Anatomie și fiziologie Micii Sanitari

2018

CUNOAŞTEREA CORPULUI UMAN

ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Anatomia este ştiinţa care studiază forma, structura şi componentele organismelor.

Fiziologia este ştiinţa care studiază modul în care funcţionează organismele.

Ce este un organism? Să încercăm să răspundem la întrebare, analizând corpul uman de

la cel mai mic element al său – celula!

La baza alcătuirii corpului tuturor vieţuitoarelor stă celula.

Celulele sunt foarte mici şi nu pot fi văzute cu ochiul liber (sunt microscopice).
Structura de bază a unei celule este cea din desen, dar ele pot fi de diferite forme, mărimi şi pot îndeplini
diferite funcţii.

Nucleu

Citoplasmă

Membrană

structura unei celule

celule

O grupare de celule care au aceeaşi formă, structură şi

îndeplinesc aceeaşi funcţie formează un țesut. Asemeni celulelor, și
țesuturile sunt de mai multe tipuri.
Mai multe ţesuturi care îndeplinesc o anumită funcţie formează
un organ.
Mai multe organe participă la îndeplinirea funcţiilor
fundamentale ale organismului, în corelaţie unele cu altele ("muncă în
echipă") formând aparate şi sisteme.
Totalitatea aparatelor şi sistemelor formează
organismul.

ţesuturi

1
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018

Noțiuni de topografie:

TOPOGRAFIA ne ajută să determinăm poziționarea structurilor în cadrul organismului.

Părțile componente ale corpului uman:

Diafragmul, mușchi sub formă de cupolă, împarte trunchiul în: torace, situat superior diafragmului, și
abdomen, situat inferior.

2
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018

Aparatele și sistemele corpului uman

Menţinerea poziţiei verticale şi mişcarea corpului sunt asigurate de aparatul locomotor format din:
- SISTEMUL OSOS: format din toate oasele din organism;
- SISTEMUL MUSCULAR: reprezentat de toţi muşchii din organism;

Sensibilitatea organismului este asigurată de:

- SISTEMUL NERVOS: coordonează întreaga activitate a organismului
- ORGANELE DE SIMȚ: preiau şi transmit spre sistemul nervos informaţii din mediul extern

Alături de sistemul nervos (SN), SISTEMUL ENDOCRIN este un sistem prin care organismul își
autoreglează activitatea și se adaptează situațiilor mereu schimbătoare ale mediului.

Nutriţia (hrănirea) organismului este asigurată de:

- SISTEMUL DIGESTIV: responsabil de introducerea şi transformarea alimentelor
în substanţe de care organismul are nevoie pentru energie, repararea ţesuturilor şi formarea de
noi celule;

Schimburile de oxigen și dioxid de carbon între organism și mediu sunt asigurate de:
- SISTEMUL RESPIRATOR: asigură pătrunderea oxigenului şi
eliminarea dioxidului de carbon;

Mișcarea sângelui în întreg organismal este asigurată de către:

- SISTEMUL CIRCULATOR: (cardiovascular) asigură transportul hranei şi oxigenului
la celule cu ajutorul sângelui şi de asemenea asigură transportul unor substanţe ce trebuie
eliminate din organism;

Produșii inutili organismului sunt eliminați de către:

- SISTEMUL EXCRETOR asigură eliminarea substanţelor nefolositoare din organism.

3
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018
1. SISTEMUL OSOS

Sistemul osos, reprezentat de schelet, face parte din

sistemul locomotor. Scheletul este alcătuit din 206 oase
unite între ele prin intermediul articulaţiilor (structuri ce
permit efectuarea mişcărilor).
Scheletul poate fi împărţit în:
- scheletul capului
- scheletul trunchiului
- scheletul membrelor

Scheletul capului este constituit din:

- cutia craniană (adăposteşte creierul)
- oasele feţei

Cutia craniană adăposteşte creierul și este formată, la rândul

ei din: os frontal, os occipital, 2 oase temporale, 2 oase
parietale, sfenoid si etmoid.

