Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2018
Nucleu
Citoplasmă
Membrană
celule
ţesuturi
1
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018
Noțiuni de topografie:
Diafragmul, mușchi sub formă de cupolă, împarte trunchiul în: torace, situat superior diafragmului, și
abdomen, situat inferior.
2
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018
Menţinerea poziţiei verticale şi mişcarea corpului sunt asigurate de aparatul locomotor format din:
- SISTEMUL OSOS: format din toate oasele din organism;
- SISTEMUL MUSCULAR: reprezentat de toţi muşchii din organism;
Alături de sistemul nervos (SN), SISTEMUL ENDOCRIN este un sistem prin care organismul își
autoreglează activitatea și se adaptează situațiilor mereu schimbătoare ale mediului.
Schimburile de oxigen și dioxid de carbon între organism și mediu sunt asigurate de:
- SISTEMUL RESPIRATOR: asigură pătrunderea oxigenului şi
eliminarea dioxidului de carbon;
3
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018
1. SISTEMUL OSOS
Scheletul trunchiului:
- coloana vertebrală
- cutia toracică (12 perechi de coaste, stern)
- pelvis
Scheletul membrelor:
Membrul superior se leagă de trunchi prin
articulaţia umărului (scapulă și humerus). În alcătuirea
membrului superior intră: brațul, antebrațul, mâna.
Scheletul membrului superior este astfel reprezentat de osul
brațului – humerus, oasele antebrațului – radius și ulnă și
oasele mâinii – carpiene, metacarpiene si falange.
Membrul inferior se leagă de trunchi prin
articulaţia şoldului (os coxal și femur) și, la fel ca
membrul superior, este format din 3 regiuni: coapsă,
gambă și picior.
La nivelul coapsei găsim cel mai lung os din
organism numit femur (de la şold la genunchi), la nivelul
gambei se găsesc două oase - tibia şi fibula (peroneu), iar
la nivelul piciorului întâlnim o serie de oase de dimensiuni
mai mici (tarsiene, metatarsiene și falange)
Cel mai mic os din corp se numeşte scăriţa şi se află la nivelul urechii medii.
Pentru probleme ale sistemului osos vă recomandăm să vă adresaţi medicului
specializat în ortopedie= ortoped.
Cele mai frecvente afecţiuni ale oaselor sunt fracturile. Pentru a şti exact
dacă şi unde s-a produs fractura trebuie să realizăm o radiografie a osului.
2. SISTEMUL MUSCULAR
Sistemul muscular este reprezentat de totalitatea muşchilor din corpul uman.
Muşchii sunt de 3 tipuri:
a) Mușchi striați: se prind de oase prin intermediul tendoanelor și realizează mișcările voluntare.
Mușchii striați dau formă corpului și asigură menținerea poziției verticale.
- exemple: muşchiul biceps şi muşchiul triceps de la nivelul braţului, muşchiul deltoid de la nivelul
umărului, muşchiul pectoral de la nivelul toracelui.
b) Mușchi netezi: intră în structura organelor şi au mişcări involuntare;
- exemple: muşchii din structura stomacului, muşchii din structura vezicii urinare, muşchii din
structura esofagului.
c) Miocardul este muşchiul inimii. Are structura de muşchi striat şi prezintă automatism.
Atenţie! Inima bate singura, nu are nevoie de stimuli din exterior! Putem defini acest lucru prin
termenul de automatism!
Principalii mușchi striați ai corpului uman sunt: mușchii capului (mușchii mimicii și mușchii masticatori),
mușchii gâtului, mușchii trunchiului (mușchii toracelui și mușchii abdomenului) și mușchii membrelor.
Mușchii toracelui:
mușchii pectorali
mușchii intercostali –sunt situați între coaste și participă la respirație
mușchiul diafragm –cel mai important mușchi care participă la respirație
mușchiul trapez
mușchiul mare dorsal
Mușchii abdomenului:
mușchiul drept abdominal
De reţinut este faptul că muşchii nefolosiţi se atrofiază (îşi reduc volumul) cu timpul.
