Umanismul

Umanismul e miscarea social-culturala a renasterii aparuta in Italia in sec. al XIVlea.Evolutia acesteia va cuprinde si sec. al XV-lea si sec. al XVI-lea. In Germania si Tarile de Jos umanismul va fi promovat incepand cu sec. al XVI-lea, iar in Anglia, Spania si Tarile Romane abia in sec. al XVII-lea. Aceasta miscare social-culturala apare ca o impotriva fanatismului si docmatismului specific Evului Mediu.

Conditiile social-istorice care au favorizat nasterea umanismului sunt:

dezvoltarea comertului si a mestesugurilor; inflorirea oraselor; dezvoltarea burgheziei; marile descoperiri geografice; inventarea tiparului (in Gutemberg).

Trasaturile umanismului:
aseaza in centrul preocuparilor sale omul ("omul este masura tuturor lucrurilor"); increderea in ratiune; admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine; natura considerata un model al artei; anticlericalismul; prezentarea omului multilateral; libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei umane.

Reprezentani ai umanismului european:

a) Italia: Dante Alighieri Divina comedia Francesco Petrarca Il Canzoniere Giovani Bocaccio Decameronul Nicolo Machiaveli Principele Leonardo da Vinci Gioconda Michelangelo Sonete, Moise b) Frana: Francois Rabelais Gargantua i Pantagruel Michel de Montaigne Scrisorile persane c) Anglia: William Shakespeare Hamlet d) Spania: Miguel de Cervantes Don Quijote

Umanismul Romanesc
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.

Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti: - originea latina a poporului si a limbii romane; - continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul romanesc; - unitatea tuturor romanilor din provinciile romanesti; - rolul civilizator al tipariturilor; - forta educativa a istoriei; - credinta in adevar si documente; - dorinta de a salva oamenii de ignoranta

Cronicile:
Denumirea vine de la latinescul Chronica care inseamna istorie pe ani. Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice intr-o ordine cronologica. Ele au fost scrise in limba slavona si aici descoperim primele incercari de realizare a unei literaturi originale romanesti.

Reprezentanti romani: Miron Costin Grigore Ureche Ion Neculce Dimitrie Cantemir Constantin Cantacuzino Milescu Sptaru