Scheletul trunchiului:
- coloana vertebrală
- cutia toracică (12 perechi de coaste, stern)
- pelvis

Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34

de vertebre suprapuse, între care se găsesc discurile
intervertebrale care îi conferă mobilitate.
Prin suprapunerea vertebrelor, se formează în
interiorul acestora canalul vertebral, ce adăposteşte
măduva spinării.
Cutia toracică, reprezentată de 12 perechi de
coaste, articulate posterior cu coloana vertebrală și
anterior cu sternul, adăposteşte plămânii și inima.

Scheletul membrelor:
Membrul superior se leagă de trunchi prin
articulaţia umărului (scapulă și humerus). În alcătuirea
membrului superior intră: brațul, antebrațul, mâna.
Scheletul membrului superior este astfel reprezentat de osul
brațului – humerus, oasele antebrațului – radius și ulnă și
oasele mâinii – carpiene, metacarpiene si falange.
Membrul inferior se leagă de trunchi prin
articulaţia şoldului (os coxal și femur) și, la fel ca
membrul superior, este format din 3 regiuni: coapsă,
gambă și picior.
La nivelul coapsei găsim cel mai lung os din
organism numit femur (de la şold la genunchi), la nivelul
gambei se găsesc două oase - tibia şi fibula (peroneu), iar
la nivelul piciorului întâlnim o serie de oase de dimensiuni
mai mici (tarsiene, metatarsiene și falange)

Oasele se pot clasifica in funcţie de structura şi forma lor în:

4
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2018
- oase lungi (exemple: femur, humerus, tibie, radius, fibula, ulna)
- oase late (exemple: scapula, stern, oasele cutiei craniene)
- oase scurte (exemple: vertebre, tarsiene, carpiene)

Cel mai mic os din corp se numeşte scăriţa şi se află la nivelul urechii medii.
Pentru probleme ale sistemului osos vă recomandăm să vă adresaţi medicului
specializat în ortopedie= ortoped.
Cele mai frecvente afecţiuni ale oaselor sunt fracturile. Pentru a şti exact
dacă şi unde s-a produs fractura trebuie să realizăm o radiografie a osului.

2. SISTEMUL MUSCULAR
Sistemul muscular este reprezentat de totalitatea muşchilor din corpul uman.
Muşchii sunt de 3 tipuri:
a) Mușchi striați: se prind de oase prin intermediul tendoanelor și realizează mișcările voluntare.
Mușchii striați dau formă corpului și asigură menținerea poziției verticale.
- exemple: muşchiul biceps şi muşchiul triceps de la nivelul braţului, muşchiul deltoid de la nivelul
umărului, muşchiul pectoral de la nivelul toracelui.
b) Mușchi netezi: intră în structura organelor şi au mişcări involuntare;
- exemple: muşchii din structura stomacului, muşchii din structura vezicii urinare, muşchii din
structura esofagului.
c) Miocardul este muşchiul inimii. Are structura de muşchi striat şi prezintă automatism.
Atenţie! Inima bate singura, nu are nevoie de stimuli din exterior! Putem defini acest lucru prin
termenul de automatism!

Principalii mușchi striați ai corpului uman sunt: mușchii capului (mușchii mimicii și mușchii masticatori),
mușchii gâtului, mușchii trunchiului (mușchii toracelui și mușchii abdomenului) și mușchii membrelor.
Mușchii toracelui:
 mușchii pectorali
 mușchii intercostali –sunt situați între coaste și participă la respirație
 mușchiul diafragm –cel mai important mușchi care participă la respirație
 mușchiul trapez
 mușchiul mare dorsal
Mușchii abdomenului:
 mușchiul drept abdominal

De reţinut este faptul că muşchii nefolosiţi se atrofiază (îşi reduc volumul) cu timpul.
Între sistemul osos şi sistemul muscular (muşchii striaţi) există o strânsă legătură ce
asigură menţinerea poziţiei bipede (în picioare) a organismului şi capacitatea de
executare a tuturor mişcărilor pe care le facem.

