CURS NR.

7
ANOMALII DENTARE IZOLATE
 Anomalii non-scheletale→ dentare izolate
 Anomalii scheletale → complexe
 Anomaliile dentare izolate reprezintă un
grup de anomalii diferite ca etiopatogenie
şi manifestări clinice, care au în comun
faptul că tulburarea de bază este
cantonată la nivelul sistemului dentar, în
timp ce modificările scheletale maxilare
lipsesc sau sunt discrete.
 Clasificare anomalii
dentare-izolate
→după STEWART şi PRESCOT:
 anomalii de număr
 de formă şi volum
 de structură
 tulburări de erupţie
 discromii
 → după BOBOC
 numărul dinţilor
 anodonţii
 dinţi supranumerari
 fenomenul erupţiei dentare şi poziţia dentară:
 transpoziţia
 rotaţia
 incluzia
 reincluzia
 ectopia dentară
 diastema
Anomaliile dentare de număr
1.ANODONȚIA
 Absenţa unuia sau mai multor dinţi de pe
arcadă (până la numărul total) datorită
neformării mugurilor dentari sau distrucţiei
lor în stadiile incipiente de dezvoltare se
numeşte anodonţie.
 Terminologie
 anodonţie → “an” = fără, “odontos” = dinte
 hipodonţie → “hypo” = sub, redus

 oligodonţie → “oligos” = puţin

 alţi termeni → agenezie, absenţă congenitală a dinţilor, dinţi

subnumerari
Clasificare

 ARTE (2001) şi FUSE (2004)

 hipodonţia → absenţa a 1 − 6 dinţi de pe arcadă (cu excepţia
molarilor 3)
 oligodonţia → absenţa > 6 dinţi (cu excepţia molarilor 3)
 anodonţia → absenţa tuturor dinţilor de pe arcadă
 BOBOC
 anodonţie parţial redusă
 anodonţie parţial întinsă
 anodonţie totală şi subtotală
 MILICESCU → anodonţiile parţial întinse pot fi:
 tipice
 atipice
 în dentiţia temporară → ILsup > ICinf >
ILinf (Schiller 2007)

 în dentiţia permanentă (Ionescu 2005)

→ ILsup > M3sup şi inf > PM2inf > ILinf >
ICinf > PM2sup
În dentiţia
temporară și
permanentă
 Displazia ectodermală Sindromul Christ-Siemens-
Touraine
 piele uscată, fragilă, cu zone de hiperkeratoză
 hipotricoză
 aplazia glandelor sebacee şi sudoripare
 modificări dentare →oligodonţie severă, erupţie
întârziată, dinţi conici
• Till şi Marques (1992)→75% oligodonţie, 25% anodonţie
Displazie ectodermală, dinţi conici, oligodonţie
(Dunlap 2004)
Manifestări clinice

Examenul clinic endooral

 persistenţa dinţilor temporari
 un spaţiu adentat → creastă
alveolară redusă ca înălţime şi
pensată în sens vestibulo-oral
(aspect concav)
 malpoziţii şi migrări ale dinţilor
învecinaţi

Persistenţă 5.5,5.3, 6.5.

Anodonţie bilaterală de IL temporari

De Figueiredo Walter, Ferelle

(2000)
Anodonţie de 1.8, 1.5, 1.4, 2.5, 2.8, 3.8, 3.5, 4.5, 4.8,
la o pacientă de 13 ani
 Anodonţia parţial redusă

 absenţa a 1-2 dinţi de pe o

hemiarcadă
 M3 > ILsup > PM2 > ICinf.
 anodonţiile de M1 şi M2
permanenţi sunt foarte rare.

Prevalenţa anodonţiilor (Polder şi colab. 2004)

Anodonţia de incisiv central
superior

Howard M., Abraham JE. Management of a Congenitally Missing

Maxillary Central Incisor A case study. NYSDJ, march 2007:19-22
Anodonţia de incisiv lateral
superior
Clasificare
 simetrică sau asimetrică,
 dacă este asimetrică omologul poate fi normal sau nanic,
 cu sau fără persistenţa corespondentului temporar,
 dacă temporarul nu mai este prezent, spaţiul de pe arcadă poate
fi păstrat, sau dimpotrivă redus prin migrarea dinţilor învecinaţi.

bilaterală
unilaterală
 Unilaterală cu omolog nanic

Emilia Severin, Dragoş Stanciu,

Developmental Failure of One or More Teeth in Families 2009
Manifestări clinice

afectarea fizionomiei
 dezvoltare insuficientă a arcadei → ocluzie inversă
frontală → modificări faciale - inversarea treptei
labiale, prognaţie
 diastemă mare inestetică între incisivii centrali
Anodonţie bilaterală de ILsup,
ocluzie inversă frontală,
menton proeminent
Anodonţie 1.2, care accentuează diastema vera la o pacientă de 9ani
Anodonţia de canin

