I.

Instrumentarul manual clasic

pentru instrumentare canalara

(Tipuri de miscari recomandate)

• Rolurile si importanta instrumentarii mecanice a
canalului radicular

• Tratamentul canalelor radiculare are in vedere

indepartarea tuturor bacteriilor si tesutului pulpar
necrotic restant sau ireversibil inflamat, si ulterior
instrumentarea acestora in vederea largirii, conformarii
lor interioare, astfel incat sa poata fi obturate cu un
material biologic inert.

• Triada: preparatie biomecanica, sterilizarea spatiului

endodontic si obturatia tridimensionala reprezinta
marca unul tratament endodontic de success
Instrumentarul manual folosit in tratamentul de canal
• Acele obisnuite pentru actionare manuala pot fi confectionate fie classic din:
• oțel- mai rigide
• aliaje de nichel- titan, obtinandu-se astfel ace cu o mai mare flexibilitate si rezistenta,
cu un modul de elasticitate crescut, fiind indicate in instrumentarea canalelor
radiculare curbe
• Acele au un diametru al varfului partii active standardizat ISO si marcat pe manerele
acestora dupa o cheie de culori, precum si dupa cifre.
• Acesta se masoara in sutimi de mm, astfel ca daca dimensiunea unui ac este 10, varful
va avea un diamentru de 0.1 mm.
• Dimensiunile mici, sub 15: 6,8,10 se gasesc in diverse culori ale manerelor, in functie
de producator, cel mai frecvent: gri, roz, mov.
• Setul clasic este cel 15-40: 15-alb, 20- galben, 25- rosu, 30- albastru, 35- verde, 40-
negru. Dimensiunile mai mari se gasesc si ele, sub aceeasi succesiune de culori.
Instrumentele Ni Ti
 1. Acele Reamers ( burghiu)
• Sunt ace flexibile, folosite pentru permeabilizarea canalelor
radiculare. Partea active are forma de “spire desirate”.
• Spirele sunt orientate in sens antiorar, oferind astfel instrumentului
margini taietoare ce formeaza un unghi de 60 grade cu peretii
dentinari. Sunt ace de cautare (negociere) ale canalelor radiculare.
Sunt mai active decat acele Kerr File in ceea ce priveste
indepartarea dentinei peretilor canalelor radiculare deoarece
spatiul dintre spire este mai mare si permite o mai buna incarcare a
acului.
• Sunt primele care se folosesc in cursul tratamentului mecanic, in
vederea reperarii orificiilor de deschidere ale canalelor radiculare
principale si permeabilizarea acestora.
• Pe sectiune au o forma patrata, astfel ca partea activa a acului va veni in
contact in 4 puncte dinstincte cu peretii canalelor radiculare, sporind astfel
perceptia tactila a medicului. Acest fapt le face a fi instrumente endodontice
ideale pentru cercetarea canalelor.
• Au simbol ISO un triunghi marcat pe manerul de plastic al intrumentului, in
interiorul caruia este consemnata dimensiunea acului, fapt intarit si dupa
“cheia” de culori a manerelor.
• Sunt folosite pentru eliminarea detritusului dentinar, penetrarea canalelor,
determinarea lungimii de lucru, dezobturarea canalelor chiar si la extractia
nervului atunci cand acele Tirre-Nerfs sunt contraindicate (in canalele curbe,
unde acestea se pot fractura datorita rigiditatii lor).
 2. Acele Kerr File ( pilă)
Au fost confectionate in dorinta de a obtine un instrument mai activ in
actiunea de taiere a dentinei.
Acele au simbol ISO un patrat marcat pe manerul de plastic al acului, in
interiorul caruia este notat dimensiunea sa.

Sunt probabil cele mai folosite instrumente endodontice. Pe sectiune, partea

activa a acului are o forma patrata, ceea ce ii confera o rezistenta sporita,
facandu-l ideal pentru negocierea initiala cu canalele radiculare. Spirele
acului vor veni in contact cu peretii canalului radicular In 4 puncte, fapt ce
creste simtul si perceptia tactila a operatorului.

