dou studii ale F u l v i e i C i o b a n u (valoroase nu numai prin nout ile pe care le aduc, ci i prin indica iile bibliografice pe care le con in): Observa ii asupra prepozi iilor i locu iunilor prepozi ionale în limba român , în SG, II, p. 91-104 i Unele aspecte ale coresponden ei dintre elementele prepozi ionale i cele conjunc ionale, cu referire special la locu iuni, în SG, III, p. 67-77. 2. Alte unit i frazeologice (de asemenea numeroase i importante) sunt, f r îndoial , e x p r e s i i l e, al c ror statut este mult mai pu in clar decât al locu iunilor. F când aceast afirma ie, avem în vedere faptul c unii cercet tori români i str ini nu sunt preocupa i s le deosebeasc de locu iuni, iar al ii le includ în acestea din urm ori consider c cei doi termeni (adic locu iune i expresie) sunt sinonimi. Din aceast cauz , ei apar intrebuin a i paralel sau chiar unul în locul celuilalt. Astfel, într-o lucrare relativ recent se poate citi: Grupurile de cuvinte care, f r a fi propozi ii, au în eles de adjectiv se numesc l o c u i u n i (adic e x p r e s i i) adjectivale (vezi I o n C o t e a n u, Gramatica de baz a limbii române, Bucure ti, Editura ÄAlbatros´, 1982, p. 99). În aceea i lucrare exist chiar un paragraf intitulat: Expresii (locu iuni) echivalente cu adverbul (p. 255), ceea ce înseamn c autorul pune, în mod con tient, semnul egalit ii între cele dou tipuri de Äfrazeologisme´. Dintre lingvi tii str ini, P i e r r e G u i r a u d aplic termenul locu iune i expresiilor (vezi opera citat în bibliografie), iar C h a r l e s B a l l y nu se arat interesat decât de diferen a mai general pe care trebuie s-o facem între grupurile de cuvinte libere i cele stabile (numite i frazeologice). Între aceste dou extreme, autorul constat o mul ime de cazuri intermediare, greu de precizat i de clasificat în mod riguros (vezi Traité de stylistique française, vol. I, p. 68). În ligvistica româneasc a insistat asupra deosebirii dintre locu iuni i expresii în special Florica Dimitrescu (vezi lucr. cit., p. 62-68), îns

y y

y

y

y

f r a se folosi de criterii tiin ifice ferme i f r a- i întemeia distinc ia (acceptabil , în principiu) pe fapte numeroase i concludente. Reluând aceea i problem , Ioana Boroianu a f cut câteva preciz ri utile, îns concluzia general la care a ajuns nu poate fi acceptat : ÄConsider m expresii grupurile stabile de cuvinte care acoper totalitatea unei propozi ii, care au, a adar, subiect (exprimat sau subiect-general, larg-subîn eles) i predicat, cu eventuale compliniri´ (în LL, nr. 2/1974, p. 246). Dup opinia noastr , cu cât o îmbinare stabil de cuvinte este mai expresiv (deci are o mai pronun at înc rc tur afectiv ), cu atât suntem mai îndrept i i s-o consider m expresie. În ceea ce ne prive te, nu avem nici o îndoial c : a sp la putina, a t ia frunze la câini, a-i lipsi o doag , a- i lua inima în din i, a face zile fripte (cuiva), a se face luntre i punte, a face (pe cineva) cu ou i cu o et sau alte asemenea grupuri frazeologice (considerate Älocu iuni verbale´) sunt, în realitate, cele mai autentice expresii române ti. Când, îns , expresivitatea a disp rut complet (ori în cea mai mare m sur ) i grupul frazeologic a devenit Äîmpietrit´ sau cât mai bine sudat (ca în a b ga de seam , a- i aduce aminte etc.), atunci putem vorbi de locu iuni f r teama de a gre i. În zeci de cazuri Äintermediare´, nu are nici o importan dac acestea sunt considerate expresii sau locu iuni. Cu adev rat important este numai faptul c atât unele, cât i celelalte sunt unit i frazeologice sau frazeologisme, pe care, la analiza gramatical , le lu m mai întâi împreun (dac sensul lor global i unele caracteristici morfo-sintactice ne dicteaz acest lucru). Dup aceea, le putem descompune i în elementele lor constituente, dar aceast dubl analiz prezint unele neajunsuri (asupra c rora atragem aten ia în paragraful: Predicatul verbal exprimat prin locu iuni). Posibilitatea de a înlocui sau de a echivala un grup locu ional cu un cuvânt sinonim nu trebuie considerat i un criteriu de diferen iere a locu iunilor de expresii, întrucât ultimele sunt i ele, adeseori, substituibile ori numai echivalabile cu o simpl unitate lexical . Spre exemplu, expresia a- i zbura creierii este sinonim cu a se sinucide. Problema abordat este, desigur, mult mai spinoas decât am prezentato aici, îns nu i atât de important pe cât î i închipuie cei care consider c scopul fundamental în predarea limbii române este s -i deprindem pe elevi cu o analiz gramatical corect . Întrun viitor nu prea îndep rtat, vom reveni mai pe larg asupra problemei discutate

y y

y

y

aici, încercând s demonstr m c expresia nu trebuie s fie, în mod obligatoriu, o propozitie i c între locu iuni i expresii nu se pot fixa întotdeauna grani e precise. Ceea ce trebuie considerat de pe acum un adev r indiscutabil ni se pare faptul c orice expresie (ca grup lexical stabil i unitar) este, prin defini ie, mai mult sau mai pu in e x p r e s i v , adic generatoare de efecte stilistice [«]. EXPRESII IDIOMATICE 1. În cadrul multor unit i frazeologice, elementele constitutive î i p streaz independen a semantic , ceea ce permite calchierea sau traducerea lor literal într-o alt limb . Astfel, fr. passer en revue a fost redat în române te prin a trece în revist , tre dans une mauvaise passe a fost tradus prin a fi într-o pas proast , payer les pots cassés prin a pl ti oalele sparte .a.m.d. Spre deosebire de asemenea îmbin ri frazeologice, care sunt disociabile i în care cuvintele î i p streaz sensul lor propriu, e x p r e s i i l e i d i o m a t i c e (numite înc i i d i o t i s m e sau, mult mai rar, chiar i d i o m a t i s m e) au un în eles figurat, care apar ine întregului grup frazeologic, imposibil de tradus Äad litteram´ într-o alt limb . Încerc rile de traducere literal sau Ämot mot´ a expresiilor idiomatice pot duce la transpuneri rizibile de felul lui tambour d`instruction (pentru tob de carte) sau laver le baril (pentru a sp la putina) în originala traducere a Chiri ei lui Vasile Alecsandri. 2. Este de la sine în eles c nici limitele dintre unit ile frazeologice idiomatice i cele neidiomatice nu sunt întodeauna u or de stabilit, îns distinc ia în sine e important i ea merit s fie re inut împreun cu câteva exemple dintre cele mai concludente: a bate apa în piu , ai da arama pe fa , a da sfar în ar , a fe teli (cuiva) iacaua, a- i pune pirostriile pe cap, Äa se c s tori´, a t ia frunze la câini, a nu avea (pe cineva) la stomac, a- i lua t lp i a, a strica orzul pe gâ te, a face pe cineva cu ou i cu o et, a- i lua inima în din i, a- i lua lumea în cap, a- i pune pofta-n cui i multe altele, care sunt de o rar expresivitate. 3. Ca expresii specifice unei anumite limbi, idiotismele trebuie traduse cu mult grij într-o alt limb , tocmai pentru c în elesul lor nu poate fi dedus din suma p r ilor componente. Recurgând la un nou exemplu, vom spune c ciudata expresie româneasc a fuma ca un arpe nu poate fi redat în fran uze te prin fumer comme un serpent! În astfel de cazuri este obligatoriu s c utam în francez (ori în alt limb ) expresia idiomatic cea mai apropiat ca în eles de a noastr . Întâmplarea face c , în fran uze te, exist dou expresii, cu acela i