Între sistemul osos şi sistemul muscular (muşchii striaţi) există o strânsă legătură ce
asigură menţinerea poziţiei bipede (în picioare) a organismului şi capacitatea de
executare a tuturor mişcărilor pe care le facem.
5
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
3. SISTEMUL NERVOS
Este împărţit în:
Sistemul nervos central: creier, măduva spinării. Creierul este adăpostit de craniu, iar măduva
spinării este adăpostită în canalul vertebral format prin suprapunerea vertebrelor.
Sistemul nervos periferic: nervi (foarte asemănători unor ”linii de comunicații” ce se împrăștie în
întregul organism)
Senzațiile, mișcările și deciziile omului sunt posibile datorită sistemului nervos care coordonează toate activitățile
noastre, adaptând organismul la condițiile mereu schimbătoare ale mediului inconjurător.
Creierul. Precum orice alt țesut, creierul este format din mai multe celule, care, în acest caz, se numesc neuroni.
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Spre deosebire de alte celule din organism, neuronii sunt celule care
trăiesc mult, nu se înmulțesc și pentru o bună funcționare au nevoie de cantități mari de oxigen și glucoză (fără
oxigen, neuronii mor în câteva minute).
Creierul este format din 2 emisfere si mai mulți lobi. De asemenea, la nivelul creierului, neuronii formeaza două
tipuri de structuri: substanța albă și substanța cenușie.
La nivelul creierului, prin intermediul organelor de simț și nervilor, ajung toate informaţiile din lumea
exterioară. Creierul le sortează şi decide ce răspuns trebuie să ofere organismului, într-un timp scurt.
Cerebelul sau creierul mic. Tot în cutia craniană, inferior și posterior de creier,
se găseşte cerebelul, cu o dimensiune de aproximativ 10 ori mai mică decât a
creierului. Cerebelul are un rol important în realizarea mişcărilor fine, pozitiei
bipede şi în menținerea echilibrului.
Măduva spinării se întinde de la baza creierului până în dreptul ultimelor vertebre. Are forma unui cilindru
ușor turtit.
Nervii sunt de fapt prelungiri ale neuronilor care asigură comunicarea între sistemul nervos central (creier și
măduva spinării) și restul organismului. Nervii ajung la diverse părți ale organismului, de unde transmit
informații către creier, iar acesta va comanda un răspuns.
De exemplu, ai atins din neatenție o oală fierbinte și ai retras mâna imediat. Tocmai ai descoperit cât
de repede s-a transmis mesajul de la mână la sistemul nervos central și cât de rapid a transmis sistemul
nervos central, prin intermediul nervilor, comanda de retragere a mâinii.
4. SISTEMUL DIGESTIV
Cele 2 roluri principale ale sistemului digestv sunt: digestia și absorbția.
TUBUL DIGESTIV
Porţiunile principale ale tubului digestiv sunt: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin
subţire, intestin gros, anus.
- Cavitatea bucală (gura): aici alimentele sunt mestecate și îmbibate cu salivă. După aceea
sunt înghițite și vor ajunge mai departe, în faringe.
- Faringele: are formă de pâlnie. La nivelul lui se deschid 2 căi: cea respiratorie, prin
trahee, şi cea digestive, prin esofag. El are rolul de a direcţiona mâncarea (bolul
alimentar) spre esofag.
- Esofagul: tub ce transportă alimentele către stomac.
- Stomacul: are forma literei “J”. Depozitează şi digeră alimentele. Secretă sucuri digestive. De
aici alimentele ajung în intestinul subţire.
- Intestinul subțire (duoden, jejun, ileon): aici se continua digestia cu ajutorul sucului
pancreatic și totodată se absorb majoritatea nutrienților. În procesul de absorbție
intervine și sucul biliar. Intestinul subțire e foarte lung (7 m) şi are aspect de tub sinuos
(șerpuit). Se continuă cu intestinul gros.
- Intestinul gros (colon, rect): aici se finalizează digestia şi se absorb apa şi unele vitamine.
Resturile nedigerate se transformă în materii fecale.
