Umanismul

Termenul umanism provine din latinescul „humanus” și înseamnă

omenesc.

Umanismul este un curent cultural care în sens larg desemnează o

atitudine pozitivă față de om ca totalitate, ca ființă plenară și armonios
dezvoltată în trupul și sufletul său. Acest curent cultural stipulează
faptul că posibilitățile omului de a se desăvârși sunt nelimitate.

În sens restrâns umanismul desemnează studiul specializat al

limbilor clasice: greaca și latina, precum și a literaturii și filosofiei
acestor civilizații.

Umanismul este strâns legat de Renașterea europeană și se

manifestă prin dorința de valorificare a tradiției culturale a antichității.
Umanismul s-a manifestat între secolele al XIVlea și al XVI-lea inițial în
Italia având ca precursori pe Dante, Petrarca și Boccaccio. Ulterior s-a
răspândit în toată Europa medievală inclusiv în Țările Române.

Caracteristici: -admirația față de antichitate (creațiile antice devin

modele, surse de inspirație pentru scriitorii umaniști)

-idealul uman este întruchipat de „omul

universal”(multilateral), caracterizat prin libertatea de a gândi și de a
acționa prin demnitatea condiției asumate, desăvârșire morală și
armonizare cu universul înconjurător. „Omul universal” este cultivat și
iubitor de cunoaștere și frumos.

-armonia dintre om și natură

 -încredere în rațiune, în libertatea și demnitatea
umană

Umanismul românesc reprezintă o adaptare a ideilor umanismului

european la contextul social, politic și cultural local.Umanismul
valorifică tradiția culturală a antichității în scopul demonstrării originii
române a poporului nostru și a originii latine a limbii române.

Specificul umanismului românesc s-a cristalizat abia în secolul

XVII, când și-au scris operele numeroși cărturari din țările române:
Udriște Năsturel, Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu, Constantin
Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Miron Costin, Grigore
Ureche. Toți aceștia au determinat apariția unui umanism de factură
autohtonă în care se regăsesc și trăsături ale umanismului european
(precum folosirea scrierilor antice ca principal izvor de cultură dar și
trăsături caracteristice precum elogiul luptei Țărilor Române împotriva
expansionismului militar și religios otoman.

Cel mai important umanist român este Dimitrie Cantemir.

Opere umaniste: ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său

Teodosie