Curs Morfologie 2022

Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT.
Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina Pedodonție
PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE
ȘI DE STRUCTURĂ ALE DINȚILOR
TEMPORARI
Planul prezentării
1. Sisteme de notare a dinţilor

2. Particularităţile morfologice și de structură generale ale dinţilor temporari
3. Incisivii temporari
4. Caninii temporari
5. Molarii temporari
6. Structura dinţilor temporari
7. Fiziopatologia dinților temporari
1861-Adolph Zsigmondy 1870-Adolph Zsigmondy

• Primul sistem de notare a dinților • Publică articolul original în British Journal
• 4 cadrane cu numerotarea dinților de of Dental Science

la 1 la 8
• 1889- Congresul International de la Paris
• 4 cadrane cu numerotarea dinților cu
este prezentat articolul, care apare și în
numere romane de la I la V pentru
Ohio Journal of Dental Science and Dental
dinții temporari
Cosmos, lucru ce devine un motiv de jenă
1870-Cordyon Palmer pentru Dr Palmer.
• 1891- Dr Palmer scrie un articol complet

• Prezintă același sistem la întâlnirea ADA
despre sistemul de notare pentru a primi
pretinzând că este realizat de el
recunoaștere totală, dar articolul este pus în
• Diferența a fost pentru dinții temporari care
au fost notați cu litere de la A→ E, în loc de așteptare și nu i se oferă un status oficial.
numere romane
• 1947- sistem de notare folosit universal,
dentația temporară fiind introdusă cu
notarea de la A la E
1882- Julius Parreidt Viktor Haderup

• Sistem universal de numerotarea a dinților de la 1 la 32 • Adaugă simbolurile + și – la numerotarea
dinților (identificarea maxilarelor)
• Nu include dentația temporară
• A fost abandonat în 2 luni
1968- Dr Jochen Viohl

• Federația Dentară Internațională (FDI)
• Un sistem de numerotare unic cu 2 cifre
• Introdus în 1970
I. Sistemul Zsigmondy-Palmer
• Combină sistemul numeric cu o reprezentare grafică

pentru a specifica cadranul.
• Sistem unghiular sau sistem axial  reprezentare

grafică.
• Dezavantaj → greu de dactilografiat sau verbalizat.

I. Sistemul Zsigmondy-Palmer
• Literele au fost utilizate pentru a nota dinții

temporari.
• La început s-au utilizat litere mici(1932),

apoi au fost introduse literele mari (cel mai
des întâlnite) în combinație cu
reprezentarea grafică.
II. Sistemul internaţional/ Sistem cu două cifre/ Sistem FDI (1970)
- Propus de Dr. Joachim Viohl în 1968

- Adoptată ca rezoluție la reuniunea FDI din 1970, care a avut loc la București
- 2 cifre: - prima cifră - tipul de dentație
- cadranul (hemiarcada)
- a doua cifră - precizează dintele, specifică poziția normală a lui, din
față (linia mediană) spre posterior
- Cadranele sunt numerotate în sensul acelor de ceasornic începând de la hemiarcada maxilară

dreaptă
Hemiarcada maxilară dreaptă 5 6 Hemiarcada maxilară stângă

DT
Hemiarcada mandibulară dreaptă 8 7 Hemiarcada mandibulară stângă
Hemiarcada maxilară dreaptă 1 2 Hemiarcada maxilară stângă

DP Hemiarcada mandibulară dreaptă 4 3 Hemiarcada mandibulară stângă
5 6
8 7
AVANTAJE:
• Simplu de înțeles
• Simplu de învățat
• Ușor de dactilografiat în format tipărit
• Ușor de transpus în format electronic
• Ușor de adaptat la fișele de observație standard uzuale
III. Sistemul Universal/ adoptat de ADA (1968)
• Propus de Dr. Julius Perreidt în 1968

• Dentația temporară: codată alfabetic de la A la T
• Dentația permanentă: codată numeric de la 1 la 32
• Dinții sunt numerotați în sensul acelor de ceasornic, începând cu ultimul
molar maxilar drept și terminând cu ultimul molar mandibular drept
Planul prezentării

2. Particularităţile morfologice si de
structură generale a dinţilor temporari
1. DIMENSIUNE → dimensiune, volum
• Mai mici
→ grupul frontal (ic, il, c) este mai mic decât cel permanent (suma incisivilor
temporari < suma incisivilor permanenți cu aprox. 4,4 mm)
→ molarii 1 și 2 temporari sunt mai mici decât molarii 1 și 2 permanenți
2. CULOARE:
• mai albi
• nuanță albicioasă cu reflexe de albastru-cenușiu / alb-albăstrui
• mai puțin transparent
• mai deschiși la culoare decât dinții permanenți
DT DP DT
3. COROANA:
➢ este mai rotunjită
➢ globuloasă
➢ relativ mai scurtă
➢ mai înguste la nivel cervical (ca și cum ar fi comprimate în jurul
JAC)
➢ este convergentă spre cervical
➢ au aspect bulbos (cingulum lingual sau palatinal)
➢ smalţul şi dentina reduse dimensional
➢ limita dintre smalț-cement separă mai clar coroana de rădăcină
➢ mai puțin mineralizată → predispusă la o atriție considerabilă
Scheid RC, Weiss G – Woelfels Dental