- Anus: orificiul prin care sunt eliminate materiile fecale.
GLANDELE ANEXE (glande care participă la digestie)
- Ficatul este localizat în partea dreapta a abdomenului, în porţiunea superioară. El secretă bila
care e depozitată în vezica biliară (situată imediat sub el) şi care odată ajunsă in intestinul subțire
ajută la absorbţia lipidelor (grăsimilor). Ficatul are şi alte roluri foarte importante, el se aseamănă cu
o fabrică (sau bucătăria organismului), ce produce diferite substanţe şi participă la eliminarea
substanţele toxice din organism.
- Pancreasul este localizat in abdomen, sub stomac. El secretă un suc digestiv ce ajută la
digestia tuturor categoriilor de substanţe.
- Glandele salivare sunt localizate la nivelul cavității bucale şi secretă salivă.
7
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
5. SISTEMUL RESPIRATOR
Reprezintă structura prin care circulă aerul din afară către interiorul corpului şi invers. Este
format din fose nazale, cavitate nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole, alveole şi
plămâni.
8
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
Plămânii - sunt organe moi, de culoare roz, care ne ajută să respirăm. Respirația este formată
din inspiraţie (tragem aer în piept şi plămânii se măresc în volum) şi expiraţie (dăm aerul afară şi
plămânii se micşorează).
Diafragmul ne ajută în respiraţie; când inspirăm, diafragmul coboară pentru a face loc
plămânilor să se umple cu aer, iar când expirăm, diafragmul revine în poziţia de dinainte, ca în imaginea
de mai jos:
9
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
Omul are doi plămâni: cel stâng (cu 2 lobi) şi cel drept (cu 3 lobi).
Cei 2 plămâni sunt inegali atât prin numărul de lobi, dar și prin dimensiunea lor. Lobul stâng
este mai mic decât cel drept, deoarece vârful inimii este orientat spre partea stângă.
Din aerul inspirat, plămânii reţin numai oxigenul, prin aerul expirat se elimină dioxid de
carbon.
Pentru afecţiuni ale aparatului respirator vă recomandăm să vă adresaţi medicului specializat
în pneumologie= pneumolog
6. SISTEMUL CIRCULATOR
Sistemul circulator reprezintă teritoriul pe unde circulă sângele. Cuprinde: inima (“pompa”
de sânge) şi vasele de sânge.
Inima este un muşchi (miocard) de mărimea unui pumn, ce pompează sângele pentru a
ajunge în întreg organismul. Este formată din 2 jumătăţi, fiecare jumătate fiind împărţită în 2
camere: atriul primeşte sânge prin vene şi ventriculul îl împinge afară din inimă, spre ţesuturi şi
organe prin artere. Atriile comunică cu ventriculele printr-o valvă.
!!!Atriile nu comunică între ele, nici ventriculii.
Vasele de sânge sunt asemănătoare unor conducte prin care circulă sângele în organism.
Sunt de 2 tipuri: artere şi vene.
Arterele: transportă sângele bogat în substanțe nutritive de la inima la ţesuturi şi
organe;
Venele: transportă sângele sărac în oxigen de la ţesuturi la inimă.
10
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
Sângele este un lichid format din plasmă şi celule. El furnizează pe traseu hrană şi oxigen
celulelor, colectează deşeurile si dioxidul de carbon, produse de acestea.
- Plasma este un lichid în care se găsesc celulele sângelui şi numeroase substanţe care sunt
necesare dezvoltării celulelor dar şi substanţe care urmează să fie eliminate din organism.
- Celulele sângelui cuprind:
a) Globulele roşii (eritrocitele, hematiile) transportă oxigenul
b) Globulele albe (leucocitele) patrulează prin vase şi apară organismul de infecţii.
c) Plachetele sanguine (trombocitele) contribuie la coagularea sângelui şi vindecarea rănilor.
Organismul uman al adultului conţine aproximativ 5-6 litri de sânge.