S. Y. CHO, C. K. LEE & J. C. Y. CHAN

Congenitally missing maxillary permanent canines: report of
32 cases from an ethnic Chinese population (2004)
Anodonţia de premolar doi
Clasificare
 simetrică sau asimetrică
 uni- sau bimaxilară
 în “diagonală”
 cu sau fără persistenţa corespondentului temporar pe arcadă
 spaţiul poate fi păstrat, sau redus prin înclinarea dinţilor învecinaţi către
breşă
 molarul doi temporar corespondent poate fi reinclus (≈20% cazuri)

Anodonţie unimaxilară
simetrică PM2 inf
Manifestări clinice
tulburări funcţionale → ocluzoarticulare →
migrări verticale şi orizontale ale dinţilor
antagonişti şi învecinaţi breşei
erupţia ectopică a molarilor unu permanenţi
(Baccetti).
Anodonţie unimaxilară simetrică de PM2 inf.
depistată la examenul radiologic
 Anodonţie 4.5
3.5 orizontalizat

Anodonţie 3.5
Reincluzie 7.5
 Anodonţie asimetrică bimaxilară
(absenţi 2.5, 3.5, persistenţa 6.5 cu anchiloză şi a 7.5)
?
 Anodonţia de incisiv central
inferior
Clasificare
 simetrică sau asimetrică
 cu sau fără persistenţa
corespondentului
temporar
 cu sau fără păstrarea
spaţiului de pe arcadă

Simetrică cu persistenţa
temporarilor
Anodonţie asimetrică de IC inf
Manifestări clinice
 fizionomice → aspect
de breşă mare edentată
 fonatorii → stigmatism,
vorbirea cu proiecţia
particulelor de salivă
 tulburări
ocluzoarticulare
Anodonţia de molar trei
Clasificare
 simetrice sau asimetrice,
 uni- sau bimaxilare.

Simetrică
unimaxilară
Anodonţia parţial întinsă
 absenţa > 2 dinţi / hemiarcadă
 de regulă afectează ambele arcade şi este simetrică,
 cu cât numărul dinţilor absenţi este mai mare cu atât tabloul clinic
al acestei anomalii este mai asemănătoar anodonţiilor totale şi
subtotale.

Anodonţie
1.6, 1.5, 1.2,
2.2, 2.4, 2.5,2.6,
3.7, 3.5,
4.5, 4.7
Manifestări clinice
perturbarea creşterii şi dezvoltarii faciale şi
maxilare → cu atât mai importantă cu cât lipsesc
mai mulţi dinţi
perturbarea funcţiilor → fizionomică, fonetică,
masticatorie
tulburări ocluzoarticulare
 ocluzie adâncă
 ocluzie inversă
 ocluzie intercalată
Pacient 9 ani, anodonţie 1.7, 1.5, 1.4. 1.2, 2.2, 2.5, 3.5, 3.4, 3.1,
4.1, 4.4, 4.5.
Supraacoperire frontală de 1/1.
Anodonţia totală şi subtotală

 anodonţie totală →
absenţa tuturor dinţilor
de pe una sau de pe
ambele arcade

 anodonţie subtotală →
pe arcadă mai sunt
prezenţi 4-6 dinţi
Examenul clinic extraoral

→modificările faciale → aspectul de “bătrân”

 etajul inferior al feţei micşorat
 obrajii înfundaţi
 profil concav, cu punctual gnation situat anterior
faţă de planul Simon,
 şanţul labiomentonier accentuat
 buza inferioară răsfrântă
 palparea conturului mandibular denotă
hipodezvoltare osoasă
Examenul endooral
 creste alveolare extrem de reduse, ascuţite, mai alea la
mandibulă, adeseori limitate la o zonă fibroasă îngustă
 în anodonţiile subtotale dinţii prezenţi sunt simetrici,
nanici, atipici ca formă, cu rădăcini scurte

Examenul funcţiilor
 afectate masticaţia şi fonaţia

Dezvoltarea generală a pacientului va fi întârziată în

afecţiunile sistemice, adică în majoritatea cazurilor.
 anodonţia propriu-zisă (non sindromică) este extrem de
rară → Schroder (1997) → doar 34 de cazuri raportate în
lume.
 Examenele complementare în anomaliile de
număr

Ortopantomograma
 diagnosticului diferenţial cu incluzia
 stabilirea numărului dinţilor absenţi
 aprecierea poziţiei intraosoase, a dimensiunii, morfologiei şi
gradului de formare a dinţilor prezenţi
Van Waes, Stöckli (2002)
 Atitudinea terapeutică în
anodonţiile parţial reduse