Sunt ace mai rigide decat cele Reamers, au o forma asemanatoare a partii
active, dar spiralele sunt mai stranse, cu spatii mai mici intre ele, ceea ce
determina o incarcare mai redusa si mai rapid a acului, scazand eficacitatea
sa la raclare, si o rezistenta mai mare decat acele tip burghiu. Spirarele partii
active a acului au un unghi active de 90grade
• Sunt folosite pentru largirea canalelor,
avand o penetrabilitate mai mica decat
acele Reamers.
• Sunt disponibile in dimensiuni de la
0.06- 140 mm, si in lungimi de 21, 25,
28, 30, 31 mm, in functie de producator.
• Exista si ace Kerr cu modificari, si
anumele acele K-Flex, K-FlexoFiles,
obtinute in urma dorintei de a fabrica
instrumente hibride care sa imbine forta
si versatilitate unui K-file cu eficienta in
taiere a unui ac Hedstroem. Acele Kerr Files
 3.Acele Hedstroem
• Sunt ace folosite pentru largirea canalelor, avand simbol ISO un cerc
inscriptionat pe manerul instrumentului manual.
• Sunt foarte fragile si partea activa are forma de conuri suprapuse, motiv
pentru care este contraindicate rotatia complete a acului in canal deoarece
exista risc de blocaj si fractura a acului. Au eficienta mai mare decat acele
Kerr tip pila, scurtand timpul de lucru pentru raclarea dentinei peretilor
radiculari.
• Partea activa a acului are margini foarte ascutite, formand un unghi de aprox
60 grade. Sunt foarte eficiente pentru indepartarea dentine alterate de pe
peretii canalelor radiculare.Sunt in mod sigur superioare acelor Kerr. (3)
Se folosesc intotdeauna dupa acele kerr file,
deoarece acestea trebuia sa poata trece usor
pana la nivelul constrictiei apicale.
Se insera cu atentie, se sprijina pe un perete
si se realizeaza miscari de razuire prin
scoatere active din canal in directie coronara.

Mai sunt folosite pentru eliminarea

materialului de obturatie din canale sau a
resturilor.
4. Acele Tirr-Nerfs ( retractoare de nerv)

Sunt instrumente endodontice folosite pentru extirparea pulpei dentare din canalul radicular.
Au risc mare de fractura, fiind rigide.
Partea active se prezinta sunt forma unui ax drept pe suprafata caruia sunt dispuse perpendicular ori oblic o
serie de spini fini, ce au rolul de agata tesutul pulpar ori resturile din canalele radiculare.
O varianta a acelor Tirr- Nerfs sunt acele “codita de soricel”, care le sunt foarte
asemanatoare primelor, avand o eficacitate mai mare ca acestea.
Au un numar mai mare de spini pe suprafata partii active, dispusi sub un unghi
drept fata de axul acului si detin un maner de plastic de dimensiuni mai mari
decat cele ale altor ace manuale.
5. Acele Miller
 
• Mai sunt denumite si sonde flexibile. Se folosesc in endodontie pentru palparea
podelei camerei pulpare la dintii pluriradiculari in vederea reperarii orificiilor
canalelor radiculare si pentru introducerea meselor de vata in canale pentru
obtinerea hemostazei sau a uscarii spatiului endodontic radicular.
 6. Protaper Manual
 
• Sunt clasificate astfel: S – shaping, F- finishing
• S1- folosite pentru prepararea 1/3 coronare a
canalului, asigurand permeabilitatea 1/3 apicale
si centrarea acului in canal
• S2- utilizare pentru instrumentarea 1/3 medii a
canalului si cresterii dimensiunii 1/3 apicale,
facilitand folosirea acului F1
• Sx- folosite in cazul canalelor scurte, inlocuind
acele S1 si S2
• F1,2,3- o succesiune de ace ce se folosesc
pentru obtinerea formei conice a zonei apicale
a canalului.
7. Pluggers
• Sunt instrumente manuale folosite
pentru obturarea canalului radicular,
in tehnica de condensare vertical a
gutapercii.

• Varful tijei acului este pe sectiune

taiat drept.
8. Spreaders

• Sunt ace manual folosite

pentru obturarea canalului, in
tehnica de condensare
laterala a gutapercii. Se
folosesc pentru crearea de
spatiu intre conul master de
gutaperca si peretele dur de
dentina al canalului radicular.
Varful tijei acului este ascutit,
sub forma de lance.
II. Etapele tratamentului endodontic

prezentare generala
1. Realizarea Anesteziei
• - Pentru a se elimina durerea pe parcursul procedurilor stomatologice, si in special a celor endodontice
asupra dintilor vitali, este necesara folosirea substantelor anestezice.