y y

y

y

sens, care sunt: fumer comme une locomotive i fumer comme une cheminée. Când traducem dintr-o alt limb în român , trebuie s c ut m i la noi echivalentul cel mai potrivit al unui idiotism str in. De pild , expresia fran uzeasc ne pas tre dans son assiette (literal: Äa nu fi în farfuria sa´, adic Äa nu se sim i bine´) are dou corespondente române ti unul mai expresiv decît cel lalt: a nu-i fi boii acas i a nu se sim i în apele sale. Precum vedem, este ideal ca o expresie idiomatic s fie tradus tot printr-un idiotism, lucru u urat, în ultimele decenii, de apari ia unui mare num r de dic ionare frazeologice, ca i de existen a unei lucr ri lexicografice cum este DELR, la care ne vom mai referi. Ceea ce vrem, s ad ug m cu acest prilej este c studiul frazeologiei îi poate interesa nu numai pe lingvi ti, lexicografi, traduc tori etc., ci i pe to i cei care predau limbi str ine ori limba român str inilor. FORMULE I CLI EE INTERNA IONALE 1. Numeroase unit i frazeologice provin din categoria destul de bine reprezentat a a a-ziselor Äformules et clichés internationaux´, cum le numesc unii autori str ini (vezi, de pild , A. A n d r i e v s k a, Cours de lexicologie française, Kiev, 1958, p. 112, precum i întregul capitol consacrat frazeologiei: p. 86-114). Din p cate, i în cazul de fa , terminologia este cam variat , uneori prea fluctuant i aproape întotdeauna nelipsit de anumite ambiguit i1. Alte denumiri, asupra c rora nu ne putem opri (cf. engl. stereotyped / conventional expressions), nu sunt mai recomandabile decât cele înscrise în titlul acestui paragraf, întrucât ele acoper i alte realit i frazeologice decât cele care ne preocup aici. 2. Dintre Äformulele´ cu caracter conven ional i interna ional (ap rute în diverse limbi de cultur i civiliza ie), foarte cunoscute sunt, spre exemplu, art pentru art , r ul secolului (fr. le mal du si cle) i turn de filde (frazeologism calchiat, precum am v zut, în majoritatea limbilor europene dup fr. tour `ivoire). Tot aproape general europene i chiar Äamericane´ (în sens larg) sunt, de asemenea: m rul discordiei, nod(ul) gordian, fata morgana, r zboi rece, porumbelul p cii, tale quale ± Äa a cum e´, tabula rasa, rara auis, ad calendas graecas, magna cum laude ± Äcu cele mai mari elogii´ i multe altele, care vor fi citate în subcapitolul urm tor. 3. Foarte interesante sunt i Äcli eele interna ionale´ în a c ror structur intr un nume propriu (de obicei de persoan ). Ele au la baz legende antice (uneori biblice) sau chiar întâmpl ri reale, care trebuie

y y y y y y y y y y y y

y

y y

bine cunoscute pentru a în elege sensul i felul în care au ap rut aceste frazeologisme devenite interna ionale. Le cit m pe cele mai importante, dând în parantez i corespondentul din limba francez , de i nu numai prin intermediul acesteia am f cut noi cuno tin cu ele: arca lui Noe (cf. fr. L`arche de Noë); c lcâiul lui Ahile (cf. fr. le talon d`Achille); firul Ariadnei (cf. fr. le fil d`Ariadne); m rul lui Adam (cf. fr. pomme d`Adam); m rul lui Newton (cf. fr. pomme de Newton); nasul Cleopatrei (cf. fr. le nez de Cléopâtre); oul lui Columb (cf. fr. L`oeuf de Colomb); patul lui Procust (cf. fr. le lit de Proc(r)uste); pânza Penolopei (cf. fr. la toile de Pénélope); sabia lui Damocles (cf. fr. L`épée de Damocl s); turnul (lui) Babel (cf. fr. la tour de Babel) etc. O anchet efectuat , cândva, printre studen i a scos la iveal faptul c mul i dintre ei nu cuno teau decât foarte vag sensul unora dintre unit ile frazeologice precitate, iar i mai mul i ignorau aproape complet Ägeneza´ acestor frazeologisme interna ionale. Într-o mare m sur , am în eles i atunci cât de mult ar avea de câ tigat înv mântul nostru de cultur general dac profesorii de limba român i de alte discipline i-ar face timp s le explice elevilor mai clar i mai detaliat cum au luat na tere astfel de frazeologisme ori altele i care este semnifica ia lor exact . Ele constituie numai o parte dintre acele Äformule care d inuie de veacuri´ (dup o potrivit caracterizare a lui Tudor Arghezi) i care trebuie însu ite corect în primul rând în coal i prin coal . Pentru sensul i originea mai îndep rtat a multora dintre unit ile frazeologice discutate aici i în continuare, recomand m în special: B a r b u M a r i a n, Dic ionar de citate i locu iuni str ine, Bucure ti, Editura Enciclopedic Român , 1973 i I. B e r g, Dic ionar de cuvinte, expresii, citate celebre (edi ia a II-a revizuit i ad ugit ), Bucure ti, Editura tiin ific , 1969. ALTE UNIT I FRAZEOLOGICE 1. De i am separat frazeologia atât de sintax , cât i de vocabular, delimitarea ei întâmpin înc dificult i serioase, provocate nu numai de mul imea i varietatea unit ilor frazeologice, ci i de diversitatea p rerilor existente în leg tur cu obiectul de cercetare al noii discipline. Stabilind, în linii mari, c acest obiect de investiga ie îl