Obiective
 închiderea spaţiilor prin deplasarea ortodontică corporeală a
dinţilor situaţi posterior de breşă către linia mediană

 menţinerea şi/sau deschiderea spaţiului şi desfiinţarea breşei

prin mijloace protetice sau chirurgicale
Închiderea de spaţii:
 Ortodontic → mezializare
 aparate mobile
 aparate fixe
1 an dupa indepartarea
aparatului ortodontic
Deschiderea spaţiilor
 Ortodontic → distalizare
 terapia fixă
 terapia mobilă
→“retractor screw”,
şuruburi unidirecţionale
 Clare McNamara, Catherine M. McNamara
Multidisplinary Management of Hypodontiain Adolescents:
Case Report . Can Dent Assoc 2006; 72(8):740–6.
 Implant dentar

Delampiras S., Kafes P. Implant Treatment of Hypodontia.

A Challanging Case. (2008)
 Atitudinea terapeutică în
anodonţiile parţiale întinse

Obiective
 stimularea dezvoltării maxilarelor
 realizarea unor rapoarte normale intermaxilare
 asigurarea funcţiilor aparatului dento-maxilar
(masticaţie, fonaţie deglutiţie)
 dirijarea erupţiei dentare şi asigurarea
paralelismului dinţilor ce vor fi folosiţi ca stâlpi
de punte într-o protezare ulterioară
Mijloacele terapeutice
 proteze adjuncte fragmentare
 gutiere - punţi din acrilat
 supraprotezarea pe implante
 autotransplantul
Supraprotezare pe implante

Chang, 2006
Atitudinea terapeutică în
anodonţiile totale şi subtotale

Obiective
 obţinerea unei eficienţe masticatorii,
 obţinerea unei dimensiuni verticale şi a unui
profil care să îmbunătăţească aspectul
fizionomic
2.DINŢII SUPRANUMERARI
Sindrom genetic ?
Definiţie

 Existenţa unui număr mai mare de dinţi

(erupţi sau situaţi intraosos), faţă de
numărul normal care ar trebui să existe
într-un anumit sector de arcadă.
IL temp. în “T”
Terminologie

 excedentul de formaţiuni dentare

 hiperdonţie, pleiodonţie, dinţi suplimentari,
ateleodonţie
 similitudinea cu morfologia dintelui din serie
normală lângă care apar → Primosch
 supranumerari suplimentari (păstrează morfologia),
 rudimentari cu dismorfism (conici, tuberculaţi)
 localizare →Bolk
 meziodens, paramolar, distomalar
Meziodens tuberculat
 Displazia cleidocraniană
 triadă patognomonică →aplazia claviculelor,
supranumerari multipli, fontanelele şi sutura
sagitală deschise
 hipoplazia etajului mijlociu al feţei

Farmer A. Panoramic Radiology.2007

 Clasificare
 după poziţia pe arcadă:
 meziodens
 paramolar
 distomolar
 parapremolar
 după morfologie − Glăvan
 dinţi eutipici (diferenţiaţi, normali),
 dinţi distipici (nediferenţiaţi, atipici, rudimentari)
 clasificare după Anlow(1996) şi Mitchell (1996)
 conic
 tuberculat
 suplimentar
 odontom
 cronologic se pot dezvolta:
 predecidual (înaintea dentiţiei normale) – dinţii neonatali
 în acelaşi timp cu dentiţia permanentă,
 după dentiţia normală – supranumerari postpermanenţi
conic tuberculat odontom

suplimentar
Manifestări clinice
 incluzia IC perm.
 asimetrii în erupţia IC perm.
 malpoziţii (vestibulo- sau
distopoziţii ale IC), sau rotaţii
 apariţia diastemei interincisive
 resorbţii radiculare sau
dilacerări ale dinţilor învecinaţi
 supranumerari anastrofici - pot
erupe în cavitatea nazală.
Dinţii natali şi neonatali

 Massler şi Savaral în 1950

 dinţi natali → dinţi existenţi

pe arcadă la naştere

 dinţi neonatali → dinţi care

erup în primele 30 de zile de
viaţă
Supranumerari temporari

 majoritatea sunt meziodenşi sau IL de tip

suplimentar
 erupţi şi aliniaţi pe arcadă
Supranumerari între cele două
dentiţii
Dinţii supranumerari care se
dezvoltă în acelaşi timp cu
dentiţia permanentă
 unici mai rar multipli
 formă şi dimensiune
 rar → dinţi suplimentari →
ILsup > ICinf
 de regulă → dinţi
rudimentari
 mici
 atipici
 într-un stadiu mai tardiv de
evoluţie
 erupţi pe arcadă →
determină incongruenţă
 pot rămâne incluşi
Supranumerari postpermanenţi