Anatomy, 2016
3. COROANA:
➢ faţa ocluzală este mai îngustă
➢ ariile de contact dintre molarii temporari sunt foarte
plate şi întinse în suprafață
➢ cuspizii molarilor temporari sunt scurți, ascuțiți și
proeminenți (devin aplatizați din cauza atriției)
➢ fosetele și crestele sunt mai puțin proeminente
➢ molarii temporari au suprafață ocluzală mai plană
➢ incisivii temporari nu prezintă lobi de creștere la
nivelul marginii incizale
3. COROANA:
➢ fețele vestibulare și orale sunt asemănătoare
pantelor, foarte înclinate spre față ocluzală care
este astfel redusă în dimensiuni
➢ formă de trunchi de con mai ales la molari, cu
baza mică ocluzal și baza mare cervical, unde
fețele vestibulare și orale se opresc brusc ca un
adevărat prag
➢ creasta → formată de un strat de smalț mai gros,
Scheid RC, Weiss G – Woelfels
proeminentă vestibular și oral la dinții anteriori și Dental Anatomy, 2016
vestibular la molarii I
4. RĂDACINA:
➢ relativ mai lungi decât coroanele
➢ rădăcina dinţilor frontali este aplatizată M-D
➢ mai subțiri, mai ascuțite, mai evazate și mai lungi decât rădăcinile dinților
permanenți
➢ rădăcinile au tendința de a avea forma de clește
4. RĂDACINA:
➢ canalele radiculare sunt mai subțiri, mai
înguste, cu canale aberante, mai divergente la
molari → tratament de canal dificil
➢ canalele radiculare sunt sub formă de panglică,
cu un traiect subțire, sinuos și ramificat
➢ canalele accesorii din podeaua camerei pulpare
a molarilor temporari se deschid direct în zonele
de furcație interradiculară
➢ porțiunea apicală a canalului este mult mai
puțin îngustă, iar foramenul apical este mai larg
Wang IL et al, A study on the root canal morphology of primary

molars by high-resolution computed tomography, 2013
4. RĂDACINA:
➢ rădăcinile sunt evazate în porțiunea cervicală și se îngustează către apex
→ suficient spaţiu pentru dezvoltarea mugurilor DP
➢ rădăcinile prezintă o curbură în conformitate cu direcția de deplasare a
succesorului permanent
➢ curbura rădăcinilor are concavitatea orientată spre oral
5. PULPA DENTARĂ:
➢ are dimensiuni mai mari decât a DP în raport cu volumul coroanei
➢ forma camerei pulpare schiţează suprafaţa coroanei
➢ coarnele pulpare sunt mai aproape de suprafaţa dintelui
➢ coarnele meziale sunt mai aproape de suprafaţa dintelui decât cele distale
➢ camera pulpară a molarilor mandibulari este mai mare decât a
➢ molarilor maxilari
5. PULPA DENTARĂ:
➢ există un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid
➢ podeaua și tavanul camerei pulpare sunt mai convexe
➢ există unele diferențe histologice între structura pulpei dinților
temporari și cea a dinților permanenți
Planul prezentării

CARACTERISTICI DE GRUP
COROANA:
➢ mai scurtă, mai largă și mai aplatizată (globuloasă)

decât a DP
➢ unghiurile coronare mai rotunjite
➢ nu prezintă lobi de creștere → marginea incizală
aproape netedă
➢ suprafața V este de regulă convexă și nu prezintă
depresiuni
➢ protuberanțe cervicale pe faţa V și O
➢ cingulum pe faţa O
➢ cingulumul seamănă cu o protuberanță și ocupă
aproximativ 1/3 din lungimea cervico-incizală
COROANA:
➢ crestele cervicale proeminente de pe suprafața V

au o orientare M-D în treimea cervicală
➢ din vedere incizală, coroanele se îngustează mai
mult spre lingual și au o margine incizală relativ
groasă care se curbează M-D
➢ fețele orale sunt mai curbate, cu un cingulum mai
mic
➢ suprafețele de contact se extind din treimea
incizală spre treimea cervicală
➢ la debutul erupției, smalțul nu are o membrană
protectoare ca DP
RĂDĂCINA:
➢ unică, dreaptă, conică, mult mai lungă decât coroana