y

constituie toate unit ile frazeologice dintr-o limb oarecare (sau dintr-un grup de limbi), nu am spus tot ce era necesar în leg tur cu o problem atât de complicat i de controversat . Dup cum vom vedea imediat, zicalele, proverbele, maximele, sentin ele i în special a a-zisele citate celebre (care, adeseori, constituie fraze întregi) ar trebui excluse din sfera propriu-zis a frazeologiei. Cu aceast precizare (asupra c reia vom reveni imediat) se elimin înc o greutate serioas în efortul de a fixa grani e mai precise pentru f r a z e o l o g i e în calitatea ei de compartiment lingvistic independent. În acela i timp, este u urat i încercarea de a clasifica mai riguros uria ul material faptic care exist atât în limba român , cât i în alte idiomuri. 2. Ceea ce mai r mâne în urma elimin rii zicalelor, proverbelor etc. din sfera frazeologiei nu se suprapune îns perfect peste tipurile de frazeologisme discutate în subcapitolul anterior. Cu destule temeiuri, tot unit i frazeologice pot fi considerate i acele p e r i f r a z e care, de i nu sunt prea sudate, au, totu i, o anumit frecven (neap rat superioar simplelor îmbin ri lexicale libere) ori sunt înzestrate, din chiar momentul cre rii lor, cu o doz oarecare de expresivitate. Astfel, dac în loc de M. Eminescu spunem autorul ÄLuceaf rului´, recurgem, fire te, la o perifraz (în sens de: Ägrup format din dou sau mai multe cuvinte, care exprim , împreun , ceea ce putem exprima printr-o singur unitate lexical sau printr-un nume propriu´). Din cauz c are o frecven redus i e lipsit de sens figurat, perifraza citat nu este, totu i, o unitate frazeologic , dup cum nu sunt unit i frazeologice nici: autorul ÄBaltagului´ (= M. Sadoveanu), autorul ÄScrisorii pierdute´ (= I. L. Caragiale), autorul lui ÄIon´ (= Liviu Rebreanu) i zeci de alte asemenea perifraze, care nu au valoare expresiv i nici nu sunt Äconsacrate de uz´. Dac , îns , tot în loc de numele marelui poet folosim o metafor cum este luceaf rul poeziei române ti sau spunem bardul de la Mirce ti, referindune, de data aceasta, la V. Alecsandri, cele dou Äperifraze´ intereseaz neap rat frazeologia i trebuie incluse, f r nici o rezerv , în obiectul ei de investiga ie. Precum vedem, în astfel de cazuri, intervin i al i factori (în afar de frecven , unitate de sens etc.), care ne îndrept esc s vorbim de unit i frazeologice. Bardul de la Mirce ti nu este o perifraz foarte expresiv i nici prea des folosit , îns ea are o vechime de cel pu in un secol i e cunoscut de to i vorbitorii cultiva i,

y

y

y

care o poart în minte i sunt gata so foloseasc (întotdeauna cu acela i sens) ori de câte ori se ive te prilejul [«]. 3. Ultimul tip de unit i frazeologice, la care ne mai referim, îl constituie cele numite, câteodat , l o c u i u n i de i n t e n s i t a t e. Preluând aceast denumire de la unii lingvi ti str ini2, Ioana Boroianu le define te ca fiind Äcoloca ii stabile de termeni, dintre care unul adaug celuilalt un sens superlativ: înghe at bocn , îndr gostit lulea, gol pu c , singur cuc, beat turt etc.´ (în LL, nr. 2/1974, p. 245). De remarcat c i în cazurile de fa e vorba tot de Äechivalente´ semantice ale cuvintelor, pentru c înghe at bocn înseamn Äfoarte înghe at´, singur cuc echivaleaz cu Äfoarte singur´ .a.m.d. Din punct de vedere func ional, substantivele bocn , cuc, lulea etc. se comport ca ni te morfeme (cum bine a observat i Florica Dimitrescu în op. cit., p. 64-65), îns mai intense i mai expresive decât adverbul foarte. Despre aceste construc ii s-a scris mult în lingvistica româneasc , a a c nu insist m asupra lor. O trimitere facem totu i la paragraful Adverbe provenite din alte p r i de vorbire [«], unde se mai discut câteva fapte, în general cunoscute: a se ine scai, a dormi bu tean (sau butuc), a lega cobz (sau fedele ) i altele, care sunt, cel mai adesea, compara ii urmate de elips . În structura altor Älocu iuni´ de intensitate, compara ia se men ine, spunânduse: ieftin ca braga, galben ca ceara, simplu ca bun ziua etc. Ioana Boroianu le spune compara ii cu caracter stereotip (ibid., p. 245), îns , mai scurt i deci mai concis, am putea s le numim c o m p a r a i i s t e r e o t i p e. i în cazul de fa , terminologia este variat i fluctuant , cum rezult din faptul c unii lingvi ti str ini vorbesc în mod nu tocmai potrivit de l o c u i u n i c o m p a r a t i v e (fr. Älocutions comparatives´), citând spre exemplu: blanc comme neige, sourd comme un pot, plein comme un oeuf, lourd comme du plomb, trembler comme une feuille, courir comme un li vre sau aller comme un gant (literal: Äa merge ca o m nu ´, adic Äa se potrivi foarte bine´ ori Äde minune´ ± într-o traducere mai expresiv i deci mai apropiat de original). Pentru unele indica ii bibliografice i pentru detalii referitoare la acest tip de unit i frazeologice ori la altele, pe care nu le mai discut m, vezi A. A n d r i e v s k a , op. cit., p. 101 i urm. 4. Înainte de a încheia discu ia privitoare la tipurile de unit i frazeologice, subliniem înc o dat c proverbele, zicalele (sau zic torile), maximele, sentin ele etc. n-ar trebui incluse, a a cum se

y

procedeaz , de obicei, în sfera prea larg a frazeologiei. Motivul pe care l-am invocat i în LL, nr.1/1984 (p. 7) este c toate acestea nu sunt echivalente reale ori poten iale ale cuvintelor, deci cum sunt ori ar trebui s fie majoritatea zdrobitoare a unit ilor frazeologice autentice. Referindu-ne, deocamdat , numai la p r o v e r b e, care formeaz obiectul de cercetare al paremiologiei, se impune s reamintim c ele constituie, de fapt, u n i t i f r a s t i c e (fr. unités phrastiques), deci Äfraze´ complete, de i foarte scurte sau lapidare. În chip firesc, ele nu- i justific prezen a nici în dic ionarele frazeologice, care (în eventualitatea c le-ar înregistra pe toate ori pe cele mai multe) ar putea s ia propor ii cu adev rat gigantice. Examinând mai multe dic ionare frazeologice române ti sau str ine (pe care spa iul nu ne permite s le cit m), am constatat c unele procedeaz inconsecvent, iar altele nu înregistreaz zicale, proverbe etc. Câteodat , autorii lor se simt chiar obliga i s sublinieze c le-au omis în mod premeditat, dar, în realitate, înregistreaz o parte din ele, f r s se întemeieze pe criterii tiin ifice. Am demonstrat alt dat c în felul acesta se procedeaz în DELR, care insereaz zeci de proverbe, cum sunt: Cum î i vei a terne a a vei dormi (p. 28), Pân nu faci foc nu iese fum (p. 151), Cine umbl (fuge) dup doi iepuri nu prinde nici unul (p. 186) i altele, a c ror prezen în dic ionar surprinde dup ce am fost avertiza i, dintru început, c Ävolumul« selecteaz un mare num r de expresii i locu iuni române ti (nu i proverbe) cu explicarea sensului sau a sensurilor pe care le au«´.
Pleonasmul

În lingvistic un pleonasm (din grecescul ó pleonasmos, exces) este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decît este necesar, astfel încît sensurile cuvintelor folosite se suprapun par ial sau total. În func ie de context i de inten ie pleonasmul poate reprezenta fie o gre eal de exprimare ² pentru c aduce redundan în transmiterea informa iei ², fie o figur de stil, îndeplinind acela i rol ca repeti ia retoric .

