Poezii despre limba

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,

Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,

Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,

E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

În limba română

Fratelui ucrainean de
crez şi suferinţă Ion Dumeniuk,
căzut în marea bătălie pentru limba română din
Basarabia

De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,

Îmbrăcat ca ascetu',-n târsână,
Îmi voi pune-n boccea o baladă şi-un nai
Să m-aline în limba română.
Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zână,
Pizmuiţi-mă, fraţi, ori destinu-mi deplângeţi
În duioasa mea limbă română.

Când s-a da la hotare bătălia cea mare

Şi-oi sta scut pentru-a Ţării ţărână,
Voi uraţi-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Şi doinind tot în limba română.

De va fi să-mi trădez al strămoşilor crez,