Pentru afecţiuni ale inimii şi sistemului circulator vă recomandăm să vă adresaţi medicului
specializat în cardiologie= cardiolog
7. SISTEMUL EXCRETOR
Sistemul excretor are rolul de a elimina substanţele
nefolositoare din organism sub formă de urină. El este reprezentat de
cei doi rinichi, de la care pleacă câte un ureter, vezica urinară şi
uretra.
Rinichii au formă unor boabe de fasole fiind
situaţi în partea posterioară a abdomenului.
11
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
Cum reținem?
doi rinichi – două uretere : ureter stâng şi ureter drept
o vezică urinară – o uretră
12
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
8. SISTEMUL IMUNITAR
Sistemul imunitar lucrează pentru a ne apăra de organisme microscopice (bacterii, virusuri,
paraziţi, fungi) şi pentru a ţine bolile la distanţă. Sistemul imunitar îndepărtează sau distruge
corpurile străine şi nesănătoase pentru organism.
Un rol important în imunitate îl au leucocitele (globulele albe) din sânge. Ele se mișcă
independent prin sânge şi ajung rapid la locul rănirii sau infecţiei.
Un rol important în imunitate îl au şi amigdalele , splina şi măduva osoasă.
Amigdalele sunt situate în faringe şi reprezintă prima barieră de apărare a organismului faţă
de microbii pe care îi inspirăm sau înghiţim. De aceea nu e întotdeauna recomandat să le scoatem.
Splina se găseşte în partea stângă a abdomenului la acelaşi nivel cu stomacul.
Are numeroase roluri în imunitate, maturează limfocitele şi elimină globulele roşii îmbătrânite.
Măduva osoasă are rolul de a produce leucocite.
13
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
A. OCHII ŞI VEDEREA
Prin ochi primim cele mai multe informaţii despre lumea exterioară. Ei sunt localizaţi la
nivelul capului în orbite şi acoperiţi de pleoape.
Componentele ochiului:
- corneea: primul strat transparent prin care intră
lumina în ochi
- irisul: are formă de cerc; dă culoarea ochilor (căprui,
verzi)
- pupila: o mică deschizătură în mijlocul
irisului care permite trecerea luminii. La întuneric
pupila se deschide mai mult astfel
încât să pătrundă mai multă lumină, iar la lumină
puternică, pupila se micşorează astfel încât să
împiedice iritarea ochiului de la prea multă lumină.
- cristalinul: funcţionează ca o lentilă care
direcţionează lumina către retină
- retina: pe ea se formează imaginea întoarsă şi
mai mică a obiectelor pe care le privim. De le retină
imaginea este transmisă pe calea nervilor la creier care
o analizează şi face conştientă imaginea
- anexe: pleoapele (împiedică pătrunderea prafului)
sprâncenele (reușesc să oprească transpirația și alte
impurități să pătrundă în ochi) şi glande lacrimale.
Glanda lacrimală formează lacrimile care clătesc
ochiul, au rolul de a curăţa praful şi impurităţile.
.
Pentru afecţiuni ale ochilor vă recomandăm să
vă adresaţi medicului
specializat în oftalmologie= oftalmolog
14
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
Legenda:
1. conduct auditiv
2. timpan
3. ciocan
4. nicovala
5. scăriţă
15
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
D.LIMBAŞISIMȚUL GUSTATIV
Limba este un organ foarte puternic, localizat în cavitatea bucală
cu rol în: masticaţie (mestecarea alimentelor), deglutiţie (înghiţire),
vorbire şi rol senzorial (poate distinge gustul, consistenţa, fluiditatea,
temperatura şi vâscozitatea alimentelor).
Pe suprafaţa limbii se găsesc papilele gustative care reacţionează la
toate cele 4 gusturi de bază: dulce, sărat, acru, amar.
Harta limbii se referă la regiunile unde simţim cele 4 gusturi, astfel:
- substanţele dulci sunt percepute foarte bine de vârful limbii (zona 4)
- substanțele acre pe margini, pe faţa dorsală a limbii mai aproape de baza limbii (zona 2)
- substanțele sărate pe margini, mai aproape de vârful limbii (zona 3)
- substanțele amare la baza limbii (zona 1)
16
Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
17