Gre eal de exprimare
Cele mai numeroase construc ii pleonastice constituie gre eli de exprimare, întrucît un cuvînt repet în mod sup r tor ideea transmis de altul. Exemple:
y y y

M-am întors înapoi. V rug m s avansa i înainte. Coboar jos!

y

Mo b trîn!

Aceste pleonasme sînt gre eli, deoarece cuvintele înapoi, înainte, jos nu aduc niciun plus de informa ie i nici nu ajut în transmiterea ideii exprimate de celelalte cuvinte. În mod similar, sintagme precum cele de mai jos trebuie evitate atît în vorbire, cît mai ales în scris:
y y y y y y

a d inui permanent contraband ilegal acela i numitor comun atac agresiv decît numai dar îns

Asemenea construc ii dovedesc fie necunoa tere a sensului cuvintelor, fie neglijen în exprimare. Notiuni de fonetica  FONETICA este o ramur a lingvisticii care studiaz producerea, transmiterea, audi ia i evolu ia sunetelor limbajului articulat. LINGVISTICA este tiin a care studiaz limba i legile ei de dezvoltare Silaba  CON INE OBLIGATORIU O VOCAL O VOCAL CU SAU F R ALTE SUNETE DINTR-UN CUVÂNT : inimioar = i -ni - mioa - r ;  DOU CUVINTE SCURTE ROSTITE ÎMPREUN : nu-mi d , mi-l d , i-o duc, s - i duc, d -mi, f - i ;  UN CUVÂNT SCURT + UN FRAGMENT INI IAL : mi-arat , ne-aduce, m-alint , i-apuc , i-apoi ;  UN FRAGMENT FINAL + UN CUVÂNT SCURT :  a dus-o, duc -mi, într-o, dintr-o, printr-un, dintr-un ; UN FRAGMENT FINAL + UN FRAGMENT INI IAL : într-adev r, floarealbastr , spune-acum  Omofonia este un fenomen fonetic care const în rostirea identic a dou structuri grafice diferite. Acest fenomen favorizeaz comiterea celor mai frecvente gre eli de ortografie, care pot fi prevenite numai prin însu irea temeinic a cuno tin elor de gramatic .  alt dat (adverb = odinioar ) // alt dat (adjectiv + substantiv) ;  altfel (adverb = altminteri) // alt fel (adjectiv + substantiv) ;  a-i = (prepozi ie + pronume personal) ai = (articol, substantiv, interjec ie, verb auxiliar) ;  a-l = (prepozi ie + pronume personal) // al = (articol posesiv) ; 

a- i = (prepozi ie + pronume reflexiv) // a i = (substantiv) ;  a- i = (prepozi ia infinitivului + pronume) // a i = (verb auxiliar) ;  nai (substantiv) // n-ai (adverb + verb) ; demers (substantiv) // de mers (verb la supin)  o tire, otav (substantiv) // o tire, o tav (articol + substantiv) ;  oarecare // oare care ? ; oarecând // oare când ? ; oarecum // oare cum ? ;  alege i (voi) // alege- i (tu) ; ai da // a-i da ; a i preg ti // a- i preg ti ; ca ters // c-a ters etc.   vocale si semivocale Vocalele (emise prin vibra ia clar a coardelor vocale): a, , î, (â), e, i, o, u, dintre care ultimele patru pot deveni semivocale dac sunt rostite împreun cu o alt vocal . Cea mai Äinstabil " dintre acestea este Äi´ care î i pierde calitatea de vocal , devenind semivocal , când este combinat cu oricare dintre celelalte vocale, indiferent de pozi ia fa de ele: ai, ia, i, îi, ei, ie, oi, io, iu, ui, ca în cuvintele: rai, iar, m i, mâine, mei, ied, doi, iod, iute, cui, i chiar în combina ie cu ea îns i, ca în cuvântul vii, situa ie care creeaz dificult i în ortografiere deoarece al doilea i, fiind semivocal i rostindu-se asem n tor cu primul, este mai greu de sesizat i de aceea este omis în scris. Urmeaz Äu´ care, în calitate de semivocal , poate ap rea în destul de multe combina ii: ua, au, u , u, eu, iu, îu, ou, ca în cuvintele: ziua, dau, rou , z u, seu, tiu, molâu, nou. Vocala Äe´ devine semivocal numai în combina ie cu Äa´ i Äo´ i numai antepus acestora: ea, eo, ca în cuvintele: rea i vreo, iar vocala Äo´ î i pierde aceast calitate numai când este antepus vocalei Äa´: oa, ca în cuvântul: doar. Pentru sesizarea deosebirii dintre vocale i semivocale, cel mai simplu este s se compare rostirea fiec reia dintre vocalele: e, i, o, u mai întâi singure, apoi împreun cu vocala Äa´. Despartirea cuvintelor in silabe V = vocal ; S = semivocal ; C = consoan { V ² CV }: toa - t ; sea - ra ; { V ² V } : po - e - zi - e ; a - u - ri - e ; { S ² CV } : doi - na ; mâi - ne ; { V ² S } : plo - u ; jo - ia ; { VC ² CV } : ap - te ; for - me ; { V ² C(r,l)V } : ne - gre ; a - fl ; 1) NOT { VC ² CCV } : pen - tru ; cin - ste ; { VCC ² CV } : jert - f ; sculp - tor ; 2) NOT 1) A doua consoan ,, r ´ sau ,, l ´ atrage numai consoanele : b, c, d, f, g, h, p, t, v, : abrutiza = a - bru - ti - za ; acru = a - cru ; codru = co - dru ; Afrodita = A fro - di - ta ; agrar = a - grar ; cupru = cu - pru ; patru = pa - tru ; cadavru = ca da - vru ; cablu = ca - blu ; bucl = bu - cl ; aflu = a - flu ; oglind = o - glin - d ; pehlivan = pe - hli - van ; cataplasm = ca - ta - plas - m ; atlet = a - tlet ; dovleac = do - vleac, iar celelalte consoane nu sunt atrase : gârl = gâr - l ; 

  

        

  