➢ relativ îngustă M-D
➢ la un an de la erupție, este complet formată, cu
apexul rotunjit, orientat distal și adesea curbată V în
⅓ → ½ apicală
➢ la 2-3 ani de la erupție, poate fi observată resorbția
fiziologică
➢ 1 canal radicular, ovalar în secțiune transversală
➢ foramen apical cu deschidere largă → apexul
radicular în general bont
CAMERA PULPARĂ:
➢ cameră pulpară sub formă de evantai

➢ mai largă decât la DP
➢ se continuă cu canalul radicular, fără nicio
delimitare
3.1. Incisivul central maxilar
• Lungime totală = 16 mm
• Înălțime coronară = 6 mm
COROANA:
• Lungime radiculară = 10 mm
➢ mică, globuloasă
➢ singurul incisiv (temporar sau permanent) cu diametrul
coronar M-D ≥ diametrul C-I
➢ unghiul mezio-incizal ascuţit
➢ unghiul disto-incizal bine rotunjit
➢ fără șanțuri, depresiuni, lobi, rareori mameloni
➢ se îngustează în apropierea zonei cervicale
➢ protuberanțe cervicale → V și P
➢ protuberanța P are aspect de un cingulum relativ mare
➢ protuberanța V are aspect de creastă cervicală convexă
și proeminentă
COROANA:
➢ fața M plană → punctele de contact
sunt distribuite pe toată suprafața
proximală
➢ marginea M și D a profilului
coroanei pare să depășească
profilul rădăcinii
➢ stratul de smalț accentuează
convexitățile dintelui
➢ linia cervicală are forma unei curbe
cu convexitatea spre rădăcină
Scheid RC, Weiss G – Woelfels

Dental Anatomy, 2016
RĂDĂCINA:
➢ lungime = 10 mm
➢ unică, lungă (aproape de două ori înălțimea
coroanei), ușor ascuțită și mai îngustă în sens
M-D
➢ ușor înclinat spre D și V
➢ curbată până la 10º V în ⅓ apicală
➢ curbată oral în ⅓ → ½ cervicală
➢ fața V a rădăcinii este aplatizată
➢ marginea M și D a profilului coroanei pare să
depășească profilul rădăcinii
CAMERA PULPARĂ:
➢ la 2,3 mm de la marginea incizală în porțiunea M și

la 2,4 mm în porțiunea D
➢ cornul pulpar M este cel mai proeminent
➢ către suprafețele M și D, coarnele pulpare sunt
situate la aproximativ 1,2 mm de JAD
➢ prezintă 2 sau 3 coarne pulpare
3.2. Incisivul lateral maxilar
• Lungime totală = 15.8 mm
• Înălțime coronară = 5.6 mm
• Lungime radiculară = 10.2 mm
COROANA:
➢ formă asemănătoare dar mai mic și mai îngust

decât i.c.
➢ diametrul M-D < decât înălțimea C-I
➢ coroana este mai alungită comparativ cu i.c.
➢ unghiul disto-incizal mai rotunjit comparativ cu
i.c.
➢ marginea incizală mai oblică comparativ cu i.c.
➢ aspectul feței V→ suprafață plană, fără șanțuri de
dezvoltare
➢ fața P prezintă creste marginale și un cingulum
mai puţin proeminent
➢ fața D este mai mica și mai convexă decât fața M
3.2. Incisivul lateral maxilar
RĂDĂCINA:
▪ lungime = 10.2 mm
▪ o singură rădăcină, lungă și subțire
▪ fața radiculară V este aplatizată
▪ se curbează până la 10º V în ⅓ apicală
▪ se curbează oral în ⅓ → ½ cervicală
▪ apexul este înclinat spre V
CAMERA PULPARĂ:
▪ dimensiuni reduse
▪ urmărește forma dintelui
▪ camera pulpară la 2.6 mm de la marginea incizală
▪ distanța de la pulpă la fața D/M este aproximativ
0.9 mm
3.3. Incisivul central mandibular
COROANA: • Lungime radiculară = 9 mm
➢ cel mai mic dinte din dentația temporară
➢ privit dinspre V, este simetric, unghiurile D-I și M-I,
formează ≈ unghi drept cu marginea incizală
➢ marginea incizală este paralelă cu planul orizontal
➢ fața V → ușor convexă, la fel de netedă fără repere
anatomice de dezvoltare
➢ fața L → concavă, se îngustează spre cingulum,
fosa linguală mai puțin adâncă și netedă, creste
marginale mai puţin proeminente
➢ creasta cervicală V mai proeminentă spre M
➢ protuberanța cervicală mai puțin proeminentă la
nivel cervical
3.3. Incisivul central mandibular
RĂDĂCINA:
• lungime = 9 mm
• o singură rădăcină, conică și foarte îngustă
• lungă, rotunjită și ușor înclinată spre D
• mai dreaptă în ⅓ cervicală comparativ cu
incisivii maxilari
• poate prezenta un șanț longitudinal (fisură)
pe partea distală a rădăcinii
• uneori ușor comprimată pe suprafețele M și
D
CAMERA PULPARĂ:
▪ camera pulpară urmează conturul suprafeţei externe
▪ camera pulpară se află la 2,6 mm de marginea incizală
3.4. Incisivul lateral mandibular
COROANA:
➢ mai lată și mai lungă decât i.c. mandibular (exc.
dimensiunea V-L → mai îngust)
➢ unghiul D-I mai rotunjit decât i.c. (mai obtuz)
➢ unghiul M-I ascuțit
➢ suprafaţa linguală poate fi mai largă și mai
concavă între crestele marginale
➢ marginea incizală înclinată spre D
➢ cingulum-ul mai mare/mai dezvoltat decât la i.c.
3.4. Incisivul lateral mandibular
RĂDĂCINĂ:
▪ lungime = 10mm
▪ monoradicular
▪ aplatizată în sens M-D
▪ rotundă pe secțiune, conică
▪ mai dreaptă în ⅓ cervicală comparativ cu
incisivii maxilari
▪ înclinată spre D, mai mult decât a ic
▪ adesea prezintă depresiune longitudinală
(șanț) pe fața D a rădăcinii, care o separă în 2
fragmente, V și L
▪ apexul radicular înclinat spre D
CAMERA PULPARĂ:
▪ camera pulpară respectă conturul dintelui
Planul prezentării