5
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

3. SISTEMUL NERVOS
Este împărţit în:
 Sistemul nervos central: creier, măduva spinării. Creierul este adăpostit de craniu, iar măduva
spinării este adăpostită în canalul vertebral format prin suprapunerea vertebrelor.
 Sistemul nervos periferic: nervi (foarte asemănători unor ”linii de comunicații” ce se împrăștie în
întregul organism)

Senzațiile, mișcările și deciziile omului sunt posibile datorită sistemului nervos care coordonează toate activitățile
noastre, adaptând organismul la condițiile mereu schimbătoare ale mediului inconjurător.

CREIERUL= centrul de control al organismului uman.

Creierul. Precum orice alt țesut, creierul este format din mai multe celule, care, în acest caz, se numesc neuroni.
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Spre deosebire de alte celule din organism, neuronii sunt celule care
trăiesc mult, nu se înmulțesc și pentru o bună funcționare au nevoie de cantități mari de oxigen și glucoză (fără
oxigen, neuronii mor în câteva minute).
Creierul este format din 2 emisfere si mai mulți lobi. De asemenea, la nivelul creierului, neuronii formeaza două
tipuri de structuri: substanța albă și substanța cenușie.
La nivelul creierului, prin intermediul organelor de simț și nervilor, ajung toate informaţiile din lumea
exterioară. Creierul le sortează şi decide ce răspuns trebuie să ofere organismului, într-un timp scurt.

Cerebelul sau creierul mic. Tot în cutia craniană, inferior și posterior de creier,
se găseşte cerebelul, cu o dimensiune de aproximativ 10 ori mai mică decât a
creierului. Cerebelul are un rol important în realizarea mişcărilor fine, pozitiei
bipede şi în menținerea echilibrului.

Măduva spinării se întinde de la baza creierului până în dreptul ultimelor vertebre. Are forma unui cilindru
ușor turtit.

Nervii sunt de fapt prelungiri ale neuronilor care asigură comunicarea între sistemul nervos central (creier și
măduva spinării) și restul organismului. Nervii ajung la diverse părți ale organismului, de unde transmit
informații către creier, iar acesta va comanda un răspuns.
De exemplu, ai atins din neatenție o oală fierbinte și ai retras mâna imediat. Tocmai ai descoperit cât
de repede s-a transmis mesajul de la mână la sistemul nervos central și cât de rapid a transmis sistemul
nervos central, prin intermediul nervilor, comanda de retragere a mâinii.

Pentru afecţiuni ale sistemului nervos vă recomandăm să vă adresaţi medicului specializat în

neurologie = neurolog.

4. SISTEMUL DIGESTIV
Cele 2 roluri principale ale sistemului digestv sunt: digestia și absorbția.

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor la Nutrientul este substanța chimică

care sunt supuse alimentele, în drumul lor prin tubul digestiv. de care are nevoie organismul
Aceste transformări au ca scop transformarea alimentelor în pentru supraviețuire și creștere.
nutrienţi, capabili să treacă prin peretele intestinal în sânge.
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017
Absorbția reprezintă procesul prin care nutrientele străbat mucoasa intestinală și trec în sânge.
Sistemul digestiv este alcătuit din:
1. TUB DIGESTIV
2. GLANDE ANEXE (glande salivare, ficat, pancreas)