 dinţi care se formează după cei permanenţi

 pot erupe pe arcadă sau pot rămâne incluşi
 85-90% din supranumerari
 localizare → maxilarul superior
 75% din cazuri erupe în cav. bucală
→ erupţia sa precede, însoţeşte sau
urmează erupţiei IC sup.
 25% din cazuri rămâne inclus Meziodensul
 unic > multiplu
 majoritatea sunt unicuspidaţi,
uniradiculari, cu formă conică,
aspect general care se menţine şi în
cazul meziodenşilor compuşi,
polilobulaţi
 Meziodenşii incluşi
 verticali
 orizontali
 anastrofici
Meziodensul mandibular

 frecvenţa este foarte

redusă → există autori
care nu acceptă termenul

Baca R, López C, et all.

Mesiodens Mandibular.
Cient Dent 2007;4(3):199-202.
Regezi: Oral Pathology: Clinical Pathologic :
Correlations, 4th ed. Elsevier, 2003.
Paramolari şi distomolari
 frecvenţă → 1% după
Stafne (1985)
 localizare
 parapremolarii → vestibular
de molari sau interdentar
 distomolarii → distal de
molari
 unici > multipli (1-4)
 incluşi > erupţi
 formă
 molară, tronconică cu mai
mulţi cuspizi, cu o singură
rădăcină dimensiunea mai
redusă decât a molarului trei
 suplimentari → mai ales la
mandibulă
Paramolari şi distomolari
Parapremolari
 Dens in dente (dens invaginatus)

 invaginare dentară, care se poate produce în timpul formării coroanei

(dens in dente), sau în timpul formării rădăcinii (radix în radice).
 afectează ambele dentiţii şi supranumerarii
 există şi posibilitatea unei duble invaginări la nivelul unui dinte → după
Mupparapu (2006) →9 cazuri raportate în literatura de specialitate
 diagnosticul se pune radiologic → invaginare radioopacă, egală ca
densitate cu smalţul care se întinde de la cingulum spre apex
 2.3

Ree Marga (2009)

Dens in dente
dublu

Zeynep Zengin A. ,Sumer P, Celenkc P. Double Dens Invaginatus:

Report of Three Cases. (2009)
Radix in Radice

 Proliferare anormală a
tecii Hertwig
SC Pandey, RK Pandey. Radicular dens invaginatus
- A case report (2005)
 Fuziune
Dinţi dubli
Geminaţie
Concrescenţa

 unirea secundară a ≥2 rădăcini

aparţinând unor dinţi diferiţi, bine
individualizaţi, prin fenomenul de
proliferare celulară a cementului
radicular
Examenele complementare

Ortopantomograma
 poziţia intraosoasă (profunzimea), forma, dimensiunea, şi
gradului de maturare al dinţilor supranumerari,
 rapoartele cu dinţii învecinaţi,
 sensul de erupţie al supranumerarilor, către arcadă sau către
regiunile învecinate (sinus, fose nazale, orbită),
 degenerescenţa chistică a supranumerarilor.
Radiografia cu film retroalveolar
Radiografia ocluzală (cu film muşcat)
 permite aprecierea poziţiei vestibulare sau orale a dinţilor
supranumerari faţă de linia arcadei.
Tratament
Dacă supranumerarii nu interferează cu erupţia
permanenţilor:
 extracţia supranumerarilor → corectarea prin
mijloace ortodontice a malpoziţiilor dinţilor
permanenţi
 există şi posibilitatea alinierii spontane a dintelui din serie
normală după extracţie
 nu se extrag supranumerarii dacă:
 pacientul prezintă microdonţie, supranumerarul
este aliniat pe arcadă şi nu modifică rapoartele de
ocluzie,
 dintele din serie normală învecinat
supranumerarului este compromis − se extrage
permanentul şi se recurge la ameloplastie, sau la o
coroană de înveliş în cazul supranumerarului,
 supranumerarul are o poziţie favorabilă pentru
erupţia pe arcadă şi ar putea fi folosit în viitor
pentru a înlocui un dinte din serie normală predispus
cariei şi complicaţiilor ei .
Dacă supranumerarii au provocat rămânerea în incluzie a
permanenţilor
 tratament combinat chirurgical-ortodontic :
 mărirea ortodontică a perimetrului arcadei în scopul
obţinerii spaţiului necesar alinierii dintelui inclus,
 îndepărtarea chirurgicală a dintelui supranumerar,
cu eliberarea drumului de erupţie,
 tracţiunea ortodontică lentă pe arcadă a
permanentului, sau menţinerea drumului de erupţie
(pentru erupţie spontană).
Alte anomalii dentare de formă
Dens evaginatus

Slootweg (2007)
Perlele de smalţ
Talon cusp

Farman 2007
Dilacerare
Paște fericit!