COROANA:
✓ formă de lance/diamant (ca și caninii
permanenți), dar, în general, mai reduși în
dimensiune, lățime, înălțime
✓ converge spre joncțiunea smalț-cement
✓ suprafață V convexă
✓ pante cuspidiene inegale
✓ contururile M și D sunt diferite
✓ creastă longitudinală pe suprafața V și O
✓ se atriționează ușor → într-un timp relativ
scurt marginea incizală devine suprafață
incizală, favorizând astfel a 2-a mezializare
a ocluziei
✓ punctul de contact aproape de ⅓ cervicală
RĂDĂCINA:
➢ monoradiculari
➢ subțire
➢ mai lungă decât coroana
➢ forma cilindrică → asemănătoare caninilor
permanenți, dar mai redusă și ușor
aplatizată M-D
➢ rădăcina este aproape de două ori mai
lungă decât coroana
➢ are o formă cilindrică înclinată spre V și D
CAMERA PULPARĂ:
➢ are un singur corn pulpar care se continuă treptat cu canalul radicular

4.1. Caninul maxilar
COROANA:
➢ cel mai voluminos dinte din grupul dinţilor frontali

➢ dimensiunea M-D este aproape egala cu cea C-I
➢ cuspidul este ascuțit, bine dezvoltat, marginea liberă
proeminentă sub formă de „V” → 2 versanți cel M mai
lung decât cel D
➢ vârful cuspidian de obicei este deplasat D
➢ suprafața V convexă- convexitatea maximă în 1/3
cervicală
➢ contactele proximale M sunt situate mai cervical decât
cele D (toți ceilalți dinți temporari și permanenți au zona
de contact D mai cervical decât cea M)
COROANA: • Lungime radiculară = 12.5 mm
➢ faţa P prezintă un cingulum bine dezvoltat şi două

creste marginale proeminente
➢ constricție cervicală mai pronunțată decât la incisivii
maxilari
➢ pe suprafața V → creastă longitudinală care se extinde
de la cuspid spre marginea cervicală
➢ pe suprafața P → creastă longitudinală care se întinde
de la cuspid spre cingulum
RĂDĂCINA:
➢ lungime = 12.5
➢ monoradicular
➢ lungă, de două ori mai lungă decât coroana
➢ efilată
➢ înclinată D, de la 1/3 apicală până la 1/3 mijlocie
➢ zona apicală a rădăcinii este înclinată spre V
➢ pe secțiune transversală are o formă triunghiulară
➢ suprafețele D și M ale rădăcinii au un șanț longitudinal
CAMERA PULPARĂ:
➢ camera pulpară urmează conturul coronar