                

vâsl = vâs - l ; omlet = om - le - t ; izlaz = iz - laz ; izraelit = iz - ra - e - lit ; islamism = is - la - mism ; i lic = i - lic 2) Desp r irea se face numai dup a doua consoan în grupurile : ltp, mpt, mp , nct, nc , ncs, ncv, ndv, rct, rtf, stm : ,,În func ie de punctaj, sculptorii astmatici i delincven i vâneaz linc ii cei somptuo i din inutul arctic i aduc jertf pentru redemp iune ( izb vire ) un sendvici.´ 3) Litera ,, x ´ înainte de litere care noteaz consoane se desparte ca i cum ar reprezenta un singur sunet, împotriva silabisirii normale, adic mascând modul real de silabisire : a-x [ak-s ] ; e-xa-men [eg-za-men] ; tex-til [tek-stil] ; ex-trafin [ek-stra-fin]. DESP R IREA CUVINTELOR COMPUSE ÎN SILABE despre = de - spre ; portaltoi = port - al - toi; altundeva = alt - un - de - va; dreptunghic = drept - un - ghic untdelemn = unt - de - lemn astfel = ast - fel ; voltamper = volt - am - per ; dinapoi = din - a - poi paisprezece = pai - spre - ze ± ce { derivate cu prefixe } : inegal = in - e - gal ; analfabet = an - al - fa - bet ; sublinia = sub - li - ni - a ; dezarmat = dez - ar - mat inadecvat = in - a - dec - vat { derivate cu sufixele }: - lâc, - nic, - or : savantlâc = sa - vant - lâc ; vârstnic = vârst - nic ; târg or = târg - or ;

ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR  { ² _|_ } : (ULTIMA) adev r, antic, autor, aviator, basma, barbar, bolnav, castan, caracter, dic ionar, du man, fenomen, macara, macaragiu, m sea, matur, sever ;   { ² _|_ ² } : (PENULTIMA) albastru, bine, codru, diferen , eroare, fic iune, garan ie, haos, ilustru, înclinare, justificare, lacun , maleabil, neastâmp r, obraznic;   { ² _|_ ² ² } : (ANTEPENULTIMA) atitudine, batjocur , civiliza ie, deschidere, elastic , fabul , gratitudine, inaptitudine, înd r tnic , juxtapunere, lingur ;   { ² _|_ ² ² ² } : (ANTEANTEPENULTIMA) atitudinile, doctori , lapovi , literele, p s rele, valurile, vânturile ; (a patra de la sfâr it)  

² _|_ ² ² ² ² } : dou sprezece, nou sprezece, (al) nou sprezecelea ; (a 5-a) Accentul unui cuvânt plurisilabic pune în eviden o silab printr-o pronun are mai intens . Silaba accentuat este în con trast cu silabele neaccentuate ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR, PICIORUL METRIC I RITMUL PICIORUL METRIC I RITMUL  troheul ( _|_ -- ) = ritm trohaic;  iamb ( -- _|_ ) = ritm iambic;  dactil ( _|_ -- -- ) = ritm dactilic;  amfibrah ( -- _|_ --) = ritm amfibrahic;  anapest ( -- -- _|_ ) = ritm anapestic. Omografele sunt cuvintele care coincid grafic, dar se accentueaz diferit  (EXEMPLE: Acele se folosesc la cusut, dar acele fete nu pot coase. O fat vesel spal o vesel murdar .)  ácele, acéle; vésel , vesél ; adun , adun ; ar , ar ; bar , bar ; birui, birui ; boi, boi ; c i, c i ; cânt , cânt ; c l torii, c l torii ; comis , comis ; cot , cot ; copii, copii ; cumin i, cumin i ; companie, companie ; continu , continu ; clas , clas ; dat , dat ; dezvolt , dezvolt ; duduie, duduie ; dot , dot ; dur , dur ; fugi, fugi ; hain , hain ; ie i, ie i ; împr tie, împr tie ; mas , mas ; manevra, manevra ; m ri, m ri ; mârâi, mârâi ; muri, muri ; mur , mur ; modele, modele ; m sur , m sur ; mânji, mânji ; nota, nota ;perpetu , perpetu ; pustii, pustii ; reclam , reclam ; repede, repede ; ro i, ro i ; s ri, s ri ; scânteia, scânteia ; scumpi. = scumpi ; sufl , sufl ; scutur , scutur ; stric , stric ; strig , strig ; snopii, snopii ;stropii, stropii ; suport , suport ; suflec , suflec ; torturi, torturi ; tremur , tremur ; umbrele, umbrele ; urm , urm ; urm ri, urm ri ; vesel , vesel ; veseli, veseli ; voi, voi.

MORFOSINTAXA
P r ile de vorbire flexibile P r ile de vorbire flexibile existente în limba român sunt:
y y y y y y

adjectivul articolul numeralul pronumele substantivul verbul

verbul

VERBUL exprim ac iuni, st ri, dorin e, existen e Valen a verbului Valen a este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizeaz câte conexiuni pot lega verbul de alte p r i de vorbire. Astfel valen a poate fi: 0 pentru verbele impersonale. De exemplu, referentul verbului a ploua nu interac ioneaz cu niciun alt obiect: "Plou de dou zile." 1 pentru verbele intranzitive. De exemplu, ac iunea denumit de verbul a alerga are o singur conexiune, i anume cu subiectul: "Copiii alergau printre copaci." 2 pentru verbele tranzitive. De exemplu, verbul a bea este legat atât de subiect cât i de complementul direct: "Ion a b ut toat apa din sticl ." 3 pentru verbele numite bitranzitive. De exemplu, verbul a spune se leag de subiect, de complementul direct i de complementul indirect: "Bunica îi spune nepotului povestea cu ursul." Verbe auxiliare Verbele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Român : Spectacolul a fost superb, dar a fi vrut s fie mai lung. Englez : Will you replace the window John has broken? (Schimbi tu geamul pe care l-a spart John?) Francez : Les invités sont déjà arrivés, mais je ne leur ai pas encore parlé. (Invita ii au sosit deja, dar înc n-am vorbit cu ei.) Japonez : (Doamna Suzuki s-a îngr at, dar se pare c nu vrea s i se spun .) Verbe copulative Când predicatul unei propozi ii se exprim printr-un nume predicativ, cuvântul de leg tur dintre acesta i subiect se nume te copul . În multe limbi acest cuvânt este un verb, numit în aceast pozi ie verb copulativ. De exemplu, în propozi ia "[...] iubirea de mo ie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb.

Flexiune în limba român
În limba român forma verbelor se modific în timpul vorbirii în func ie de persoana, num rul i uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul î i poate schimba forma în func ie de al i parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Exist verbe, numite defective, a c ror conjugare este incomplet , din paradigma lor lipsind o parte din forme.