• Cele mai utilizate tehnici :

• Anestezia topica/ de contact

• Infiltratia locala
• Anestezie tronculara periferica
2. Aplicarea sistemului de izolare ( diga dentara )
SISTEMUL DIGA CUPRINDE URMATOARELE INSTRUMENTE:

1. Folia de cauciuc ( diferite

marimi 5/5, 6/6)
2. Cadrul
3. Perforatorul
4. Clemele
5. Clestele/ Pensa pentru
manevrarea clemelor
6. Ata dentara
• Diga este folosită pentru:

- protejarea pacientului de aspirarea sau ingestia de instrumente, medicamente sau resturi

organice.
- Există variate sisteme de izolare, dar niciunul nu poate înlocui diga deoarece nu
realizează o izolare perfectă. asigură un câmp operator curat, uscat evitând contaminarea
salivară.
- opreşte limba şi obrajii de a fi un obstacol în câmpul operator, îmbunătăţind vizibilitatea.
- elimină clătitul, ceea ce creşte eficienţa tratamentului.
- Diga este pătrată, are latura de 150 mm şi are grosimi diferite.
- Materialele mai groase au avantajul de a putea fi plasate la coletul dintelui fără a mai
folosi şi ligaturile de mătase; se rup mai greu şi protejează mai bine ţesuturile moi vecine.
3.Realizarea accesului in spatiul endodontic
 
 Instrumentar pentru crearea cavităţii de acces
Freze montate prin fricţiune pentru:

• -  conturul iniţial al cavităţii: freze de tip

fissure 557 (ISO 010) sau 701 (ISO 012);
• -  pentru trepanarea camerei pulpare şi
îndepărtarea tavanului camerei pulpare: freze
sferice normale şi extralungi nr.2 (ISO 010), nr.4
(ISO 014) si nr. 6 (ISO 018).
Frezele lungi şi cele cu număr mic sunt folosite
pentru a găsi canalele calcificate;
• -  pentru finisarea cavităţii de acces: freze cu vârf
inactiv diamantate (con invers, cilindrice) 332
(ISO 018) şi tungsten- carbide, Endo Z (Maillefer).
Ele previn perforarea podelei camerei pulpare
atunci când s-au pierdut reperele pentru adâncimea
camerei pulpare.
• Frezele Gates-Glidden sunt foarte utilizate
pentru:

- prepararea mecanică mai rapidă a

canalelor subţiri, drepte;
-  prepararea celor două treimi coronare ale
canalelor molarilor, deoarece acestea sunt în
general mai lungi şi mai puţin curbate
(considerate de elecţie în prepararea initial
coronară);
-  îndepărtarea gutapercii pentru prepararea
unei loje radiculare sau refacerea unui
tratament;
-  lărgirea unui canal cu un instrument rupt
pe traseu, pentru a ajuta la îndepărtarea lui.
 4. Determinarea lungimii de lucru

• Determinarea corectă a lungimii de lucru este unul dintre paşii decisivi ai tratamentului
endodontic. Curăţarea, conformarea şi obturarea sistemului complex de canale radiculare nu
pot fi realizate cu precizie dacă nu se determină cu exactitate lungimea de lucru.
•Lungimea de lucru = distanţa de la un punct de referinţă coronar până la punctual în care se
termină prepararea şi obturarea canalului.
•Foramen apical = principalul orificiu apical al canalului radicular; adesea este situat într-o
poziţie excentrică, la distanţă de apexul anatomic sau radiologic.
•Constricţia apicală = porţiunea apicală a canalului radicular care are diametrul cel mai
îngust. Poziţia sa este variabilă, dar în general ramâne la 0,5-1mm de centrul foramenului
apical .
 Metode utilizate pentru determinarea lungimii de lucru
Metoda radiografică

JCD = regiunea în care se unesc dentina şi cementul,

punctul în care se termină suprafaţa de dentină, în porţiunea
apicală a canalului şi începe suprafaţa acoperită de cement.
Trebuie semnalat faptul că JCD reprezintă un punct de
referinţă histologic, nu anatomic şi că nu se poate localiza
prin metode clinice sau radiologice. Localizarea JCD
variază de la 0.5 la 3 mm faţă de vârful anatomic.
Apexul anatomic = punctul sau extremitatea rădăcinii
determinate morfologic.
Apexul radiologic = punctul sau extremitatea rădăcinii
determinate radiografic
Metode utilizate pentru determinarea lungimii de lucru

• Metoda clinica ( sensibilitatea tactila)

• Metoda clinico radiologica ( coreleaza metoda clinica cu masurarea pe radiografie)