TUBUL DIGESTIV
Porţiunile principale ale tubului digestiv sunt: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin
subţire, intestin gros, anus.
- Cavitatea bucală (gura): aici alimentele sunt mestecate și îmbibate cu salivă. După aceea
sunt înghițite și vor ajunge mai departe, în faringe.
- Faringele: are formă de pâlnie. La nivelul lui se deschid 2 căi: cea respiratorie, prin
trahee, şi cea digestive, prin esofag. El are rolul de a direcţiona mâncarea (bolul
alimentar) spre esofag.
- Esofagul: tub ce transportă alimentele către stomac.
- Stomacul: are forma literei “J”. Depozitează şi digeră alimentele. Secretă sucuri digestive. De
aici alimentele ajung în intestinul subţire.
- Intestinul subțire (duoden, jejun, ileon): aici se continua digestia cu ajutorul sucului
pancreatic și totodată se absorb majoritatea nutrienților. În procesul de absorbție
intervine și sucul biliar. Intestinul subțire e foarte lung (7 m) şi are aspect de tub sinuos
(șerpuit). Se continuă cu intestinul gros.
- Intestinul gros (colon, rect): aici se finalizează digestia şi se absorb apa şi unele vitamine.
Resturile nedigerate se transformă în materii fecale.
- Anus: orificiul prin care sunt eliminate materiile fecale.
GLANDELE ANEXE (glande care participă la digestie)
- Ficatul este localizat în partea dreapta a abdomenului, în porţiunea superioară. El secretă bila
care e depozitată în vezica biliară (situată imediat sub el) şi care odată ajunsă in intestinul subțire
ajută la absorbţia lipidelor (grăsimilor). Ficatul are şi alte roluri foarte importante, el se aseamănă cu
o fabrică (sau bucătăria organismului), ce produce diferite substanţe şi participă la eliminarea
substanţele toxice din organism.
- Pancreasul este localizat in abdomen, sub stomac. El secretă un suc digestiv ce ajută la
digestia tuturor categoriilor de substanţe.
- Glandele salivare sunt localizate la nivelul cavității bucale şi secretă salivă.

7
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

Apendicita reprezintă inflamarea apendicelui. Apendicele se găseşte în primul segment

al intestinului gros. Apendicita se manifestă prin durere locală în partea inferioară
dreaptă a abdomenului. Pate fi însoţită de febră şi vărsături. Se recomandă
prezentarea de urgenţă la medic.
INFLAMAȚIA reprezintă răspunsul organismului la un agent străin de corpul
nostru. O zonă inflamată este caldă, dureroasă, umflată, de culoare roșie şi cu funcţie
pierdută.
Pentru afecţiuni ale tubului digestiv vă recomandăm să vă adresaţi medicului
specializat în gastroenterologie= gastroenterolog.

5. SISTEMUL RESPIRATOR
Reprezintă structura prin care circulă aerul din afară către interiorul corpului şi invers. Este
format din fose nazale, cavitate nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole, alveole şi
plămâni.

8
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

Cavitatea nazală – pe aici aerul pătrunde în organism şi ajunge în faringe.

Faringele – aici se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie. Aerul
ajuns aici merge mai departe în trahee.
Traheea – transportă aerul către plămâni. Are formă de tub. Ea se bifurcă
în 2 bronhii.
Bronhiile – în număr de 2, câte una pentru fiecare plămân. Ele se ramifică foarte mult după
ce intră în plămâni (ca şi crengile unui copac) în mai multe bronhiole şi se termină la nivelul
alveolelor.

Alveolele - sunt ultima parte a ramificaţiei sistemului respirator. Sunt asemănate cu

balonaşe care se umplu sau se golesc de aer. Conţin o substanță care le ajută să primească aerul în
ele şi să nu se lipească unele de altele.

Plămânii - sunt organe moi, de culoare roz, care ne ajută să respirăm. Respirația este formată
din inspiraţie (tragem aer în piept şi plămânii se măresc în volum) şi expiraţie (dăm aerul afară şi
plămânii se micşorează).
Diafragmul ne ajută în respiraţie; când inspirăm, diafragmul coboară pentru a face loc
plămânilor să se umple cu aer, iar când expirăm, diafragmul revine în poziţia de dinainte, ca în imaginea
de mai jos:

9
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

Omul are doi plămâni: cel stâng (cu 2 lobi) şi cel drept (cu 3 lobi).
Cei 2 plămâni sunt inegali atât prin numărul de lobi, dar și prin dimensiunea lor. Lobul stâng
este mai mic decât cel drept, deoarece vârful inimii este orientat spre partea stângă.
Din aerul inspirat, plămânii reţin numai oxigenul, prin aerul expirat se elimină dioxid de
carbon.
Pentru afecţiuni ale aparatului respirator vă recomandăm să vă adresaţi medicului specializat
în pneumologie= pneumolog