➢ cornul pulpar la 3,2 mm de JAD în dreptul cuspidului
4.2. Caninul mandibular
➢ aproximativ similară cu a caninului maxilar, coroana fiind însă

ușor mai scurtă și mai mică V-L
➢ mai mică și mai puțin voluminoasă decât a celui maxilar,
deoarece crestele cervicale (V și L) sunt mai puțin pronunțate
➢ panta cuspidană D este mai lungă decât cea M
➢ vârful cuspidului este deplasat M
➢ diametrul V-L este mai mic decât cel al caninului temporar
maxilar
➢ lungimea D-I > decât cea M-I
➢ diametrul M-D > decât lungimea coroanei
➢ coroana este mai aplatizată în sens V-L decât cea a
antagonistului său → o formă mai subțire dinspre proximal
➢ punctul de contact este mai aproape de 1/3 cervicală a dintelui
4.2. Caninul mandibular
RĂDĂCINA:
➢ lungime = 11.5
➢ monoradicular
➢ lungă, efilată, de două ori mai lungă decât coroana
➢ cu aproximativ 2 mm mai scurtă decât a caninului
maxilar, fiind bine dezvoltată, aplatizată M-D și cu
apexul orientat spre V
➢ mai groasă decât cea a incisivului lateral
CAMERA PULPARĂ:
➢ camera pulpară urmează conturul coronar
➢ pulpa coronară se află la 3mm de JAD în direcţie incizală
➢ spre M şi D distanţa de la JAD la pulpa coronară este de
1,8 mm
Planul prezentării

COROANA:
▪ globulară
▪ mai lată în sens M-D și mai scurtă în sens cervico-ocluzal
▪ fețele V și O converg către suprafața ocluzală, care este astfel
evident redusă, poziționând punctul de contact predominant în
1/3 cervicală
▪ diametrul M-D este mai mare în comparație cu cel V-O
▪ suprafața masticatorie sau planul ocluzal îngust în sens V-O în
comparație cu întreaga lățime a dintelui în sens V-O
▪ crestele cervicale V sunt proeminente, mai ales în porțiunea M →
linia cervicală V se curbează mai apical în jumătatea M a
suprafeței V
COROANA:
▪ îngustare cervicală marcată (constricție/strangulație cervicală).

▪ contact strâns între molari rezultând suprafeţe de contact întinse şi plate
▪ spațiul interdentar liber este mult mai larg din cauza dimensiunii reduse a
cuspizilor, (în special a celor D) și din cauza absenței crestelor marginale
COROANA:
➢ 2 variante morfologice:
- un tipar morfologic asemănător molarilor permanenţi
- un tipar morfologic asemănător premolarilor
➢ sunt în serie ascendentă la nivel maxilar și mandibular
(după dimensiune coronară)
➢ sunt înlocuiți de premolari ai căror dimensiune este
mai mică în sens M-D
➢ 4-5 cuspizi similari, cu aceeași dispoziție ca și la dinții
permanenți, dar cu dimensiuni reduse
➢ foseta centrală și șanțuri inter-cuspidiene, exprimate,
urmând o linie continuă M-D
Scheid RC, Weiss G – Woelfels Dental Anatomy, 2016 ➢ aspectul suprafeței ocluzale poate varia, în funcție de
prezența și gradul atriției
RĂDĂCINILE:
▪ 2-3 rădăcini
▪ subțiri, mai lungi, delicate și foarte divergente în
porțiunea cervicală și ușor convergente în
porțiunea apicală (pentru a face loc pentru
dezvoltarea dinților permanenți succesionali)
▪ camera pulpară mare, în special la molarul prim
mandibular
▪ numeroase canalicule accesorii/aberante în
podeaua camerei pulpare
▪ canale radiculare neregulate
CAMERA PULPARĂ:
▪ camera pulpară mare, în special la molarul prim

mandibular
5.1. Molarul prim maxilar
• Tipar ocluzal premolariform (cel mai frecvent) - 3 cuspizi:
➢ 2 cuspizi majori → M-V, M-P

➢ 1 minor → D-V
➢ cusp M-P > cusp M-V > cusp D-V
➢ șanţ longitudinal intercuspidian
➢ 2 fosete, M și D puţin exprimate
➢ coroana este mai lată în sens V-P decât M-D
➢ suprafața V este puternic bombată ce proemină în
direcția M
➢ pe faţa V o protuberanţă de smalţ = tuberculul lui
Zukerkandl (2/3 M ale feței V)
Scheid RC, Weiss G – Woelfels Dental ➢ foarte rar – pe faţa P – tuberculul lui Carabelli
Anatomy, 2016
• Tipar ocluzal molariform - 4 cuspizi:
➢ 2 cuspizi V
➢ 2 cuspizi P
➢ cusp MP > cusp MV > cusp DV > cusp DP
➢ cuspidul MV prezintă o dimensiune M-D mai mare decât
a cuspidului DV, ocupând 2/3 din fața V
➢ şanţ longitudinal
➢ 3 fosete → foseta M triunghiulară și mare + foseta
centrală medie + foseta D triunghiulară mică
➢ forma triunghiulară dinspre ocluzal
➢ suprafețe proximale convergente spre oral (P) → fața V
mai lată în sens M-D
Scheid RC, Weiss G – Woelfels Dental

