• Umanismul:

1. dragoste față de oameni;

2. dragoste față de valorile antichității greco-romane.

Umanismul universal Umanismul românesc

A apărut in Italia (Florenta) de unde s-a
raspândit în întreaga Europa:
• încrederea în libertatea,
demnitatea și perfectabilitatea omului;
• încrederea în rațiune;
• promovarea omului
universal;
• armonia dintre om și natura;
• admirația față de valorile
antichității greco-latine;
• în centrul preocupărilor
umaniștilor se află omul.
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta
destul de tarziu (sec XVII) odata cu aparitia
primilor carturari cunoscatori ai culturii
antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Reprezentantii umanismului romanesc sunt
cronicarii care sustin in operele lor idei
fundamentale ale culturii romanesti:
• originea latină a poporului și a
limbii române;
• continuitatea existenței acestui
popor pe teritoriul românesc;
• unitatea tuturor românilor din
provinciile românești;
• rolul civilizator al tipăriturilor;
• forța educativă a istoriei;
• credința în adevăr și documente;
• dorința de a salva oamenii de
ignoranță.

Renașterea europeană:

• Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVI. A debutat
în Italia, în perioada Evului Mediu. Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul Europei. Deși apariția
tiparului a accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost
experimentate uniform de întreaga Europă.

• Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone, începând

din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din antichitatea clasică căreia i-a fost
creditată lui Francesco Petrarca, apoi a debutat dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de
acordare a unei realități mult mai naturale în pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o
reforma educațională.

• Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de economia agrară
și sub puternică influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un
rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman.

• În acest timp, omul recăpăta conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare
filozofică a personalității.

Umanismul românesc:

• Umanismul românesc desemnează manifestarea curentului umanist în țările române. În

comparație cu Europa Occidentală, în țările române umanismul s-a manifestat târziu. Explicația
pentru acest fapt a fost considerată izolarea intelectuală față de Occident, deși această idee nu a
rămas neatacată.
 • În lumina faptului că intelectuali români ai secolului al XVI-lea erau fluenți în greaca veche, în
latină și în italiană, limbi necesare lecturilor umaniste, intelectualul Virgil Cândea a argumentat
că originea decalajului în adoptarea umanismului de către țările române era situarea acestora din
punct de vedere spiritual și politic în lumea bizantină, chiar la mult timp după Căderea
Constantinopolului, ceea ce N. Iorga a denumit „Bizanț după Bizanț”. Mai mult, adoptarea
umanismului era în vest o revoltă a orașelor împotriva orânduirii feudale, deci un fenomen al
ascensiunii burgheziei, în timp ce în cadrul Imperiului otoman ar fi putut produce o schimbare a
statutului autonom al țărilor române în raport cu imperiul.

Ideile umaniste (Dosoftei):

• rolul civilizator al tipăriturilor;

• credința în adevăr și documente;

• dorința de a salva oamenii de ignoranță.

Ideile umaniste ale lui M. Costin:

1. Credința în valoarea educativă a cunoașterii istoriei;

2. Originea romană a poporului român;

3. Latinitatea limbii române;

4. Comuniunea spirituală și unitatea românilor;

5. Afirmarea rolului cărții;

6. Recunoașterea literaturii Antichității greco-latine;

7. Încrederea în adevăr, dreptate și eroism;

8. Accentuarea meritelor demnității, a nobleței faptelor, a cinstei, dobândită de cel care a avut o
comportare demnă de rangul său.

Acțiuni ce se pretează mișcării umaniste (Ion Neculce):

1. Încrederea în dreptate, adevăr și eroism;

2. Afirmarea ideii de reevaluare a raporturilor omului cu sine, cu ceilalți oameni;

3. Ilustrează un model uman voievodal;

4. Dorința de eliberare și libertate a poporului român.

Listă de calități alese, caracteristice unei personalități umaniste:

1. Dragoste de neam și patrie;

2. Devotament pentru căutarea adevărului și moralității;

3. Bun cetățean și diplomat iscusit, acționând în interesele țării.

4. Un erudit de seamă, fiind interesat de tot ceea ce inseamnă cunoaștere, toleranță față de semenii
săi, libertate civică și spirituală.
Ideile umaniste în opera lui cronicarului Gr. Ureche:

1. Credința în valoarea educativă a cunoașterii istoriei;

2. Ilustrează un model uman voievodal (Ștefan Vodă);

3. Spiritul democratismului umanist al lui Ștefan cel Mare.

Ideile umaniste ale lui Dimitrie Cantemir („Descrierea Moldovei”).

1. Preocupările pentru istorie – mijloc de reliefare a faptelor eroilor, din care trebuie să învețe
contemporanii și urmașii.

2. Afirmarea ideii de reevaluare a raporturilor omului cu sine, cu ceilalți oameni.

3. Elogierea limbilor clasice (greaca, latina) și a literaturii antichității.

4. Demonstrarea latinității limbii române și a romanității poporului nostru.

5. Satirizarea viciilor omenești.

6. Formularea ideii unui stat în care trebuie să domine binele, liberatea, dreptatea.

7. Sublinierea rolului culturii în viața statului.

Ideile umaniste în opera „Istoria ieroglifică” de D. Cantemir:

• Statul trebuie să însemne o monarhie autoritară și centralizată, baztă pe dreptate.

• Boierimea trebuie să renunțe la vrăjmășie, asuprire.

• Politica de intrigă și dezbinare ușurează procesul de adâncire a exploatării otomane.

• Într-un stat bazat pe despotism nu poate exista curajul opiniei și de aceea supușii devin lași, de
frică.

• Statul înflorește atunci când supușii își slujesc domnul și țara din dragoste.