6. SISTEMUL CIRCULATOR
Sistemul circulator reprezintă teritoriul pe unde circulă sângele. Cuprinde: inima (“pompa”
de sânge) şi vasele de sânge.
Inima este un muşchi (miocard) de mărimea unui pumn, ce pompează sângele pentru a
ajunge în întreg organismul. Este formată din 2 jumătăţi, fiecare jumătate fiind împărţită în 2
camere: atriul primeşte sânge prin vene şi ventriculul îl împinge afară din inimă, spre ţesuturi şi
organe prin artere. Atriile comunică cu ventriculele printr-o valvă.
!!!Atriile nu comunică între ele, nici ventriculii.
Vasele de sânge sunt asemănătoare unor conducte prin care circulă sângele în organism.
Sunt de 2 tipuri: artere şi vene.
Arterele: transportă sângele bogat în substanțe nutritive de la inima la ţesuturi şi
organe;
Venele: transportă sângele sărac în oxigen de la ţesuturi la inimă.

Cele 4 camere ale inimii:

AD = atriul drept
VD = ventriculul
drept
AS = atriul stâng
VS = ventriculul
stâng

Aorta = cea mai mare arteră a

corpului.

10
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

În imagine alăturată este prezentată schema

sistemului circulator cu principalele artere şi vene
din organism, cu roşu – arterele, cu
albastru – venele

În imaginea de mai jos este prezentat

interiorul unui vas de sânge, în care se observă
globulele roşii, globulele albe şi
plachetele sanguine.

Sângele este un lichid format din plasmă şi celule. El furnizează pe traseu hrană şi oxigen
celulelor, colectează deşeurile si dioxidul de carbon, produse de acestea.
- Plasma este un lichid în care se găsesc celulele sângelui şi numeroase substanţe care sunt
necesare dezvoltării celulelor dar şi substanţe care urmează să fie eliminate din organism.
- Celulele sângelui cuprind:
a) Globulele roşii (eritrocitele, hematiile) transportă oxigenul
b) Globulele albe (leucocitele) patrulează prin vase şi apară organismul de infecţii.
c) Plachetele sanguine (trombocitele) contribuie la coagularea sângelui şi vindecarea rănilor.
Organismul uman al adultului conţine aproximativ 5-6 litri de sânge.
Pentru afecţiuni ale inimii şi sistemului circulator vă recomandăm să vă adresaţi medicului
specializat în cardiologie= cardiolog

7. SISTEMUL EXCRETOR
Sistemul excretor are rolul de a elimina substanţele
nefolositoare din organism sub formă de urină. El este reprezentat de
cei doi rinichi, de la care pleacă câte un ureter, vezica urinară şi
uretra.
Rinichii au formă unor boabe de fasole fiind
situaţi în partea posterioară a abdomenului.

11
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

Ureterele pleacă câte una de la fiecare rinichi. Conduc urina de la rinichi

la vezica urinară.
Vezica urinară are rolul de a depozita urina până când aceasta este eliminată.
Uretra pleacă de la vezica urinară şi elimină urina în exteriorul corpului.
Acest proces de eliminare a urinii poartă numele de micţiune.
Urina este formată în cea mai mare parte din apă. Astfel pe lângă substanţele nefolositoare şi
toxice pentru organism se elimină şi excesul de apă de care organismul nu mai are nevoie. În mod
normal urina este lipsită de microbi. Prezenţa microbilor în urină indică apariţia unei infecţii
urinare.
Rinichii produc aproximativ 180 litri de urină primară pe zi, din care rezultă circa 1,5 litri de
urină ce este eliminată la exterior.
Pentru a avea întotdeauna rinichii sănătoşi este nevoie să bem apă în cantităţi necesare,
menţinem astfel constant nivelul de lichide din corp.

