Sunteți pe pagina 1din 14

Curs 1 : biomaterial, clasificare

fara (prima si a doua generatie de implanturi), fara proprietati


BIOMATERIALE - Definitie
Prin notiunea de biomaterial se intelege orice entitate materiala care poate fi
utilizata in contact, endogen sau exogen, cu tesut animal viu, in scop de
regenerare, inlocuire, terapeutic, de diagnostic sau monitorizare a acestuia.
Clasificarea biomaterialelor se poate face dupa mai
multe criterii:
1.In functie de natura tesutului la a carui refacere
contribuie:
1.1. Pentru tesuturi tari: oase, dinti, cartilagii
1.2. Pentru tesuturi moi: piele artificiala, vase
de singe, ficat, ochi, inima, ligamente
2. Dupa forma de prezentare a biomaterialului
- fluide injectabile
- capsule
- filme poroase
- filme fibroase
- placi compacte
- tuburi
- fire-fibre
- geluri
3. Dupa natura chimica a materialului:
Biomateriale polimerice
Biomateriale metalice
Biomateriale ceramice
Biomateriale compozite
4. Dupa comportarea in mediu biologic
- resorbabile
- partial resorbabile
- neresorbabile
Prima generatie de implanturi
Implanturi ad hoc
materiale comune utilizate in scopuri medicale
cele mai multe succese erau accidentale, nu datorate
design-ului

Exemple
aur, PMMA proteze dentare
otel, aur, implantate ca placute ortopedice
sticla - ochi si alte componente anatomice
Dacron si tesaturi ca proteze vasculare
Lentile intraoculare
3 materiale de baza - PMMA, polimeri acrilici, siliconici
Grefele vasculare
A doua generatie de implanturi
Implanturi prelucrate utilizand materiale comune
dezvoltate ca urmare a colaborarii dintre ingineri si
cercetatori
construite pe experienta primei generatii
utilizare avansata a stiintei materialelor (din alte domenii)
Exemple-Implanturi din generatia a doua
aliajele de titan dentare si implanturile ortopedice
implanturile ortopedice cobalt-chromium-molybdinum
polietilena UHMW -utilizata in compunerea protezelor de sold
valve cardiace si pacemakers
Proteza de sold
cursul 2: biocompatibilitate, interactiunea biomaterialelor cu enzimele,
interactiunea biomaterialelor cu fluidul sangvin (TOT CURS 2)
Biocompatibilitatea -interactiunea biomaterial-organism
- interactiunea cu proteinele;
-interactiunea cu enzimele;
-interactiunea cu celulele.
Fenomene la interfata biomaterial-organism
Interactiunea biomaterial-organism poate fi reprezentata
schematic sub forma:

cursul 3: etapele, durata de expunere, standard de toxicitate (3


metode), avantaje, dezavantaje, iritatii, sensibilitate,
hemocompatibilitate
fara dispozitive medicale (clasificare)
Testare Biomateriale: 4 etape

Dupa durata de expunere


Expunere limitata.

Dispozitive cu durata de expunere mai mica


de 24 h.
Expunere prelungita.
Dispozitive a carui termen de utilizare
(singular, multiplu sau termen lung) este
cuprins intre 24h si 30 zile.
Contact permanent.
Dispozitive a carui termen de utilizare
(singular, multiplu sau termen lung) este mai
mare de 30 zile.
..... RESTUL IN CURS
-cursul 4: functiile ficatului, functiile rinichiului (prima parte), os si
cartilaj functii, remodelare osoasa, factori mari, strategie tisulara,
vase de sange
elemente in ingineria tisulara, canalul de navigare a nervului, fazele
procesului de vindecare, tipuri de pansamente.
Ingineria tisulara a ficatului
- Organ complex din punct de vedere
structural si metabolic
- Lista actuala de asteptare: aprox.
19000 pacienti
- actual - dispozitive extracorporale
care functioneaza ca o punte pana la
transplant
Ficatul este situat in cavitatea
abdominala etajul supramezocolic
n partea superioara dreapta, imediat
sub diafragm, iar lobul sau stng se
intinde pana in epigastru. Locul
ocupat de ficat se numeste loja
hepatica.
Ficatul are forma unui semiovoid,
asezat transversal in abdomen, cu
lungimea de aproximativ 28 cm,
diametrul antero-posterior de 18 cm,