• Electronica (Apex locatorul ) Este sistemul cel mai utilizat de măsurători în endodontie,
folosit încă din 1927 ca metodă de diagnostic în medicină. Metoda a fost descrisă de
Ingle acum mai bine de 50 ani şi constă în introducerea unui instrument endodontic de
calibru mic în interiorul canalului până ce întâlneste un obstacol sau până la o distanţă
predeterminată pe radiografia preoperatorie (prin ajustarea unui stopper de cauciuc la
nivel fix de referinţă dentar, bine vizibil, concomitent cu fixarea unei anse pe buza
pacientului, ambele conectate la dispozitiv.
• Ecranul apex locatorului este gradat în trei
culori:
• -  albastru (zona dinaintea constricţiei
apicale);
• -  verde (zona constrictiei apicale, reperul ce
trebuie atins);
• -  roşu (zona parodonţiului apical, reper ce
trebuie evitat de atins) (fig.2.17, fig.2.18).
• Parcurgerea canalului cu acul conduce la
colorarea progresivă a celor trei zone şi este
însăţită de semnale sonore de atenţionare.
5. Modelarea canalara
• Principiul precurbarii acelor:
• Toate instrumentele trebuiesc precurbate. Gradul de curbare depinde de gradul de curbare al radacinii care
apare pe radiografia dentara. Trebuie efectuata intotdeauna, chiar si atunci cand se instrumenteaza canale
aparent drepte.
• Un ac precurbat isi creaza mai usor acces printre obstacolele si calcificarile pe care un instrument le poate
intampina in drumul sau spre constrictia apicala. Precurbarea acului previne ca instrumental sa creeze praguri
sau cai false, evitandu- se astfel aparitie fenomenului de “ledging”.

• Acele manuale sunt folosite in aceasta etapa astfel incat sa imprime canalului radicular forma unui trunchi de
con, cu varful spre apex si baza spre camera pulpara, acesta fiind primul principiu al instrumentarii canalului-
Shaping.
• Primul ac reamer care se introduce trebuie sa fie de aceeasi dimensiune cu cea a ultimului ac introdus ultima
data in canal, care este considerat “ultimul instrument ce ajunge la apex”.
• Tehnicile de preparare manuala a canalelor radiculare prin telescopare sunt
urmatoarele:
1. -  Tehnica step back sau prin abord dinspre apical spre coronar
2. -  Tehnica step down sau prin abord dinspre coronar spre apical
• Tehnicile de preparatia a canulului prin telescopare au permis preintampinarea
esecurilor in prepararea canalelor curbe, si anume:
• formarea de praguri prin aparitia fenomelelor de ledging, perforatia radiculara pe
curbura interna a canalului, perforatia radiculara apicala;
• 3. Tehnica Crown Down
• 4. Tehnica instrumentarii circumferentiale
• 5. Tehnica fortelor compensate
• 6. TEHNICA STEP DOWN- STEP BACK= TEHNICA DUBLEI
TELESCOPARI
• Are urmatorii timpi:
• 1. ETAPA DE PREGATIRE STEP DOWN: se largeste 1/3 coronara si medie a
canalului cu ajutorul frezelor sau a celor actionate de sistemele mecanice sau
ultrasonice. Aceasta operatie scurteaza si usureaza pregatirea manuala a canalului.
• 2. ETAPA DE PREGATIRE A ZONEI APICALE: la constrictia apicala se face cu
ace Kerr File, Unifile sau FlexoFile; largirea se incepe cu acul 15 sau 20 si se
continua cu ace succesiv mai mari pana la acul 40. Acesta este ultimul ac cu care se
patrunde pe toata lungime de lucru (ac master apical)
• 3. ETAPA DE PREGATIRE STEP BACK: se realizeaza forma conica a canalului, in
treimea apicala, cu 3-4 ace Kerr de diametru progresiv mai mare, fiecare dintre ele
patrunzand in canal cu cate 1 mm mai putin decat precedentul. Dupa folosirea
fiecarui ac se revine cu acul cu un diametru inferior, pentru e preveni impingirea
resturilor in zona apicala. In final se foloseste acul 40 pentru a verifica
permeabilitatea canalului pana la lungimea de lucru.
6. Irigarea canalara si tratamentul
medicamentos
• În principiu, funcţiile unei medicaţii intracanalare sunt (D. Ørstavik):
• Funcţii principale:
• -  antiseptizare
• -  dezinfecţie