În limba român verbele se clasific în func ie de termina ia la modul infinitiv în cinci grupe:
y y y y y

Verbe terminate în "a" ² ex. a lucra, a cânta, a dansa, a fotografia, a vâna, a c ra Verbe terminate în "e" ² ex. a face, a crede, a cere, a merge, a scrie, a duce Verbe terminate în "ea" ² ex. a avea, a vedea, a c dea, a veghea Verbe terminate în "i" ² ex. a citi, a fugi, a dormi Verbe terminate în "î" ² ex. a pârî, a urî

Mod Moduri personale În limba român exist cinci moduri personale.Aceste moduri personale au rol numai de predicat . Indicativ
y y

Prezent: Înv , înve i, înva , înv Trecut
y

m, înv a i, înva

Perfect compus - exprim un proces trecut i încheiat dar neprecizat în timp

Am înv at, ai..., a..., am..., a i..., au înv at
y

Imperfect - exprim un process trecut dar neterminat în momentul vorbirii

Înv am, înv ai, înv a, înv am, înv a i, înv au
y

Mai mult ca perfect - exprim un process trecut i încheiat înaintea altui process trecut i încheiat

Înv asem, înv ase i, înv ase, înv aser m, înv aser i, înv aser
y

Perfect simplu - exprim un process trecut i încheiat momentan sau într-un interval de timp delimitat , înv ar m, înv ar i, înv ar

Înv ai, înv a i, înv
y

Viitor: Voi înv a, vei..., va..., vom..., ve i..., vor înv a

Condi ional Optativ
y

Prezent:
y y y y

Aceste scânduri ar fi cam greu de ridicat. M-a duce dar n-am chef. Chestiile astea nu v-ar ajuta cu nimic. i-a da-o dar am pierdut-o.

y

Perfect:
y y y y

Aceste scânduri ar fi fost cam greu de ridicat. M-a fi dus dar n-aveam chef. Chestiile astea nu v-ar fi ajutat cu nimic. i-a fi dat-o dar am pierdut-o.

Imperativ
y y y y

Pleac ! Scoal -te! Urm re te-i! Povesti i-ne!

Conjunctiv
y

Prezent:
y y y

Mi-a dori s pot. Vrem ca tu s ne ar i. *Majoritatea copiilor nu vor decât s se joace.

y

Perfect:
y y y

Mi-a dori s fi putut. Voiam ca tu s ne fi ar tat. Mai bine ar fi fost s ne fi dus altundeva.

Prezumtiv

y y y y

Crezi c o fi acolo? Ne-or vedea dac -l facem aici? S-or duce f r noi? L-o fi mâncat deja?

Forme verbale impersonale Formele verbale impersonale sunt uneori considerate moduri împreun cu cele personale, dar, din cauza unor diferen e fundamentale în de natur semantic , morfologic i sintactic , în gramatica modern sunt luate separat. În limba român exist patru forme verbale impersonale.Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv
y y y y

i-am dat-o pentru a te ghida. A se p stra în loc r coros i uscat. A înv a bine o limb str in poate dura ani. Au luat-o f r a ti ce s fac cu ea.

Participiu
y y y y

Pariul a fost m rit. C s toria ne va fi binecuvântat . Ho ii erau înconjura i. C m ile au fost ifonate.

Gerunziu
y y y y

M-am înc l at în grab , uitând s m leg la ireturi. I-a enervat pe to i, net când din gur . M-am trezit, nemaiputând dormi. Ne-am dus la pia gândindu-ne la ce s cump r m. i nepredicativ a verbului având în general tr s turi

Supinul este o form impersonal substantivale:
y y y y

Mersul pe jos este s n tos. Nu m deranjeaz l tratul câinilor. A r cit dup atâta a teptat în ploaie. Frigul nu mai este de suportat.

Substantivul este partea de vorbire care denume te fiin e, obiecte, substan e, locuri, evenimente i o serie de no iuni abstracte.

Substantivul

Clasificarea substantivelor
[modific ] Substantive proprii i substantive comune Substantivul (sau numele) propriu denume te individual o fiin sau un lucru pentru a le deosebi de alte fiin e sau lucruri din aceea i categorie. Substantivele proprii se scriu cu ini ial majuscul : Fran a, Ion Luca Caragiale, P mânt (când e vorba de planet ). Substantivul comun serve te la indicarea obiectelor de acela i fel. Se scrie cu ini ial minuscul cu excep ia cazurilor când majuscula este cerut de alte reguli gramaticale sau necesit i stilistice. [modific ] Substantive num rabile i substantive nenum rabile Se numesc substantive num rabile cele care denumesc obiecte separate, care se pot num ra. Cele mai multe substantive care denumesc fiin e, lucruri, evenimente i locuri intr în aceast categorie. Substantivele num rabile au form de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprim cantitatea: trei purcelu i, o mul ime de probleme, câteva minute. Substantivele nenum rabile denumesc no iuni care nu pot fi num rate i deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din no iunile abstracte. Aceste substantive fie au numai form de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai form de plural (sau forma de singular este practic nefolosit ). Exemple:
y y

defective de plural (singularia tantum): oxigen, nisip, fericire, sete, unt, lapte; defective de singular (pluralia tantum): zori, t râ e, plete, viscere, mezi, memorii.

[modific ] Substantive colective Substantivele colective sunt acele substantive a c ror form de singular are în eles de plural. Exemple:
y y

substantive simple (primare): hoard , herghelie, stol, turm , trib, grup, mul ime. substantive derivate: aluni , frunzi , r nime, stej ri , tineret, armat .

[modific ] Substantive simple i substantive compuse Substantivele simple pot fi primare (carte, floare etc.) sau derivate cu sufixe (bun tate, geamgiu, îndoial etc.) Substantivele compuse sunt formate din dou sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Exemple:
y y

prin al turare cu cratim : cal-de-mare, argint-viu, prin al turare cu blanc: Mihai Viteazul, tefan cel Mare

y y

prin contopire sau sudare: binefacere, bun stare, bun voin prin abreviere: FMI, OPC, OZN

[modific ] Substantive masive
[modific ] Substantive concrete i substantive abstracte
y y

substantivele concrete denumesc obiecte sau substan a constitutiv a unor obiecte: telefon, pantof, lamp , tablou substantivele abstracte denumesc abstrac iuni: noroc, idee, fericire, atitudine, pace, lini te

[modific ] Substantive epicene Substantivele epicene sunt acele substantive care denumesc fiin e, dar care au o singur form pentru ambele sexe. Exemple: pe te, veveri , elefant.

[modific ] Substantivul în limba român [modific ] Categorii gramaticale
[modific ] Determinarea În limba român , substantivele se remarc prin faptul c articolul hot rât este enclitic, adic se a eaz la sfâr itul cuvântului i face corp comun cu acesta. Alte limbi balcanice i limbile scandinave prezint aceea i particularitate, dar în familia limbilor romanice limba român reprezint o excep ie. [modific ] Genul În timp ce celelalte limbi romanice substantivele se împart dup genul gramatical în dou clase -- substantive masculine i feminine -- în limba român exist o a treia clas , cea a substantivelor neutre. Acestea se comport ca o combina ie a celorlalte dou clase, în sensul c la singular necesit acela i fel de acord gramatical cu adjectivele ca i substantivele masculine, iar la plural acela i acord ca i substantivele feminine: m r galben (n.) - nasture galben (m.); mere galbene (n.) - juc rii galbene (f.)
y y

Substantivele epicene sunt substantive care au o singur form pentru masculin i feminin: c mil , cioar , maimu , obolan, gândac, ân ar, fluture, elefant. Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiin ) cu o form pentru masculin i alta pentru feminin: prin ± prin es , gâsc ± gâscan, unchi ± m tu .