inaltimea de 8 cm si greutatea de
aproximativ 1400 grame, are
culoare rosie-caramizie, datorita
cantitatii mari de sange pe care o
conine.
Functiile ficatului
Functie principala a ficatului este sa stocheze energie in forma
glicogenica, care este compusa dintr-o forma de zahar numita glucoza.
Ficatul inlatura glucoza din sange atunci cand nivelul acesteia este crescut
printr-un proces numit glicogeneza, ficatul combina moleculele de glucoza
in
lanturi lungi pentru a creea glicogenul, un carbohidrat care asigura o forma
de energie depozitata. Cand nivelul glucozei din sange scade sub nivelul
normal de care organismul are nevoie pentru indeplinirea functiilor
specifice,
ficatul reverseaza aceasta reactie transformand glicogenul in glucoza.
Alta functie cruciala a ficatului este productia bilei, un lichid de
culoare galben-maro ce contine saruri necesare pentru digestia lipidelor
sau a grasimilor. Aceste saruri sunt produse de lobuli. Bila paraseste
ficatul printr-o retea de ducte si este transportata in colecist, care
concentreaza bila si o elibereaza in duoden (numai pe perioada
digestiei)
Vitaminele se gasesc de asemenea depozitate in ficat. Prin vena portala
trece sangele bogat in agenti nutritivi, ficatul colecteaza si depoziteaza
vitamina A, D, E si K, raman depozitate de asemenea si vitaminele B.
Ficatul functioneaza ca o fabrica chimica.
Cateva proteine importante gasite in sange, se sintetizeaza in ficat.
Una dintre acste proteine albumina ajuta in retentia de Ca+ si altor
substante in circuitul sangvin. Albumina ajuta de asemenea la reglarea
miscarii apei din sange in tesuturi. Ficatul produce si globina una din
cele 2 componente ce formeaza hemoglobina. Mai produce si alte
grupuri de proteine ce includ anticorpi.
Multe alte substante sunt produse de ficat: fibrinogen, protrombina
care ajuta in vindecarea ranilor, in cicatrizare si colesterol o
componenta cheie a membranelor celulare care transporta grasimi din
sange in tesuturi.

Aditional fabricarii produsilor chimici, ficatul ajuta la neutralizarea,


inactivarea si eliminarea substantelor toxice ca: medicamente si
alcool din circuitul sangvin. Functia antitoxica este practicata de ficat
prin absorbtia de toxine, le altereaza chimic apoi le excreta in bila.
Chiar daca este expus la multe substante daunatoare, acest remarcabil
organ ficatul este capabil sa se regenereze, sa se autorepare sau sa
poata inlocui tesutul lezat. Constructia lui in care micii lobuli
performa aceasi functie, arata ca in momentul in care o sectiune este
lezata alta sectiune va prelua functia zonei lezate pana cand acesta
va putea functiona din nou, va fi reparata. Ficatul este subiectul
multor boli care ii pot coplesi functiile regeneratoare.

Rinichiul uman:
Reprezinta aprox 0.5% din greutatea totala a
corpului,
primeste 2025% din sangele arterial pompat de
inima.
Fiecare rinichi contine 1-2milioane nefroni.
Nefronul
Nefronul este un tub, inchis la un capat si deschis la celalalt. Este compus
din:
capsula lui Bowman. Aflata la capatul deschis, peretele nefronului
formeaza o camera
cu pereti dubli.
Glomerulul. O retea de capilare in capsula lui Bowman. Sangele din
glomerul
trece intr-o reta capilara secundara care
inconjoara
Tubulu proximal.
Spiralat si legat de celule
Ansa Henle.
Tubulul distal,
puternic spiralat si inconjurat de capilare.
Tubulul colector.
Ce secreta?
Urea - 30 g/zi
Creatinina - 2 g/ zi
Saruri - 15 g/ zi