Pentru afecţiuni ale sistemului excretor vă recomandăm să vă adresaţi

medicului specializat în nefrologie sau urologie= nefrolog/ urolog.
REȚINEM:
URETERE-sunt 2 și pornesc de la rinichi către vezica urinară
URETRA- este una singură și pornește de la vezica urinară,
către exterior

Cum reținem?
doi rinichi – două uretere : ureter stâng şi ureter drept
o vezică urinară – o uretră

12
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

8. SISTEMUL IMUNITAR
Sistemul imunitar lucrează pentru a ne apăra de organisme microscopice (bacterii, virusuri,
paraziţi, fungi) şi pentru a ţine bolile la distanţă. Sistemul imunitar îndepărtează sau distruge
corpurile străine şi nesănătoase pentru organism.
Un rol important în imunitate îl au leucocitele (globulele albe) din sânge. Ele se mișcă
independent prin sânge şi ajung rapid la locul rănirii sau infecţiei.
Un rol important în imunitate îl au şi amigdalele , splina şi măduva osoasă.
Amigdalele sunt situate în faringe şi reprezintă prima barieră de apărare a organismului faţă
de microbii pe care îi inspirăm sau înghiţim. De aceea nu e întotdeauna recomandat să le scoatem.
Splina se găseşte în partea stângă a abdomenului la acelaşi nivel cu stomacul.
Are numeroase roluri în imunitate, maturează limfocitele şi elimină globulele roşii îmbătrânite.
Măduva osoasă are rolul de a produce leucocite.

13
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

9.SIMŢIRILE ŞI ORGANELE DE SIMŢ

A. OCHII ŞI VEDEREA

Prin ochi primim cele mai multe informaţii despre lumea exterioară. Ei sunt localizaţi la
nivelul capului în orbite şi acoperiţi de pleoape.
Componentele ochiului:
- corneea: primul strat transparent prin care intră
lumina în ochi
- irisul: are formă de cerc; dă culoarea ochilor (căprui,
verzi)
- pupila: o mică deschizătură în mijlocul
irisului care permite trecerea luminii. La întuneric
pupila se deschide mai mult astfel
încât să pătrundă mai multă lumină, iar la lumină
puternică, pupila se micşorează astfel încât să
împiedice iritarea ochiului de la prea multă lumină.
- cristalinul: funcţionează ca o lentilă care
direcţionează lumina către retină
- retina: pe ea se formează imaginea întoarsă şi
mai mică a obiectelor pe care le privim. De le retină
imaginea este transmisă pe calea nervilor la creier care
o analizează şi face conştientă imaginea
- anexe: pleoapele (împiedică pătrunderea prafului)
sprâncenele (reușesc să oprească transpirația și alte
impurități să pătrundă în ochi) şi glande lacrimale.
Glanda lacrimală formează lacrimile care clătesc
ochiul, au rolul de a curăţa praful şi impurităţile.
.
Pentru afecţiuni ale ochilor vă recomandăm să
vă adresaţi medicului
specializat în oftalmologie= oftalmolog

14
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

B. URECHEA, AUZUL ŞI ECHILIBRUL

Urechile sunt localizate pe părţile laterale ale capului şi sunt formate din trei părţi:
- ureche externă, cuprinde:
pavilionul urechii (captează şi dirijează undele sonore)
conduct auditiv (canal căptuşit de piele pe care se găsesc perişori şi glande ceruminoase -
opresc impurităţile să pătrundă în ureche)
- ureche medie= cavitate îngustă, plină cu aer, care e despărţită de urechea externă prin timpan.
Timpanul este o membrană subţire care vibrează în momentul în care sunetele ajung la ea şi
apoi transmite sunetele unui sistem de 3 oscioare cu rol în auz: ciocănel,nicovalăşiscăriţa.
- ureche internă cuprinde mai multe cavităţi săpate în os. Urechea internă are rol în echilibru.

Legenda:
1. conduct auditiv
2. timpan
3. ciocan
4. nicovala
5. scăriţă

C. NASUL ŞI SIMŢUL OLFACTIV (MIROSUL)

Nasul este localizat in partea anterioară a feţei,
are forma de piramidă. Are rol în respiraţie, miros,
purificare şi umezire a aerului.
Are doua orificii prin care intră aerul
în inspir numite fose nazale. Comunică posterior cu
faringele.