[modific ] Num rul Substantivele din limba român î i modific forma în func ie de num r. Limbile romanice se împart din acest punct de vedere în dou categorii:

y

limbile în care forma de plural se construie te prin ad ugarea sunetului /s/ (sau variante ale acestuia) i care deriv din forma de acuzativ din latin ; limbile în care pluralul deriv din termina ia /i/ a nominativului din latin , i care se construie te în limbile moderne printr-o modificare vocalic înso it sau nu i de alte muta ii fonetice.

y

Geografic, aceast separa ie se face pe linia La Spezia-Rimini care une te dou localit i din Italia. Limbile romanice vorbite la nord i la vest de aceast linie cad în prima categorie (spaniola, franceza etc.), iar celelalte, între care i limba român , cad în a doua. În limba român pluralul se formeaz prin ad ugarea de sufixe (-i, -e, -uri, -le) înso it i de alte modific ri fonetice precum: muta ii consonantice, muta ii vocalice sau interpunere de alte foneme: om - oameni, roat - ro i, fat - fete, steag - steaguri, pijama - pijamale. Articolul
Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului 1.Clasificarea articolului

a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului sau considerat ca atare -articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului -articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat -articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea) -articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti) %Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens. 47148uip12csd3r 2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai) -un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa) -un numeral (al doilea, a treia) 3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica) is148u7412cssd

4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral)) 2.Articolul hotarat Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: Cazul N-Ac G-D V Cazul N-Ac G-D V -l, -le, -a -i lui,-lui,-e(i) -lor -le -lor Masculin Singular Plural elevul elevii elevului elevilor elvule! elevilor! Masculin Singular Plural -a -le -i -lor - -lor Feminin Singular Plural eleva elevele elevei elevelor elevo! elevelor! Feminin Singular Plural -l, -le -le -lui -lor -le -lor Neutru Singular Plural scaunul scaunele scaunului scaunelor scaunule! scaunelor! Neutru Singular Plural

%Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil 2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata) 3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocalal A se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen) 4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara) 5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica) 3.Articolul nehotarat Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: Cazul N-Ac G-D Masculin Singular Plural un elev niste elevi unui elev unor elevi Feminin Singular Plural o eleva niste eleve unei eleve unor eleve Neutru Singular Plural un scaun niste scaune unui scaun unor scaune

Observatii: 1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O sunt: a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti)

b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi) c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti) 2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino) 3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule) 4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat 5.Cuvantul niste cu intelesul cativa , un pic de nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat 4.Articolul posesiv (genitival) Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului Forme flexionare: Cazul Masculin Feminin N-Ac G-D al elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua -Singular Masculin Feminin ai elevilor/mei ale elevelor/mele alor mei Plural

Observatii: 1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei) 2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv, indicand, impreuna cu articolul hotarat,genul acestuia (al treilea/ a treia) Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca: -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea) -prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural, feminin) 5.Articolul demonstrativ (adjectival) Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun) Forme flexionare Cazul Masculin Feminin N-Ac G-D Cel Cea Celui Celei Singular Masculin Feminin Cei Cele Celor Plural

Observatii: 1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste

2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo) 3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?) -pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui) 4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a

Pronume Pronumele este o parte de vorbire flexibil , prezent în majoritatea limbilor, care ine locul unui substantiv atunci cînd participan ii la dialog cunosc sau în eleg din context obiectul sau persoana numit de acesta. Pronumele este o clas de cuvinte eterogen ; uneori pronumele adaug informa ii suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absen a obiectului etc. În limba român pronumele se clasific dup cum urmeaz . Clas Cu forme personale Pronume personal Exemple

eu, voi, el, dînsul

Pronume personal de polite e dumneavoastr , dumneata, dumnealui

Pronume reflexiv Pronume posesiv

se, sine, î i

(ai) mei, (al) s u, (a) sa

Pronume de înt rire

însumi, în iv

F r forme personale

Pronume demonstrativ

acesta, sta, aceea, acela i

Pronume interogativ

cine, ce, care, cît

Pronume relativ

care, ceea ce, cine

Pronume nehot rît

unul, unii, cineva, altul, oricare, vreunul

Pronume negativ

nimeni, nimic

Observa ie. În func ie de context, o parte din exemplele indicate pot apar ine unei clase de pronume sau alteia, ori pot fi chiar alte p r i de vorbire. De exemplu Äcare´ poate fi pronume interogativ sau relativ, iar Äce´ poate fi atît pronume (relativ sau interogativ) cît i adjectiv, conjunc ie, adverb sau interjec ie. Alte limbi pot avea o alt clasificare a substantivelor, cu clase în plus sau în minus fa de cele din acest tabel. De exemplu în unele limbi (ca de exemplu în englez ) lipsesc pronumele de polite e, iar alte limbi (de exemplu japoneza) pot s nu aib deloc pronume propriu-zise. În gramatica limbii române numeralele formeaz o parte de vorbire separat , de i în cadrul propozi iei aceste cuvinte pot juca un rol similar cu cel al adjectivelor, substantivelor i pronumelor. De exemplu în propozi ia ÄTu ai trei mere, iar eu am numai dou ´ cuvîntul dou înseamn Ädou mere´, deci con ine i sensul exprimat de substantivul mere, astfel comportîndu-se ca un pronume; în alte limbi (de pild în englez ) într-o astfel de situa ie cuvîntul dou este considerat pronume.

[modific ] Pronumele personal de polite e
În limbile în care exist , pronumele personal de polite e (sau de reveren ) exprim respectul vorbitorului fa de persoana numit prin acest pronume. În limba român acest pronume are forme proprii doar pentru persoanele a II-a i a III-a i nu poate deveni adjectiv pronominal. Tabelul de mai jos arat formele acestor pronume, puse în diferite cazuri. Indica iile Äsingular´ i Äplural´ se refer la num rul de persoane reprezentate de pronume; ca subiect, îns , dumneavoastr cere întotdeauna ca acordul cu predicatul s se fac la plural.

Persoana a II-a Nominativ, acuzativ

Singular

Plural

dumneata, dumneavoastr dumneavoastr

Dativ, genitiv

dumitale, dumneavoastr

dumneavoastr

Singular Persoana a III-a Masculin Nominativ, acuzativ, dativ, genitiv dumnealui Observa ii.
y y

Plural Masculin Feminin

Feminin

dumneaei

dumnealor dumnealor

y

y

În limbajul familiar i regional exist i alte variante ale pronumelui personal de polite e: mata, matale, m t lic , m t lu , t lic , t lu . Pronumele personale dînsul, dînsa, dîn ii, dînsele, de i nu sînt pronume de polite e propriu-zise, sînt percepute de unii vorbitori ca exprimînd un grad mai mare de respect fa de persoanele numite, astfel ajungînd s func ioneze ca pronume de polite e. Totu i, în unele graiuri regionale (de exemplu în Moldova), aceste pronume sînt folosite nu numai pentru persoane, ci i pentru obiecte, fa de care nu se exprim nici un fel de polite e. Aceste pronume personale de polite e provin din forme mai vechi ale pronumelui personal ± însul, însa, în ii, însele. Formele reveren ioase precum: Domnia ta, M ria ta, În l imea ta, Excelen a sa, Lumin ia voastr , Preasfin ia sa, Majestatea sa etc. se folosesc în limbajul solemn, oficial i protocolar i exprim cel mai înalt grad de respect. Pronumele de polite e se pot prescurta astfel: d-ta, d-tale, d-sa, d-sale, d-voastr , dvs. sau dv., d-lui, d-ei, d-lor.