• Funcţii secundare:
• -  formare de ţesuturi dure
• -  controlul durerii
• -  controlul exsudării
• -  controlul rezorbţiei inflamatorii radiculare
• Cea mai acceptată soluţie pentru irigarea sistemului canalar este hipocloritul de sodiu
(NaOCl), efectul antibacterian exercitându-se la concentraţii cuprinse între 0.5% şi 5.25%, cea
mai uzuală fiind concentraţia de 2.5%.
• Soluţia de clorhexidină 0.2% - are o acţiune similară antibateriană, dar nu dizolvă debriurile
organice din locurile inaccesibile instrumentelor de mână cum este delta apicală, canale laterale
şi accesorii.
• Pasta de acid etilendiamino tetraacetic 17%(EDTA) este un agent chelator care fragilizează
dentina şi facilitează prepararea mecanică a canalului. Soluţia EDTA se poate folosi ca irigant la
sfârşitul modelării pentru a facilita îndepărtarea smear layer-ului rezultat în urma preparării
mecanice şi înaintea plasării unui pansament antiseptic sau a obturaţiei definitive.
• Dezinfectanţi canalari
• Aldehide:
• Halogeni:
• Fenoli
• Clorhexidina
• Hidroxid de calciu
 7. Obturatia radiculara

• Obturaţia radiculară are drept scop prevenirea pătrunderii micro organismelor înapoi în sistemul
canalar fie din cavitatea orală dacă obturaţia coronară s-a compromis, fie prin fenomenul de
anachoreză. În al doilea rând are ca scop împiedicarea pătrunderii fluidului tisular în interiorul
sistemului canalar ce ar putea constitui mediu de cultură pentru orice microorganism rămas în
interiorul dintelui după tratament.
• Sigilarea apicală se poate obţine prin adaptarea foarte bună a conului principal la nivelul constricţiei
apicale completată cu conuri accesorii astfel încât canalul să conţină maximum de gutapercă
(neresorbabilă) şi minimum de ciment de sigilare (resorbabil), cu obţinerea unei obturaţii omogene,
compacte, etanşe tridimensional.
• Sigilarea coronară se realizează prin aplicarea unui strat de ciment (glassionomer) ce blochează
comunicarea canalelor laterale din zona de furcaţie cu zona interradiculară.
• Cercetările demonstrează că sigilarea podelei camerei pulpare poate fi mai importantă chiar decât
sigilarea apicală. Trebuie însă subliniat încă odată că, indiferent de metoda de obturare aleasă,
succesul este direct dependent de modul în care s-a realizat debridarea şi antiseptizarea canalului.
•Recomandările privind materialul ideal de obturare radiculară rămân
cele legate de gutapercă;
•Proprietăţile unui material de obturaţie ideal:
•-  biocompatibil;
•-  capacitate de a sigila canalul atat lateral cât şi spre apical,
conformându-se pe formele variate şi contururile fiecărui canal
radicular;
•-  stabil dimensional;
•-  să nu fie afectat de fluidele tisulare şi să fie insolubil;
•-  radioopac;
•-  bacteriostatic;
•-  să poată fi uşor de îndepărtat din canal în caz de necesitate.
•-  să nu coloreze ţesuturile dentare;
•-  să poată fi uşor de manipulat într- un timp de lucru suficient de lung.
Aceste proprietăţi sunt în mare parte indeplinite de
gutaperca

- Gutaperca se obţine din laptele arborelui de cauciuc şi

există în două forme: alfa şi beta. Faza alfa este forma
naturală, iar forma beta rezultă după prelucrarea prin
căldură şi deci este forma uzuală din conurile folosite în
obturarea radiculară. Aceste conuri conţin doar 20%
gutapercă, restul fiind reprezentat de oxid de zinc (75%),
iar restul este reprezentat de răşini diverse, sulfaţi
metalici în proporţii care variază după fiecare producător.
• Se comercializează sub formă de conuri standardizate
ISO cu conicitate 2%, corespunzătoare acelor Kerr
clasice , conicitate 4% şi 6% pentru tehnicile de
obturare ce folosesc ace cu conicitate modificată şi
conuri accesorii, nestandardizate folosite în tehnica
condensării laterale.
 Înainte de obturarea radiculară trebuie mai întâi să se irige canalul cu
soluţie EDTA 15% urmată de o irigare cu soluţie NaOCl2.5%-5%,
urmată de uscare cu conuri de hârtie

• Obturarea radiculară se face folosind obligatoriu un ciment de

sigilare asociat cu miezul neresorbabil de gutapercă (cel mai
frecvent).

Aspect obturatie
tehnica de
condensare
laterala la rece
Aspect obturatie tehnica con unic
Etape urmatoare:
• Aplicarea sistemelor prefabricare din fibra de sticla ( pivoti)
• Endo crown
• Onlay/ overlay
• Obturatia coronara
• Coroana de invelis