Interiorul nasului secretă mucus şi are firicele

de păr ce joacă rol de sită.
Pentru afecţiuni ale urechilor şi nasului vă recomandăm să vă adresaţi medicului
specializat în ORL (otorinolaringologie)= otorinolaringolog.
ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu
(limba greacă)

15
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

D.LIMBAŞISIMȚUL GUSTATIV
Limba este un organ foarte puternic, localizat în cavitatea bucală
cu rol în: masticaţie (mestecarea alimentelor), deglutiţie (înghiţire),
vorbire şi rol senzorial (poate distinge gustul, consistenţa, fluiditatea,
temperatura şi vâscozitatea alimentelor).
Pe suprafaţa limbii se găsesc papilele gustative care reacţionează la
toate cele 4 gusturi de bază: dulce, sărat, acru, amar.
Harta limbii se referă la regiunile unde simţim cele 4 gusturi, astfel:
- substanţele dulci sunt percepute foarte bine de vârful limbii (zona 4)
- substanțele acre pe margini, pe faţa dorsală a limbii mai aproape de baza limbii (zona 2)
- substanțele sărate pe margini, mai aproape de vârful limbii (zona 3)
- substanțele amare la baza limbii (zona 1)

E.PIELEA ŞI SIMŢUL TACTIL

Pielea este organul care înveleşte tot organismul protejând astfel toate organele din interior
de acţiunea factorilor externi.
Ea ne oferă simţul tactil: cu ajutorul lui simţim atingerea, obţinem informaţii despre
temperatură, presiune (apăsare) sau durere. Prin pipăit putem aproxima dimensiunile, forma,
greutatea, consistenţa obiectelor.
Acest simţ e foarte important în protejare. Astfel, simţim durerea şi temperatura unei
suprafeţe fierbinţi şi retragem mâna înainte să apară arsuri grave sau durere foarte mare. Poate
compensa lipsa altui simţ deoarece este foarte sensibil; de exemplu: nevăzătorii pot citi cu
vârfurile degetelor!
Pielea este formata din 3 straturi:
- epiderm: superficial
- derm: conţine rădăcina firelor de păr
- hipoderm: conţine țesut adips.

Pentru afecţiuni pielii vă recomandăm

să vă adresaţi
medicului specializat în dermatologie
=dermatolog

16
 Anatomie și fiziologie Micii Sanitari
2017

Recapitulăm şi ţinem minte!!!

Topografia organelor se referă la aşezarea acestora în organism, astfel:

1. La nivelul capului întâlnim:

- creierul şi cerebelul, fac parte din sistemul nervos, fiind localizate în cutia craniană
- ochii sunt localizaţi în orbite, de o parte şi de alta a nasului
- urechile sunt localizate în părţile laterale ale capului
- nasul este localizat în mijlocul feţei
- limba este localizată în cavitatea bucală
- dinţii sunt localizaţi şi ei tot în cavitatea bucală

2. La nivelul gâtului întâlnim

- amigdalele
- faringele ( locul unde se întâlneşte calea respiratorie cu calea digestivă)
- laringele

3. La nivelul toracelui găsim următoarele organe

- plămânii, care ocupă cea mai mare parte din torace.
- inima este localizată între cei doi plămâni, fiind orientată cu vârful în partea stângă,
- traheea continuă laringele
- bronhiile care reprezintă ramificaţiile traheei ce pătrund în plămâni
- esofagul trece prin diafragm şi se continuă cu stomacul;

4. La nivelul abdomenului (Diafragmul separă toracele de abdomen)

întâlnim următoarele organe:
- stomacul, situat superior şi la stânga, imediat sub diafragm,
- intestinul subţire în continuarea stomacului, ocupă cea mai mare parte a
abdomenului
- ficatul, situat în partea dreapta şi superior, imediat sub diafragm
- pancreasul, situat în partea stângă, imediat sub stomac
- splina localizată în partea stângă, la acelaşi nivel cu stomacul
- rinichii situaţi posterior.

17