Ca i pronumele personale obi nuite, pronumele de polite e pot avea diferite func ii sintactice:
y y y y y y y

Subiect: Dumnealui a sosit din Bucure ti. Nume predicativ: Urm torul candidat sunte i dumneavoastr . Atribut pronominal: Cartea dumneaei este pe birou. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. Complement indirect: V ofer dumneavoastr acest premiu. Complement de agent: Expozi ia este organizat de dumneaei. Complement circumstan ial de mod: El scrie poezii ca i dumneata.

y

Complement circumstan ial de loc: Nu stau mult la dumneata.

Numeralul În limba vorbit i scris , numeralul este o parte de vorbire flexibil (substantiv sau adjectiv) ce exprim (sub diverse aspecte) un num r, o determinare numeric a obiectelor ori ordinea obiectelor prin num rare, sau, se refer la numere. Exist mai multe clase de numerale i adjectivele numerale: numeralul i adjectivul numeral cardinal, ordinal, distributiv, colectiv, numeralul frac ionar i iterativ i adjectivul numeral multiplicativ.

Clasificare
A. Numeral cardinal
y

y y y y y

Propriu-zis - exprim un num r abstract sau un num r de obiecte. Pot fi simple (zero, unu, doi, trei, sut , mie, milion, miliard) sau compuse (unsprezece, treisprezece, patruzeci). Colectiv - exprim înso irea, ideea de grup. Exemple: amândoi, tustrei. Multiplicativ - arat de câte ori cre te o cantitate sau se m re te o actiune. Exemple: îndoit, întreit, înzecit. Distributiv - exprim repartizarea i gruparea numeric a obiectelor. Exemple: câte unul, câte patru. Adverbial (de repeti ie, iterativ) - indic de câte ori se îndepline te o ac iune. Exemple: o dat , de dou ori. Frac ionar ± Exemple: doime, zecime, sutime, miime.

B. Numeral ordinal - Exprim ordinea prin num rare a obiectelor sau ac iunilor într-o în iruire. Exemple: întâiul, primul, secundul, al treilea.

Procedee de compunere
y y y

Contopire: unsprezece, dou zeci, treizeci, tustrei Al turare cu blanc: dou mii, o sut zece Jonc iune: treizeci i cinci

Categorii gramaticale
y y y

Gen ± este diferen iat la numeralele: unu, doi, amândoi, câte unul, tustrei. Num r - au forme de singular i plural numeralele: sut , mie, milion etc.; unu nu are form de plural, doi, trei etc. nu au forme de singular. Caz - nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: celor doi; genitiv cu prepozi ia a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepozi ia la: am dat la trei dintre ei.

Func ii sintactice
y y y y

Subiect - Cinci au sosit mai devreme. Complement direct - L-am ales pe primul. Complement indirect- Am vorbit despre primul.;; Complement circumstan ial de mod - A fost r splatit însutit.

Adjectivul În gramatic , adjectivul este o parte de vorbire care indic însu irile unui concept (obiect, fiin , idee abstract ) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen i num r (precum limba român ) adjectivele sînt de obicei cuvinte flexionare.

Clasificare
[modific ] Dup structur
y y y

simple: r u, alb, negru, bun; compuse: binevoitor, dulce-am rui; locu iuni: dus cu pluta; fug pân -n nori, cu scaun la cap, de treab ;

[modific ] Dup forme flexionare
y y y y

invariabile: aidoma, tenace, rapace, feroce, oranj, kaki, grena, lila, gri, bleumarine, crem, bej, cycla; cu dou forme flexionare: dulce, mare, repede; cu trei forme flexionare: mic, ro u, larg, silitor, muncitor, binevoitor; cu patru forme flexionare: frumos, dr gu , tân r etc.

[modific ] Categorii gramaticale
y y y y

num r gen caz grad de compara ie

[modific ] Gradul de compara ie
Categoria gramatical care se exprim prin trei valori; 1. Pozitiv sau gradul 0: Ea este înalt . 2. Comparativ o de inferioritate: E mai pu in înalt o de egalitate: E la fel de înalt. o de superioritate: E mai înalt.

3. Superlativ ± relativ: o de inferioritate: cel mai pu in înalt; o de superioritate: cel mai înalt; o absolut: -gramatical: foarte înalt o stilistic: grozav, teribil etc. de înalt. Obs: Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri:
y y y y

prin repeti ie: E frumoas , frumoas / frumoas , frumoaselor; prin locu iuni (construc ii fixe): gol pu c , beat turt /clamp /cui, înghe at bocn , s n tos tun. prin lungirea unei vocale: buuuuun prin figuri de stil: ro ul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/ pana corbului, iute ca fierul, mic cât un sâmbure de mac.

Obs2: Nu toate adjectivele realizeaz categoria gradului de compara ie
y

y

cele care prin sensul lor exprim superlativul: maxim, minim, superior, inferior, principal, secundar, esen ial, fundamental, capital, optim, perfect, des vâr it, enorm, imens, nesfâr it .a.m.d. cele care exprim calit i absolute: corect, gre it, muritor, nemuritor, mort, viu, n scut, nen scut, etc.

[modific ] Func ii sintactice
N:-Np: C r ile sunt frumoase. -A.adj: C r ile frumoase sunt pe mas . Ac: -A.adj: L-am v zut pe b iatul frumos. -Cc.timp: De mic era talentat la desen. -C.ind: Din palid s-a f cut deodat ro u ca focul. -Cc.rel: De frumoas e frumoas n-ai ce zice. -Cc.cz: i plângeam de sup rat c tu nu te-ai priceput. G:-A.adj: În ciuda spuselor false el a mers mai departe. D:-A.adj: Am jucat, asemenea unui copil de tept. V:-A.adj: Copile obraznic, te arunc pe fereastr ! Obs: La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte dou func ii sintatice:
y y

atribut circumstan ial: Ei î i rezolv singuri problemele. element predicativ suplimentar: Îl tiu lene i moroc nos ( tiu c e lene moroc nos).

i

Obs: În clasa adjectivului se integreaz mai multe tipuri:
y y y y y

adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumos participiu adjectival: Spus, auzit, citit, scris gerunziu adjectival: aburind , fumegând etc numerale cu valoare adjectival adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ, nehot rât, posesiv, relativ, interogativ, de înt rire, negativ

y y

adjective provenite din adverbe: a a, astfel, bine, repede; adjective provenite din prepozi ii: asemenea, aidoma, potrivit, mul umit , contrar, conform.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->