Anatomy, 2016
RĂDĂCINILE:
➢ lungime = 10,1 mm
➢ 3 rădăcini → 2 V (MV & DV) + 1 P
➢ de obicei 3 canale radiculare
➢ lungi, subțiri și foarte divergente în zona cervicală și ușor
convergente în zona apicală
➢ trunchiul radicular aproape inexistent → trifurcația este
localizată aproape de linia cervicală (la dinții permanenți
trifurcația începe la 4-5 mm de linia cervicală)
➢ rădăcina P este cea mai lungă și cea mai mare
➢ rădăcina MV este mai lungă decât rădăcina DV
➢ rădăcina MV este aplatizată M-D
➢ rădăcina DV este mai mică și circulară
➢ DV și P pot fi parțial fuzionate
➢ rădăcina MV poate prezenta o curbură D în 1/3 sa apicală
➢ rădăcina DV poate prezenta o curbură M în 1/3 sa apicală
➢ rădăcina P prezintă o curbură V în 1/3 apicală
CAMERA PULPARĂ:
• câte un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid

• cornul pulpar MV cel mai proeminent
• distanţa de la cornul pulpar → vârful cuspidului
= 1,8 mm → corn pulpar MV;
= 2,3 mm → corn pulpar DV;
= 2 mm → corn pulpar P
5.2. Molarul prim mandibular
➢ 4 cuspizi , rareori 5 → 2 V (MV și DV) şi 2-3 L (ML și DL)

➢ ML > MV > DV > DL
➢ cuspizii V mai lungi şi ascuţiţi (MV cel mai dezvoltat)
➢ cuspizii L mai scurţi şi rotunjiţi
➢ șanț longitudinal ocluzal + 3 fosete (2 principale = M + D
și una centrală mai proeminentă)
➢ uneori o creastă transversală de smalţ unește cuspidul
MV şi ML = creasta transversală de smalț (caracter
distinctiv)
➢ dinspre V → formă trapezoidală cu cu baza mică spre
cervical
COROANA:
➢ în ½ mezială a feţei V → tuberculul lui Zukerkandl

➢ constricţie cervicală V importantă
➢ suprafaţa M mai lată decât cea D
➢ suprafața ocluzală mai îngustă în sens V -L → aspect
romboidal
RĂDĂCINILE:
• lungime = 9.8 mm
• 2 rădăcini –M (mai lungă) și D, uneori bifide
• de obicei 3 canale radiculare
• divergente
• rădăcinile sunt efilate, aplatizate și curbate
• rădăcina M este mai lungă, mai groasă, are 2 canale radiculare și
prezintă o curbură spre D
• rădăcina D este mai scurtă, mai subțire, de obicei cu 1 canal
radicular, mai dreaptă sau curbată spre M
• șanț longitudinal pe rădăcina M
• apexul rădăcinii M este bont
• apexul rădăcinii D este ascuțit
CAMERA PULPARĂ:
• 4 coroane pulpare
• coarnele meziale la 2,1mm de JAD
• coarnele distale – la 2,4 mm de JAD
5.3. Molarul secund maxilar
COROANA:
➢ copia în miniatură a molarului prim permanent

➢ mai voluminos decât primul molar temporar
➢ 4 cuspizi ocluzali – 2 V +2 P (MP cel mai mare, DV și MV ≈ egali, DP cel mai mic)
➢ cuspidul MP – DV – creastă oblică de smalţ
➢ şanţuri „H”
➢ 3 fosete = 2 principale M şi D + 1 centrală → marchează intersecția șanțurilor de
dezvoltare
➢ faţa P – 85% din copii – tuberculul lui Carabelli (al 5-lea cuspid)
➢ dinspre V → formă trapezoidală cu baza mică spre cervical
➢ aspect ocluzal → romboidal
➢ linia cervicală este ușor curbată în direcția cervicală
5.3. Molarul secund maxilar
RĂDĂCINILE:
• 3 rădăcini → 2 vestibulare (MV și DV - cea mai mică) + 1 P (cea mai
mare)
• de obicei 3 canale radiculare
• lungi și evazate
• mai subțiri, mai divergente decât ale M1 permanent
• rădăcina P este ascuțită și curbată V în 1/3 apicală
• apexul rădăcinilor V este bont
• rădăcina MV poate prezenta o curbură spre D la nivel apical
• rădăcina DV adesea prezintă o curbură M la nivel apical
CAMERA PULPARĂ:
• 4 sau 5 coarne pulpare
• cornul pulpar MV este cel mai mare și cel mai apropiat de JAD =
2.8mm
• cornul pulpar DV se află la 3,1 mm de JAD
5.4. Molarul secund mandibular
COROANA:
• configuraţie ocluzală foarte apropiată de molarul prim