Uric Acid - 0.7 g/ zi


Apa - 1500 mL/ zi
Alte substante
Degradare rinichi
Acumulare reziduuri
acidoze, edeme, hipertensiune, coma
L/zi mL/min
Filtrare 170 120
Resorptie 168.5 119
Excretie
Urina
1.5 1
Filtrare si resorbtie de apa
Secretie hormoni
Renina secretata de rinichi rol in formarea
de aldosteron reglare balanta apa-saruri
Eritropoietina stimuleaza producerea de
celule cand concentratia in oxigen este mica
CURS 6 OS si CARTILAJ
Ingineria tisulara a vaselor de sangeIngineria tisulara a vaselor de sange
Sistemul vascular al corpului uman este alctuit dintr-un mare
numr de vase care asigur transportul sngelui prin ntregul
sistem circulator. Numai prin intermediul acestei reele
extinse de artere, vene i capilare este posibil:
meninerea funcionalitii celulare (creterea i dezvoltarea),
absorbia nutrienilor eseniali (vitamine i minerale),
reglarea homeostaziei celulare (ndeprtarea produilor de
metabolism).
Sistemul vascular, n ciuda unor diferene complexe
regionale i de organ, prezint o organizare
histologic unitar.
La modul general, marea majoritate a vaselor
sangvine este alctuit din trei regiuni histologice

distincte.
Fiecare regiune conine proporii variabile de celule
musculare netede i elastin.
Staturi din care este constituit tesutul vascular:
-intima, in constitutia careia se gasesc celule endoteliale;
-media, care contine celule musculare;
-adventicea
PAGINA 23 + INGINERIE TISULARA (CURS 7)
CURS 8
1. Componentele structurale ale unei celule (membrana si organite celulare)

CELULE STRUCTUR I FUNCII


Celula unitatea morfofuncional a organismelor vii
1665 descoperirea celulelor de Robert Hooke
1839 elaborarea Teoriei Celulare de Matthias, Schleiden i Schwann o Toate
organismele vii sunt alctuite din celule, celula este cea mai mic unitate structural, care
ar putea funciona, fiind izolat de restul organismului
1908 prima cultur de celule, care demonstreaz Teoria Celular
Structura si ultrastructura celulelor animale
nveliul celular:
Membrana celular (plasmalema)
Citoscheletul membranar (pe suprafaa interna a membranei)
Glicocalixul (pe suprafaa extern a membranei)
Mebrana celular mozaic fluid lipo-proteic
Bistrat lipidic n stare de cristal lichid
Proteine care strabat in intregime sau parial bistratul lipidic
Citoplasma i organitele celulare
CITOPLASMA (citosol) substana fundamental a celulei n care sunt repartizate
organitele celulare i n care se desfoar numeroase reaciile enzimatice
ORGANITELE CELULARE
Nucleul cu nucleol (centrul de control i comanda a funciilor celulare)
Organitele de sintez i secreie (Ribozomii, REG, REN, complexul Golgi)
Organitele generatoare de energie (mitocondriile)
Organitele de digestie si oxidare a substraturilor (lizozomii, peroxizomii)

2. Tipuri de celule stem, ca sursa si ca potential de dezvoltare si diferentiere, avantajele si


dejavantajele diferitor tipuri (embrionare si adulte)

CELULE STEM Se clasifica n funcie de sursa celulara in:


Celule stem embrionare i fetale
Celule stem adulte, sau celule stem somatice (responsabile pentru creterea,
meninerea si regenerarea esuturilor diferentiate)
Se clasifica in functie de potentialul de a genera celule diferentiate in:
Totipotente
Pluripotente
Multipotente
Oligopotente si unipotente
TIPURI DE CELULE STEM