permanent (copia fidelă în miniatură)
• prezintă proeminenţă cervicală V (creasta V-C) și constricție
cervicală
• convergenţă ocluzală a suprafeţei V
• contur ocluzal dreptunghiular mai regulat, cu diametrul M-D
mai mare decât cel V-O
• 5 cuspizi → 3 V (dimensiuni aproximativ egale) + 2 L
(aproximativ egali); lățimea M-D a cuspizilor V > lățimea M-D a
cuspizilor L
• 2 fosete ocluzale (M și foseta D triunghiulară)
• dinspre V → forma trapezoidală cu baza mică spre cervical
5.4. Molarul secund mandibular
RĂDĂCINILE:
• 2 rădăcini → M + D de aceeași lungime
• de obicei 3 canale radiculare (MV, ML, D)
• evazate, lungi (de 2 ori mai lungi decât înălțimea coroanei), foarte divergente
şi curbate spre interior în porțiunea apicală
• rădăcina M este lată, plată și apex bont
• rădăcina D este mai efilată decât rădăcina M și are 1 canal radicular
• Rădăcina M are un apex bont
• rădăcina D are un apex ascuțit
• treimea apicală a rădăcinilor M și D se poate curba spre centru pentru a se
confrunta una cu cealaltă
• trunchiul radicular este aproape inexistent → bifurcația începe imediat sub
joncțiunea smalț-cement, fără să rămână mult trunchi radicular
CAMERA PULPARĂ:
• 4-5 coroane pulpare
• cornul M-V cel mai proeminent și cel mai apropiat de JAD = 2,8 mm
• cornul D-V = 3,1 mm de JAD
Planul prezentării

6.
I. SMALŢUL
Structura dinţilor temporari
 grosimea redusă cu aproximativ 30% și dispunere uniformă la nivel coronar
 prismele de smalţ la nivelul vârfului cuspizilor/marginii incizale, fisurilor şi fosetelor
ocluzale sunt aproape paralele în axul lung al dintelui
 la nivelul coletului - prismele de smalţ sunt înclinate 44-46° faţă de axul longitudinal
pentru dinţii frontali şi 32-34° pentru dinţii laterali  nu este necesară bizotarea
prismelor de smalţ
 smalțul este mai puțin mineralizat și conține mai multă componentă organică
 striaţiile Retzius aproape paralele cu suprafeţa dintelui

 cantitatea de fluor este mai mică datorită perioadei mai scurte de maturare a
smalţului
 la suprafaţa tuturor dinţilor temporari există un strat de smalţ aprismatic – 30µm
grosime, în care cristalele sunt paralele între ele şi perpendiculare pe JAD 

demineralizare cu acid fosforic 50% timp de 2 minute
II. DENTINA
 redusă dimensional
 canaliculele dentinare au diametrul mai mare spre JAD şi se îngustează spre camera
pulpară
 dentina mineralizată prenatal faţă de cea mineralizată postnatal → se identifică prin linia
neonatală Schoor -Orban → incisivi - la nivelul coletului

→ molari - la nivelul punctului de contact
III. CEMENTUL
 redus dimensional - număr scăzut de cementocite
 cementul este subțire și alcătuit numai din cement primar;

 joncţiunea dento-cementară diferă la dinţii temporari:
smalţul separat de cement printr-o zonă de dentină în 30% cazuri

cementul acoperă smalţul în 60% cazuri
smalţul acoperă cementul în 10% cazuri
IV. PULPA DENTARĂ
 aproximativ aceeaşi structură ca la dinţii permanenţi
 elementul fibrilar mai bine reprezentat – fibre de colagen şi reticulină

 densitatea inervaţiei, numărul şi distribuţia elementelor nervoase reduse faţă de DP
 unele cerrcetări → plex nervos subodontoblastic nedezvoltat
 degenerescenţa vasculară a odontoblastelor

 vasele sanguine dilatate → hemoragii pulpare
Planul prezentării

7. Fiziopatologia dintilor temporari
➢ formare – perioada intra-uterin
➢ erupţie – între 6 şi 30 luni
➢ ocluzie şi stabilitate – scurtă în detaţia temporară
➢ resorbţia radiculară debutează:
➢ 4-5 ani pentru incisivi
➢ după 6 ani – canini, molari mandibulari
➢ după 8 ani – canini, molari maxilari
➢ Perioadele de creştere şi dezvoltare