Celulele stem totipotente


pot forma un organism ntreg (ovocitul fertilizat i celulele formate dup primele
diviziuni ale zigotului)
Celulele stem pluripotente
formeaz cele 3 foie germinative ale embrionului, inclusiv celulele germinale.
nu pot forma celulele placentei si a cordonul ombelical
Provin din masa celular intern a blastocistului
Celulele stem multipotente
Pot forma multiple celule (ex. celulele stem mezenchimale - osteoblaste, condrocite,
miocite si adipocite
Celule stem oligopotente
Pot forma un anumit numar de linii celulare specifice unui tesut (ex. celulele stem
neurale pot forma un subset de neuroni cerebrali; celulele stem hematopoietice pot forma
subseturile de celule sanguine)
Celule stem unipotente
Celule care forteaz o singur linie celular (ex. Spermatogoniile se difereniaz doar n
spermatozoizi)
Diviziunea simetric sau asimetric depinde de:
Mecanismele intrinseci (factorii de polaritate, alte mecanisme interne)
Mecanisme extrinseci (pozitionarea asimetric n raport cu mediul extracelular, ceea
ce duce la aciunea unor semnale diferite asupra celor dou celule
Celule stem, celule precursoare si celule difereniate
ncetarea semnalelor intrinseci si extrinseci care menin celula stem n stare
nedifereniat -
stadiu de precursor sau celul tranzitorie de amplificare
Celul difereniat, cu fncii specializate pentru o perioad prelungit de timp
Moarte celular
Alte proprieti ale celulelor stem progenitoare
Rediferenierea Revenirea la o etap tranzitorie anterioar, la un fenotip mai puin
matur (ex. dediferenierea condrocitelor n fibroblaste la trecerea de la sistemul de
cultur 3D la 2D
Transdiferenierea (fenomen controversat) Trecerea unei celule difereniate de la un
fenotip la altul, fr a trece prin etapa de de difereniere (ex. transformarea celulelor
pancreatice n hepatocite)
Plasticitatea Abilitatea celulelor stem adulte dintr-un esut de a genera celule
difereniate specifice altui tip de esut (ex. celulele stem hematopoietice pot forma, n
afar de celulele sngelui, keratinocite, hepatocite, neuroni, cardiomiocite)
Celulele stem embrionare
Au fost izolate pentru prima data n 1981 de Evans i Kaufman
Pot fi recoltate din embrion in stadiul blastomeric sau blastocitar de dezvoltare
Sunt transferate in sistem de cultur pe un strat de celule doic (fibroblaste)

Coloniile celulare formate sunt periodic dezintegrate si recultivate in mediu de cultur


proaspt
Celule stem adulte
Sunt celulele nediferentiate (nespecializate) localizate n esuturile difereniate
Au fost descoperite cu aproximativ 50 de ani. n 1961 si 1963 apar primele publicaii
care relatau prezenta a doua tipuri de celule stem n mduva hematopoietic
Celule stem hematopoietice, cele din care iau nastere elementele figurate ale sangelui
Celule medulare stromale (celule stem mezenchimale), o populaie heterogen de
celule precursoare, care se pot diferenia n celule osoase, cartilaj, adipocite si celulele
tesutului conjunctiv al mduvei hematopoietice
Pn n prezent, celule cu proprietati asemanatoare celulelor stem mezenchimale au
fost descoperite n toate esuturile difereniate (cord, ficat, pancreas, creier, pulpa
dentara, epiderm etc.)

3. Cele trei metode de izolare a celulelor din tesuturi (prin explant, dezagregare enzimatica
si dezagregare mecanica), principiul metodelor si cand sunt indicate/nu sunt indicate
MR-IT3
4. Tipuri de medii de cultura, principalele componente ale unui mediu de cultura, rolul
proteinelor

Medii de cultura
Medii naturale:
fluide biologice (plasma si serul sanguin, limfa, ser din cordonul placentar, lichid
amniotic),
extracte tisulare (extract hepatic, splenic, tumoral, maduva hematopoietica, embrioni
de vitel sau pui)
cheagurile din plasma sanguina
Medii artificiale, care se obtin prin suplimentarea unor
medii bazale cu extracte naturale, de tipul serului fetal de vitel
Medii sintetice, care sunt formulate in intregime utilizand substante chimice si nu contin
suplimente naturale
Avantaje/Dezavantaje
Mediile naturale reproduc foarte bine conditiile fiziologice si necesarul metabolic al
celulelor.
Principalul dezavantaj al acestora este accesibilitatea sursei si reproductibilitatea
compozitiei.
Mediile artificiale sunt cele mai ieftine si cele mai uzuale. Pot sustine cresterea mai
multor tipuri de celule.
Ca dezavantaj cunoasterea incompleta a compozitiei serului fetal
Mediile sintetice nu contin adausuri naturale, au o compozitie foarte complexa si bine
cunoscuta, reconstituita prin adaugarea de hormoni, factori de crestere, lipoproteine si
alte molecule, cu efecte tintite pentru cresterea a unui anumit tip de celule.
Ca dezavantaj foarte scumpe si specifice pentru o singura categorie de celule.
Proteine si peptide
Sunt componentele reglatoare ale functiilor celulare .
Ele asigura procesele de diviziune celulara, diferentiere, adeziune de substrat dar si altele
In mediile artificiale, sursa de proteine si peptide este serul fetal (5-20%)
in mediile definite chimic, sau cele sintetice, proteinele si peptidele sunt adaugate sub
forma de substante pure
Serul fetal
Albumina leaga apa, saruri organice si anorganice, acizi grasi liberi, hormoni si
vitamine, pe care le transporta in tesuturi si celule Rol de detoxifiere a mediului de
cultura
Aprotinina o proteina stabila in pH neutru si acid, este rezistenta la temperaturi
ridicate si la degradarea hidrolitica a enzimelor. are capacitatea de a inhiba o serie de
protease serinice, ca tripsina, pe larg utilizata in tehnicile de subcultuvare celulara

Fetuina glicoproteina, care se gaseste in concentratii foarte mari in serul fetal si cel al
nounascutile, ca si apotinina, are proprietatea de a inhiba serin-protazele.
Fibronectina glicoproteina, care intermediaza adeziunea celulelor de substrat
Transferina proteina transportoare de ioni fier, la nivelul membrane celulare
Exemple de proteine din mediile sintetice
Albumina, transferina, fibronectina, laminina, insulina, hormonul de crestere
Factori de crestere
Inhibitorul tripsinei din semintele de soia, cu rol asemanator cu apotinina si fetuina din
serul fetal
5. Principiul metodei de crioconservare a celulelor si conditiile pentru o crioconservare
reusita (temperatura de inghetare, viteza de inghetare si crioprotectanti)

CRIOCONSERVAREA SI CRIOSTOCAREA
Amanarea in timp a modificarilor genotipice
Prelungirea perioadei de utilizare inainte de atingerea senescentei
Conservarea liniilor valoaroase sau de interes
Evitarea (reducerea) contaminarii cu microorganisme
Evitarea (reducerea) contaminarii cu alte linii celulare
Minimizarea efectelor de manevrare improprie
Minimalizarea eventualelor deficiente de incubare
Economia de timp si de material
Distributia catre alti utilizatori
Preconditii de inghetare
Absenta contaminarii cu microorganisme
Verificarea caracteristicilor si a provenientei
Principiul crioconservarii
Pentru mentinerea viabilitatii celulare la inghetare:
Minimizarea formarii cristalelor de gheata in celula
Evitarea efectelor citotoxice solutiilor concentrate de criocprotectie
Crioconservarea cu pastrarea viabilitatii celulare:
Inghetarea lenta (maxim 1oC/min)
Utilizarea crioprotectantilor care leaga apa
Stocarea la temperaturi foarte joase, pentru evitarea efectului nociv a solutiilor
concentrate de saruri si proteine, sub forma de micelii in gheata
dezghetarea rapida, pentru evitarea formarii cristalelor de gheata si a gradientilor de
concentratie a sarurilor si proteinelor
Concentratia celulelor la criostocate
O concentratie mai mare la inghetare determina o eficienta mai mare la reluarea culturii
dupa dezghetare
Daca o subcultura normala este initiata cu 1x105 cel/ml, concentratia indicata la
inghetare va fi de 1x 107 cel/ml, ca dupa dezghetare si dilutia de 1:20 cu mediu de

cultura, sa se obtina o concentartie de insamantare de 5x105 cel/ml de 5 ori mai mare


in comparatie cu cea necesara pentru o subcultivare proaspata
Prin raportul de 1ml celule dezghetate/20ml mediu, se asigura dilutia
crioprotectantului, cu minimizarea efectului sau citotoxic

Crioprotectanti
Glicerina - devine toxica dupa un an de pastrare
DMSO (dimetil sulfoxid) in concentratie de 7 10 %. Este un produs toxic pentru
unele celule. Dupa adaugarea DMSO la suspensia celulara, amestecul trebuie tinut la
rece (+4oC)
Polivinilpirolidona (PVP)
Polietilenglicolul (PEG)
Concentratii crescute de ser fetal (40 100%)
Viteza de inghetare
Racirea la +4oC
Racirea lenta pana la 0 oC
Inghetarea lenta, (1oC/min), pana la -50oC
Inghetarea rapida (50oC/min) pana la - 196oC
Dezghetarea
Criotubul cu celulele se introduce rapid in baia de apa, la +37oC
Se diluiaza foarte lent cu mediu, 1/20 (celulele dezghetate sunt sensibile la actiunile
mecanice si osmotice)
Se centrifugheaza imediat dupa dilutie, pentru a minimiza efectul crioprotectantului
Se determina viabilitatea celulelor. O viabilitate acceptabila pentru reluarea normala a
culturii este de > 65%