➢ faza de creştere şi dezvoltare până se edifică coroana şi rădăcina =
➢ stadiul I → durată 1 an
➢ faza de maturare şi stabilitate = stadiul II → durata 3 ani  6 luni
➢ faza de resorbţie = stadiul III → durata 4 ani
➢ Stadiul I – dinte temporar tânăr sau imatur
➢ perioada în care îşi edifică creşterea radiculară (1-2 ani din

momentul erupţiei)
➢ dintele este rareori atins de un proces carios
➢ frecvent sediul unor traumatisme – pulpa recţionează prin:
➢ reacţie inflamatorie – cu conservarea vitalităţii
➢ stimularea în exces a dentinogenezei cu obturarea
canaliculilor dentinari
➢ necroza pulpară asimptomatică → discromie
Dinte temporar stabil – stadiul II – durată 3 ani
➢ patologie – atingere pulpară rapidă şi parodontală frecventă

➢ reparaţie – posibilă
➢ terapie – conservare pulpară
➢ Dinte temporar stadiul III – resorbţia radiculară
➢ factori anatomici
➢ factori endodontici
➢ factori parodontali

Curs Morfologie 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Morfologie 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT.

1. Sisteme de notare a dinţilor

1861-Adolph Zsigmondy 1870-Adolph Zsigmondy

• 4 cadrane cu numerotarea dinților de of Dental Science

• 1891- Dr Palmer scrie un articol complet

dentația temporară fiind introdusă cu

1882- Julius Parreidt Viktor Haderup

• A fost abandonat în 2 luni

1968- Dr Jochen Viohl

• Un sistem de numerotare unic cu 2 cifre

• Combină sistemul numeric cu o reprezentare grafică

• Sistem unghiular sau sistem axial  reprezentare

• Dezavantaj → greu de dactilografiat sau verbalizat.

• Literele au fost utilizate pentru a nota dinții

• La început s-au utilizat litere mici(1932),

- Propus de Dr. Joachim Viohl în 1968

- Cadranele sunt numerotate în sensul acelor de ceasornic începând de la hemiarcada maxilară

Hemiarcada maxilară dreaptă 5 6 Hemiarcada maxilară stângă

Hemiarcada maxilară dreaptă 1 2 Hemiarcada maxilară stângă

• Propus de Dr. Julius Perreidt în 1968

1. Sisteme de notare a dinţilor

Scheid RC, Weiss G – Woelfels Dental

Wang IL et al, A study on the root canal morphology of primary

1. Sisteme de notare a dinţilor

➢ mai scurtă, mai largă și mai aplatizată (globuloasă)

➢ crestele cervicale proeminente de pe suprafața V

➢ unică, dreaptă, conică, mult mai lungă decât coroana

➢ cameră pulpară sub formă de evantai

Scheid RC, Weiss G – Woelfels

➢ la 2,3 mm de la marginea incizală în porțiunea M și

➢ formă asemănătoare dar mai mic și mai îngust

1. Sisteme de notare a dinţilor

➢ are un singur corn pulpar care se continuă treptat cu canalul radicular

➢ cel mai voluminos dinte din grupul dinţilor frontali

COROANA: • Lungime radiculară = 12.5 mm

➢ faţa P prezintă un cingulum bine dezvoltat şi două

➢ camera pulpară urmează conturul coronar

➢ aproximativ similară cu a caninului maxilar, coroana fiind însă

1. Sisteme de notare a dinţilor

▪ îngustare cervicală marcată (constricție/strangulație cervicală).

▪ camera pulpară mare, în special la molarul prim

• Tipar ocluzal premolariform (cel mai frecvent) - 3 cuspizi:

➢ 2 cuspizi majori → M-V, M-P

Scheid RC, Weiss G – Woelfels Dental

• câte un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid

➢ 4 cuspizi , rareori 5 → 2 V (MV și DV) şi 2-3 L (ML și DL)

➢ în ½ mezială a feţei V → tuberculul lui Zukerkandl

➢ copia în miniatură a molarului prim permanent

• configuraţie ocluzală foarte apropiată de molarul prim

1. Sisteme de notare a dinţilor

 striaţiile Retzius aproape paralele cu suprafeţa dintelui

grosime, în care cristalele sunt paralele între ele şi perpendiculare pe JAD 

neonatală Schoor -Orban → incisivi - la nivelul coletului

 redus dimensional - număr scăzut de cementocite

 cementul este subțire și alcătuit numai din cement primar;

smalţul separat de cement printr-o zonă de dentină în 30% cazuri

 aproximativ aceeaşi structură ca la dinţii permanenţi

 elementul fibrilar mai bine reprezentat – fibre de colagen şi reticulină

 unele cerrcetări → plex nervos subodontoblastic nedezvoltat

 degenerescenţa vasculară a odontoblastelor

1. Sisteme de notare a dinţilor

➢ Perioadele de creştere şi dezvoltare

➢ perioada în care îşi edifică creşterea radiculară (1-2 ani din